ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3690/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3690/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din 1 iunie 2009 a Curții

de Apel Tg.Mureș - la care a fost înregistrată cauza în urma strămutării de la

Curtea de Apel Cluj - a fost condamnat inculpatul B.N. (fiul lui M. și M.,

deținut în Penitenciarul Târgu Mureș) la pedepsele de 4 ani închisoare în baza art.

254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen. (faptă prevăzută la pct. 1 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare

în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.; 3 ani închisoare în baza art. 257 C. pen. raportat la art.

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă prevăzută la pct. I.3 din

rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct.

I.4 din rechizitoriu); 4 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (faptă prevăzută la pct.

I.5 din rechizitoriu); 4 ani și 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (faptă

prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu) și 3 ani închisoare în baza art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (faptă

prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit.

b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6

luni în total 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive

de la 1 aprilie 2008 la zi.

S-a menținut sechestrul

asigurator dispus prin ordonanța din 22 aprilie 2008 a procurorului din cadrul

D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.

În baza art. 6 alin. (4) din

Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 155 alin. (5) C. pen. s-a dispus

restituirea sumelor de 350 euro către martorul B.I.A., 150 lei și 30 euro către

martorul K.R.A. și 400 euro către martorul H.V.

În baza art. 6

1

alin.

(3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de

500 euro primită de la denunțătorul B.V. și de 100 euro primită de la

denunțătoarea I.C.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că inculpatul B.N. a fost subcomisar de poliție

desemnat să-și exercite activitatea în cadrul poliției judiciare cu avizul

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ocupând postul de oficiu specialist II la Biroul Cercetări Penale din

cadrul Poliției Sighetu Marmației.

Potrivit fișei postului

inculpatul avea printre altele, obligații de : cooperare cu organele de

parchet, justiție, control financiar, de expertiză, de medicină legală în

problemele referitoare la administrarea probatorului în cauzele penale avute

spre instrumentare de efectuare a controalelor tematice la Biroul Cercetări

Penale și la posturile de poliție arondate, de sprijinire, îndrumare și

coordonare a cercetării unor evenimente complexe încă din faza inițială; de

deplasare la fața locului în cercetarea evenimentelor rutiere soldate cu

decesul uneia sau mai multor persoane pe raza județului Maramureș; de coordonare,

controlare, sprijinire și îndrumare a activității de cercetare penală la

posturile de poliție arondate, de soluționare a unor lucrări și cauze penale

repartizate, precum și a celor cu un grad ridicat de dificultate; de efectuare

de cercetări, conform art. 207 C. proc. pen., în cauzele preluate de la

celelalte formațiuni operative, repartizate direct, precum și cele trimise de

la parchetele teritoriale; de luare a unor decizii în cadrul activității

proprii de cercetare penală, de îndeplinire a sarcinilor și activităților

specifice șefului Biroului Cercetări Penale, în lipsa acestuia, de păstrare a

confidențialității informațiilor la care avea acces.

Profitând de funcția

deținută inculpatul, în anumite cauze, a pretins și primit bani și bunuri de la

diferite persoane pentru a instrumenta în mod favorabil, unor părți din cauze,

anumite dosare, în sensul de a administra sau nu anumite mijloace de probă, de

a propune anumite soluții ori în alte situații, de a face promisiuni că va

interveni pe lângă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sighetu Marmației, față de care lasă să se creadă că are o anumită influență,

pentru a dispune soluții favorabile persoanelor cercetare în diferite cauze

penale.

Pentru a fi sigur că

soluțiile pe care urma să le propună în cauze vor fi confirmate de către

procuror, inculpatul, cerea înainte de întocmirea referatului, opinia

procurorului care supraveghea cauza.

Astfel, cu privire la

infracțiunea descrisă în rechizitoriu la pct. I.1, s-a reținut că la data de 7

noiembrie 2003 în localitatea Piatra, pe DN 19 a avut loc un accident rutier, soldat cu decesul victimei R.V. și cu vătămarea corporală gravă a

martorului I.I.

Acest accident s-a produs ca

urmare a coliziunii autoturismului D., condus de martorul I.I., cu lama unui

buldozer, transportat neregulamentar cu gabarit depășit, fără semnalizare și cu

lama depășind axul drumului, de autocamionul condus de numitul F.E.

Ca urmare a leziunilor

suferite martorul I.I. a fost internat în mai multe unități spitalicești din

județul Maramureș.

Inculpatul B.N. , a efectuat

acte de urmărire penală în cauza penală nr. 353/P/2004 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

Cu prilejul ascultării

părții civile R.I. (soția victimei R.V.) și a martorului I.I., coinculpatul,

înainte de finalizarea cercetărilor, i-a spus acestuia că la producerea

accidentului a contribuit și culpa concurentă a respectivului martor care ar fi

condus cu viteză autoturismul D.

După aceasta, inculpatul s-a

adresat martorei R.I., arătându-i că dorește ca dosarul cauzei să se

soluționeze în termen rezonabil și că fratelui ei Iațco Ioan, să nu i se rețină

nici o culpă, cerându-i o sumă de bani pentru instrumentarea favorabilă a

dosarului.

