ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 300 2 combinat cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului B.N. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuarea privarea de libertate a acestuia. Împotriva încheierii de ședință sus-arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind arestat de peste 180 de zile.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, luare de mită și trafic de influență, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii. Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului B.N., astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2008.