ÎCCJ, decizie (scj.ro #84011)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84011) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Luare de mită. Trafic de influență. Elemente
constitutive. Denunțător. Calitatea de martor
Cuprins
pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere
unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.
Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul
Indice
alfabetic:
Drept penal. Drept procesual penal
-
luare
de mită
-
trafic de influență
-
denunțător
-
calitatea
de martor
C.
pen
.,
art
.
254,
art
. 255,
art
. 257
Legea
nr
. 78/2000,
art
. 6
1
,
art
. 7 alin. (1) și (3)
Faptele persoanei,
având calitatea de ofițer de poliție judiciară, de a pretinde și primi sume de
bani, în scopul de a administra probe în favoarea uneia dintre părți ori de a
nu administra probe în dosare penale, și de a pretinde și primi sume de bani
lăsând să se creadă că are influență asupra procurorilor pentru a-i determina
să adopte soluții de
netrimitere
în judecată în
dosare penale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de
mită prevăzută în
art
. 254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1)
din Legea
nr
. 78/2000 și de trafic de influență
prevăzută în
art
. 257 C.
pen
.
raportat la
art
. 7 alin. (3) din Legea
nr
. 78/2000, aflate în concurs real de infracțiuni,
potrivit
art
. 33
lit
. a) C.
pen
.
Persoanele care
denunță faptele, conform
art
. 255 alin. (3) C.
pen
. și
art
. 6
1
alin.
(2) din Legea
nr
. 78/2000, mai înainte ca organul de
urmărire să fi fost sesizat, au dreptul la restituirea banilor, valorilor sau
oricăror alte bunuri pe care le-au dat, în temeiul
art
.
255 alin. (5) C.
pen
. și
art
.
6
1
alin. (4) din Legea
nr
. 78/2000, fără a
avea calitatea de părți civile în procesul penal, ci calitatea de
martori.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
3690 din 10 noiembrie 2009
Prin sentința
nr
. 26 din 1 iunie 2009 a Curții de
Apel Târgu
Mureș
, Secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie - la care a fost înregistrată cauza în urma strămutării de
la Curtea de Apel
Cluj
- a fost condamnat inculpatul
B.N. la pedepsele de 4 ani închisoare în baza
art
.
254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.
(faptă prevăzută la
pct
. I.1 din rechizitoriu); 4 ani
și 6 luni închisoare în baza
art
. 254 alin. (1) și
(2) C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000 și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.
(faptă prevăzută la
pct
. I.2 din rechizitoriu); 3 ani
închisoare în baza
art
. 257 C.
pen
.
raportat la
art
. 7 alin. (3) din Legea
nr
. 78/2000 (faptă prevăzută la
pct
.
I.3 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza
art
.
254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.
(faptă prevăzută la
pct
. I.4 din rechizitoriu); 4 ani
închisoare în baza
art
. 254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1)
din Legea
nr
. 78/2000 și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
. (faptă
prevăzută la
pct
. I.5 din rechizitoriu); 4 ani și 6
luni închisoare în baza
art
. 254 alin. (1) și
(2) C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000 și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.
(faptă prevăzută la
pct
. I.6 din rechizitoriu) și 3
ani închisoare în baza
art
. 257 C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (3)
din Legea
nr
. 78/2000 și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
. (faptă
prevăzută la
pct
. I.6 din rechizitoriu).
În baza
art
. 33
lit
. a),
art
. 34 alin. (1)
lit
. b) și
art
. 35 alin. (3) C.
pen
., s-a
dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni
închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 5 ani închisoare și
3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64
alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.
S-au aplicat dispozițiile
art
. 71 și
art
. 64 alin. (1)
lit
. a), b) și
c) C.
pen
.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul B.N. a fost
subcomisar de poliție desemnat să-și exercite activitatea în cadrul poliției
judiciare, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, ocupând postul de ofițer specialist II la Biroul
Cercetări Penale din cadrul Poliției Sighetu Marmației.
Profitând de funcția
deținută, inculpatul, în anumite cauze, a pretins și primit bani și bunuri de
la diferite persoane pentru a instrumenta în mod favorabil unor părți din cauze
anumite dosare, în sensul de a administra sau nu anumite mijloace de probă, de
a propune anumite soluții ori, în alte situații, de a face promisiuni că va
interveni pe lângă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sighetu Marmației, față de care lăsa să se creadă că are o anumită influență,
pentru a dispune soluții favorabile persoanelor cercetare în diferite cauze
penale.