Martora R.I. nu a dat nici

un răspuns, relatând cele discutate cu inculpatul fratelui ei Iațco Ioan și

restului familiei.

Martorul I.I. a refuzat

cererea inculpatului susținând că el nu are nici o culpă în producerea

accidentului.

La începutul anului 2004,

inculpatul a telefonat familiei I. și discutând cu martora I.A., i-a pretins

acesteia 100 euro pentru soluționarea rapidă și favorabilă a Dosarului nr. 2353/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației. La acea dată martorul

I.I. se afla în spital.

Martora I.A. - mama

martorilor I.I. și R.I. - neavând cunoștințe juridice și dorind ca cercetările

să fie finalizate, a fost de acord cu cererea inculpatului și a cerut cu

împrumut suma de 100 euro numitei K.I. Această sumă a fost dată apoi de

denunțătoarea I.C. (fiica martorei I.A.) inculpatului B.N. în fața

dispensarului din comuna Remeți.

După ce a primit această

sumă de bani inculpatul a finalizat cercetările și a întocmit la 29 martie 2004

referatul de terminarea urmăririi penale.

În timpul urmăririi penale

denunțătoarea a solicitat restituirea sumei de 100 euro dată ca mită

inculpatului.

Apărarea inculpatului

susținută de soția acestuia, martora B.M.E. în sensul că la oprirea în

localitatea Remeți, soțul său ar fi primit de la o tânără o coală de hârtie A4,

a fost înlăturată necoroborându-se cu nici o altă probă a cauzei.

S-a apreciat că fapta

inculpatului B.N., ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției municipiului

Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr.

353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, de a

pretinde de la martora I.A. suma de 100 euro și de a primi de la fiica acesteia

I.C. această sumă de bani, în scopul de a administra probatoriul în favoarea

martorului I.I. - parte vătămată în cauză - și de a încheia cercetările într-un

termen rezonabil, acte care intrau în îndatoririle de serviciu ale

inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de

mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracțiunea

descrisă în rechizitoriu la pct. I.2 s-a reținut că la data de 3 iulie 2004,

numitul B.C. l-a agresat pe numitul E.F., cauzându-i o fractură de mandibulă.

Conform certificatului medico-legal nr. 393 din 12 iulie 2004 eliberat de

Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației partea vătămată a necesitat pentru

vindecare un număr de 60-70 zile de îngrijiri medicale.

Cercetările au fost

efectuate în cauza înregistrată sub nr. 691/P/2004 la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației, iar după începerea urmăririi penale față de B.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182

C. pen., dosarul a fost repartizat inculpatului B.N.

La 26 iulie 2004,

denunțătorul B.V., tatăl lui B.C. i-a angajat avocat fiului său și l-a anunțat

pe inculpat.

Cu acest prilej, inculpatul

i-a spus denunțătorului că avocatul nu îl va putea ajuta, pentru că acuzația

adusă fiului este foarte gravă, însă dacă dorește, îl poate el ajuta, în sensul

că va administra probatoriul în dosarul cauzei într-un mod care să conducă la

adoptarea unei soluții de netrimitere în judecată. Pentru aceasta inculpatul

i-a pretins denunțătorului o sumă de bani. Speriat de consecințele unei

condamnări penale a fiului său, denunțătorul a fost de acord cu cererea

inculpatului și i-a dat acestuia 500 euro pentru soluționarea favorabilă a

dosarului în care fiul său era învinuit.

După primirea sumei de bani

inculpatul i-a spus denunțătorului ca fiul său să se împace cu numitul E.F. și

cu ocazia audierilor să solicite examinarea medico-legală a părții vătămate. Cu

același prilej i-a spus denunțătorului că va vorbi cu partea vătămată să se

prezinte la medicul legist pentru reexaminare.

Inculpatul a administrat

probatoriul în Dosarul nr. 691/P/2004 în modul arătat iar în urma reexaminării

părții vătămate Serviciul Medico-Legal județean Baia Mare a concluzionat că în

urma evoluției clinice favorabile, leziunile suferite de partea vătămată E.F. au

necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Ca urmare a împăcării lui B.C.

cu partea vătămată și întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale atrăgea o

altă încadrare juridică, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen. și încetarea urmăririi

penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

S-a reținut că declarațiile

prin care părțile în cauză arătau că se împacă, cât și declarația de învinuit a

lui B.C., au fost luate fără participarea avocatului ales.

De asemenea, relevant pentru

modul în care s-a administrat probatoriul este și faptul că, deși pe declarația

tipizată și înseriată de învinuit se consemnează că a fost audiat în data de 17

august 2004, în continuarea acestei declarații se consemnează următoarele „Azi,

data de 06 august 2004, am dat numitului E.F., suma de 50.000.000 lei ca

împăcare”.

Apărarea inculpatului,

susținută de martorul U.Ș. în sensul că nu s-ar fi dat nici o sumă de bani

lucrătorului de poliție, că denunțătorul B.V. ar fi cheltuieli banii în interes

personal și că ar fi apreciat că a dat bani polițistului pentru a nu fi certat

de soția sa a fost înlăturată, ea necoroborându-se cu nici o probă a cauzei.

