ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2856/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția penală, printre altele, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma de participație a complicității. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită până la 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive, începând din 25 mai 2012 până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.V. Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, sporită până la 11 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 11 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen., art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, în baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul K.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.M.R. și, în consecință: au fost obligați inculpații C.G. și B.V., în solidar, la plata despăgubirilor civile de 4.000 RON pentru daunele morale suferite; a fost obligat inculpatul C.G. la plata despăgubirilor civile de 300 RON pentru daunele materiale cauzate; s-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului B.V.

la plata despăgubirilor civile de 7.700 RON pentru daune materiale; s-a luat act de renunțarea părții civile la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de înmormântare. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.B.T., și, în consecință, a fost obligat inculpatul C.G. la plata despăgubirilor civile de 2.000 RON cheltuieli de înmormântare, respingând cererea privind obligarea și a inculpatului B.V. la plata acestor cheltuieli; au fost obligați inculpații C.G. și B.V., în solidar, la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile pentru daunele morale suferite. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.I., și, în consecință, au fost obligați inculpații C.G.

și B.V., în solidar, la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile pentru daunele morale suferite. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă T.F. și, în consecință, au fost obligați inculpații C.G. și B.V., în solidar, la plata sumei de 700 RON despăgubiri civile pentru daunele morale suferite. S-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă formulată de părțile civile B.I. și B.R. S-a luat act că părțile vătămate M.V.I. și L.A.S. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.V. un topor cu coadă din lemn, ambalat în coletul nr. 18, înregistrat la poziția nr. 12 din Registrul de valori și corpuri delicte al Tribunalului Mureș.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.G. parul din lemn decojit, cu lungimea de 114 cm, ambalat în coletul nr. 17, înregistrat la poziția nr. 12 din Registrul de valori și corpuri delicte al Tribunalului Mureș. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C.G. a hainelor ambalate în coletele nr. 12 și 13, înregistrate la poziția nr. 12 din Registrul de valori și corpuri delicte al Tribunalului Mureș, o haină de trening neagră și o pereche de pantaloni blue jeans. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 24 mai 2012, în jurul orelor 18, 00, inculpații C.G., B.V., K.D. și martorul P.V. s-au întâlnit în fața unui magazin din satul Beica de Sus, cumpărând și consumând băuturi alcoolice.

După aceasta, având încă din băutura cumpărată, s-au deplasat la locuința inculpatului B.V., unde au continuat să bea. La un moment dat, s-a iscat o ceartă între inculpatul B.V. și martorul P.V., acesta din urmă fiind lovit de mai multe ori cu o bâtă de către inculpatul B.V. În timp ce inculpatul K.D. îl bandaja pe martorul P.V., inculpații C.G. și B.V. s-au înțeles să se deplaseze la locuința părții vătămate S.M.R. pentru a o bate pe aceasta, în semn de răzbunare, din partea inculpatului C.G. pentru că partea vătămată stabilise relații de concubinaj cu victima B.B., fosta concubină a inculpatului C.G., iar din partea inculpatului B.V. pe motiv că, în urmă cu câtva timp, ar fi fost bătut de S.R., care ar fi provocat și distrugeri la locuința sa.

Cu privire la modul în care cei trei inculpați, C.G., B.V. și K.D., au ajuns la locuința părții vătămate, au pătruns în curte și apoi în locuință, instanța a reținut că probele administrate sunt contradictorii. Astfel, inculpatul K.D., ascultat inițial în calitate de martor și apoi ca învinuit, a arătat că, în timp ce îl bandaja pe martorul P.V., i-a auzit pe inculpații C.G. și B.V. luând hotărârea de a se deplasa la locuința părții vătămate S.R., pentru a o bate pe aceasta. A susținut că cei doi au plecat, el rămânând să-l bandajeze pe martorul P.V., după care s-a îndreptat spre locuința părții vătămate S.R. Ajungând în fața casei, l-ar fi văzut pe inculpatul C.G. ieșind din locuință, cu o bâtă în mână, și acesta i-ar fi cerut să vadă ce face victima B.B., pentru că o bătuse.

A mai arătat că a intrat în locuință, găsind-o pe victimă plină de sânge, văzându-l și pe inculpatul B.V. ieșind dintr-o cameră a locuinței, cu un topor în mână. În faza de judecată, inculpatul K.D. a înțeles să se folosească de procedura reglementată de art. 320 1 C. proc. pen. Declarațiile inculpatului C.G. au fost inițial în sensul că el s-a deplasat la locuința părții vătămate S.R. doar împreună cu inculpatul B.V., înarmați cu o bâtă, respectiv cu o secure, după ce au luat împreună hotărârea de a o bate pe partea vătămată S.R., pentru că amândoi doreau să se răzbune: inculpatul C.G. pentru că partea vătămată îi datora bani și îi luase concubina, inculpatul B.V. pentru că fusese bătut cu câtva timp înainte.

