ÎCCJ, decizie (scj.ro #84011)

Luare de mită. Trafic de influență. Elemente constitutive. Denunțător. Calitatea de martor Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Indice alfabetic: Drept penal.

Drept procesual penal - luare de mită - trafic de influență - denunțător - calitatea de martor C. pen ., art . 254, art . 255, art . 257 Legea nr . 78/2000, art . 6 1 , art . 7 alin. (1) și (3) 1. Faptele persoanei, având calitatea de ofițer de poliție judiciară, de a pretinde și primi sume de bani, în scopul de a administra probe în favoarea uneia dintre părți ori de a nu administra probe în dosare penale, și de a pretinde și primi sume de bani lăsând să se creadă că are influență asupra procurorilor pentru a-i determina să adopte soluții de netrimitere în judecată în dosare penale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și de trafic de influență prevăzută în art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000, aflate în concurs real de infracțiuni, potrivit art . 33 lit . a) C. pen . 2. Persoanele care denunță faptele, conform art . 255 alin. (3) C. pen . și art . 6 1 alin. (2) din Legea nr . 78/2000, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, au dreptul la restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri pe care le-au dat, în temeiul art . 255 alin. (5) C. pen . și art . 6 1 alin. (4) din Legea nr . 78/2000, fără a avea calitatea de părți civile în procesul penal, ci calitatea de martori.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 3690 din 10 noiembrie 2009 Prin sentința nr . 26 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș , Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie - la care a fost înregistrată cauza în urma strămutării de la Curtea de Apel Cluj - a fost condamnat inculpatul B.N.

la pedepsele de 4 ani închisoare în baza art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.1 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.2 din rechizitoriu); 3 ani închisoare în baza art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000 (faptă prevăzută la pct . I.3 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.4 din rechizitoriu); 4 ani închisoare în baza art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.5 din rechizitoriu);

4 ani și 6 luni închisoare în baza art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.6 din rechizitoriu) și 3 ani închisoare în baza art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . (faptă prevăzută la pct . I.6 din rechizitoriu).

În baza art . 33 lit . a), art . 34 alin. (1) lit . b) și art . 35 alin. (3) C. pen ., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . S-au aplicat dispozițiile art . 71 și art . 64 alin. (1) lit . a), b) și c) C. pen . Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul B.N. a fost subcomisar de poliție desemnat să-și exercite activitatea în cadrul poliției judiciare, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ocupând postul de ofițer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliției Sighetu Marmației.

Profitând de funcția deținută, inculpatul, în anumite cauze, a pretins și primit bani și bunuri de la diferite persoane pentru a instrumenta în mod favorabil unor părți din cauze anumite dosare, în sensul de a administra sau nu anumite mijloace de probă, de a propune anumite soluții ori, în alte situații, de a face promisiuni că va interveni pe lângă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, față de care lăsa să se creadă că are o anumită influență, pentru a dispune soluții favorabile persoanelor cercetare în diferite cauze penale. Pentru a fi sigur că soluțiile pe care urma să le propună în cauze vor fi confirmate de către procuror, inculpatul cerea, înainte de întocmirea referatului, opinia procurorului care supraveghea cauza.

Astfel, cu privire la infracțiunea descrisă în rechizitoriu la pct . I.1, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N., ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr . 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, de a pretinde de la martora I.A. suma de 100 euro și de a primi de la fiica acesteia I.C. această sumă de bani, în scopul de a administra probatoriul în favoarea martorului I.I. - parte vătămată în cauză - și de a încheia cercetările într-un termen rezonabil, acte care intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000.

Referitor la infracțiunea descrisă în rechizitoriu la pct . I.2, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr . 691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Sighetu Marmației, în luna august 2004, a pretins și primit de la denunțătorul B.V. suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în cauză în favoarea fiului denunțătorului, numitul B.C. - învinuit în cauza menționată pentru infracțiunea prevăzută în art . 182 alin. (1) C. pen . - acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000.

În legătură cu infracțiunea descrisă la pct . I.3 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în dosarul nr . 973/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în toamna anului 2005, a pretins de la denunțătorul P.C.

- învinuit în cauza menționată pentru comiterea infracțiunii de fals prevăzută în art . 288 alin. (1) și art . 290 C. pen . -, cercetat pentru faptele arătate, suma de 500 euro , lăsând să se creadă că, prin influența pe care o are față de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îl va determina pe acesta să adopte o soluție de netrimitere în judecată a denunțătorului (denunțătorul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr . 973/P/2005 din 15 februarie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000.

