ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1673/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1673/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei penale

de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13/CC din 25 aprilie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în ședința Camerei de Consiliu din acea dată, în baza

art. 6 din Legea nr. 286/2009 s-a admis sesizarea formulată de Comisia de

evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în

temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea-Ciuc privind pe

condamnatul B.N.R., s-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile

pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru

comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. anterior și în baza art. 6 alin. (1) C. pen. a redus pedeapsa

principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin Sentința

penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) C. pen. anterior la 5

ani închisoare.

S-a dispus astfel ca,

în final, condamnatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 6

luni închisoare cu menținerea pedepsei complementare stabilită. Totodată, s-a

dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestului preventiv de la 9

octombrie 2012 la 25 aprilie 2014.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sesizarea

Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile,

constituită în temeiul H.G. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc

s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe

condamnatul B.N.R., în prezent aflat în executarea Sentinței penale nr. 48 din

31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș în baza căreia s-a emis Mandatul

de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013.

S-a reținut că

sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1968 (incriminate de art. 244 alin. (1)

și (2) noul C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani), că

executarea pedepsei a început la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de

01 februarie 2014 a executat 481 zile.

Comisia a apreciat că

pedeapsa aplicată pentru fapta de înșelăciune este mai mare decât maximul legal

din legea nouă.

La dosar au fost

atașate: copia fișei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc;

copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureș;

copia Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu

Mureș; copia Mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 192/2012 din 12

iunie 2013 emis de Curtea de Apel Brașov; copia Sentinței penale nr. 155 din 05

decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07

iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.

11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Pitești; copia Sentinței

penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Condamnatul B.N.R. a

comunicat concluzii scrise solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, în

sensul reducerii pedepsei de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune, la 5 ani, renunțarea la aplicarea sporului de 6

luni închisoare stabilit pe vechiul C. pen., iar la pedeapsa de 5 ani să se

aplice circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din vechiul C.

pen. și să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o pedeapsă finală

de 3 ani și 4 luni închisoare.

Având în vedere

modificările C. pen. și C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014,

instanța de fond a constatat, așa cum a reținut și Comisia de evaluare a

incidenței legii penale mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că

în noul C. pen. infracțiunea de înșelăciune se regăsește la art. 244 alin. (1)

și (2) și este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Ca urmare, având în

vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru

înșelăciune este mai mare decât maximul prevăzut în legea nouă, s-a impus

aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a redus pedeapsa aplicată

condamnatului pentru această faptă, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În ceea ce privește

celelalte fapte pentru care a fost sancționat condamnatul B.N.R., s-a constatat

că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile.

Condamnatul a

solicitat a se elimina sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe

considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) și

(2) din noul C. pen.

Această solicitare nu

a fost luată în considerare de către instanță deoarece, s-a constatat că prin

Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a

realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate condamnatului pentru fapte

concurente.

Analizând care

tratament sancționator pentru concurs de infracțiuni este mai favorabil

condamnatului, cel din legea nouă sau cel din legea veche și făcând un calcul

al sporului ce s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de infracțiuni

după legea nouă s-a concluzionat că s-ar ajunge la un spor cu mult peste 6 luni,

cât s-a aplicat pe legea veche, iar pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5

ani și 6 luni închisoare, condiții în care acest spor de 6 luni a fost

menținut.

Instanța de fond a

apreciat că nu se justifică nici solicitarea condamnatului ca la pedeapsa

redusă la 5 ani închisoare să se aplice prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și

să se coboare pedeapsa sub acest minim.

Astfel, s-a reținut

că art. 6 din noul C. pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare și până la executare a intervenit o lege

care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul

special prevăzut de legea nouă, se reduce la acel maxim.

În speță, s-a

constatat că pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune a fost redusă la 5

ani, respectiv la maximum prevăzut de legea nouă, maxim la care nu se pot

aplica alte prevederi, precum cele referitoare la reținerea de circumstanțe

atenuante, așa cum s-a solicitat.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul B.N.R., motivele

contestației fiind expuse detaliat în memoriul atașat dosarului cauzei.

În expunerea

motivelor contestației formulate, condamnatul prin apărător ales a învederat în

esență următoarele aspecte:

Prin Sentința penală

nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost condamnat, în

urma contopirii pedepselor dispuse pentru fiecare infracțiune în parte la

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de 6 luni,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1968, și cu reținerea circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi.

În temeiul H.C. nr.

836/2013 Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile

a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea aplicării art. 6 alin. (1) C.

pen. nou.

În urma acestei

sesizări, Curtea de Apel Târgu Mureș a pronunțat sentința ce constituie

obiectul contestației pendinte și, în baza art. 6 alin. (1) C. pen. nou, a

dispus reducerea pedepsei principale de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare,

condamnatul urmând să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 5 ani

și 6 luni închisoare, cu menținerea pedepsei complementare stabilite.

