ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie

2008, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008 al Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 300

2

combinat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art.

148 lit. b) și f) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului B.N.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile

care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuarea

privarea de libertate a acestuia.

Împotriva încheierii de

ședință sus-arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N.,

solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării

preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind

arestat de peste 180 de zile.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3)

al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuarea privarea de libertate dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat

prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, luare de mită și trafic de

influență, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru

ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în

buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea

legii.

Împrejurarea că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii

și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii măsurii arestării

preventive a inculpatului B.N., astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 29 septembrie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2008.