A susținut că inculpatul K.D. nu i-a însoțit, acesta venind la locuința părții vătămate abia atunci când ei părăseau deja imobilul. Dacă inculpatul C.G. a susținut această variantă chiar și cu ocazia confruntării sale cu inculpatul B.V., ulterior, cu ocazia examinării poligraf, precum și în cuprinsul declarației din 26 iulie 2012 a arătat că discuția pe care a purtat-o cu inculpatul B.V. cu privire la agresarea părții vătămate a fost auzită și de inculpatul K.D., care i-a ajuns din urmă în timp ce se deplasau spre locuința părții vătămate, a intrat împreună cu ei în curtea locuinței, dar fără să fie înarmat și fără să spargă vreun geam al casei, susținând că nu are cunoștință dacă inculpatul K.D.

s-a aflat în locuință pe perioada desfășurării agresiunii la adresa victimei; a arătat că l-a observat pe acesta intrând în cameră abia după încetarea lovirii victimei, când, așa cum a arătat și într-o declarație anterioară, a procedat la verificarea stării acesteia. Testul poligraf l-a indicat pe inculpatul C.G. ca fiind sincer, atunci când răspunde afirmativ la întrebarea dacă inculpatul K.D. a intrat împreună cu el și cu inculpatul B.V. în curtea locuinței părții vătămate S.R. Cu privire la propriile acțiuni și ale inculpatului B.V., inculpatul C.G. a arătat în primele declarații că, din curtea locuinței lui S.R., unde au pătruns fără a cere permisiunea cuiva, a intrat în locuință, fiind însoțit de inculpatul B.V., înarmați cu o bâtă, respectiv cu o secure.

în locuință au găsit-o pe victima B.B., pe care inculpatul C.G. a întrebat-o unde este S.R., victima răspunzând că nu știe. în aceste condiții, inculpatul C.G. a lovit cu bâta candelabrul din camera în care se aflau, întrebând-o din nou pe victimă despre partea vătămată S.R. Primind același răspuns, a lovit-o cu bâta peste cap de vreo trei ori. în acest timp, inculpatul B.V. spărgea geamurile cu securea. Inculpatul C.G. a arătat că a trecut apoi la căutarea părții vătămate S.R. prin casă, în camere, în dulap, chiar și în pod. Negăsind-o, s-a întors la victimă, întrebând-o din nou despre locul unde s-ar putea afla concubinul ei, victima răspunzându-i iar în sensul că nu știe, la care inculpatul C.G.

a reacționat lovind-o cu bâta în cap de mai multe ori, continuând să o lovească chiar și după ce a căzut la pământ. În acest timp, inculpatul B.V. spărgea geamurile, inițial pe cele din camera în care victima a fost bătută și în timp ce acesteia i se aplicau primele lovituri, ulterior trecând la geamurile celorlalte încăperi. Inculpatul C.G. s-a referit și la o intervenție a inculpatului B.V. în favoarea victimei, relatând că după ce aceasta căzuse la pământ din cauza loviturilor aplicate, inculpatul B.V. i-a spus să nu o mai lovească pentru că o omoară. Prima instanță a mai reținut că există și declarații ale inculpatului C.G. în care acesta arată că scopul deplasării la locuința părții vătămate ar fi fost acela de a o lua de acolo pe victima B.B.

și de a scăpa toți trei de partea vătămată, propunerea făcută în acest sens fiind acceptată de victimă cu o zi înainte, urmând să plece împreună cu inculpatul B.V. în Ungaria, la muncă. Inculpatul mai arată că, cerându-i victimei să își ia hainele și să plece cu el așa cum stabiliseră, aceasta nu a vrut să se conformeze. Aceste aspecte, a subliniat instanța, se desprind din declarațiile date de inculpatul C.G. în faza de urmărire penală, în faza cercetării judecătorești nefiind ascultat, în condițiile în care s-a prevalat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. S-a mai reținut că inculpatul B.V. a susținut în cuprinsul declarațiilor sale că a hotărât împreună cu inculpatul C.G. să-l prindă și să îl bată bine pe S.R., sens în care s-au înarmat și s-au deplasat la locuința acestuia, însoțiți fiind și de inculpatul K.D., care a intrat împreună cu ei în curtea locuinței și apoi în casa de locuit, chiar înaintea inculpatului B.V., și a trecut la spargerea geamurilor.

Conform susținerilor inculpatului B.V., și inculpatul K.D. era înarmat cu o bâtă. Inculpatul B.V. a mai arătat că a început și el să spargă geamurile cu securea pe care o avea asupra sa, timp în care inculpatul C.G. o lovea cu bâta în cap pe victima B.B. A susținut că, la un moment dat, i-a atras atenția inculpatului C.G. să nu o mai lovească pentru că este femeie, dar că acesta i-a răspuns că o omoară pentru că l-a înșelat. A precizat că lucrurile s-au derulat repede și nu ar fi avut timpul necesar să îl oprească pe inculpatul C.G. din acțiunile sale. A considerat că nu este vinovat de săvârșirea complicității la omor, întrucât în drum spre locuința lui S.R. nu a discutat cu inculpatul C.G.

despre uciderea victimei B.B., ci despre a-1 bate pe S.R., fiind o întâmplare că au găsit-o în locuință pe B.B. Ascultat în faza de judecată, inculpatul B.V. a arătat că: au pornit spre locuința părții vătămate S.R. pentru a o trage la răspundere pentru spargerea geamurilor la locuința inculpatului, faptă petrecută în februarie 2012; pentru că „i-a luat femeia inculpatului C.G.” și pentru că l-a bătut pe inculpatul K.D.; că l-a auzit pe inculpatul C.G. cerându-i victimei să își facă bagajele și să plece cu el în Ungaria; că nu a intrat deloc în camera în care cei doi se certau și nici nu a văzut ca inculpatul C.G.

să fi lovit victima, auzind-o doar pe aceasta că se văita și gemea, de unde a dedus că este lovită; a considerat că nu poate interveni în familia altuia, apreciind că victima era „nevasta” inculpatului C.G.; că nu a conștientizat, cât timp s-au aflat în locuință, că viața victimei este în pericol, crezând că cei doi „se ceartă ca bărbatul cu femeia”; că nu l-a încurajat în nici un fel pe inculpatul C.G. în acțiunea îndreptată împotriva victimei; că a stat doar 1-2 minute în locuință, la plecare cerându-i inculpatului C.G. să nu mai lovească victima. Referitor la acuzația privind săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere, inculpatul a arătat că era nervos și beat, încercând să își facă singur dreptate.