Rațiunea instanței

referitoare la reținerea art. 74 lit. a) C. pen. este eronată deoarece prin

reținerea circumstanței atenuante nu se poate considera că s-ar aplica alte

prevederi legale și că s-ar adăuga la lege, respectiv la prevederile art. 6

alin. (1) C. pen. nou.

Contestatorul a

învederat că din considerente de politică penală, legiuitorul a redus limitele

de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune, iar prin art. 6 alin. (1) C.

pen. nou a înțeles să aplice legea penală mai favorabilă, pedepselor aplicate

definitiv sub imperiul C. pen. vechi.

Curtea de Apel

Pitești, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut și aplicat circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi, la minimul special al

pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 215 alin. (5)), coborându-se

sub acest minim (10 ani), or, din moment ce circumstanța atenuantă a operat în

privința minimului special al pedepsei prevăzut de legea veche, cu atât mai

mult (a fortiori) aceeași circumstanță atenuantă trebuie să opereze în privința

maximului special prevăzut de legea nouă.

Contestatorul a

contrazis și argumentul instanței potrivit căruia rațiunea dispozițiilor art. 6

C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care

s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal,

ci de a înlătura partea de pedeapsa care depășește maximul special din legea

nouă.

A apreciat că

rațiunea instanței este corectă, însă nu în privința circumstanței atenuante

deoarece prin aplicarea acesteia condamnatului nu i se face o individualizare

judiciară a pedepsei, ci tot o individualizare legală, circumstanța prevăzută

de art. 74 lit. a) fiind independentă de dispozițiile art. 6 C. pen. nou.

Aceasta deoarece

circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. vechi, rămâne câștigată

cauzei, ea nu poate fi suprimată prin aplicarea art. 6 alin. (1) C. pen. nou.

Dacă s-ar admite teza contrară, s-ar verifica ipoteza unei veritabile adăugări

la lege pe care o sugerează chiar instanța a cărei hotărâre se atacă.

Practic, susține

contestatorul, prin neaplicarea circumstanței atenuante se adaugă la lege

deoarece art. 6 alin. (1) C. pen. nou nu poate să modifice elementele stabilite

definitiv prin hotărârea de condamnare, cu alte cuvinte nu poate anula

circumstanța atenuantă definitiv câștigată.

Așa fiind, corecta

interpretare a dispozițiilor art. 6 C. pen. nou impune obligatoriu o dihotomie

între micșorarea pedepsei, ca urmare a aplicării mitior lex și individualizarea

judiciară a acesteia care intră în puterea de lucru judecat.

Dispozițiile art. 6

C. pen. nou, nu interzic, nici expres și nici tacit reținerea și aplicarea

circumstanțelor atenuante definitiv câștigate, ci obiectul său de reglementare

îl constituie strict reducerea pedepsei la maximul special legal, fără însă a

exclude cele definitiv judecate.

A mai susținut că

art. 6 C. pen. nou prevede într-adevăr că în situația intervenirii unei legi

care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată se reduce la acest

maxim, însă această sintagmă are în vedere doar ipoteza în care nu ar fi

existat circumstanțe atenuante definitiv câștigate.

În concluzie, a

solicitat ca la pedeapsa de 5 ani să se aplice circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 și, în consecință să se dispună reducerea

pedepsei cu o treime, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 4 luni.

Contestația formulată

este nefondată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța învestită cu soluționarea contestației formulată,

constată și reține următoarele:

Prin sesizarea Comisiei

de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în

temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc, s-a

solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe

condamnatul B.N.R., aflat în executarea Sentinței penale nr. 48 din 31

octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, în baza căreia s-a emis Mandatul

de executare a pedepsei închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013.

Contestatorul B.N.R.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. din 1968, incriminată de art. 244 alin. (1) și (2) din noul

C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Contestatorul a

început executarea pedepsei la data de 09 octombrie 2012, iar până la data de

01 februarie 2014 a executat 481 zile.

Comisia a apreciat că

pedeapsa aplicată pentru fapta de înșelăciune este mai mare decât maximul legal

din legea nouă.

La dosar au fost

atașate: copia fișei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc;

copia xerox de pe cazierul judiciar; copia Mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 56 din 19 noiembrie 2013 emis de Curtea de Apel Târgu Mureș;

copia Sentinței penale nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu

Mureș; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 192/2012 din 12

iunie 2013 emis de Curtea de Apel Brașov; copia Sentinței penale nr. 155 din 05

decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov; copia Deciziei penale nr. 1.977 din 07

iunie 2013 a Î.C.C.J; copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.

11/2012 din 04 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel Pitești; copia Sentinței

penale nr. 16 din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Condamnatul B.N.R. a

solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei

de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la 5

ani, înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, iar în raport de pedeapsa de 5

ani să se rețină circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. anterior și să se reducă pedeapsa cu 1/3, astfel încât să rezulte o

pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Analizând sesizarea

formulată, în raport de actele de la dosar instanța reține următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis cererea de

contopire a pedepselor formulată de condamnatul B.N.R., s-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentința

penală nr. 16/2012 a Curții de Apel Pitești în pedepsele componente de:

- 7 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. rap. la art. 74 lit. a) C. pen. și art.