S-a apreciat că fapta

inculpatul B.N., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul

Poliției Municipiului Sighetu Marmației însărcinat să efectueze acte de

urmărire penală în Dosarul nr. 691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Sighetu

Marmației, în luna august 2004 a pretins și primit de la denunțătorul B.V.,

suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în cauză, în favoarea fiului

denunțătorului, numitul B.C. - învinuit în cauza menționată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 182 C. pen. - acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de

mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000.

În legătură cu infracțiunea

descrisă la pct. I.3 din rechizitoriu s-a reținut că în anul 2005-2006

denunțătorul P.C. a fost audiat în cauza penală de către inculpatul B.N.,

ofițer de cercetări penale, în cauza penală nr. 973/P/2005 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru comiterea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C.

pen.

Denunțătorul P.C. deși avea

angajat ca avocat pe martorul I.B., a fost chemat de inculpat la biroul său

singur, pretinzându-i suma de 500 euro, susținând că prin influența pe care ar

avea-o pe lângă primul procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu

Marmației B.L., ar determina-o pe aceasta să dispună o soluție de netrimitere

în judecată. Suma pretinsă urma să fie împărțită între inculpat și procurorul

de caz.

Întrucât se considera

nevinovat, denunțătorul P.C. a refuzat să-i dea inculpatului suma pretinsă,

afirmând că ar fi dispus să presteze câteva zile de muncă la construcția casei

inculpatului.

Denunțătorul P.C. a reușit

să înregistreze parțial discuția cu inculpatul, pe telefonul mobil.

Ulterior, denunțătorul a

fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 973/P/2005 din 15 februarie 2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

Apărările formulate de

inculpatul B.N. în sensul că denunțătorul ar fi vrut să se răzbune pe el pentru

că „l-a băgat la închisoare” au fost înlăturate.

Astfel s-au considerat că

declarațiile martorilor A.R.F., C.B.M. și V.S. nu sunt relevante în cauză, nerezultând

că denunțătorul ar fi autorul unor asemenea demersuri împotriva inculpatului.

S-a mai constatat că

denunțul formulat de P.C. se coroborează cu declarațiile martorilor K.R., P.I.,

P.D., B.I. și B.A. și cu înregistrarea efectuată de denunțător cu telefonul

mobil.

În final s-a apreciat că

fapta inculpatul B.N., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în

cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de

urmărire penală în Dosarul nr. 973/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației, în toamna anului 2005, a pretins de la

denunțătorul P.C. - învinuit în cauza menționată pentru comiterea infracțiunii

de fals prevăzută de art. 288 alin. (1) și art. 290 C. pen.

S-a apreciat că fapta

inculpatul B.N. care în calitate de ofițer de poliție judiciară însărcinat să

efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 973/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în toamna anului 2005 a pretins

denunțătorului P.C., cercetat pentru faptele arătate, suma de 500 euro lăsând

să se creadă că, prin influența pe care o are față de prim procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îl va determina pe

acesta să adopte o soluție de netrimitere în judecată a denunțătorului, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.

257 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Relativ la infracțiunea

descrisă la pct. I.4 din rechizitoriu s-a reținut că la data de 6 ianuarie

2008, denunțătorul B.I.A. a comis un accident rutier pe DJ 186 în localitatea

Bârsana, jud. Maramureș în urma căruia victima Ș.V. a decedat.

Cercetările privind

împrejurările comiterii accidentului rutier au fost efectuate în cauza penală nr.

55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dosarul

fiind repartizat inculpatului B.N. spre soluționare.

În cadrul actelor

premergătoare, inculpatul l-a audiat pe denunțătorul B.I.A. care era cercetat

pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen.; prilej

cu care i-a spus că deși s-a împăcat cu aparținătorii victimei, acest lucru nu

îl absolvă de răspundere penală.

Totodată, i-a mau spus

denunțătorului că în cauză s-ar impune efectuarea unei expertize

tehnico-științifice privind dinamica producerii accidentului și stabilirea culpelor,

expertiză care va trebui să fie plătită de denunțător și care poate costa peste

1000 euro, iar concluziile expertizei îi pot fi defavorabile.

După comunicarea acestor

aspecte în legătură cu probațiunea ce trebuie administrată și eventualele

consecințe, inculpatul i-a pretins denunțătorului suma de 500 euro pentru a nu

dispune administrarea celui mijloc de probă.

Ca urmare, în ianuarie 2008

denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 350 euro urmând ca restul de 150

euro să îi dea vând va avea bani.

Potrivit înțelegerii

inculpatul nu a mai dispus efectuarea expertizei tehnico-științifice în cauză,

și a propus începerea urmăririi penale, propunerea fiind confirmată de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

După aceasta B.I.A. nu a mai

vrut să-i dea inculpatului diferența de 150 euro, autodenunțându-se.

În faza de urmărire penală

denunțătorul a solicitat restituirea sumei de bani dată ca mită inculpatului.

S-a constatat de către

instanță că denunțul formulat de B.I.A. se coroborează cu înregistrările

efectuate în baza autorizației nr. 1/2008 emisă de Curtea de Apel Cluj și cu

modul în care a fost administrat probatoriul în cauză în care sus-numitul

denunțător era cercetat, dosar în care expertiza tehnico-științifică era

absolut necesară în condițiile în care accidentul de circulație s-a soldat cu

victime.