Partea vătămată S.M.R. a declarat, în faza de urmărire penală că, în seara de 24 mai 2012, se afla la domiciliu împreună cu victima B.B. și că, uitându-se pe geam, i-a văzut pe cei trei inculpați intrând în curtea locuinței sale, după ce au lovit poarta cu piciorul, C.G. și K.D. având asupra lor câte o bâtă, iar inculpatul B.V., o secure. A arătat că anterior avusese un conflict cu inculpatul B.V., pe care îl lovise, iar C.G., fostul concubin al victimei, era încă gelos, nerenunțând la ideea că victima s-ar putea întoarce la el. A susținut că a apucat-o de mână pe victima B.B., intenționând să fugă cu ea prin grădină, însă victima s-a împiedicat de treptele de la intrare și a căzut, partea vătămată continuându-și drumul, sărind gardul grădinii și adăpostindu-se la un vecin pentru timpul nopții.

A arătat că în timp ce fugea, a auzit-o strigând pe victimă, precum și zgomotul produs de spargerea geamurilor. A aflat dimineața că victima a fost omorâtă. Instanța de fond a reținut că declarația părții vătămate, din faza de judecată, este ușor diferită, în cuprinsul acesteia relevând faptul că înainte spărsese și el geamurile locuinței inculpatului B.V., în urma unor conflicte. De asemenea, în această declarație a arătat că doar doi dintre cei trei inculpați care intraseră în curtea locuinței sale erau înarmați, unul cu o secure și un alt inculpat cu o bâtă, fără a-i putea indica nominal. Partea vătămată a arătat că după ce a stabilit relații de concubinaj cu victima, relațiile dintre aceasta și inculpatul C.G.

nu au fost tocmai bune, inculpatul bătând-o pe victimă cu puțin timp înainte de 24 mai 2012, pe stradă, ocazie cu care acesteia i s-a eliberat și un certificat medico-legal. Cu privire la relația dintre victimă și inculpatul B.V., partea vătămată a arătat că aceasta era bună. Martorul P.V. a relatat că, în după-masa zilei de 24 mai 2012, a consumat băuturi alcoolice cu cei trei inculpați, la locuința inculpatului B.V., fiind bătut de către acesta, pe marginea unui conflict mai vechi. După ce a fost bandajat de inculpatul K.D., cei trei inculpați au plecat, închizând ușa locuinței cu un lacăt, martorul reușind să părăsească locuința prin spargerea ușii, apelând apoi salvarea. În dimineața zilei următoare, plecând din spital, s-a întâlnit cu partea vătămată S.R., aflând de decesul victimei; martorul a arătat că partea vătămată era desculță, relatându-i că a fugit de acasă pentru că au vrut să-l bată.

Martora B.B.A.V., soția unuia dintre frații victimei, a fost anunțată despre decesul acesteia și s-a deplasat la locuința părții vătămate în seara de 24 mai 2012, unde l-a văzut pe inculpatul K.D., care dădea declarații polițiștilor; vorbind cu acesta, inculpatul i-a relatat că se afla în trecere pe acolo, inculpatul C.G. cerându-i să intre pentru a vedea dacă victima mai trăiește; inculpatul K.D. a intrat, i-a verificat pulsul și i-a șters sângele de pe față. Martora a mai declarat că inculpatul C.G. nu era în relații bune cu victima pentru că se despărțiseră cu puțin timp în urmă; iar inculpatul spunea tuturor că o omoară. Instanța a reținut din declarațiile martorei B.M. că inculpatul K.D., în seara de 24 mai 2012, a apelat la ajutorul ei pentru a fi anunțată telefonic Salvarea, spunându-i că B.B.

a fost bătută. Din declarațiile martorului C.A. s-a reținut că victima B.B. a fost bătută de inculpatul C.G. pe parcursul conviețuirii cu acesta, astfel cum martorul a auzit de la mai multe persoane din sat. Potrivit declarațiilor martorului B.V., în seara de 24 mai 2012, auzind că se sparg geamurile unei locuințe din apropiere, a ieșit în curtea casei sale, unde a găsit-o pe partea vătămată S.R., care i-a cerut: „du-te să vezi, a omorât-o?”, fără a-i explica la cine se referă. în acele împrejurări, martorul l-a văzut pe inculpatul B.V. deplasându-se pe stradă. După aceea, ieșind din curtea locuinței sale, l-a ajutat pe inculpatul K.D. să sune la Salvare de pe un telefon mobil, inculpatul relatându-i cu această ocazie că inculpații C.G.

și B.V. au bătut-o pe B.B. Prima instanță a reținut că martora T.N. este fiica victimei, care a relatat că în seara de 24 mai 2012 a fost anunțată de vecini despre faptul că mama ei a fost bătută; a intrat în locuință și a găsit-o căzută, plină de sânge; l-a văzut pe inculpatul K.D. ieșind din locuința victimei, cu o bâtă în mână, care a fost predată apoi poliției. În ce privește comportamentul inculpatului C.G. din perioada conviețuirii cu victima, martora a arătat că aceasta i s-a plâns că inculpatul o ceartă, o bate și că a alungat-o în repetate rânduri din locuință.

Martora a declarat că, după părăsirea inculpatului și mutarea la partea vătămată S.R., victima a fost amenințată de mai multe ori de inculpat, fiind chiar bătută cu câteva săptămâni înainte de cele întâmplate la data de 24 mai 2012. Cu acea ocazie, victima s-a prezentat și la medicul legist, formulând și o plângere penală; pe marginea acestui episod a fost amenințată chiar și prin intermediul martorei, inculpatul transmițându-i să își retragă plângerea pentru că altfel o omoară, spunându-i textual martorei: „pregătește-ți bani de înmormântare că o omor pe mama ta!” În consecință, instanța de fond a arătat că probele administrate permit a se reține, sub aspectul stării de fapt, că inculpații C.G.