76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.

- 1 an închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

c) C. pen., aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.

215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 lit. a) C. pen.;

- 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin

Sentința penală nr. 155/F din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 1.977 din 07 iunie 2013 a Î.C.C.J. în

pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- 1 an închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente în pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., la care s-a adăugat un spor

de 6 luni închisoare.

Condamnatul a fost

obligat să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen.

În baza acestei

sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 56 din 19

noiembrie 2013.

Având în vedere

modificările C. pen. și C. proc. pen., intervenite la 01 februarie 2014, s-a

constatat, așa cum a reținut și Comisia de evaluare a incidenței legii penale

mai favorabile de pe lângă Penitenciarul Harghita, că în noul C. pen. infracțiunea

de înșelăciune se regăsește în conținutul său constitutiv la art. 244 alin. (1)

și (2) și este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Având în vedere că

pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de

înșelăciune este mai mare decât maximul prevăzut pentru aceeași infracțiune în

legea nouă, s-a impus aplicarea art. 6 din Legea nr. 286/2009, sens în care s-a

redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru această faptă de la 7 ani

închisoare la 5 ani închisoare.

În ceea ce privește

celelalte fapte pentru care a fost sancționat condamnatul B.N.R., în mod corect

s-a constatat că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai

favorabile, astfel că nu se impune reducerea pedepselor.

Contestatorul condamnat

a solicitat să se înlăture sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, pe

considerentul că s-a aplicat maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) și

(2) din noul C. pen.

Această solicitare în

mod justificat nu a fost luată în considerare de către instanță deoarece, s-a

constatat că prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel

Târgu Mureș s-a realizat o contopire a mai multor pedepse aplicate

condamnatului pentru fapte concurente.

În aceste condiții,

s-a procedat la analiza tratamentului sancționator pentru concurs de

infracțiuni în vederea identificării celui care este mai favorabil

condamnatului (cel din legea nouă sau cel din legea veche).

Astfel, făcând un

calcul al sporului care s-ar aplica condamnatului în cazul concursului de

infracțiuni după legea nouă în mod corect s-a constatat că s-ar ajunge la un

spor cu mult peste 6 luni, cât s-a aplicat pe legea veche, situație în care

pedeapsa rezultantă ar fi cu mult peste 5 ani și 6 luni închisoare, ceea ce nu

ar fi în favoarea condamnatului. În considerarea celor expuse, instanța

constată că menținerea sporului de 6 luni închisoare aplicat în condițiile C.

pen. anterior este corectă.

Cât privește critica

condamnatului referitoare la solicitarea acestuia de a se reține dispozițiile

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, instanța de soluționare a

contestației apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Solicitarea

condamnatului ca la pedeapsa redusă la 5 ani închisoare să se aplice

prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și să se coboare pedeapsa sub acest minim,

contravine conținutului dispozițiilor art. 6 C. pen.

Art. 6 din noul C.

pen. este clar, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare și până la executare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă

mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de

legea nouă, se reduce la acel maxim.

În cauza pendinte,

pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune a fost redusă la 5 ani, respectiv

la maximum prevăzut de legea nouă; la acest maxim nu se pot aplica alte

prevederi, precum cele ale reținerii de circumstanțe atenuante.

Rațiunea

dispozițiilor art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași

situație în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul

procesului penal, ci de a înlătura partea de pedeapsă care depășește maximul

special din legea nouă.

Față de

considerentele arătate, se apreciază că în mod corect s-a admis sesizarea

formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai

favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului

Miercurea Ciuc privind pe condamnatul B.N.R., a constatat intervenită legea

penală mai favorabilă pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată

condamnatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) din vechiul C. pen. și în baza art. 6 alin. (1)

C. pen. a redus pedeapsa principală de 7 ani închisoare stabilită în sarcina

condamnatului B.N.R. prin Sentința penală nr. 48 din 31 octombrie 2013 a Curții

de Apel Târgu Mureș, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit.

a) din vechiul C. pen., la 5 ani închisoare, cu menținerea sporului de 6 luni

închisoare.

Pentru considerentele

arătate, văzând dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. urmează a respinge ca nefondată contestația formulată de

contestatorul-condamnat B.N.R. împotriva Sentinței penale nr. 13/CC din 25

aprilie 2014 - Cameră de Consiliu pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea

contestatorului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

cheltuieli ocazionate de judecarea contestației formulată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat B.N.R. împotriva

Sentinței penale nr. 13/CC din data de 25 aprilie 2014, Cameră de Consiliu,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 mai 2014.

Procesat de GGC - AM