Totodată, instanța a

apreciat că declarațiile denunțătorului din datele de 12 și 13 martie 2008 se

impun a fi înlăturate întrucât au fost luate înainte de începerea urmăririi

penale la 27 martie 2008, iar procurorul nu a încheiat proces verbal conform art.

224 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, s-a considerat

că nici citirea declarațiilor aceleiași persoane în fața instanței, în

condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nu urmează a fi avute în vedere la

judecarea cauzei întrucât declarațiile au fost obținute ilegal, conform art. 64

alin. (2) din cod.

În final, s-a apreciat că

fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în

cadrul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de

cercetare penală în Dosarul nr. 55/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro

și a primit efectiv suma de 350 euro de la denunțătorul B.I.A. - cercetat în

cauza menționată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 C. pen. - pentru a nu administra în cauză o expertiză

tehnico-științifică pentru determinarea împrejurării comiterii accidentului

rutier, act privitor la îndatoririle de serviciu, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1)

și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Privitor la infracțiunea

descrisă la pct. I.5 din rechizitoriu s-a reținut că la data de 18 ianuarie

2008 cetățeanul maghiar H.I. a comis o infracțiune la regimul rutier, respectiv

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având dreptul de a

conduce suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

După începerea urmăririi

penale dosarul cauzei cu nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sighetu Marmației a fost repartizat inculpatului B.N.

Cu prilejul audierii

martorului H.I. la biroul inculpatului a fost prezent și denunțătorul K.R.A. care

a asigurat o traducere provizorie, până la desemnarea unui traducător autorizat

cetățeanului maghiar care nu cunoștea limba română. Denunțătorul împrumutase

martorului arătat, care îi era prieten, mașina cu care fusese surprins în trafic.

În același cadru, inculpatul

i-a lăsat să înțeleagă denunțătorului că el poate instrumenta în mod favorabil

dosarul martorului H.I. dar că, pentru aceasta vor trebui să plătească ceva,

fără să menționeze suma sau bunurile pretinse.

Urmare acestor discuții, la

23 ianuarie 2008, când a fost audiat ca martorul în Dosarul penal nr. 105/P/2008

denunțătorul i-a dat inculpatului un parfum. Inculpatul a primit bunul, însă

i-a spus denunțătorului că trebuie să se mai întâlnească o dată. La 30 ianuarie

2008 l-a chemat pe denunțător la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sighetu Marmației.

Inculpatul a intrat în

sediul parchetului și a revenit după scurt timp spunându-i denunțătorului că

prietenul săi va primit o amendă și își va putea ridica permisul de conducere.

După aceasta inculpatul i-a pretins denunțătorului K.R.A. suma de 150 lei, sumă

pe care acesta i-a remis-o inculpatului.

Înainte de soluționarea

cauzei inculpatul i-a mai pretins denunțătorului încă două parfumuri

bărbătești, bunuri care i-au fost remise la 12 februarie 2008.

Cele trei parfumuri au fost

evaluate la 30 euro.

În faza de urmărire penală

denunțătorul K.R.A. a solicitat restituirea sumei de 150 lei și 30 euro - valoarea

parfumurilor date ca mită inculpatului.

Apărările formulate de inculpat

în sensul că nu a comis această infracțiune, că a solicitat două parfumuri de

la denunțător însă după finalizarea cercetării, dar că nu a luat aceste

parfumuri întrucât nu erau de calitate, fiind apă de colonie, au fost

înlăturate, necoroborându-se cu nicio probă din dosar.

Astfel s-a considerat că

denunțul formulat de K.R.A. și declarația dată în cursul urmăririi penale, se

coroborează cu declarația martorului H.I. și cu notele de redare a

convorbirilor telefonice interceptate legal și cu imaginile surprinse și

înregistrate la data de 30 ianuarie 2008, dar și cu actele din Dosarul nr. 105/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației instrumentat de

inculpatul B.N. în care a propus scoaterea de sub urmărire penală a martorului

arătat și aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen.

S-a apreciat, că fapta

inculpatului B.N., care în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul

Poliției Municipiului Sighetu Marmației însărcinat să efectueze acte de

cercetare penală în Dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației, la începutul anului 2008, a pretins și primit de

la denunțătorul K.R.A. suma de 150 lei și trei parfumuri pentru a administra

probatoriile în cauză în favoarea martorului H.I. învinuit în acea cauză pentru

infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 - acte

privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1)

și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracțiunea

descrisă la pct. I.6 din rechizitoriu s-a reținut că la începutul lunii

ianuarie 2008, inculpatului i-a fost repartizată spre soluționare cauza penală

înregistrată sub nr. 97/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu

Marmației privind pe denunțătorul H.V., față de care la 21 ianuarie 2008 s-a

dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 85 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2008 constând în aceea că, la 14 ianuarie 2008, a condus

pe drumurile publice un autovehicul având numerele de înmatriculare provizorii

expirate de o zi.

Denunțătorul a fost citat la

23 ianuarie 2008 la sediul Poliției Municipiului Sighetu Marmației unde

inculpatul B.N. i-a adus la cunoștință că pentru fapta comisă poate fi trimis

în judecată și condamnat și că de asemenea i se va anula permisul de conducere.