Relativ la infracțiunea descrisă la pct . I.4 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr . 55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în luna ianuarie 2008, a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv suma de 350 euro de la denunțătorul B.I. - cercetat în cauza menționată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art . 178 C. pen . - pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-științifică pentru determinarea împrejurării comiterii accidentului rutier, act privitor la îndatoririle de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000.

Privitor la infracțiunea descrisă la pct . I.5 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr . 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, la începutul anului 2008, a pretins și primit de la denunțătorul K.R. suma de 150 lei și trei parfumuri pentru a administra probatoriile în cauză în favoarea martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru infracțiunea prevăzută în art . 86 alin. (2) din O. U. G. nr . 195/2002, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000.

Referitor la infracțiunea descrisă la pct . I.6 din rechizitoriu, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în dosarul nr . 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în luna ianuarie 2008, a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv 400 euro de la denunțătorul H.V., cercetat în cauza menționată pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art . 85 alin. (1) din O. U. G. nr . 195/2002, pentru a administra probatoriul în favoarea denunțătorului, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat de a pretinde de la același denunțător suma de 500 euro , din care a primit efectiv 400 euro , lăsând să se creadă că, prin influența pe care o are la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îi va determina pe aceștia să adopte o soluție de netrimitere în judecată a denunțătorului în același dosar nr . 97/P/2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000.

În baza textelor legale arătate, pentru cele șapte infracțiuni săvârșite, instanța a aplicat inculpatului pedepse privative de libertate orientate înspre minimul legal ținând seama, potrivit art . 72 C. pen ., de pericolul social al faptelor, de calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de lipsa antecedentelor penale și de conduita anterioară bună în familie și societate, dovedită în acte și cu declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere T.G. și M.I. Față de numărul mare de infracțiuni instanța a considerat că se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal inculpatul B.N., care, invocând dispozițiile art . 385 9 alin. (1) pct . 2 și 10 C. proc . pen ., a susținut că hotărârea atacată este fundamentată pe un act de sesizare lovit de nulitate, pe acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și pe o cercetare judecătorească incompletă și desfășurată cu înfrângerea legii.

S-a solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, achitarea pentru inexistența faptelor. Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar și sub toate aspectele, conform art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul declarat de inculpat. I. Din actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr . 6/P/2008 din 23 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj , verificat de procurorul șef al acestui serviciu, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art . 264 alin. (3) C. proc . pen . și art . 22 2 din O. U. G. nr . 43/2002.

Prin dispozitivul acestui rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele descrise la pct . I.1, I.2, I.3 și I.5 și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile de luare de mită prevăzute în art . 254 alin. (1) și (2) raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 descrise la pct . I.1, I.2, I.4, I.5 și I.6 (5 fapte) și de trafic de influență prevăzute în art . 257 raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000 descrise la pct . I.3 și I.6 din rechizitoriu (2 fapte). Acest act de sesizare a instanței cuprinde toate datele prevăzute în art . 263 C. proc . pen ., respectiv faptele și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, mențiunile prevăzute în art . 203, datele privitoare la persoana inculpatului, faptele reținute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsurile preventive luate și durata lor și dispoziția de trimitere în judecată.

Premergător acestui act, la 22 mai 2008, între orele 11-13, potrivit art . 250 C. proc . pen ., procurorul, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat în dosar, l-a chemat pe inculpat în fața sa, i-a pus în vedere că are dreptul de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, arătându-i încadrarea juridică a faptelor săvârșite, i-a asigurat posibilitatea de a lua cunoștință de material și l-a întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare. În prezența avocatului ales, inculpatul a luat cunoștință de întreg materialul de urmărire penală, nu a făcut obiecțiuni la modul lui de administrare, menționând că nu are de formulat cereri în probațiune în această fază procesuală, că se consideră nevinovat și că nu dorește să facă alte declarații în prezenta cauză.