Pentru a fi sigur că soluțiile pe care urma să le propună în cauze vor fi
confirmate de către procuror, inculpatul cerea, înainte de întocmirea
referatului, opinia procurorului care supraveghea cauza.
Astfel, cu privire la infracțiunea descrisă în rechizitoriu la
pct
. I.1, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N., ofițer
de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației,
însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul
nr
.
353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, de a
pretinde de la martora I.A. suma de 100
euro
și de a
primi de la fiica acesteia I.C. această sumă de bani, în scopul de a administra
probatoriul în favoarea martorului I.I. - parte vătămată în cauză - și de a
încheia cercetările într-un termen rezonabil, acte care intrau în îndatoririle
de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
. 254
alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000.
Referitor la infracțiunea descrisă în rechizitoriu la
pct
.
I.2, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofițer de
poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat
să efectueze acte de urmărire penală în dosarul
nr
.
691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Sighetu Marmației, în luna august 2004, a
pretins și primit de la denunțătorul B.V. suma de 500
euro
pentru a administra probatoriul în cauză în favoarea fiului denunțătorului,
numitul B.C. - învinuit în cauza menționată pentru infracțiunea prevăzută în
art
. 182 alin. (1) C.
pen
. - acte
privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
.
254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000.
În legătură cu infracțiunea descrisă la
pct
. I.3 din
rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofițer
de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației,
însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul
nr
.
973/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în toamna
anului 2005, a pretins de la denunțătorul P.C. - învinuit în cauza menționată
pentru comiterea infracțiunii de fals prevăzută în
art
.
288 alin. (1) și
art
. 290 C.
pen
.
-, cercetat pentru faptele arătate, suma de 500
euro
,
lăsând să se creadă că, prin influența pe care o are față de prim-procurorul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îl va determina pe
acesta să adopte o soluție de
netrimitere
în judecată
a denunțătorului (denunțătorul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul
nr
. 973/P/2005 din 15 februarie 2006 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sighetu Marmației), întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de influență prevăzută în
art
.
257 C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. (3) din Legea
nr
. 78/2000.
Relativ la infracțiunea descrisă la
pct
. I.4 din
rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de
ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației,
însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul
nr
.
55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în luna
ianuarie 2008, a pretins suma de 500
euro
și a primit
efectiv suma de 350
euro
de la denunțătorul B.I. -
cercetat în cauza menționată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă
prevăzută în
art
. 178 C.
pen
.
- pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-științifică pentru
determinarea împrejurării comiterii accidentului rutier, act privitor la
îndatoririle de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de luare de mită prevăzută în
art
. 254 alin. (1) și
(2) C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000.
Privitor la infracțiunea descrisă la
pct
. I.5 din
rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de
ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației,
însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul
nr
.
105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, la
începutul anului 2008, a pretins și primit de la denunțătorul K.R. suma de 150
lei și trei parfumuri pentru a administra probatoriile în cauză în favoarea
martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru infracțiunea prevăzută în
art
. 86 alin. (2) din O. U. G.
nr
.
195/2002, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută
în
art
. 254 alin. (1) și (2) C.
pen
.
raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000.
Referitor la infracțiunea descrisă la
pct
. I.6 din
rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofițer
de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației,
însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul
nr
.
97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în luna
ianuarie 2008, a pretins suma de 500
euro
și a primit
efectiv 400
euro
de la denunțătorul H.V., cercetat în
cauza menționată pentru comiterea infracțiunii prevăzută în
art
.
85 alin. (1) din O. U. G.
nr
. 195/2002, pentru a
administra probatoriul în favoarea denunțătorului, acte privitoare la îndatoririle
de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
. 254
alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000.
Fapta aceluiași inculpat de a pretinde de la același denunțător suma de 500
euro
, din care a primit efectiv 400
euro
,
lăsând să se creadă că, prin influența pe care o are la procurorii din cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îi va determina pe
aceștia să adopte o soluție de
netrimitere
în
judecată a denunțătorului în același dosar
nr
.
97/P/2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de
influență prevăzută în
art
. 257 C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (3)
din Legea
nr
. 78/2000.
În baza textelor legale arătate, pentru cele șapte infracțiuni săvârșite,
instanța a aplicat inculpatului pedepse privative de libertate orientate înspre
minimul legal ținând seama, potrivit
art
. 72 C.
pen
., de pericolul social al faptelor, de calitatea
inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de lipsa antecedentelor penale și
de conduita anterioară bună în familie și societate, dovedită în acte și cu
declarațiile martorilor audiați în
circumstanțiere
T.G. și M.I.