După ce i-a spus acestea,

inculpatul a pretins de la denunțător suma de 500 euro pentru a-i instrumenta

în mod favorabil dosarul cauzei, pentru a fi evitate consecințele unei

eventuale condamnări. Astfel, inculpatul a spus că va audia martori din care să

reiasă faptul că este o persoană cu un comportament bun în societate și va

propune să i se aplice o amendă cu caracter administrativ, iar permisul nu îi

va fi anulat.

Totodată, inculpatul i-a mai

spus denunțătorului că va discuta cu procurorii din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru a confirma propunerea pe care el o

va face.

La 23 ianuarie 2008 denunțătorul

H.V. i-a dat inculpatului suma de 400 euro iar la 24 ianuarie 2008 încă 150

euro, în fața parchetului, unde, după ce a intrat a revenit la scurt timp și

i-a comunicat denunțătorului că a vorbit cu primul procuror, iar acesta urmează

să confirme propunerea.

Acest lucru nu a fost real,

întrucât inculpatul nu a discutat cu primul procuror, ci doar s-a interesat la

ce procuror este distribuit dosarul.

În faza de urmărire penală

denunțătorul a cerut restituirea sumelor de 400 euro și 150 euro dată inculpatului.

Apărările formulate de

inculpat în sensul că nu a comis această faptă și că a procedat la audierea

denunțătorului H.V. și a prietenei acesteia B.M., că s-a deplasat la parchet

pentru a discuta soluția cu procurorul A. și că acesta i-a spus că se poate

aplica o sancțiune cu caracter administrativ după ascultarea a trei martori

privind conduita făptuitorului că nu a avut nici o discuție cu denunțătorul și

că la 30 ianuarie 2008 i s-a pregătit un flagrant, care nu a reușit, au fost

înlăturate de instanță, ca fiind în contradicție cu materialul probator al

cauzei.

Astfel s-a considerat că

denunțul formulat de H.V. se coroborează cu declarațiile martorilor M.C.Ș., N.I.

și B.I.B., cu modul de administrare a probatoriului în Dosarul nr. 97/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în care era cercetat

denunțătorul și cu notele de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor

interceptate ambiental în mod legal în baza ordonanței provizorii emise la 29

ianuarie 2008 de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj confirmată prin încheierea nr.

1 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, și a Autorizației nr. 1 din 31

ianuarie 2008.

Totodată, instanța a

apreciat că declarația denunțătorului H.V. din 30 ianuarie 2008 luată înaintea

începerii urmăririi penale care a avut loc la 27 martie 2008, deci în faza

actelor premergătoare, trebuia înlăturată întrucât procurorul nu a încheiat

proces verbal conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea nici citirea

declarației acestui martor, în temeiul art. 327 alin. (3) din același cod, nu

urmează a fi avută în vedere la judecarea cauzei fiind obținută ilegal, conform

art. 64 alin. (2) din cod.

S-a apreciat că fapta

inculpatului B.N., care, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul

Poliției Municipiului Sighetu Marmației, însărcinat să efectueze acte de

cercetare penală în Dosarul nr. 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației, în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro

și a primit efectiv 400 euro de la denunțătorul H.V., cercetat în cauza

menționată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, pentru a administra probatoriul în favoarea denunțătorului, acte

privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1)

și (2) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat de

a pretinde de la același denunțător suma de 500 euro, din care a primit efectiv

400 euro, lăsând să se creadă că prin influența pe care o are la procurorii din

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, îi va determina

pe aceștia să adopte o soluție de netrimitere în judecată a denunțătorului în

același Dosar nr. 97/P/2008 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. raportat

la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza textelor legale

arătate, pentru cele șapte infracțiuni săvârșite, instanța a aplicat

inculpatului pedepse privative de libertate orientate înspre minimul legal

ținând seama, potrivit art. 72 C. pen., de pericolul social al faptelor, de

calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de lipsa antecedentelor

penale și de conduita anterioară bună în familie și societate, dovedită în acte

și cu declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere T.G. și M.I.

Față de numărul mare de

infracțiuni instanța a considerat că se impune aplicarea unui spor de concurs de

6 luni închisoare.

Privitor la cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute la pct. I.2 și I.5 din

rechizitoriu din infracțiunile de luare de mită în infracțiunea de primire de

foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., aceasta s-a considerat

nefondată.

Astfel s-a constatat că în

primul caz de la pct. I.2 din rechizitoriu, inculpatul a pretins de la

denunțătorul B.V. suma de 500 euro în luna august 2004 când efectua acte de

urmărire penală în Dosarul nr. 691/P/2004 finalizat la 5 octombrie 2004, iar în

al doilea caz de la pct. I.5 din rechizitoriu inculpatul a pretins și primit

parfumurile și 150 lei de la denunțătorul K.R.A., în timp ce efectua acte de

urmărire penală în Dosarul nr. 105/P/2008 cu privire la martorul H.I., respectiv

la datele de 23 și 31 ianuarie 2008, dosarul fiind finalizat la 1 februarie

2008.