și B.V., în seara de 24 mai 2012, au luat hotărârea de a-l bate pe S.R., sens în care s-au înarmat, primul cu o bâtă din lemn și celălalt cu o secure, deplasându-se la locuința acestuia din satul Beica de Sus, fiind însoțiți de inculpatul K.D., care a auzit discuția celor doi. S-a constatat că inculpatul K.D. a negat faptul că ar fi intrat în curtea locuinței lui S.R. împreună cu ceilalți doi inculpați, arătând că s-a dus la acea locuință singur, la un moment când ceilalți doi inculpați părăseau deja imobilul. Această susținere, a reținut instanța, a fost contrazisă de coinculpați, în condițiile în care, inculpatul B.V. de la început, iar inculpatul C.G. spre finalul urmăririi penale, au confirmat varianta pătrunderii în curte împreună cu inculpatul K.D.; de asemenea, a arătat instanța, și partea vătămată S.R.

i-a indicat pe toți trei că ar fi pătruns împreună în curtea locuinței sale. Cât privește înarmarea inculpaților, s-a arătat că s-a stabilit de la început că inculpații C.G. și B.V. aveau asupra lor o bâtă din lemn, respectiv o secure. În ce-l privește pe inculpatul K.D., singurul care a susținut în mod constant varianta înarmării acestuia cu o bâtă din lemn a fost inculpatul B.V. Declarația sa sub acest aspect a rămas singulară, în condițiile în care inculpatul C.G. a arătat că nu a sesizat ca acest inculpat să fi avut asupra sa vreun asemenea obiect, iar partea vătămată S.R., în faza cercetării judecătorești a susținut că doar doi dintre cei trei inculpați erau înarmați, dar fără a-i putea indica nominal.

în consecință, coroborând probele administrate, s-a reținut că inculpatul K.D. nu era înarmat la momentul intrării în curtea locuinței părții vătămate. Instanța a reținut că, prin rechizitoriu, s-a apreciat că declarația părții vătămate, care a susținut că i-a văzut pe cei trei inculpați intrând în curte, după care, dându-și seama că au venit cu intenția de a-i face rău, a fugit prin grădină, abandonând-o pe victima care s-a împiedicat de trepte și a căzut, este nesinceră. S-a arătat că nu s-au văzut motivele pentru care nu s-ar putea accepta că lucrurile s-au derulat în acest fel; faptul că inculpații nu au sesizat prezența și apoi fuga părții vătămate nefiind de natură să conducă la concluzia sus-amintită.

De asemenea, instanța a menționat că nu s-a sesizat motivul pentru care partea vătămată ar susține fără suport real acest lucru, și s-a avut în vedere și declarația martorului P.V., care s-a întâlnit cu partea vătămată în dimineața de 25 mai 2012, devreme, pe stradă, partea vătămată fiind desculță și relatându-i că a fugit de acasă cu o seară înainte pentru că au vrut să-l bată. Prima instanță de fond a considerat că este foarte clar că ulterior pătrunderii în curte, inculpații C.G. și B.V. au intrat imediat în casa de locuit a părții vătămate. În ceea ce-l privește pe inculpatul K.D., s-a reținut că în propriile declarații s-a susținut varianta intrării atât în curte cât și în locuință abia la plecarea celorlalți doi inculpați; inculpatul C.G.

a declarat în sensul că nu a sesizat prezența în locuință a inculpatului K.D., observându-l că intră abia atunci când el a încetat să mai lovească victima; inculpatul B.V. a susținut însă că au intrat toți trei împreună, trecând și inculpatul K.D. la spargerea geamurilor. Fiind singulară sub acest aspect, susținerea inculpatului B.V. a fost înlăturată, față de prevederile art. 69 C. proc. pen. Instanța a precizat că, oricum, prin pătrunderea fără drept a trei persoane, dintre care două înarmate, în curtea împrejmuită, fără consimțământul părții vătămate S.R. sau a victimei, infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., s-a consumat cu referire la flecare din cei trei inculpați.

Faptul că imediat după acest moment doar inculpații C.G. și B.V. au intrat și în locuință, inculpatul K.D. rămânând probabil în curte, nu interesează, a reținut instanța, decât sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei. Prin urmare, instanța a considerat că, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților C.G. și B.V., din declarațiile părții vătămate S.R., ale martorilor B.A., B.V. și B.A., din planșa fotografică aflată la dosar urmărire penală, inculpații C.G. și B.V. au săvârșit și infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., având ca obiect material un candelabru în cazul primului inculpat, și mai multe geamuri în cazul celui de-al doilea. S-a reținut că rechizitoriul se referă doar la aceste bunuri ca formând obiectul infracțiunilor de distrugere, deși partea vătămată S.R.