Față de numărul mare de infracțiuni instanța a considerat că se impune
aplicarea unui spor de 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal inculpatul B.N.,
care, invocând dispozițiile
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2 și 10 C.
proc
.
pen
., a susținut că hotărârea atacată este
fundamentată pe un act de sesizare lovit de nulitate, pe acte de urmărire
penală efectuate cu încălcarea legii și pe o cercetare judecătorească
incompletă și desfășurată cu înfrângerea legii.
S-a solicitat casarea
hotărârii cu trimitere spre
rejudecare
și, în
subsidiar, achitarea pentru inexistența faptelor.
Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar și sub
toate aspectele, conform
art
. 385
6
alin.
(3) C.
proc
.
pen
., Înalta
Curte de Casație și Justiție constată
nefondat
recursul declarat de inculpat.
I. Din actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul B.N. a fost
trimis în judecată prin rechizitoriul
nr
. 6/P/2008
din 23 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Direcția Națională
Anticorupție
- Serviciul
Teritorial
Cluj
, verificat de procurorul șef al
acestui serviciu, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform
art
. 264 alin. (3) C.
proc
.
pen
. și
art
. 22
2
din
O. U. G.
nr
. 43/2002.
Prin dispozitivul acestui rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii
penale pentru faptele descrise la
pct
. I.1, I.2, I.3
și I.5 și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile de luare
de mită prevăzute în
art
. 254 alin. (1) și (2)
raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000 descrise la
pct
. I.1,
I.2, I.4, I.5 și I.6 (5 fapte) și de trafic de influență prevăzute în
art
. 257 raportat la
art
. 7 alin.
(3) din Legea
nr
. 78/2000 descrise la
pct
. I.3 și I.6 din rechizitoriu (2 fapte).
Acest act de sesizare a instanței cuprinde toate datele prevăzute în
art
. 263 C.
proc
.
pen
., respectiv faptele și persoana pentru care s-a
efectuat urmărirea penală, mențiunile prevăzute în
art
.
203, datele privitoare la persoana inculpatului, faptele reținute în sarcina
sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsurile
preventive luate și durata lor și dispoziția de trimitere în judecată.
Premergător acestui act, la 22 mai 2008, între orele 11-13, potrivit
art
. 250 C.
proc
.
pen
., procurorul, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat
în dosar, l-a chemat pe inculpat în fața sa, i-a pus în vedere că are dreptul
de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, arătându-i încadrarea
juridică a faptelor săvârșite, i-a asigurat posibilitatea de a lua cunoștință
de material și l-a întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să
facă declarații suplimentare.
În prezența avocatului ales, inculpatul a luat cunoștință de întreg materialul
de urmărire penală, nu a făcut obiecțiuni la modul lui de administrare,
menționând că nu are de formulat cereri în probațiune în această fază
procesuală, că se consideră nevinovat și că nu dorește să facă alte declarații
în prezenta cauză.
Așa fiind, au fost respectate garanțiile conferite inculpatului de acest text,
nefiind
incidente nulități din cele prevăzute în
art
. 197 C.
proc
.
pen
.
Împrejurarea că, în prima parte a procesului-verbal, se menționează pe scurt
calitatea de inculpat a recurentului B.N. în dosarul
nr
.
6/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute în
art
. 254
C.
pen
. raportat la
art
. 7
alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000, cu aplicarea
art
. 33
lit
. a) C.
pen
., nu poate atrage nulitatea acestui act, întrucât
procurorul și-a îndeplinit obligația stabilită în
art
.
250 C.
proc
.
pen
. de a-l
informa pe inculpat despre toate probele strânse, în scopul de a obține
contribuția acestuia la verificarea probelor și formularea de apărări.
Deși la prezentarea materialului inculpatul avea posibilitatea de a combate
încă din faza de urmărire penală imputarea care i-a fost adusă, recurentul nu a
valorificat acest drept, declarând sub semnătură proprie, în prezența
avocatului, că nu are de formulat cereri în probațiune.
De altfel, pentru toate cele șapte infracțiuni pentru care a fost trimis în
judecată, inculpatul a luat cunoștință încă de la începerea urmăririi penale
împotriva sa, prin rezoluțiile din 27 martie 2008 în cazul H.V. și B.I., 9
aprilie 2008 în cazul I.C., 15 aprilie 2008 în cazul K.R. și P.C. și 18 aprilie
2008 în cazul B.V.
