ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1890/2014

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/CC

din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 privind

punerea în aplicare a C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de

Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din

Penitenciarul Miercurea Ciuc cu privire la persoana privată de libertate D.R.

În baza art. 23

alin. (1) din Legea nr. 255/2013 s-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile

pentru pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen., aplicate

condamnatului D.R. prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală

nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 6

alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa principală stabilită în sarcina condamnatului

D.R. prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189

alin. (1), (2) din vechiul C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În conformitate

cu decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

raportat la art. 447 alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare, stabilită potrivit legii vechi prin sentința penală nr. 49/F

din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, definitivă prin decizia

penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

În baza art. 23

alin. (4) din Legea nr. 255/2013, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de

8 ani închisoare durata reținerii din 05 februarie 2008 și cea executată, din 24

mai 2013 până la zi și a fost menținută starea de arest a condamnatului.

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 70 din 22 mai 2013 emis de Curtea

de Apel Brașov în baza sentinței penale arătate mai sus și s-a dispus emiterea unui

nou mandat de executare, în baza acestei hotărâri.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că prin sesizarea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Tg-Mureș la data de 31 ianuarie 2014 sub nr. 33/43/2014,

Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, constituită în temeiul

H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea Ciuc a solicitat aplicarea

legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea de 8 ani închisoare dispusă

prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

în Dosarul nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, față de persoana privată

de libertate D.R. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen.

Au fost anexate,

în copie, fișa de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea Ciuc, cazierul judiciar,

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 70/2012 din 22 mai 2013 emis de

Curtea de Apel Brașov, sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de

Apel Brașov, minuta decizei penale nr. 1795 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În motivarea sesizării

s-a arătat că persoana privată de libertate a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,

prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. din 1968, care este incriminată de

art. 205 alin. (1) din Noul C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 1 an la 7 ani.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin sentința

penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul

nr. 602/64/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă

rezultantă de 8 ani închisoare, în urma contopirii a două pedepse cu închisoarea,

dintre care una de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) din vechiul C. pen.

Limitele de pedeapsă

prevăzute de legea nouă, respectiv de art. 205 alin. (1) C. pen. sunt închisoarea

de la 1 la 7 ani, astfel încât pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza legii

vechi, depășește maximul special de 7 ani închisoare prevăzut de legea nouă.

Față de cele reținute,

s-a constatat că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen., potrivit

cărora "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la

executarea completă a pedepsei închisorii (...) a intervenit o lege care prevede

o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut

de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim".

În conformitate

cu decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

raportat la art. 447 alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare, stabilită potrivit legii vechi prin sentința penală nr. 49/F

din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008,

definitivă prin decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, deoarece, urmând pașii indicați de instanța supremă privind descontopirea

pedepselor componente, reducerea pedepsei potrivit legii noi (de la 8 la 7 ani închisoare)

și contopirea acestora potrivit art. 39 C. pen. (două pedepse a câte 7 ani închisoare

fiecare), s-ar ajunge la o rezultantă de 9,4 ani închisoare, mai mare decât cea

de 8 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi.

Față de cele reținute,

în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a C. proc. pen.,

a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării

legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea Ciuc cu privire la persoana

privată de libertate D.R., conform celor anterior menționate.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat contestație inculpatul D.R., motivele acesteia fiind

expusă în partea introductivă a hotărârii.

Analizând sentința

contestată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia

nr. 1 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a admis sesizarea formulată

de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în Dosarul nr. 289/120/2014, în vederea

pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei

de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor

definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și a stabilit următoarele:

În aplicarea legii

penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în

vigoare a noului C. pen., pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă

etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 C. pen., cu privire la pedepsele

individuale.

În a doua etapă

se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul

la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C. pen.

În cazul în care

pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se

poate ajunge în baza art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest

maxim.

În caz contrar,

pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.

Având în vedere

decizia anterior menționată, Înalta Curte Constată că sentința penală nr. 14/CC

din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, contestată de inculpatul D.R., a fost dată cu greșita aplicare

a legii, respectiv a art. 6 C. pen., astfel cum a fost interpretat prin hotărârea

nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea

unor chestiuni de drept în materie penală.

Potrivit acestei

decizii, nu se pot combina dispozițiile din legea veche cu dispozițiile din legea

nouă; nu se poate pronunța o soluție de tipul celei pronunțate în cauză, care corespunde

numai uneia din etapele mecanismului de aplicarea a art. 6 C. pen. în cazul concursului

de infracțiuni, astfel cum este detaliat în decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie

penală.

Într-o atare situație,

în prima etapă are loc doar o evaluare a situației condamnatului (evaluare comparativă),

respectiv dacă situația sa este mai favorabilă potrivit legii vechi (conform hotărârii

intrate în autoritatea de lucru judecat) sau potrivit legii noii. La stabilirea

pedepsei ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi se operează reducerea individuală

a pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, după care se aplică tratamentul

sancționator al concursului de infracțiuni, potrivit legii noi.

Această pedeapsă

rezultantă se compară cu pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare,

iar contestația trebuie admisă numai în situația în care pedeapsa rezultantă stabilită

potrivit legii noi este mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea

definitivă de condamnare.

În cazul admiterii

contestației, se va proceda efectiv la reducerea pedepselor individuale până la

limita maximă prevăzută de legea nouă, după care se aplică dispozițiile legii noi

referitoare la concursul de infracțiuni, prevăzute de art. 39 C. pen., aplicându-se

pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse.

Modalitatea în

care s-a procedat prin hotărârea contestată nu concordă cu decizia nr. 1/2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni

de drept în materie penală, întrucât reflectă doar prima etapă a evaluării teoretice

ce trebuia efectuată, fără să aibă în vedere obligativitatea aplicării art. 39

C. pen.

Mai mult, în hotărâre

se combină această primă etapă de evaluare, ce corespunde legii noi (și care trebuia

să fie anterioară deciziei de admitere sau respingere a contestației) cu menținerea

pedepsei rezultante, aplicată potrivit legii vechi.

În realitate,

în urma evaluării efectuate potrivit art. 6 C. pen., astfel cum s-a interpretat

în decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se ajunge la concluzia că

pedeapsa rezultantă ce ar fi putut fi stabilită potrivit legii noi era de 9 ani

și 4 luni, evident mai mare decât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de

condamnare, astfel încât contestația trebuia respinsă.

Este adevărat

că în acest proces teoretic de evaluare, reducerea pedepsei aplicate în temeiul

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (infracțiunea de lipsire de libertate

în mod ilegal) era justificată, însă, așa cum s-a arătat, hotărârea contestată nu

este rezultatul finalizării acestui proces deoarece nu s-a avut în vedere și aplicarea

art. 39 C. pen., ceea ce determina o pedeapsă rezultantă mai mare.

Cu toate acestea,

având în vedere principiul non reformatio in pejus, ce decurge din faptul că hotărârea

a fost contestată numai de condamnat, se constată că prin corecta aplicare a legii,

astfel cum s-a expus mai sus, s-ar îngreuna situația acestuia (pedeapsa rezultantă,

chiar nelegal menținută, nu depășește pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă

de condamnare și este mai mică decât cea care ar putea fi aplicată potrivit legii

noi). Drept urmare, se impune menținerea hotărârii ce nu poate fi modificată conform

legii.

Pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată

de inculpatul D.R. împotriva sentinței penale nr. 14/CC din 25 aprilie 2014 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va fi obligat

contestatorul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de inculpatul D.R. împotriva sentinței penale nr. 14/CC din

25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă contestatorul

inculpat la plata sumei de 225 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

02 iunie 2014.