ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1707/2009

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

încheierea din 27 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut

arestarea preventivă a inculpatului B.N., în baza art. 300 și a art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Îm

potriva

încheierii, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin

temeiurile care au stat la baza arestării preventive.

Înalta

Curte

constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele

argumente:

Potrivit

art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța

legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform

art. 160 alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin

încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții

procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a

bănui că inculpatul B.N. a comis faptele de luare de mită și trafic de

influență, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte

reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel,

potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană

poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii

sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Ulterior,

prin Rechizitoriul din 23 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S.T. Cluj

inculpatul a fost trimis în judecată pentru

infracțiuni pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani

închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste

temeiuri se mențin și în continuare.

Constatând

că sunt întrunite atât cerințele art. 300 și ale art. 160 alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 200 lei,

din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.N. împotriva încheierii de

ședință din 27 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 mai 2009.