Potrivit dispozițiilor
art
. 228 alin. (1) C.
proc
.
pen
., organul de urmărire
penală, sesizat în baza
art
. 221, dispune prin
rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare
sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a
punerii în mișcare a acțiunii penale.
În speță, în vederea începerii urmăririi penale, procurorul a ținut seama de
denunțurile persoanelor arătate, din care nu rezultau cazuri de împiedicare a
punerii în mișcare a acțiunii penale, conform textului evocat și, așa fiind, el
a procedat corect dispunând începerea urmăririi penale.
Față de cele ce preced, criticile formulate în sensul existenței unor nulități
referitoare la sesizarea instanței, din cele prevăzute în
art
.
197 alin. (2) cu referire la
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2 C.
proc
.
pen
., care să conducă la restituirea cauzei la procuror în
baza
art
. 332 pentru refacerea urmăririi penale, nu
pot fi primite, fiind neîntemeiate.
II. Referitor la susținerea din recurs în sensul că s-ar impune reluarea
judecății de către prima instanță, întrucât nu a rezultat imposibilitatea
ascultării denunțătorilor B.I., H.V., K.R. și H.I., aceasta nu poate fi
primită.
Din actele dosarului se constată că prima instanță s-a preocupat ca aceste
persoane să fie ascultate în cadrul cercetării judecătorești, dispunându-se
citarea lor la mai multe termene, cu mandate de aducere la adresele cunoscute
din țară și apoi la adrese din străinătate.
A rezultat, cu toate eforturile instanței, că acest lucru nu a fost posibil.
Referitor la B.I. și H.V., instanța de fond a constatat că ei nu au putut fi
interogați de inculpat nici în faza de urmărire penală și nici în cadrul
cercetării judecătorești, iar declarațiile date de ei înaintea începerii
urmăririi penale, în condițiile
nerespectării
dispozițiilor
art
. 224 alin. (3) C.
proc
.
pen
., nu pot constitui
mijloc de probă.
În această situație, instanța de fond și-a fundamentat soluția pe celelalte
probe legal administrate.
Ca atare, critica formulată în sensul că prima instanță a făcut o cercetare
judecătorească incompletă prin
neaudierea
acestor
persoane nu poate fi primită.
Relativ la susținerea din recurs că denunțătorii au fost nelegal ascultați ca
martori, deși s-au constituit părți civile cu sumele sau echivalentul bunurilor
date inculpatului, nici aceasta nu poate fi primită.
Din examinarea actelor dosarului se constată că persoanele care au depus
denunțuri au făcut declarații în cauză în calitate de martori, pentru ele
operând cazul de
nepedepsire
prevăzut în
art
. 255 alin. (3) C.
pen
.
Împrejurarea că aceste persoane au solicitat restituirea sumelor sau
echivalentul bunurilor date inculpatului nu le conferă calitatea de părți
civile, întrucât dreptul lor este consfințit de dispozițiile
art
. 255 alin. (5) C.
pen
.
coroborate cu cele ale
art
. 6
1
din Legea
nr
. 78/2000, potrivit cărora banii, valorile sau alte
bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazul când aceasta denunță
autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru
acea faptă, condiție îndeplinită în speță.
Ca atare, referitor la persoanele denunțătoare care au fost ascultate cu
respectarea legii, nu sunt incidente nulitățile prevăzute în
art
. 197 ori dispozițiile
art
. 64
alin. (2) C.
proc
.
pen
.
III
. Referitor la susținerea din recurs în sensul
că se impune achitarea inculpatului pentru inexistența faptelor, această
critică urmează a fi analizată în baza motivului de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
18 C.
proc
.
pen
.
Din actele dosarului se constată că instanța a administrat toate probele
necesare stabilirii adevărului în cauză și că, în mod corect, a reținut
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost
condamnat.
Astfel, inculpatul recurent B.N., ofițer de poliție judiciară, cu grad de
subcomisar de poliție, a ocupat postul de ofițer specialist II la Biroul
Cercetări Penale din cadrul Poliției Sighetu Marmației și, profitând de funcția
deținută, a pretins și primit bani și bunuri în vederea instrumentării în mod
favorabil unor părți dosarele penale pe care le avea în lucru, prin
administrarea sau
neadministrarea
unor mijloace de
probă, prin propunerea unor anumite soluții ori promisiunea că va interveni pe
lângă procurori, lăsând să se creadă că are influență asupra acestora, pentru a
dispune soluții favorabile persoanelor cercetate.
