ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1890/2014

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14/CC din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea Ciuc cu privire la persoana privată de libertate D.R. În baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 s-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen., aplicate condamnatului D.R.

prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa principală stabilită în sarcina condamnatului D.R. prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare. În conformitate cu decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la art. 447 alin. (3) C. proc.

pen., a fost menținută pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, stabilită potrivit legii vechi prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 23 alin. (4) din Legea nr. 255/2013, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare durata reținerii din 05 februarie 2008 și cea executată, din 24 mai 2013 până la zi și a fost menținută starea de arest a condamnatului. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 70 din 22 mai 2013 emis de Curtea de Apel Brașov în baza sentinței penale arătate mai sus și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, în baza acestei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-Mureș la data de 31 ianuarie 2014 sub nr. 33/43/2014, Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea de 8 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, față de persoana privată de libertate D.R.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen. Au fost anexate, în copie, fișa de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc, cazierul judiciar, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 70/2012 din 22 mai 2013 emis de Curtea de Apel Brașov, sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, minuta decizei penale nr. 1795 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea sesizării s-a arătat că persoana privată de libertate a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

din 1968, care este incriminată de art. 205 alin. (1) din Noul C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 1 an la 7 ani. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, în urma contopirii a două pedepse cu închisoarea, dintre care una de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen.

Limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. sunt închisoarea de la 1 la 7 ani, astfel încât pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza legii vechi, depășește maximul special de 7 ani închisoare prevăzut de legea nouă. Față de cele reținute, s-a constatat că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen., potrivit cărora "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii (...) a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim". În conformitate cu decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la art. 447 alin. (3) C. proc.

pen., a fost menținută pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, stabilită potrivit legii vechi prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece, urmând pașii indicați de instanța supremă privind descontopirea pedepselor componente, reducerea pedepsei potrivit legii noi (de la 8 la 7 ani închisoare) și contopirea acestora potrivit art. 39 C. pen. (două pedepse a câte 7 ani închisoare fiecare), s-ar ajunge la o rezultantă de 9,4 ani închisoare, mai mare decât cea de 8 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi. Față de cele reținute, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a C. proc.

pen., a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea Ciuc cu privire la persoana privată de libertate D.R., conform celor anterior menționate. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație inculpatul D.R., motivele acesteia fiind expusă în partea introductivă a hotărârii.

Analizând sentința contestată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în Dosarul nr. 289/120/2014, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și a stabilit următoarele: În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 C. pen., cu privire la pedepsele individuale.

În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C. pen. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi. Având în vedere decizia anterior menționată, Înalta Curte Constată că sentința penală nr. 14/CC din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestată de inculpatul D.R., a fost dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a art. 6 C. pen., astfel cum a fost interpretat prin hotărârea nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Potrivit acestei decizii, nu se pot combina dispozițiile din legea veche cu dispozițiile din legea nouă; nu se poate pronunța o soluție de tipul celei pronunțate în cauză, care corespunde numai uneia din etapele mecanismului de aplicarea a art. 6 C. pen. în cazul concursului de infracțiuni, astfel cum este detaliat în decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Într-o atare situație, în prima etapă are loc doar o evaluare a situației condamnatului (evaluare comparativă), respectiv dacă situația sa este mai favorabilă potrivit legii vechi (conform hotărârii intrate în autoritatea de lucru judecat) sau potrivit legii noii.

La stabilirea pedepsei ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi se operează reducerea individuală a pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, după care se aplică tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, potrivit legii noi. Această pedeapsă rezultantă se compară cu pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare, iar contestația trebuie admisă numai în situația în care pedeapsa rezultantă stabilită potrivit legii noi este mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare. În cazul admiterii contestației, se va proceda efectiv la reducerea pedepselor individuale până la limita maximă prevăzută de legea nouă, după care se aplică dispozițiile legii noi referitoare la concursul de infracțiuni, prevăzute de art. 39 C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse.

Modalitatea în care s-a procedat prin hotărârea contestată nu concordă cu decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât reflectă doar prima etapă a evaluării teoretice ce trebuia efectuată, fără să aibă în vedere obligativitatea aplicării art. 39 C. pen. Mai mult, în hotărâre se combină această primă etapă de evaluare, ce corespunde legii noi (și care trebuia să fie anterioară deciziei de admitere sau respingere a contestației) cu menținerea pedepsei rezultante, aplicată potrivit legii vechi.

În realitate, în urma evaluării efectuate potrivit art. 6 C. pen., astfel cum s-a interpretat în decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se ajunge la concluzia că pedeapsa rezultantă ce ar fi putut fi stabilită potrivit legii noi era de 9 ani și 4 luni, evident mai mare decât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare, astfel încât contestația trebuia respinsă. Este adevărat că în acest proces teoretic de evaluare, reducerea pedepsei aplicate în temeiul art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal) era justificată, însă, așa cum s-a arătat, hotărârea contestată nu este rezultatul finalizării acestui proces deoarece nu s-a avut în vedere și aplicarea art. 39 C. pen., ceea ce determina o pedeapsă rezultantă mai mare.

Cu toate acestea, având în vedere principiul non reformatio in pejus, ce decurge din faptul că hotărârea a fost contestată numai de condamnat, se constată că prin corecta aplicare a legii, astfel cum s-a expus mai sus, s-ar îngreuna situația acestuia (pedeapsa rezultantă, chiar nelegal menținută, nu depășește pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare și este mai mică decât cea care ar putea fi aplicată potrivit legii noi). Drept urmare, se impune menținerea hotărârii ce nu poate fi modificată conform legii. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D.R. împotriva sentinței penale nr. 14/CC din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D.R. împotriva sentinței penale nr. 14/CC din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 02 iunie 2014.