Instanța a fost în

imposibilitatea de a-i audia pe martorii B.I.A., H.V., H.I. și K.R.A., cu toate

că au fost citați la mai multe termene de judecată, inclusiv cu mandate de

aducere, astfel că s-a dispus citirea declarațiilor date la urmărirea penală,

în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Privitor la declarațiile

martorilor B.I. și H.V., aceștia nu au putut fi interogați de inculpat, nici în

faza de urmărire penală nici în fața instanței, situație în care declarațiile

acestora au fost înlăturate. Ca încălcând dispozițiile art. 6 paragr. 1 și 3 lit.

d) din C.E.D.O.

Referitor la declarațiile

martorilor H.I. și K.R.A. date în faza de urmărire penală, acestea au fost

luate în considerare la pronunțarea hotărârii, cei doi martori neputând fi

audiați în cadrul cercetării judecătorești ei fiind plecați din țară la adrese

necunoscute.

S-a mai reținut că la

urmărirea penală martorul H.I. a fost ascultat la 17 aprilie 2008 în prezența

celor doi avocați aleși ai inculpatului, iar în aceeași zi, la ascultarea

martorului K.R.A., avocații nu au mai participat urmând să plece la Cluj,

întocmindu-se proces-verbal în aceeași zi orele 18.00.

În legătură cu apărările inculpatului

în sensul că în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală

nu i s-au prezentat toate faptele pentru care a fost trimis în judecată,

acestea s-au considerat nefondate.

Astfel, a rezultat că

procurorul i-a adus la cunoștință inculpatului întreg materialul de urmărire

penală, el declarând că nu are nici o obiecție cu privire la modul de

administrare și că nu solicită nici o probă în această fază a procesului penal,

că nu se consideră vinovat și că nu dorește să dea declarații în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal inculpatul B.N., care invocând dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 2 și 10 C. proc. pen. a susținut că hotărârea

atacată este fundamentată pe un act de sesizare lovit de nulitate, pe acte de

urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și pe o cercetare judecătorească

incompletă și desfășurată cu înfrângerea legii.

Astfel, prin primul motiv de

casare s-a susținut că prezentarea materialului s-a făcut doar pentru două

infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) din art. 257 alin. (1) și (2)

C. pen., ambele cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar prin

rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte, ceea ce ar

impune restituirea cauzei la procuror.

De asemenea, s-a mai

susținut că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru

fapte pentru care nu există act de punere în mișcare a acțiunii penale.

Totodată s-a mai susținut că

începerea urmăririi penale s-a făcut la 27 martie 2008, fără indicarea actelor

premergătoare efectuate și că tot astfel extinderea urmăririi penale dispusă

prin rezoluțiile din 9 aprilie 2008, 15 aprilie 2008 și 18 aprilie 2008 nu au

la bază acte care să fi fost indicate în concret.

S-a solicitat a se constata

că sunt îndeplinite cerințele art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru

restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Prin al doilea motiv de

casare s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale

pentru părți, de natură să garanteze drepturilor lor și să reglementeze soluția

procesului.

S-a menționat în acest sens

să nu a rezultat imposibilitatea ascultării martorilor B.I.A., H.V., K.R.A. și

H.I. și că se impune reluarea judecății în vederea audierii acestor persoane.

S-a mai susținut că instanța

a avut în vedere denunțurile formulate de B.I.A. și H.V., dar și înregistrări

ale unor convorbiri ale acestora cu inculpatul obținute în faza actelor

premergătoare, lipsind procesul verbal întocmit de procuror.

Tot astfel s-a susținut că

denunțătorii au fost ascultați ca martori deși ei s-au constituit părți civile

cu sumele de bani ori cu echivalentul bunurilor date inculpatului și că s-au

încălcat dispozițiile art. 82 C. proc. pen., impunându-se aplicarea dispozițiilor

art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 197 din același cod.

De asemenea s-a mai susținut

că instanța a respins cererea de confruntare formulată în condițiile art. 87, art.

88 C. proc. pen.

În sfârșit, s-a menționat că

hotărârea de condamnare este greșită, nefiind fundamentată decât pe baza unui

material probator ilegal obținut.

S-a solicitat casarea

hotărârii cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar achitarea pentru

inexistența faptelor.

Examinând hotărârea atacată

în baza motivelor de casare invocate, dar și sub toate aspectele și conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată nefondat recursul

declarat de inculpat.

I. Din actele și lucrările

dosarului se constată că inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin

rechizitoriul nr. 6/P/2008 din 23 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, verificat de

procurorul șef al acestui serviciu, sub aspectul legalității și temeiniciei

conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și art. 22

2

din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin dispozitivul acestui

rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele

descrise la pct. I.1, I.2, I.3 și I.5 și trimiterea în judecată a inculpatului

pentru infracțiunile de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și 2

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.1, I.2,

I.4, I.5 și I.6 (5 fapte) și de trafic de influență prevăzute de art. 257

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.3 și I.6

din rechizitoriu (2 fapte).

Acest act de sesizare a

instanței cuprinde toate datele prevăzute de art. 263 C. proc. pen. respectiv

faptele și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, mențiunile

prevăzute de art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, faptele

reținute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază

învinuirea, măsurile preventive luate și durata lor și dispoziția de trimitere

în judecată.