reclamă distrugerea și a altor bunuri, obiecte de mobilier, veselă. Prima instanță a constatat că din materialul probator administrat se desprind clar elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 C. pen., săvârșită de inculpatul C.G. în calitate de autor. Astfel, după cum a recunoscut chiar inculpatul, acesta i-a aplicat lovituri repetate victimei B.B., cu o bâtă din lemn, în special în zona capului. La rândul său, inculpatul B.V. a arătat că, din reacția victimei, care se văita și gemea, și-a dat seama că aceasta este bătută de inculpatul C.G. Aceste declarații s-au coroborat cu concluziile raportului de autopsie medico-legală, conform cărora victima prezenta multiple leziuni traumatice care s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă, repetată cu corp dur contondent de formă alungită (posibil bâtă din lemn), între leziunile traumatice și decesul victimei existând legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul C.G. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunii sale, în raport de numărul mare al loviturilor aplicate și zonele corpului vizate, în special capul victimei, rezultat pe care l-a urmărit. Tot aici s-a reținut, din declarațiile martorilor B.V.M. și T.N., precum și ale părții vătămate S.R., că relațiile dintre victima B.B. și inculpatul C.G. nu erau bune, inculpatul, după ce victima l-a părăsit, spunând tuturor că o omoară, a amenințat-o de mai multe ori, victima fiind chiar bătută de inculpat în luna aprilie 2012, din certificatul medico-legal nr. 1117 din 20 aprilie 2012 eliberat de I.M.L. Tg. Mureș rezultând că a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 17 aprilie 2012, prin loviri directe repetate, posibil cu pumnul și corp dur, contondent, pentru vindecare necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Pentru că a depus plângere penală împotriva inculpatului, victima a fost amenințată de inculpatul C.G. chiar prin intermediul martorei T.N., că în cazul în care nu își retrage plângerea, o omoară. În ce privește situația inculpatului B.V., instanța a reținut că acesta s-a apărat spunând că hotărârea pe care a luat-o împreună cu inculpatul C.G. viza corecția care urma să i se aplice părții vătămate S.R., și nu omorârea victimei B.B. Instanța a arătat că este adevărat că înțelegerea verbală din seara de 24 mai 2012, atunci când inculpații au pornit spre locuința părții vătămate S.R., viza persoana acesteia, însă legea nu ocrotește numai o singură persoană, ci persoana, în general. Chiar dacă s-ar considera că acțiunile violente desfășurate față de persoana victimei presupuneau luarea unei noi hotărâri infracționale, momentul luării acestei hotărâri de către inculpatul C.G.

fiind acela în care a găsit-o în locuință pe fosta lui concubină, instanța a constatat că legătura psihică între inculpați s-a realizat și raportat la această nouă hotărâre. Rămânând alături de inculpatul C.G. și după ce nu au găsit partea vătămată la domiciliu, în condițiile în care a văzut și a auzit că inculpatul C.G. a început să o lovească pe victima B.B., s-a apreciat că legătura subiectivă între cei doi participanți s-a realizat tacit, pe parcursul executării activității infracționale. S-a arătat că asistența în timpul executării faptei constituie o formă de complicitate morală, întrucât prezența unei persoane în timpul săvârșirii faptei la locul comiterii acesteia reprezintă un stimulent și o încurajare a autorului, creează o stare psihologică propice săvârșirii faptei, dându-i curaj și susținându-l moral.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului B.V. care, după o prealabilă înțelegere cu autorul omorului, l-a însoțit pe acesta, amândoi fiind înarmați, inculpatul C.G. cu o bâtă din lemn, iar inculpatul B.V. cu o secure, și au intrat în locuința părții vătămate S.R. și a victimei B.B., după care inculpatul B.V. a început să spargă geamurile locuinței, începând cu cele din încăperea în care se afla victima, în timp ce inculpatul C.G. aplica lovituri cu parul în capul victimei pe care a omorât-o astfel, constituie complicitate la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. S-a reținut că, acționând în modul sus-arătat, chiar dacă inculpatul B.V. nu a participat direct la omorârea victimei, a dat sprijin moral autorului omorului, prin încurajarea și prin întărirea intenției acestuia de a ucide.

Pentru realizarea acestei forme de complicitate, a subliniat instanța, autorul trebuie să aibă cunoștință în mod obligatoriu de prezența complicelui și posibilitatea intervenției sale în vederea înlăturării unor eventuale dificultăți, ceea ce în speță s-a realizat, inculpații C.G. și B.V. declarând în mod constant că au luat împreună hotărârea de a se deplasa la locuința părții vătămate S.R. pentru a-i aplica acestuia o corecție, fiecare dintre cei doi invocând motive care, în accepțiunea lor, ar fi justificat un asemenea demers. De asemenea, din declarațiile celor trei inculpați și ale părții vătămate S.R. rezultă că inculpații au intrat împreună în curte, și apoi inculpații C.G. și B.V. în locuință, unde, găsind-o pe victima B.B., inculpatul C.G.

a trecut la acte de violență fizică asupra acesteia, iar inculpatul B.V. a început să spargă geamurile locuinței, în imediata lor apropiere. Susținerea inculpatului B.V. în sensul că nu s-ar fi aflat deloc în încăperea în care a avut loc agresarea victimei, a reținut instanța că este contrazisă de declarațiile inculpatului C.G., care a arătat că B.V. a spart geamuri atât în camera în care victima a fost bătută, cât și în alte încăperi ale locuinței. Chiar acceptând această susținere a inculpatului B.V., s-a reținut că tot acesta a declarat că a auzit-o pe victimă văitându-se și gemând, dându-și seama că este bătută. Apoi, tot din declarațiile celor doi inculpați rezultă că inculpatul B.V. i-a spus la un moment dat inculpatului C.G.

să nu o mai lovească pe victima B.B. pentru că o omoară. Referitor la afirmația inculpatului B.V. că evenimentele s-au derulat repede (1-2 minute), el neavând timpul necesar să intervină în acțiunea inculpatului C.G. în sensul stopării acesteia, au a fost acceptată de instanță în condițiile în care inculpații au petrecut ceva timp în locuința lui S.R., căutându-l pe acesta în camere, în dulapuri, chiar și în pod, căutare ce presupune un timp mai îndelungat, mai ales că nu s-au limitat doar la această acțiune, ci au întreprins și acțiuni violente la adresa victimei, inculpatul C.G., dar și a bunurilor din casă - atât inculpatul C.G., cât și inculpatul B.V. Prin urmare, a reținut instanța, este în afara oricărui dubiu că inculpatul C.G.

