ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111 din data de 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș s-au dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Sentinței penale 111 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș și în consecință:

A condamnat pe inculpatul B.V. (fiul lui I. și A.,  studii 8 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea disp. art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

A contopit, conform prev. art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele principale astfel aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 6 luni închisoare, alături de care dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, conform prev. art. 35 alin. (1) C. pen.

A interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen.

A dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la 18 aprilie 2006 până la 19 iulie 2006.

A menținut măsura de siguranță dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2007, privind interzicerea de a reveni în locuința familiei situată în com. D., str. P., jud. Mureș.

A admis în parte, conform prev. art. 17 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentanta Ministerului Public, pentru victima minoră B.E. ( prin reprezentanții săi legali) și a obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 6.000 RON daune morale.

A obligat inculpatul la plata sumei de 950 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaților din oficiu se vor avansa Baroului Mureș din fondul special al Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

În mod repetat, recurentul inculpat a întreținut relații sexuale normale în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu fiica sa, în vârstă de 14 ani, fără consimțământul acesteia.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul B.V.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Parchetul solicită reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul eliminării circumstanțelor atenuante.

Inculpatul B.V. solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținute, în tentativă la infracțiunea de viol.

Prin Decizia penală nr. 74/A din data de 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:

A desființat în parte sentința apelată și după rejudecare elimină aplicarea prevederilor art. 74 - 76 lit. a) C. pen.

Cu referire la săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșită de inculpatul B.V. (fiul lui I. și A.).

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.V. de la 6 ani la 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la 11 (unsprezeze ani) închisoare și 5 ani pedeapsa complementară privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani și 6 luni, la 5(cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. b) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final 11 (unsprezece) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Cheltuielile judiciare avansate rămas în parte în sarcina statului, inculpatul urmând să achite 100 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Este real faptul că inculpatul pe parcursul urmării penale și cercetării judecătorești a adoptat poziții oscilante în legătură cu faptele reținute în sarcină. Astfel, inițial a recunoscut faptele ulterior a susținut că a simulat cu partea vătămată un act sexual normal iar mai apoi, în fața Curții de Apel, a susținut că nu a încercat să o violeze pe partea vătămată și nici nu a avut această intenție, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi luat o sumă de bani cu care ar fi fugit din casă.

Probele administrate în cauză sunt de natură să infirme susținerile inculpatului și să confirme starea de fapt reținută de către instanța de fond, toate aceste probe fiind ulterior confirmate și de scrisoarea depusă în fața instanței de apel de către apărătorul părții vătămate, scrisoare în care inculpatul și-a recunoscut scrisul.

Astfel, din probele administrate rezultă că situația din familia inculpatului era una conflictuală, inculpatul fiind părăsit de către soție și o parte din copii, singura care a rămas acasă fiind partea vătămată, de 13 ani. Rezultă din probe că familia l-a părăsit pe inculpat datorită faptului că acesta consuma alcool, devenea nervos iar anterior acesta le-a violat și pe celelalte două surori ale părții vătămate.

La data de 11 aprilie 2006 inculpatul a ajuns acasă în stare de ebrietate iar în jurul orelor 23,00 i-a cerut părții vătămate să se culce cu el în pat, silindu-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale. Din probe rezultă că inculpatul a silit-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale în noaptea respectivă de 3 ori, rezultând că partea vătămată nu a dorit acest lucru însă a fost traumatizată de tatăl său, aspecte corect reținute de către instanța de fond astfel că nu se va reveni cu privire la aceste aspecte.

Partea vătămată, datorită traumei suferite și datorită faptului că și a doua zi tatăl ei a încercat să o violeze, a fugit de acasă la o soră a ei în Reghin căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.

În cauză, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond s-a întocmit un raport medico-legal care a stabilit că partea vătămată prezenta o deflorare mai veche iar pe hainele cu care era îmbrăcată atunci când a avut loc violul s-au găsit celule epiteliale de tip nervo-vaginal ce a dat reacții la grupa de sânge a inculpatului.