Premergător acestui act, la

22 mai 2008 între orele 11-13, potrivit art. 250 C. proc. pen. procurorul, așa

cum rezultă din procesul verbal aflat în dosar, l-a chemat pe inculpat în fața

sa, i-a pus în vedere că are dreptul de a lua cunoștință de materialul de

urmărire penală, arătându-i încadrarea juridică a faptelor săvârșite, i-a

asigurat posibilitatea de a lua cunoștință de material și l-a întrebat dacă are

de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare.

În prezența avocatului ales

inculpatul a luat cunoștință de întreg materialul de urmărire penală, nu a

făcut obiecțiuni la modul lui de administrat, menționând că nu are de formulat

cereri în probațiune în această fază procesuală, că se consideră nevinovat și

că nu dorește să facă alte declarații în prezenta cauză.

Așa fiind, au fost

respectate garanțiile conferite inculpatului de acest text, nefiind incidente

nulități din cele prevăzute de art. 197 C. pen.

Împrejurarea că, în prima

parte a procesului verbal seria 3 nr. 0186008 aflat la fila 318 din dosarul de

urmărire penală, vol. 1, se menționează pe scurt calitatea de inculpat a

recurentului B.N. în Dosarul nr. 6/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.

254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nt.78/2000 cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., nu poate atrage nulitatea acestui act, întrucât procurorul

și-a îndeplinit obligația stabilită de art. 250 C. proc. pen. de a-l informa pe

inculpat despre toate probele strânse, în scopul de a obține contribuția

acestuia la verificarea probelor și formularea de apărări.

Deși la prezentarea

materialului inculpatul avea posibilitatea de a combate încă din faza de

urmărire penală imputarea care i-a fost adusă, recurentul nu a valorificat

acest drept, declarând sub semnătură proprie, în prezența avocatului să nu are

de formulat cereri în probațiune.

De altfel, pentru toate cele

șapte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a luat

cunoștință încă de la începerea urmăririi penale împotriva sa, prin rezoluțiile

din 27 martie 2008 în cazul H.V. și B.I.A., 9 aprilie 2008 în cazul I.C., 15

aprilie 2008 în cazul K.R.A. și P.C. și 18 aprilie 2008 în cazul B.

Potrivit dispozițiilor art. 228

alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în baza art. 221

dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de

sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

În speță, în vederea

începerii urmăririi penale procurorul a ținut seama de denunțurile persoanelor

arătate, din care nu rezultau cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale, conform textului evocat și așa fiind, el a procedat corect

dispunând începerea urmăririi penale.

Față de cele ce preced,

criticile formulate în sensul existenței unor nulități, referitoare la

sesizarea instanței din cele prevăzute de art. 197 alin. (2) cu referire la art.

385

9

alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. care să conducă la restituirea

cauzei la procuror în baza art. 332 pentru refacerea urmăririi penale nu pot fi

primite, fiind neîntemeiată.

II: Referitor la susținerea

din recurs în sensul că s-ar impune reluarea judecății de către prima instanță

întrucât nu a rezultat imposibilitatea ascultării denunțătorilor B.I.A., H.V.,

K.R.A. și H.I., aceasta nu poate fi primită.

Din actele dosarului se

constată că prima instanță s-a preocupat ca aceste persoane să fie ascultate în

cadrul cercetării judecătorești, dispunându-se citarea lor la mai multe

termene, cu mandate de aducere la adresele cunoscute din țară și apoi la adrese

din străinătate.

A rezultat, cu toate

eforturile instanței că acest lucru nu a fost posibil.

Referitor la B.I.A. și H.V.,

instanța de fond a constatat că ei nu au putut fi interogați de inculpat nici

în faza de urmărire penală și nici în cadrul cercetării judecătorești iar

declarațiile date de ei înaintea începerii urmăririi penale, în condițiile

nerespectării dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen. nu pot constitui

mijloc de probă.

În această situație,

instanța de fond și-a fundamentat soluția pe celelalte probe legal

administrate.

Ca atare, critica formulată

în sensul că prima instanță a făcut o cercetare judecătorească incompletă prin

neaudierea acestor persoane nu poate fi primită.

Relativ la susținerea din

recurs că denunțătorii au fost nelegal ascultați ca martori, deși s-au

constituit părți civile cu sumele sau echivalentul bunurilor date inculpatului

nici aceasta nu poate fi primită.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că persoanele care au depus denunțuri, au făcut

declarații în cauză în calitate de martori, pentru ele operând cazul de

nepedepsire prevăzut de art. 255 alin. (3) C. pen.

Împrejurarea că aceste

persoane au solicitat restituirea sumelor sau echivalentul bunurilor date

inculpatului nu le conferă calitatea de părți civile întrucât dreptul lor este

consfințit de dispozițiile art. 258 alin. (3) C. pen. coroborate cu cele ale art.

6

1

din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora banii, valorile sau alte

bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazul când aceasta denunță

autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru

acea fapt, condiție îndeplinită în speță.

Ca atare, referitor la

persoanele denunțătoare care au fost ascultate cu respectarea legii, nu sunt

incidente nulitățile prevăzute de art. 197 ori dispozițiile art. 64 alin. (2) C.

proc. pen.