a avut cunoștință de prezența inculpatului B.V. la locul săvârșirii faptei și, văzându-1 violent, se putea considera asigurat de intervenția acestuia în vederea înlăturării eventualelor dificultăți. De asemenea, s-a apreciat că inculpatul B.V. și-a putut da seama că inculpatul C.G. ar putea comite infracțiunea de omor asupra victimei B.B., în condițiile în care a auzit-o pe aceasta văitându-se și gemând, și știind că inculpatul C.G. era înarmat cu o bâtă din lemn. Inculpatul B.V. cunoștea bine faptul că inculpatul C.G. era nemulțumit de faptul că victima B.B. îl părăsise, mutându-se la partea vătămată S.R., că relațiile dintre inculpatul C.G. și victimă erau tensionate, inculpatul bătând-o pe aceasta cu puțin timp în urmă și amenințând-o cu moartea.

Totodată, s-a considerat că a avut reprezentarea efectului prezenței sale asupra hotărârii inculpatului C.G. și a acceptat producerea rezultatului acțiunii acestuia, spre sfârșit atrăgându-i atenția să înceteze agresiunea pentru că victima ar putea muri, dar fără a întreprinde ceva pentru a-l opri. Dovada actelor de complicitate morală ale inculpatului B.V., prin faptul că acest inculpat a perceput posibilitatea producerii rezultatului periculos (decesul victimei), a reținut prima instanță că rezultă din următoarele circumstanțe: - inculpatul B.V. știa că inculpatul C.G. este înarmat cu o bâtă din lemn; știa că în casa vizată locuiau atât partea vătămată S.R. cât și concubina acestuia, victima B.B., existând toate șansele de a-i găsi acasă fie pe amândoi, fie numai pe unul dintre ei; a prevăzut posibilitatea ca inculpatul C.G.

să aibă o comportare violentă față de locatarii imobilului, știind că se află în relații tensionate atât cu victima cât și cu partea vătămată S.R.; a fost la fața locului atunci când victima B.B. a suferit leziunile grave care i-au cauzat decesul, deci l-a asistat pe inculpatul C.G. în actele de ucidere a victimei, aflându-se până la final la locul faptei. Inculpatul K.D. a arătat chiar că primul care a părăsit locuința a fost inculpatul C.G., abia apoi ieșind inculpatul B.V. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de judecată s-a condus după criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. Relativ la inculpatul B.V. s-a constatat că nu a uzat de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen., însă, în esență, a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu, fără a accepta, însă, că o parte a activității descrise ar putea îmbrăca forma complicității la infracțiunea de omor. Pe acest considerent, stabilind pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă constând în recunoașterea săvârșirii faptei, pentru a putea da expresie criteriului înscris în art. 27 C. pen., constând în contribuția la săvârșirea faptei, contribuția acestui inculpat fiind mult mai redusă decât cea a autorului, în cazul căruia, însă, s-a pornit de la limite de pedeapsă reduse ca efect al prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., în consecință, s-au aplicat prevederile art. 74 C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit faptele sub influența băuturilor alcoolice și că nu a fost de acord cu obligarea sa la plata vreunei despăgubiri civile. Prin sentință, au mai fost arătate considerentele care au determinat soluția pronunțată pe latură civilă. Împotriva sentinței au formulat apel inculpații C.G. și B.V., acest din urmă inculpat solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru complicitate la infracțiunea de omor, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. lS/ A din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul arț.379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații-apelanți C.G. și B.V. împotriva sentinței penale nr. 5 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen, s-a dedus din pedeapsa rezultantă în cazul fiecărui inculpat și durata arestării preventive din 21 ianuarie 2013 până la zi. În baza art. 383 alin. (I 1 ) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.G. și B.V.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută, pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe, hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat, la contopirea pedepselor și a stabilirii modalității de executare în regim de detenție a fiecărei pedepse rezultante. De asemenea, s-a constatat că și sub aspectul laturii civile, prima instanță a soluționat acțiunile civile, respectiv a luat act de renunțarea la acțiunea civilă și de faptul că două părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar a considerat că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă. Analizând apelul inculpatului B.V., cu referire la primul motiv de apel constând în cererea de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de omor, sub forma complicității, Curtea de apel a arătat că s-a dovedit mai presus de orice dubiu că la data de 24 mai 2012, în jurul orelor 20,30 - 21,30, inculpatul B.V. l-a ajutat cu intenție pe inculpatul C.G. să o ucidă pe victima B.B., înarmându-se cu un topor și deplasându-se la locuința numitului S.R., pătrunzând în curtea și în locuința în care se afla victima.

înarmat cu acest obiect, a avut un comportament extrem de violent, spărgând cu securea geamurile locuinței, în timp ce coinculpatul C.G. agresa victima. Prin comportamentul său, a apreciat instanța, inculpatul B.V. l-a încurajat pe inculpatul C.G., contribuind inclusiv la înfrângerea oricăror posibilități de apărare ale victimei. Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, privind achitarea inculpatului de sub această acuză, în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., în temeiul căruia s-a susținut că nu ar fi îndeplinite cerințele privind complicitatea morală, deoarece nu a existat între inculpați o legătură subiectivă bilaterală, nu au discutat pe drum și nici nu s-a realizat tacit o asemenea legătură subiectivă, întrucât inculpatul B.V.

ar fi spart doar geamurile și nu cunoștea intensitatea loviturilor aplicate de coinculpat victimei și chiar i-a cerut acestuia să se oprească, instanța de apel a considerat că și aceste apărări sunt nefondate. În acord cu prima instanță, Curtea a constatat că prin acțiunile sale, chiar dacă nu a participat direct la omorârea victimei, inculpatul B.V. a dat inculpatului C.G. un sprijin moral, prin încurajarea și prin întărirea intenției acestuia de a ucide. Pentru realizarea acestei forme de complicitate, a arătat instanța, autorul trebuia să aibă cunoștință, în mod obligatoriu, de prezența complicelui și posibilitatea intervenției sale în vederea înlăturării unor eventuale dificultăți, ceea ce în speță s-a realizat, inculpații C.G.

