ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1707/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 27 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.N., în baza art. 300 și a art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Îm potriva încheierii, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Conform art. 160 alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul B.N. a comis faptele de luare de mită și trafic de influență, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive. Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)]. Ulterior, prin Rechizitoriul din 23 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S.T.

Cluj inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste temeiuri se mențin și în continuare. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.