Așa fiind, au fost respectate garanțiile conferite inculpatului de acest text, nefiind incidente nulități din cele prevăzute în art . 197 C. proc . pen . Împrejurarea că, în prima parte a procesului-verbal, se menționează pe scurt calitatea de inculpat a recurentului B.N. în dosarul nr . 6/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute în art . 254 C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000, cu aplicarea art . 33 lit . a) C. pen ., nu poate atrage nulitatea acestui act, întrucât procurorul și-a îndeplinit obligația stabilită în art . 250 C. proc . pen . de a-l informa pe inculpat despre toate probele strânse, în scopul de a obține contribuția acestuia la verificarea probelor și formularea de apărări.

Deși la prezentarea materialului inculpatul avea posibilitatea de a combate încă din faza de urmărire penală imputarea care i-a fost adusă, recurentul nu a valorificat acest drept, declarând sub semnătură proprie, în prezența avocatului, că nu are de formulat cereri în probațiune. De altfel, pentru toate cele șapte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a luat cunoștință încă de la începerea urmăririi penale împotriva sa, prin rezoluțiile din 27 martie 2008 în cazul H.V. și B.I., 9 aprilie 2008 în cazul I.C., 15 aprilie 2008 în cazul K.R. și P.C. și 18 aprilie 2008 în cazul B.V. Potrivit dispozițiilor art . 228 alin. (1) C. proc . pen ., organul de urmărire penală, sesizat în baza art . 221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

În speță, în vederea începerii urmăririi penale, procurorul a ținut seama de denunțurile persoanelor arătate, din care nu rezultau cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, conform textului evocat și, așa fiind, el a procedat corect dispunând începerea urmăririi penale. Față de cele ce preced, criticile formulate în sensul existenței unor nulități referitoare la sesizarea instanței, din cele prevăzute în art . 197 alin. (2) cu referire la art . 385 9 alin. (1) pct . 2 C. proc . pen ., care să conducă la restituirea cauzei la procuror în baza art . 332 pentru refacerea urmăririi penale, nu pot fi primite, fiind neîntemeiate. II. Referitor la susținerea din recurs în sensul că s-ar impune reluarea judecății de către prima instanță, întrucât nu a rezultat imposibilitatea ascultării denunțătorilor B.I., H.V., K.R.

și H.I., aceasta nu poate fi primită. Din actele dosarului se constată că prima instanță s-a preocupat ca aceste persoane să fie ascultate în cadrul cercetării judecătorești, dispunându-se citarea lor la mai multe termene, cu mandate de aducere la adresele cunoscute din țară și apoi la adrese din străinătate. A rezultat, cu toate eforturile instanței, că acest lucru nu a fost posibil. Referitor la B.I. și H.V., instanța de fond a constatat că ei nu au putut fi interogați de inculpat nici în faza de urmărire penală și nici în cadrul cercetării judecătorești, iar declarațiile date de ei înaintea începerii urmăririi penale, în condițiile nerespectării dispozițiilor art . 224 alin. (3) C. proc . pen ., nu pot constitui mijloc de probă.

În această situație, instanța de fond și-a fundamentat soluția pe celelalte probe legal administrate. Ca atare, critica formulată în sensul că prima instanță a făcut o cercetare judecătorească incompletă prin neaudierea acestor persoane nu poate fi primită. Relativ la susținerea din recurs că denunțătorii au fost nelegal ascultați ca martori, deși s-au constituit părți civile cu sumele sau echivalentul bunurilor date inculpatului, nici aceasta nu poate fi primită.

Din examinarea actelor dosarului se constată că persoanele care au depus denunțuri au făcut declarații în cauză în calitate de martori, pentru ele operând cazul de nepedepsire prevăzut în art . 255 alin. (3) C. pen . Împrejurarea că aceste persoane au solicitat restituirea sumelor sau echivalentul bunurilor date inculpatului nu le conferă calitatea de părți civile, întrucât dreptul lor este consfințit de dispozițiile art . 255 alin. (5) C. pen . coroborate cu cele ale art . 6 1 din Legea nr . 78/2000, potrivit cărora banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazul când aceasta denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, condiție îndeplinită în speță.