și B.V. declarând în mod constant că au luat împreună hotărârea de a se deplasa la locuința părții vătămate S.R. pentru a-i aplica acestuia o corecție, fiecare dintre cei doi invocând motive care, în accepțiunea lor, ar fi justificat un asemenea demers. De asemenea, din declarațiile celor trei inculpați și ale părții vătămate S.R. a rezultat că inculpații au intrat împreună în curte, și apoi inculpații C.G. și B.V. În locuință, unde, găsind-o pe victima B.B., inculpatul C.G. a trecut la acte de violență fizică asupra acesteia, iar inculpatul B.V. a început să spargă geamurile locuinței, în imediata lor apropiere. Alături de motivele prezentate de prima instanță, în sensul existenței formei de participație a complicității la comiterea infracțiunii de omor din partea inculpatului B.V., instanța de apel a mai reținut că legătura subiectivă a existat între cei doi și rezultă atât din acțiunile lor anterioare (discuțiile de la casa inculpatului B.V.

și din timpul deplasării, înarmarea lor cu bâta și toporul), cât și din acțiunile de la locuința victimei (intrarea în curte și în casă, căutarea inclusiv în pod a numitului S.R. și distrugerea încăperilor, a lucrurilor și a geamurilor din casă). Instanța de control judiciar a precizat că nu s-a putut reține că inculpatul B.V. nu ar fi avut cunoștință despre intensitatea loviturilor aplicate victimei, deoarece chiar în susținerea apelului a arătat că a auzit-o pe victimă țipând și i-a cerut coinculpatului să se oprească din lovituri, că o omoară. Ori, chiar și această afirmație a inculpatului, a considerat instanța, dovedește că el a conștientizat nu numai intensitatea, dar și gravitatea și mai ales posibilele urmări ale loviturilor aplicate victimei, inclusiv uciderea acesteia.

La această conștientizare a intensității loviturilor, se adaugă și împrejurarea că inculpatul B.V. nu a făcut nici un demers de a-l opri pe inculpatul C.G. să lovească victima, ceea ce confirmă inclusiv existența formei de vinovăție cerute de lege pentru infracțiunea de omor, respectiv cel puțin intenția indirectă. Actele de distrugere comise de către inculpatul B.V. au fost de natură să înlesnească și să ajute la realizarea laturii subiective (psihice) a faptei săvârșite (sprijinirea cauzalității psihice).

Instanța de apel a arătat că, deși înțelegerea prealabilă dintre autor și complice nu este o condiție cerută de lege pentru existența complicității, discuțiile anterioare dintre inculpați, luarea hotărârii infracționale, înarmarea lor și deplasarea la locuința părții vătămate (chiar dacă ei căutau o altă persoană), vin să confirme, pe de o parte, existența complicității, iar pe de altă parte reprezintă împrejurări care se regăsesc în stabilirea cuantumului pedepselor. S-a arătat că au fost înlăturate, ca nesincere, declarațiile date de cei doi inculpați, în fața instanței de apel, apreciindu-se că nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. Inculpatul C.G. a urmat procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., dar în apelul coinculpatului B.V. a dat o declarație, prin care, instanța a considerat că a denaturat situația de fapt reținută de prima instanță (și recunoscută chiar de el în fața judecătorului fondului) cu privire la participarea inculpatului B.V. Astfel, a arătat instanța, dacă inculpatul B.V. a declarat că el nu a vorbit cu nimeni în casă, dar a auzit victima că se văita (deși nu s-a gândit, că celălalt o bate) și, pentru că îi era teamă, a plecat acasă, inculpatul C.G. a relatat o altă versiune, respectiv că în momentul în care a ieșit din casă nu 1-a mai văzut pe B.V., fiind plecat acasă, pentru ca în alineatul următor să arate că a ieșit pe hol, ușa era întredeschisă, a discutat cu B.V.

care l-a întrebat ce se întâmplă, acesta a auzit scandalul și i-a cerut să nu mai dea în victimă și să își vadă de treabă. Curtea de apel a reținut că contradicțiile sunt evidente nu numai între cele două declarații, ci și între afirmațiile făcute în cadrul aceleiași declarații. Așadar, a arătat instanța de apel, o soluție de achitare a inculpatului B.V. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la omor nu a putut fi dispusă nici în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nici în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la solicitarea subsidiară a inculpatului B.V., de reducere a cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță, s-a constatat că au fost analizate criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., Curtea apreciind că, prin modalitatea concretă în care a acționat, prin pătrunderea împreună cu celălalt inculpat în curtea și locuința unde se afla victima, pe timp de noapte, distrugând lucrurile din casă și geamurile locuinței cu o secure, în timp ce coinculpatul C.G. îi aplica lovituri victimei și prin acțiunile sale i-a întărit hotărârea de a o ucide pe victimă, fără să intervină între aceștia pentru a salva victima, B.V. a dat dovadă de o periculozitate sporită.

