ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1673/2014

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13/CC din 25 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ședința Camerei de Consiliu din acea dată, în baza art. 6 din Legea nr. 286/2009 s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea-Ciuc privind pe condamnatul B.N.R., s-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

anterior și în baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) C. pen. anterior la 5 ani închisoare. S-a dispus astfel ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare cu menținerea pedepsei complementare stabilită. Totodată, s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestului preventiv de la 9 octombrie 2012 la 25 aprilie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.

836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe condamnatul B.N.R., în prezent aflat în executarea Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013. S-a reținut că sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1968 (incriminate de art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani), că executarea pedepsei a început la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de 01 februarie 2014 a executat 481 zile.

Comisia a apreciat că pedeapsa aplicată pentru fapta de înșelăciune este mai mare decât maximul legal din legea nouă. La dosar au fost atașate: copia fișei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc; copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureș; copia Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș; copia Mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 192/2012 din 12 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Brașov; copia Sentinței penale nr. 155 din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Pitești; copia Sentinței penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Condamnatul B.N.R. a comunicat concluzii scrise solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la 5 ani, renunțarea la aplicarea sporului de 6 luni închisoare stabilit pe vechiul C. pen., iar la pedeapsa de 5 ani să se aplice circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din vechiul C. pen. și să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o pedeapsă finală de 3 ani și 4 luni închisoare. Având în vedere modificările C. pen. și C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014, instanța de fond a constatat, așa cum a reținut și Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că în noul C. pen.

infracțiunea de înșelăciune se regăsește la art. 244 alin. (1) și (2) și este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare. Ca urmare, având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru înșelăciune este mai mare decât maximul prevăzut în legea nouă, s-a impus aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru această faptă, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. În ceea ce privește celelalte fapte pentru care a fost sancționat condamnatul B.N.R., s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile. Condamnatul a solicitat a se elimina sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen.

Această solicitare nu a fost luată în considerare de către instanță deoarece, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate condamnatului pentru fapte concurente. Analizând care tratament sancționator pentru concurs de infracțiuni este mai favorabil condamnatului, cel din legea nouă sau cel din legea veche și făcând un calcul al sporului ce s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de infracțiuni după legea nouă s-a concluzionat că s-ar ajunge la un spor cu mult peste 6 luni, cât s-a aplicat pe legea veche, iar pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5 ani și 6 luni închisoare, condiții în care acest spor de 6 luni a fost menținut.

Instanța de fond a apreciat că nu se justifică nici solicitarea condamnatului ca la pedeapsa redusă la 5 ani închisoare să se aplice prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și să se coboare pedeapsa sub acest minim. Astfel, s-a reținut că art. 6 din noul C. pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acel maxim. În speță, s-a constatat că pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune a fost redusă la 5 ani, respectiv la maximum prevăzut de legea nouă, maxim la care nu se pot aplica alte prevederi, precum cele referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante, așa cum s-a solicitat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul B.N.R., motivele contestației fiind expuse detaliat în memoriul atașat dosarului cauzei. În expunerea motivelor contestației formulate, condamnatul prin apărător ales a învederat în esență următoarele aspecte: Prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost condamnat, în urma contopirii pedepselor dispuse pentru fiecare infracțiune în parte la pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1968, și cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

vechi. În temeiul H.C. nr. 836/2013 Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea aplicării art. 6 alin. (1) C. pen. nou. În urma acestei sesizări, Curtea de Apel Târgu Mureș a pronunțat sentința ce constituie obiectul contestației pendinte și, în baza art. 6 alin. (1) C. pen. nou, a dispus reducerea pedepsei principale de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, condamnatul urmând să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepsei complementare stabilite. Rațiunea instanței referitoare la reținerea art. 74 lit. a) C. pen. este eronată deoarece prin reținerea circumstanței atenuante nu se poate considera că s-ar aplica alte prevederi legale și că s-ar adăuga la lege, respectiv la prevederile art. 6 alin. (1) C. pen.

nou. Contestatorul a învederat că din considerente de politică penală, legiuitorul a redus limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune, iar prin art. 6 alin. (1) C. pen. nou a înțeles să aplice legea penală mai favorabilă, pedepselor aplicate definitiv sub imperiul C. pen. vechi. Curtea de Apel Pitești, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut și aplicat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi, la minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 215 alin. (5)), coborându-se sub acest minim (10 ani), or, din moment ce circumstanța atenuantă a operat în privința minimului special al pedepsei prevăzut de legea veche, cu atât mai mult (a fortiori) aceeași circumstanță atenuantă trebuie să opereze în privința maximului special prevăzut de legea nouă.

Contestatorul a contrazis și argumentul instanței potrivit căruia rațiunea dispozițiilor art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal, ci de a înlătura partea de pedeapsa care depășește maximul special din legea nouă. A apreciat că rațiunea instanței este corectă, însă nu în privința circumstanței atenuante deoarece prin aplicarea acesteia condamnatului nu i se face o individualizare judiciară a pedepsei, ci tot o individualizare legală, circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) fiind independentă de dispozițiile art. 6 C. pen. nou. Aceasta deoarece circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

vechi, rămâne câștigată cauzei, ea nu poate fi suprimată prin aplicarea art. 6 alin. (1) C. pen. nou. Dacă s-ar admite teza contrară, s-ar verifica ipoteza unei veritabile adăugări la lege pe care o sugerează chiar instanța a cărei hotărâre se atacă. Practic, susține contestatorul, prin neaplicarea circumstanței atenuante se adaugă la lege deoarece art. 6 alin. (1) C. pen. nou nu poate să modifice elementele stabilite definitiv prin hotărârea de condamnare, cu alte cuvinte nu poate anula circumstanța atenuantă definitiv câștigată. Așa fiind, corecta interpretare a dispozițiilor art. 6 C. pen. nou impune obligatoriu o dihotomie între micșorarea pedepsei, ca urmare a aplicării mitior lex și individualizarea judiciară a acesteia care intră în puterea de lucru judecat.