Ca atare, referitor la persoanele denunțătoare care au fost ascultate cu respectarea legii, nu sunt incidente nulitățile prevăzute în art . 197 ori dispozițiile art . 64 alin. (2) C. proc . pen . III . Referitor la susținerea din recurs în sensul că se impune achitarea inculpatului pentru inexistența faptelor, această critică urmează a fi analizată în baza motivului de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 18 C. proc . pen . Din actele dosarului se constată că instanța a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului în cauză și că, în mod corect, a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Astfel, inculpatul recurent B.N., ofițer de poliție judiciară, cu grad de subcomisar de poliție, a ocupat postul de ofițer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliției Sighetu Marmației și, profitând de funcția deținută, a pretins și primit bani și bunuri în vederea instrumentării în mod favorabil unor părți dosarele penale pe care le avea în lucru, prin administrarea sau neadministrarea unor mijloace de probă, prin propunerea unor anumite soluții ori promisiunea că va interveni pe lângă procurori, lăsând să se creadă că are influență asupra acestora, pentru a dispune soluții favorabile persoanelor cercetate. Probele administrate în cauză au confirmat că: 1. la începutul anului 2004 a pretins de la martora I.A.

suma de 100 euro și a primit această sumă de la fiica acesteia I.C. pentru administrarea probatoriului în favoarea martorului I.I. - în dosarul penal nr . 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000. În acest sens sunt denunțul martorei I.C., declarațiile martorilor I.A., I.I. și K.I., probe coroborate cu actele din dosarul penal instrumentat. 2. în luna august 2004 a pretins și primit de la denunțătorul B.V.

suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în favoarea lui B.C., învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art . 182 alin. (1) C. pen . în dosarul penal nr . 691/P/2004 al aceluiași parchet, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000. În acest sens sunt denunțul și declarațiile martorilor B.V. și B.C., coroborate cu actele din dosarul penal menționat.

3. în toamna anului 2005 a pretins de la denunțătorul P.C., învinuit în cauza penală nr . 973/P/2005 a aceluiași parchet de săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută în art . 288 alin. (1) și art . 290 C. pen ., suma de 500 euro lăsând să se creadă că, prin influența pe care o are la prim-procurorul parchetului, îl va determina pe acesta să adopte o soluție de netrimitere în judecată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000. În acest sens sunt denunțul și declarațiile martorului P.C., declarațiile martorilor B.R., P.I., P.D., B.I. și B.A. și înregistrarea convorbirii cu inculpatul efectuată de denunțător cu telefonul mobil.

4. în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro și a primit efectiv suma de 350 euro de la denunțătorul B.I., cercetat în dosarul penal nr . 55/P/2008 al aceluiași parchet pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-științifică pentru determinarea împrejurărilor comiterii accidentului rutier, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de B.I., coroborat cu înregistrările convorbirilor inculpatului cu denunțătorul, legal efectuate și cu actele dosarului penal menționat.

5. la începutul anului 2008 a pretins și primit de la denunțătorul K.R. suma de 150 lei și 3 parfumuri pentru a administra, în dosarul penal nr . 105/P/2008 al aceluiași parchet, pe care îl avea în lucru, probatoriul în favoarea martorului H.I., învinuit în acea cauză pentru infracțiunea prevăzută în art . 86 alin. (2) din O. U. G. nr . 195/2002, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de K.R. și declarațiile acestuia, declarația martorului H.I.

și notele de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate și imaginile surprinse și înregistrate la 30 ianuarie 2008, precum și actele dosarului menționat și 6. în luna ianuarie 2008 a pretins de la denunțătorul H.V., învinuit în dosarul penal nr . 97/P/2008 al aceluiași parchet pentru comiterea infracțiunii prevăzută în art . 85 alin. (1) din O. U. G. nr . 195/2002, suma de 500 euro , din care a primit efectiv suma de 400 euro , pentru a administra probatoriul în favoarea acestuia, lăsând totodată să se creadă că prin influența pe care o are îi va determina pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației să adopte soluția de netrimitere în judecată a denunțătorului, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență prevăzute în art . 254 alin. (1) și (2) C. pen . raportat la art . 7 alin. (1) din Legea nr . 78/2000 și în art . 257 C. pen . raportat la art . 7 alin. (3) din Legea nr . 78/2000.

În acest sens sunt denunțul formulat de H.V., declarațiile martorilor M.C., N.I. și B.I., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunțător și actele din dosarul penal menționat. Întrucât soluția de condamnare, la pedepse situate în mod corect înspre minimul legal, având în vedere criteriile prevăzute în art . 72 C. pen ., este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat. Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și nerezultând aspecte de fapt și de drept care pot fi luate în considerare din oficiu ca motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondat , recursul declarat de inculpat.