Probele administrate în cauză au confirmat că:
la începutul anului 2004 a pretins de la martora I.A. suma de 100
euro
și a primit această sumă de la fiica acesteia I.C.
pentru administrarea probatoriului în favoarea martorului I.I. - în dosarul
penal
nr
. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației, fapta întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzută în
art
. 254 alin. (1) și (2)
C.
pen
. raportat la
art
. 7
alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000. În acest sens sunt
denunțul martorei I.C., declarațiile martorilor I.A., I.I. și K.I., probe
coroborate cu actele din dosarul penal instrumentat.
în luna august 2004 a pretins și primit de la denunțătorul B.V. suma de 500
euro
pentru a administra probatoriul în favoarea lui B.C.,
învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în
art
.
182 alin. (1) C.
pen
. în dosarul penal
nr
. 691/P/2004 al aceluiași parchet, fapta întrunind
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
. 254 alin. (1) și (2) C.
pen
.
raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000. În acest sens sunt denunțul și declarațiile
martorilor B.V. și B.C., coroborate cu actele din dosarul penal menționat.
în toamna anului 2005 a pretins de la denunțătorul P.C., învinuit în cauza
penală
nr
. 973/P/2005 a aceluiași parchet de
săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută în
art
. 288
alin. (1) și
art
. 290 C.
pen
.,
suma de 500
euro
lăsând să se creadă că, prin
influența pe care o are la prim-procurorul parchetului, îl va determina pe
acesta să adopte o soluție de
netrimitere
în
judecată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de
influență prevăzută în
art
. 257 C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (3)
din Legea
nr
. 78/2000. În acest sens sunt denunțul și
declarațiile martorului P.C., declarațiile martorilor B.R., P.I., P.D., B.I. și
B.A. și înregistrarea convorbirii cu inculpatul efectuată de denunțător cu
telefonul mobil.
în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500
euro
și a primit efectiv suma de 350
euro
de la
denunțătorul B.I., cercetat în dosarul penal
nr
.
55/P/2008 al aceluiași parchet pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă,
pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-științifică pentru
determinarea împrejurărilor comiterii accidentului rutier, fapta întrunind
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
. 254 alin. (1) și (2) C.
pen
.
raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de B.I.,
coroborat cu înregistrările convorbirilor inculpatului cu denunțătorul, legal
efectuate și cu actele dosarului penal menționat.
la începutul anului 2008 a pretins și primit de la denunțătorul K.R. suma de
150 lei și 3 parfumuri pentru a administra, în dosarul penal
nr
. 105/P/2008 al aceluiași parchet, pe care îl avea în
lucru, probatoriul în favoarea martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru
infracțiunea prevăzută în
art
. 86 alin. (2) din O. U.
G.
nr
. 195/2002, fapta întrunind elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în
art
.
254 alin. (1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (1) din Legea
nr
.
78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de K.R. și declarațiile acestuia,
declarația martorului H.I. și notele de redare a convorbirilor telefonice legal
interceptate și imaginile surprinse și înregistrate la 30 ianuarie 2008, precum
și actele dosarului menționat și
în luna ianuarie 2008 a pretins de la denunțătorul H.V., învinuit în dosarul
penal
nr
. 97/P/2008 al aceluiași parchet pentru
comiterea infracțiunii prevăzută în
art
. 85 alin. (1)
din O. U. G.
nr
. 195/2002, suma de 500
euro
, din care a primit efectiv suma de 400
euro
, pentru a administra probatoriul în favoarea acestuia,
lăsând totodată să se creadă că prin influența pe care o are îi va determina pe
procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației să adopte
soluția de
netrimitere
în judecată a denunțătorului,
faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită
și trafic de influență prevăzute în
art
. 254 alin.
(1) și (2) C.
pen
. raportat la
art
.
7 alin. (1) din Legea
nr
. 78/2000 și în
art
. 257 C.
pen
. raportat la
art
. 7 alin. (3) din Legea
nr
.
78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de H.V., declarațiile martorilor
M.C., N.I. și B.I., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între
inculpat și denunțător și actele din dosarul penal menționat.
Întrucât soluția de condamnare, la pedepse situate în mod corect înspre minimul
legal, având în vedere criteriile prevăzute în
art
.
72 C.
pen
., este conformă cu probele de vinovăție
administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul
inculpat.
Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate
și
nerezultând
aspecte de fapt și de drept care pot
fi luate în considerare din oficiu ca motive de casare, Înalta Curte de Casație
și Justiție, în baza
art
. 385
15
pct
. 1
lit
. b) C.
proc
.
pen
., a respins, ca
nefondat
, recursul declarat de inculpat.