ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2014

Asupra contestației la executare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 75/F din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat D.R., împotriva Sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 14/CC din data de 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constatându-se în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 49/F/2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 1705/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 6 alin. (1) C. pen. s-a redus pedeapsa de 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

din 1969. Având în vedere Decizia nr. 1 din data de 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație s-a menținut pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită potrivit legii vechi prin Sentința penală nr. 49 din anul 2012 a Curții de Apel Brașov. S-a dedus perioada executată, s-a menținut arestarea, s-a anulat vechiul mandat și s-a emis unul nou. Potrivit prevederilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Instanța a constatat că, noua cerere de contestație la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe vizează aceeași persoană, respectiv, pe aceea a contestatorului D.R., același temei legal, în sensul că și în prezenta cerere de contestație se solicită aplicarea efectelor art. 6 alin. (1) C. pen.

cu privire la aceleași pedepse, respectiv cele aplicate prin Sentința penală nr. 49 din anul 2012. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație la executare contestatorul D.R., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15 iulie 2014. Examinând contestația formulată, prin raportare la criticile condamnatului și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 595 alin. (1) C. pen., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 C pen., iar conform dispozițiilor art. 599 alin. (5) C proc.

pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că numitul D.R. a mai formulat anterior o cerere cu un conținut identic prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește Sentința penală nr. 49 din anul 2012. De asemenea, au fost invocate aceleași motive, la fel ca și în fața instanței Curții de Apel Târgu Mureș care a pronunțat Sentința penală nr. 14 CC din data de 25 aprilie 2014, definitivă prin Decizia penală nr. 1890 din data de 2 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că petentul a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea șantaj și pentru o altă faptă de lipsire de libertate.

În aceste condiții, constatând că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări între cererea ce formează obiectul acestui dosar și cererea anterioară, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus respingerea ca inadmisibilă, a cererii formulate. Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul D.R. împotriva Sentinței penale nr. 75/F din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul D.R. împotriva Sentinței penale nr. 75/F din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