S-a mai reținut că, deși nu a săvârșit faptele în stare de recidivă, din mențiunile înscrise în fișa de cazier judiciar, rezultă că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe și amenințare, astfel că instanța de apel a considerat că nu-i poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. Totodată, s-a constatat că nu a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate de părțile civile, astfel încât nu-i poate fi reținută circumstanța prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. S-a constatat că, chiar dacă inculpatul B.V. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale și în fața primei instanțe, judecătorul fondului i-a reținut circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

S-a arătat că, în apel, inculpatul nu a recunoscut participarea sa ca și complice, însă fiind sesizați doar cu apelul inculpaților, instanța a precizat că nu i se poate agrava situația în propria-i cale de atac prin înlăturarea circumstanței atenuante, potrivit dispozițiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen. Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că, în pofida stării de concurs real în care au fost comise faptele penale, prima instanță a apreciat că elementele legate de persoana inculpatului, respectiv contribuția acestuia mult mai redusă decât a autorului (în cazul căruia, însă, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.), dar și săvârșirea faptelor sub influența băuturilor alcoolice, au condus la coborârea pedepsei sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pentru complicitatea la omor, respectiv la orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, pentru celelalte două infracțiuni. Motivele de apel (starea de beție, perioada de concubinaj a coinculpatului cu victima, faptul că între victimă și inculpatul C.G. ar fi existat anterior o înțelegere de plecare în Ungaria, ori că și victima consuma alcool), a apreciat instanța de control judiciar, nu pot conduce la stabilirea unor pedepse mai mici decât cele aplicate de judecătorul fondului.

Curtea de apel a subliniat că, în lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpatului, pedepsele stabilite de prima instanță nu au mai putut fi reduse. Împotriva deciziei a promovat recurs inculpatul B.V. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, pct. 17 2 coroborat cu pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în esență: achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru complicitate la. omor deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și actele sale nu sunt specific complicității morale; aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare pentru toate infracțiunile de care este acuzat și stabilirea unor pedepse în cuantum legal; reducerea pedepselor aplicate pentru distrugere și violare de domiciliu (în ipoteza respingerii cererii de achitare, și pentru complicitate la omor) prin reținerea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate de inculpat, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Cu prioritate, instanța de recurs constată că, prin criticile formulate, recurentul inculpat a solicitat achitarea invocând pe de-o parte, că nu se poate reține participația sa penală sub forma complicității morale, motiv de recurs pe care instanța îl va analiza din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., iar pe de altă parte că nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, motiv de casare încadrabil în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. Din analiza materialului probator administrat în cauză reiese că recurentul inculpat B.V. s-a deplasat la imobilul unde locuia și victima, împreună cu inculpatul C.G., având asupra lor obiecte contondente (bâtă, secure). Potrivit declarațiilor inculpatului C.G., care a optat pentru procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, în timp ce el a agresat-o fizic pe victima B.B., recurentul inculpat B.V. a folosit securea pentru a sparge geamurile din locuință, atât din încăperea în care se afla victima, cât și din alte încăperi. Totodată, inculpatul C.G. a susținut că a lovit victima în zona capului, iar după ce a aceasta a căzut la pământ a mai lovit-o de două ori, când recurentul inculpat B.V.

i-a cerut să înceteze agresiunea. În faza de urmărire penală, recurentul inculpat a declarat că a auzit și l-a văzut pe inculpatul C.G. în timp ce o lovea pe B.B. în zona capului, și că, după ce a spart geamurile, i-a zis lui C.G. să o lase și au plecat. Fiind audiat în timpul cercetării judecătorești, recurentul inculpat B.V. a menționat că au plecat să-l caute pe S.R., printre altele, pentru că „i-a luat muierea inculpatului C.G.”, că pe perioada cât a fost în locuința victimei B.B., a auzit-o pe aceasta certându-se cu inculpatul C.G. și văitându-se ca atunci când cineva este bătut, lovit, precizând totodată că la plecarea sa din locuință a considerat că victima nu era decedată pentru că a auzit-o gemând.

A mai declarat că și-a dat seama că victima este bătută din cauza strigătelor ei și că i-a cerut inculpatului C.G. să nu o mai lovească. Comportamentul agresiv al inculpatului C.G. față de victimă era cunoscut în comunitatea unde locuiau părțile. Astfel, martorul C.A. a relatat că, din câte a auzit de la alte persoane din sat, victima a fost bătută de inculpatul C.G. pe durata relației de 10 ani pe care a avut-o cu acesta. Fiica victimei, martora T.N. a menționat că inculpatul C.G. a amenințat-o și bătut-o pe victimă cu câteva săptămâni înainte de data omorului, fapt relatat și de martorul S.M.R. și susținut prin certificatul medico - legal eliberat de I.M.L. Târgu Mureș, la 20 aprilie 2012, prin care s-a concluzionat că B.B.

a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la 17 aprilie 2012 prin loviri directe repetate posibil cu pumnul și cu corp dur contondent, având nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Despre amenințările cu moartea aduse victimei de inculpatul C.G. a relatat martora B.B.A.V. ce a declarat în fața instanței că inculpatul spunea tuturor că o va omorî pe victimă. Prin urmare, ținând seama de material probator administrat în cauză, se reține că recurentul inculpat B.V. a avut, în raport de fapta de omor a cărei victimă a fost B.B., o contribuție specifică complicelui moral, acționând cu forma de vinovăție a intenției indirecte. Astfel, având anterior un conflict personal cu martorul S.R.

și cunoscând și faptul că inculpatul C.G. este profund nemulțumit că victima B.B. l-a părăsit și trăiește în concubinaj cu S.R., recurentul inculpat B.V. a plecat de acasă împreună cu inculpații C.G. și K.D., fiind înarmați, el cu o secure iar C.G. cu un par, instrumente apte a suprima viața unei persoane, pentru a-l agresa pe S.R. și, ajunși la locu