Privitor la înregistrările

convorbirilor purtate telefonic ori ambiental de către inculpat, acestea s-au

făcut legal, cu confirmarea sau autorizarea judecătorului, întocmindu-se

procese verbale de certificare.

În legătură cu susținerea

din recurs în sensul greșitei respingeri de către prima instanță a cererii de

confruntare între martorii U.Ș. propus de inculpat și B.V., se constată aceasta

a fost legal dispusă de prima instanță, neexistând contraziceri sau aspecte de

lămurit care să facă necesară reaudierea acestor persoane.

De altfel, atunci când a

fost ascultat atât inculpatul personal cât și prin apărător, procurorul și

instanța au avut putința să pună întrebări martorilor.

III. Referitor la susținerea

din recurs în sensul că se impune achitarea inculpatului pentru inexistența

faptelor, această critică urmează a fi analizată în baza motivului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Din actele dosarului se

constată că instanța a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului

în cauză și că în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Astfel, inculpatul recurent

B.N., ofițer de poliție judiciară, cu grad de subcomisar de poliție, a ocupat

postul de ofițer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliției

Sighetu Marmației și profitând de funcția deținută a pretins și primit bani și

bunuri în vederea instrumentării în mod favorabil unor părți din dosarele penale

pe care le avea în lucru prin administrarea sau neadministrarea unor mijloace

de probă, prin propunerea unor anumite soluții oro promisiunea că va interveni

pe lângă procurori, lăsând să se creadă că are influență asupra acestora,

pentru a dispune soluții favorabile persoanelor cercetate.

Probele administrate în

cauză au confirmat că:

a pretins de la martora I.A. suma de 100 euro și a primit această sumă de la

fiica acesteia I.C. pentru administrarea probatoriului în favoarea martorului I.I.

- în Dosarul penal nr. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sighetu Marmației fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul martorei I.C., declarațiile

martorilor I.A., I.I., K.I. probe coroborate cu actele din dosarul penal

instrumentat.

pretins și primit de la denunțătorul B.V. suma de 500 euro pentru a administra

probatoriul în favoarea lui B.C. învinuit pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. în Dosarul penal nr. 691/P/2004 al

aceluiași parchet, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul și declarațiile

martorilor B.V., B.C. coroborate cu actele din dosarul penal menționat.

pretins de la denunțătorul P.C., învinuit în cauza penală nr. 973/P/2005 a

aceluiași parchet, de săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 288 și art.

290 C. pen., suma de 500 euro lăsând să se creadă că prin influența pe care o

are la prim-procurorul parchetului, îl va determina pe acesta să adopte o

soluție de netrimitere în judecată, fapta întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul

și declarațiile martorului P.C., declarațiile martorilor B.R., P.I., P.D., B.I.

și B.A. și înregistrarea convorbirii cu inculpatul efectuată de denunțător cu

telefonul mobil.

pretins suma de 500 euro și a primit efectiv suma de 350 euro de la

denunțătorul B.I.A. cercetat în Dosarul nr. 55/P/2008 al aceluiași parchet

pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, pentru a nu administra în

cauză o expertiză tehnico-științifică pentru determinarea împrejurărilor

comiterii accidentului rutier, fapta întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul

formulat de B.I.A. coroborat cu înregistrările convobirilor inculpatului cu

denunțătorul, legal efectuate și cu actele dosarului penal menționat.

a pretins și primit de la denunțătorul K.R.A. suma de 150 lei și 3 parfumuri

pentru a administra, în Dosarul penal nr. 105/P/2008 al aceluiași parchet, pe

care îl avea în lucru, probatoriul în favoarea martorului H.I. învinuit în acea

cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de K.R.A. și

declarațiile acestuia, declarația martorului H.I. și notele de redare a

convorbirilor telefonice legal interceptate și imaginile surprinse și

înregistrate la 30 ianuarie 2008, precum și actele dosarului menționat;

pretins de la denunțătorul H.V. învinuit în Dosarul penal nr. 97/P/2008 al

aceluiași parchet pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, suma de 500 euro, din care a primit efectiv suma de

400 euro, pentru a administra probatoriul în favoarea acestuia, lăsând totodată

să se creadă că prin influența pe care o are îi va determina pe procurorii de

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației să adopte soluția de

netrimitere în judecată a denunțătorului, faptele întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență prevăzute

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

78/2000 și de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunțul formulat de H.V.,

declarațiile martorilor M.C.Ș., N.I., B.I.B., notele de redare a convorbirilor

telefonice purtate între inculpat și denunțător și actele din dosarul penal

menționat.

Întrucât soluția de

condamnare, la pedepse situate în mod corect înspre minimul legal având în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., este conformă cu probele de

vinovăție administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul

inculpat.

Față de considerentele ce

preced, constatând neîntemeiate criticile formulate și nerezultând aspecte de

fapt și de drept care pot fi luate în considerare din oficiu ca motive de

casare, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul B.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat cu

suma de 350 lei.

Se va stabili ca suma de 50

lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.N. împotriva sentinței penale nr. 26 din 1 iunie 2009, pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 1 aprilie 2008

la 10 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 50 lei onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 10 noiembrie 2009.