Trebuie remarcat și faptul că vinovăția inculpatului este dovedită și de celelalte probe administrate, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați, precum și de raportul psihologic efectuat și de relatările inculpatului din scrisoarea aflată la dosarul instanței de apel, scrisoare adresată către fiul său de unde rezultă că îi pare rău și că "s-a jucat" cu partea vătămată.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs inculpatul B.V. care critică soluția instanței de apel, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. solicitând să se mențină Sentința penală nr. 111 din 5 mai 2008 a Tribunalului Mureș.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul se reține că la începutul lunii aprilie 2006, mai precis în 11, inculpatul, pe fondul consumului excesiv de alcool, a obligat-o pe fiica sa B.E. în vârstă de 13 ani să întrețină relații sexuale normale fără consimțământul acesteia.

Se mai reține că în seara de 11 aprilie 2006, în jurul orelor 19,00 inculpatul a ajuns acasă în stare de ebrietate și i-a cerut părții vătămate să-i pregătească cina după care s-a culcat. Partea vătămată a continuat să pregătească activitățile din gospodărie iar apoi temele. În jurul orei 23,00 inculpatul s-a trezit și pe un un ton poruncitor i-a cerut părții vătămate să se culce cu el, deși de obicei partea vătămată dormea în alt pat situat în aceeași încăpere. Partea vătămată a refuzat inițial dar inculpatul a început să o înjure și să o amenințe așa încât de frică s-a mutat în patul tatălui său îmbrăcată. Inculpatul a adormit însă după câteva minute s-a trezit și pe un ton amenințător i-a cerut părții vătămate să-și dea jos pantalonii și chiloții și să se urce pe el. În același timp inculpatul și-a dat jos izmenele. Partea vătămată, văzând că inculpatul încearcă să o violeze, a început să plângă și să tremure, în cele din urmă leșinând. Când s-a trezit era din nou așezată în pat iar tatăl ei îi dădea să bea suc.

Se mai reține că inculpatul i-a adus la cunoștința părții vătămate faptul că mai demult a întreținut raporturi sexuale și cu celelalte două surori ale sale și i-a cerut acesteia din nou să-și dea jos pantalonii și chiloții, ceea ce partea vătămată a făcut, de frică, urcându-se apoi peste inculpat în pat. Inculpatul a întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale normale iar după ce actul sexual s-a finalizat i-a cerut părții vătămate să rămână în pat, ceea ce s-a și întâmplat. După aproximativ o oră inculpatul s-a trezit din somn și a întreținut din nou raport sexual cu partea vătămată iar spre dimineață, în aceleași condiții inculpatul a forțat-o pentru a treia oară pe partea vătămată la raport sexual.

A doua zi, după ce partea vătămată s-a întors de la școală, inculpatul a încercat din nou să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată însă aceasta a reușit să fugă de acasă și să ajungă la sora ei R. din Reghin căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.

Inculpatul prin reprezentantul său a solicitat să se rețină tentativă la infracțiunea de viol însă așa cum am prezentat mai sus la dosar există probe din care rezultă că inculpatul chiar a violat-o pe partea vătămată și nu a încercat să o violeze. Prin urmare solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor nu este pertinentă.

Privitor la infracțiunea de incest, prev. de art. 203 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., se apreciază că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în cauză.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului se apreciază că instanța de fond în mod greșit a considerat că se impune aplicarea de circumstanțe atenuante sens în care pedepsele au fost coborâte sub minimul special.

Având în vedere că situația de fapt este cea reținută și în actul de sesizare al instanței, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel, nu a reținut circumstanțele atenuante judiciare aplicate de instanța de fond, recurentului, pentru că aspectul reținut ca circumstanță atenuantă în sensul că este un infractor primar, în raport cu modul de săvârșire a infracțiunilor, în mod repetat, nu poate fi primit și aplicat ca o circumstanță atenuantă.

Individualizarea pedepselor s-a făcut ținându-se cont de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de numărul acestora și de faptul că și-a violat propria fiică.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b), C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B.V., iar în conformitate cu disp. art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.V. împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată B.E., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.