Dispozițiile art. 6 C. pen. nou, nu interzic, nici expres și nici tacit reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante definitiv câștigate, ci obiectul său de reglementare îl constituie strict reducerea pedepsei la maximul special legal, fără însă a exclude cele definitiv judecate. A mai susținut că art. 6 C. pen. nou prevede într-adevăr că în situația intervenirii unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată se reduce la acest maxim, însă această sintagmă are în vedere doar ipoteza în care nu ar fi existat circumstanțe atenuante definitiv câștigate. În concluzie, a solicitat ca la pedeapsa de 5 ani să se aplice circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

1968 și, în consecință să se dispună reducerea pedepsei cu o treime, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 4 luni. Contestația formulată este nefondată. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța învestită cu soluționarea contestației formulată, constată și reține următoarele: Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe condamnatul B.N.R., aflat în executarea Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013. Contestatorul B.N.R.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1968, incriminată de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Contestatorul a început executarea pedepsei la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de 01 februarie 2014 a executat 481 zile. Comisia a apreciat că pedeapsa aplicată pentru fapta de înșelăciune este mai mare decât maximul legal din legea nouă.

La dosar au fost atașate: copia fișei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc; copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureș; copia Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 192/2012 din 12 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Brașov; copia Sentinței penale nr. 155 din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Pitești; copia Sentinței penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Condamnatul B.N.R. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la 5 ani, înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, iar în raport de pedeapsa de 5 ani să se rețină circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Analizând sesizarea formulată, în raport de actele de la dosar instanța reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.N.R., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 16/2012 a Curții de Apel Pitești în pedepsele componente de: - 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. rap. la art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.; - 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.; - 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 155/F din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J. în pedepsele componente de: - 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - 1 an închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.

Condamnatul a fost obligat să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013. Având în vedere modificările C. pen. și C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014, s-a constatat, așa cum a reținut și Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că în noul C. pen. infracțiunea de înșelăciune se regăsește în conținutul său constitutiv la art. 244 alin. (1) și (2) și este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de înșelăciune este mai mare decât maximul prevăzut pentru aceeași infracțiune în legea nouă, s-a impus aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru această faptă de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. În ceea ce privește celelalte fapte pentru care a fost sancționat condamnatul B.N.R., în mod corect s-a constatat că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, astfel că nu se impune reducerea pedepselor. Contestatorul condamnat a solicitat să se înlăture sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen.

Această solicitare în mod justificat nu a fost luată în considerare de către instanță deoarece, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate condamnatului pentru fapte concurente. În aceste condiții, s-a procedat la analiza tratamentului sancționator pentru concurs de infracțiuni în vederea identificării celui care este mai favorabil condamnatului (cel din legea nouă sau cel din legea veche). Astfel, făcând un calcul al sporului care s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de infracțiuni după legea nouă în mod corect s-a constatat că s-ar ajunge la un spor cu mult peste 6 luni, cât s-a aplicat pe legea veche, situație în care pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5 ani și 6 luni închisoare, ceea ce nu ar fi în favoarea condamnatului.

În considerarea celor expuse, instanța constată că menținerea sporului de 6 luni închisoare aplicat în condițiile C. pen. anterior este corectă. Cât privește critica condamnatului referitoare la solicitarea acestuia de a se reține dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, instanța de soluționare a contestației apreciază că aceasta este neîntemeiată. Solicitarea condamnatului ca la pedeapsa redusă la 5 ani închisoare să se aplice prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și să se coboare pedeapsa sub acest minim, contravine conținutului dispozițiilor art. 6 C. pen. Art. 6 din noul C. pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acel maxim.

În cauza pendinte, pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune a fost redusă la 5 ani, respectiv la maximum prevăzut de legea nouă; la acest maxim nu se pot aplica alte prevederi, precum cele ale reținerii de circumstanțe atenuante. Rațiunea dispozițiilor art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal, ci de a înlătura partea de pedeapsă care depășește maximul special din legea nouă. Față de considerentele arătate, se apreciază că în mod corect s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G.

nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc privind pe condamnatul B.N.R., a constatat intervenită legea penală mai favorabilă pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din vechiul C. pen. și în baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului B.N.R. prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) din vechiul C. pen., la 5 ani închisoare, cu menținerea sporului de 6 luni închisoare.

Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat B.N.R. împotriva Sentinței penale nr. 13/CC din 25 aprilie 2014 - Cameră de Consiliu pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea contestatorului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea contestației formulată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat B.N.R. împotriva Sentinței penale nr. 13/CC din data de 25 aprilie 2014, Cameră de Consiliu, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 mai 2014. Procesat de GGC - AM