ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3006/2014

Deliberând asupra contestațiilor formulate, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 83/F din 10 septembrie 2014 Curtea de Apel Brașov a admis contestația formulată de condamnatul A.G.D. împotriva Sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. 602/64/2008. În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a redus de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată condamnatului A.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. din 1968, ( actualmente infracțiunea este prevăzută la art. 205 alin. (1) C. pen.), prin Sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. 602/64/2008 și, menținută pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Curtea a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 72 emis la 22 mai 2013 de Curtea de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, fiind dedusă din pedeapsă durata reținerii din 05 februarie 2008. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, petentul a fost condamnat la două pedepse, de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, respectiv de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

și, în baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. din 1968, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.de 8 ani închisoare. Instanța a reținut că odată cu intrarea în vigoarea noului C. pen., pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în încadrarea juridică prevăzută la art. 205 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat petentul, limitele de pedeapsă au fost reduse fiind cuprinse între 1 și 7 ani, spre deosebire de reglementarea C. pen. din 1968, unde limitele erau între 7 și 15 ani închisoare. Cum petentului îi fusese individualizată pedeapsa de instanța ce l-a condamnat conform vechiului C. pen. orientată spre minim, acesta a solicitat ca, prin aplicarea legii penale mai favorabile, să-i fie reorientată pedeapsa spre minimul din legea nouă, deci spre 1 an închisoare.

Curtea a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile la situații definitiv judecate, cuprins în art. 6 alin. (1) C. pen., a fost reglementat de legiuitor în sensul aplicării lui numai în situația în care sancțiunea aplicată definitiv depășește maximul din legea nouă și numai până la acest maxim, dorindu-se înlăturarea acelei părți din pedeapsă ce nu mai corespundea noului C. pen., urmând ca pedepsele aplicate definitiv pentru aceeași infracțiune ce depășesc acest maxim să fi egalizate la nivelul maximului special.

Observând că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate (8 ani închisoare) este mai mare decât maximul din legea nouă (7 ani închisoare), având în vedere Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare și, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge conform art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă a rămas astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi. Împotriva acestei sentințe au formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și condamnatul A.G.D.

Ministerul Public, în esență, a solicitat prin motivele scrise, desființarea sentinței și rejudecând, respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât prin Sentința nr. 3/CC din 14 februarie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis sesizarea comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen. și a dispus în consecință. Condamnatul A.G.D., prin motivele scrise a arătat că, de fapt, a solicitat sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. pen. și nicidecum aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând contestațiile prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată următoarele: Contestatorul A.G.D.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prin Sentința penală nr. 49 din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă la data de 21 mai 2013, prin Decizia penală nr. 1705/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin Sentința penală nr. 3/CC din 14 februarie 2014, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis sesizarea comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a redus pedeapsa pentru infracțiunea de lipsire de libertate de la 8 ani la maximul special prevăzut de noul C. pen., respectiv de 7 ani și, în urma contopirii pedepselor a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare. Totodată au fost menținute pedepsele accesorii, dedusă reținerea din data de 5 februarie 2008 și considerată ca executată din durata pedepsei perioada de la 27 mai 2013 până în prezent.

Mandatul de executare a pedepsei nr. 72/2012 a fost anulat și s-a emis unul nou, conform celor dispuse prin Sentința nr. 3/CC/2014. La data de 18 august 2014, condamnatul A.G.D. a sesizat Curtea de Apel Brașov cu o nouă contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocând o cauză de micșorare a pedepsei prin intrarea în vigoare a noului C. pen. ce prevede limite de pedeapsă mult mai mici pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, considerând că se impune coborârea pedepsei aplicate sub maximul special din legea nouă, proporțional cu cât s-au redus limitele de pedeapsă. În cuprinsul concluziilor scrise depuse odată cu ocazia acordării ultimului cuvânt, contestatorul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. pen.

întrucât limitează retroactivitatea legii penale doar până la maximul special. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că au fost promovate două contestații la executare, având același obiect, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, privind aceeași persoană, respectiv pe condamnatul A.G.D., întemeiate în drept pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Se constată că cea de a doua contestație la executare a fost promovată după soluționarea în mod definitiv a primei, prin Sentința penală nr. 3/CC din 14 februarie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

"cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări". În același sens a statuat și Înalta Curte prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009 dată în recurs în interesul legii potrivit căreia situația juridică stabilită prin soluționarea definitivă a unei cauze penale deduse judecății reflectă adevărul impus de recunoașterea principiului de drept "res judicata pro veritate habetur". De aceea, o nouă contestație la executare devine inadmisibilă, operând efectele autorității de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în raport cu cererea rezolvată anterior, cu caracter definitiv.

În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că a fost formulată în fața curții după ce s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei, or după intrarea în dezbateri nu mai pot fi depuse cereri noi nici măcar atașat concluziilor scrise, întrucât instanța ar încălca principiul contradictorialității. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și condamnatul A.G.D. împotriva Sentinței penale nr. 83/F din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa, în totalitate sentința penală atacată și, în rejudecare, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A.G.D.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. va obliga contestatorul intimat condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în fond, iar cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea contestațiilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de condamnat, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și condamnatul A.G.D. împotriva Sentinței penale nr. 83/F din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Desființează în totalitate sentința penală atacată și, rejudecând: Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A.G.D. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în fond, din care 100 RON constituie onorariul avocatului din oficiu. Cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea contestațiilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de condamnat, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul intimat condamnat, în sumă de 25 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN