ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B.A.M., din infracțiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.; s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.A., din infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., în

infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D., din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În

baza art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj, a condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în forma instigării, a condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul M.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul D.R., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.R. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.R. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.R. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul D.G.M., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.G.M. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.G.M. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.G.M. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19. Iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul A.G.D., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul A.G.D. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.G.D. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.G.D. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul F.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul F.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul F.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul F.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul A.M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.M.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În

baza art. 260 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a condamnat inculpata B.A.M., Ia pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În

baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei B.A.M. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul T.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că, în perioada 5 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul T.V. a fost luată în cursul urmăririi penale măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

A constatat că prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2009 s-a dispus, în baza art. 77

1

alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 86

5

C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reședinței părții vătămate B.H.I. și însoțirea acesteia de la și până la instanța de judecată la termenele pentru care a fost citat, dispoziție ce urma a fi menținută.

În

baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:

- inculpatul M.A. la plata sumei de 7.000 RON,

- inculpații F.A., D.G.M., D.R., A.M.A., A.G.D., T.V. și B.A.M. la plata sumei de 4.000 RON fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 51/P/2007 din data de 29 mai 2013 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și de lipsire de libertate în mod ilegal sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen.,

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

1

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

II. Elementele de fapt pe care parchetul Ie-a avut în vedere la emiterea actului de inculpare.

Moștenitor al defunctului C.I., partea vătămată B.H.I. a efectuat demersurile legale pentru restituirea proprietăților preluate samavolnic de regimul comunist în data de 25 octombrie 1950 de la antecesorului său.

În

acest sens, încă din anul 1997, în numele său și al celorlalți moștenitori, partea vătămată B.H.I. a formulat cererile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Ca urmare a acestor demersuri, prin hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007, Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar analizând propunerea Comisiei Locale Brașov a decis validarea propunerilor formulate privind înscrierile din anexa nr. 29 referitoare la o suprafață totală de 145,91 ha cu un număr de 36 poziții, suprafață ce a fost aprobată a fi trecută din domeniul public al statului aflat în administrarea I.N.C.D.C.S.Z. Brașov în domeniul privat al Municipiului Brașov. În anexa nr. 29, este prevăzută suprafața de 4,27 ha reconstituită părții vătămate B.H.I., martorei S.A.M. și numitei C.A.

Pe parcursul perioadei cuprinse între anul 1997 și datei de 12 ianuarie 2007, partea vătămată B.H.I. a primit informații despre evoluția demersurilor cererilor sale și de Ia martorul C.S., consilier în cadrul Primăriei Brașov la Direcția Patrimoniu, Serviciul Intabulări Fond Funciar și Registru agricol, membru al Comisiei Locale Brașov de aplicare a legilor fondului funciar.

Pe de altă parte, inculpatul M.A., președinte al Organizației Municipiului Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, era interesat de achiziționarea unor suprafețe de teren în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov, zona fiind cu un evident potențial de dezvoltare imobiliară. Datorită acestui interes, inculpatul M.A. a aflat atât personal, dar și de la martorul C.S. că părții vătămate B.H.I. urma să i se reconstituie dreptul de proprietate, funcționarul public comunicându-i inculpatului M.A. numărul de telefon al părții vătămate.

Datorită interesului pecuniar al investițiilor sale imobiliare, în ziua de 21 februarie 2007, în jurul orei 13:08, inculpatul M.A. a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I., în cadrul discuției, manifestându-și interesul asupra cumpărării suprafeței de teren ce urma să fie restituită, deoarece dorea „să-l așeze (...) într-o poziție mai accesibilă(...)”.

Fiind interesat să vândă, partea vătămată a solicitat o ofertă: „(...) și Ia ce sumă v-ați gândit ca avans?”, cei doi ajungând la avansul de 50.000 euro pentru o suprafață de 40.270 mp „(...)vă dau 50.000 atunci și urmează când se reglementează situația și se dau titlurile să ne întâlnim și să vă dau restul”.

Cunoscând că terenul este în indiviziune cu ceilalți moștenitori, inculpatul a întrebat partea vătămată dacă are „procură de împuternicire (...)?”, victima afirmând că „nu, nu, nu, (...) o semnăm în cotă indiviză”, dar inculpatul a insistat ca partea vătămată să obțină o procură chiar și fără apostilă întrucât „ (...) nu trebuie apostilă la notarul Ia care merge”.

În

cadrul dialogului, inculpatul M.A. a făcut vorbire de activitatea sa politică „ (...) eu sunt și președinte de partid, că-s Ia B.G. în partid (...) chiar astăzi am criticat în conferința de presă (...)”, pentru ca în finalul dialogului cei doi să se înțeleagă ca partea vătămată să vină la Brașov pentru întocmirea documentelor la notarul public.

După stabilirea prețului de 50.000 euro pentru o suprafață de 40.270 mp, știind că nu are bani, inculpatul M.A. a discutat cu un anume S. căruia i-a vândut 2.000 mp din această suprafață pentru suma de 50.000.

Mulțumit de afacerile tocmai încheiate a sunat-o pe prietena sa, inculpata B.A.M. spunându-i că „ (...) tocmai mi-am mărit averea, în sensul că am cumpărat 4 hectare de pământ acolo, în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov, cu 2 euro/mp (...) și că să am bani am și vândut din el 2000 mp (...) cu 45 euro/mp”, (deci a cumpărat în același loc teren de 40.270 mp cu 2 euro/mp și a vândut 2.000 mp din el cu 45 euro/mp).

În

ziua de 22 februarie 2007 inculpatul M.A. a obținut toate actele necesare pentru întocmirea formalităților la notarul public, inculpatul T.V., pe care l-a și anunțat „ (...) domnule notar (...) și mai vin mâine dimineață să fac un act din acele, de cumpăr acolo la institut fără să fie eliberat titlu (...)”.

Acestea au fost circumstanțele în care, la data de 23 februarie 2007, la biroului inculpatului T.V., care ocupă funcția de notar public în circumscripția judecătoriei Brașov, s-au întocmit și semnat înscrisurile denumite contract de vânzare-cumpărare de drepturi, încheierea de autentificare nr. X1 din 2007 și procură specială, încheiere de autentificare nr. X2 din 2007.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, partea vătămată B.H.I. a încasat suma de 45.000 euro, sumă ce este recunoscută de acesta.

Ajuns în București, partea vătămată s-a consultat cu o persoană ce avea cunoștințe juridice, realizând că actele întocmite nu reflectau înțelegerea telefonică avută cu inculpatul M.A., între timp aflând și faptul că prețul terenului în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov era mult mai mare.

În

aceste condiții, înțelegând că singura posibilitate legală pentru stabilirea corectă a termenilor înțelegerii inițiale era revocarea procurii speciale, în ziua de 8 martie 2007 partea vătămată s-a deplasat la Biroul Notarial Public C.E., unde a declarat că revocă mandatul dat numiților M.A. și M.E.M. Revocarea procurii speciale a fost realizată cu scopul de a putea ajunge ulterior la întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare al terenului la prețul pieței, deoarece prin procură era prevăzut printre altele că M.A. urma să-și vândă terenul „exclusiv sieși”.

Deși avea obligația de a comunica personal revocarea mandatului, întrucât s-a considerat înșelat la prețul oferit de inculpatul M.A., partea vătămată nu l-a anunțat personal, lăsând ca acesta să afle când va dori să întocmească actele de vânzare.

În

aceste condiții, la data de 12 martie 2007, inculpatul T.V. a intrat în posesia adresei din 9 martie 2007 a Biroului Notarial Public C.E. prin care i se transmitea o copie a declarației părții vătămate prin care s-a revocat mandatul dat inculpatului M.A. și soției sale M.M. S-a precizat că până la data de 5 mai 2007 nu se punea problema existenței terenului în patrimoniul Primăriei Brașov, deci nu se putea pune problema eliberării titlurilor de proprietate etc.

După ce a analizat comunicarea primită și declarația părții vătămate, în jurul orei 16:14, contrar obligațiilor sale prevăzute în art. 3 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale ce dispune că îndeplinește un serviciu de interes public, inculpatul T.V. l-a sunat pe inculpatul M.A. spunându-i: „ B.H.I. ăsta de la București (...) ți-a revocat procura! (...) uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap! dreptul tău de creanță s-a stins (...) devine, devine

litigios (...) a luat de la tine 45.000 euro, păi ce mă-sa-n (...) visează că (...) i-ai furat? păi, ia legătura cu el și zii: bă' nenorocitule, ce-ai făcut? (...) ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu, ai (...), ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari, băga-l-aș în (...)! (...) spune-i la nenorocit să-ți dea banii înapoi și spune-i să se ducă negru, cu cine l-a adus în orașul acesta, nemernicul că ș-acuma mi-amintesc, era numai miere până i-ai dat banii (...)”, limbajul, inflexiunile vocale și modul de adresare trădează un interes clar al notarului cu privire la natura actului întocmit în favoarea Iui M.A. și în detrimentul victimei,

dialogul fiind în clară contradicție cu cele mai elementare norme deontologice ale profesiei de notar, deși actele îndeplinite de acest inculpat sunt de autoritate publică conform art. 4 din Legea nr. 36/1995 Legea notarilor publici și a activității notariale.

Deși pe parcursul dialogului inculpatul M.A. a încercat să determine notarul la întocmirea unor acte notariale antedatate „ (...) eu nu pot să fac (...)eu nu pot să fac repede un (...) o cesionare de drepturi în baza la procura aia ca să (...) nu mai poată să fie revocat? (...) eu pot să fac un act, acum înainte să știe el de chestia asta? (...)”, a fost refuzat „ (...) nu mai poți că mi-a comunicat în scris! Nu mă! Io nu-ți fac, pentru că e greu, ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu (...) deci dreptul tău de creanță s-a stins la final inculpatul M.A. afirmând: „(...) ai' de capul meu, no bine! Mersi domn' notar! Hai că vedem ce facem?! (...)”.

Considerându-se la rândul său înșelat, inculpatul M.A. s-a plâns prietenei sale, inculpata B.A.M., de profesie avocat, împreună cu care era.

Inculpata B.A.M., împotriva deontologiei profesionale ce o obliga la păstrarea confidențialității actelor îndeplinite pentru alți clienți, i-a făcut cunoscut Iui M.A. că partea vătămată B.H.I. se afla la Biroul Notarial Public B.V. din Municipiul Brașov pentru semnarea unor contracte cu clienții firmei de avocatură la care lucrează, respectiv cu reprezentanții SC I.C.C.O. SRL Brașov.

Pe acest fond s-a conturat decizia infracțională a inculpatului M.A. care, începând din jurul orei 16:24, a discutat pe rând cu inculpatul D.G.M., însoțit de fratele său, D.R., „Bă, drăguților bă! Mi-a dat unu țeapă (...) cu alea 2 hectare de la așa (...) și acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care trebuia să vând eu pământul ăla care, l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...) ș-acuma-i la notar, eu trebe, să mergem oțâr acolo, să vedem ce facem cu el, că-mi bag că nu se poate-mi bag, îi crap capul! Cu inculpatul A.M.A. „ Mergi repede la notărița B.V. (...) că acela ne-a tras țeapă, ne-a revocat procura (...) papagalul ăla, și-i la notărița B.V., nu la C.E., deci a revocat procura noastră de 2 hectare Ia C.E., încasează acum banii prin bancă de la (...) C., că (...) vinde lui C. pământul de la G. Deci, B.V., pe Z. (...) dar vezi să nu-ți vadă mașina, trage-o undeva acolo, că (...) vin și eu acolo cu băieții, da?”, cu inculpatul F.A. „(...) păi uite (...) că mi-a tras unu țeapă de 45.000 și-i la notar (...) și i-am chemat și pe băieții mei! Hai să mergem acolo să vedem ce facem, că-i rup capul, (...)” și cu inculpatul A.G.D. „(...) Prezidente, sunt la colț, aicea la Z. cu T. (...)”.

În

timpul în care i-a anunțat pe acești inculpați pentru a-l însoți la Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a discutat și cu notarul public, inculpatul T.V., care l-a îndemnat explicit la exercitarea

violențelor asupra victimei în sensul că „ (...) i-aș trage una peste bot să-i sară măselele, să știi! (...)”, l-a aprobat când aflase că s-a organizat cu alte persoane „ (...) deci, este un nesimțit, că putea să vină aicea și să revoce procura, că nu se-ntâmpla nimic (...)”, evitând să afirme explicit consecințele juridice ale manifestării de voință a victimei și chemându-l la biroul său „ (...) să-ți dea banii înapoi! păi știu că nu-ți convine, că l-ai ajutat dar nu vreau să vorbesc la telefon că cine știe cine (...) stă și ascultă (...)”.

În

baza informațiilor primite de la inculpata B.A.M. și de Ia inculpatul T.V., însoțit de inculpații D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D., în jurul orelor 16:40, inculpatul M.A. a pătruns în sediul BNP B.V., unde, în prezența martorilor C.C.F., B.M., A.E.A., R.I.C.M., au exercitat violențe asupra părții vătămate B.H.I., pe care au scos-o împotriva voinței sale din biroul notarial și au urcat-o într-un autoturism de teren în care s-au mai aflat inculpații D.G.M., D.R., F.A. și A.G.D.

În

timp ce victima era deplasată „ (...) în drum (...) spre pădure (...)”, inculpații M.A. și A.M.A. au dorit să „calmeze” martorii oculari, care între timp s-au baricadat în biroul notarial, asigurând accesul cu gratiile, afirmațiile inculpatului M.A. cu privire la acest gest fiind „ (...) l-am luat cu totul acuma l-am răpit, noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și (...) el e plin de sânge, săracul (...) deci era C. săracu', i-a căzut fața și m-am scuzat: domne', ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău de (...), domne', dar cam brutal domne' (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat (...) am încercat să mă duc să mă scuz (...) se închiseseră în notariat”.

Pe timpul cât partea vătămată B.H.I. a fost deplasată împotriva voinței sale „ (...) pe lângă Județean, uite trecem dealu' acum pe D. la Notariatul Public C.E., acolo lângă P.S., la Pizza I.”, a fost agresată fizic permanent, însă loviturile aplicate nu au avut ca scop crearea unor leziuni evidente sau grave „ (...) curgea sânge din ureche (...) lasă că n-are nimic (...)”, ci cu scopul înfrângerii deciziei de revocare a mandatului dat inculpatului M.A., prin care acesta putea să-și vândă terenul victimei „exclusiv sieși”, scopul pecuniar al acțiunilor infracționale derulate de toți inculpații fiind evident „ (...) mergem un pic la notar acum, să vedem ce-ai făcut (...) aduceți-l! (...) duceți-l (...) și să revoce revocarea (...) n-avea voie să-l revoce (...) e un nenorocit (...)”. Aceste violențe au fost exercitate pe întreagă perioadă de timp cât victima a fost lipsită de libertate, respectiv pe parcursul celor cca. 2 ore în care partea vătămată B.H.I. „face jurăminte de credință”, până ce „mai face prostii”, deși după părerea inculpatului A.G.D. „ trebuia umblat mai mult la sacul de (...)”, iar inculpata B.A.M. insista pentru semnarea actelor autentice.

După eliberarea victimei, inculpatul M.A. îi comunică inculpatului T.V. „ domnule notar (...) nu vă grăbiți s-o anulați, că omul s-a răzgândit și o să trimită pe fax o altă revocare a revocării”, replica notarului fiind de aprobare „ Păi tu-ți dai seama ce pericol a putut să (...)” și de atenționare „bine (...) dar să ai grijă să nu se mai împiedice (...) nesimțitul dracului”, liniștea inculpaților fiind asigurată de afirmațiile „dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”.

Acestea au fost împrejurările în care, în zilele următoare, ca urmare a activității infracționale desfășurate asupra sa și modalității insidioase prin care inculpatul M.A. îl contacta și-l întreba când va face revocarea revocării, la data de 14 martie 2008 partea vătămată s-a prezentat în față unui notar public din cadrul Biroul Notarial Public L. București, unde a dat o nouă procură inculpatului M.A.

Noua procură de mandatare a inculpatului M.A. nu a avut același conținut cu procura specială revocată la data de 8 martie 2007, deoarece notarul public nu a fost de acord cu modelul transmis prin fax de către inculpatul T.V., fapt ce a determinat nemulțumirea inculpatului M.A., care i-a reproșat acest aspect părții vătămate. De aceea, partea vătămată B.H.I., având în vedere violențele, amenințările și sechestrarea prin care trecuse în data de 12 martie 2007, a renunțat la orice interes asupra drepturilor sale legale.

Cunoscând că manifestarea de voință a părții vătămate a fost înfrântă, inculpatul T.V. a comunicat în data de 21 martie 2007 către Biroul Notarial Public C.E. că, „sub nr. 778 din data de 23 februarie 2007 nu s-a autentificat o procură semnată de B.H.I.”. Prin această adresă al cărei conținut este real, inculpatul T.V. a urmărit să ascundă existența procurii ce fusese autentificată în data de 23 februarie 2007 sub nr. X2, pentru ca această procură specială să poată fi utilizată în continuare de către inculpatul M.A., întrucât, având studii superioare juridice, cunoșteau că nu un număr (X1 sau X2) reprezintă manifestarea de voință a persoanei, ci conținutul intrinsec al acestei manifestări de voință, de altfel la fel de cunoscut, și pentru care, alături de ceilalți inculpați, și-au unit eforturile de a-l înfrânge, respectiv manifestarea voinței de revocare a mandatului dat inculpatului M.A.

De aceea, în data de data de 19 iunie 2008, când a fost prezent la punerea în posesie a terenului, inculpatul M.A. s-a folosit de aceeași procură despre care cunoștea inechivoc că este revocată, iar după data de 3 iulie 2007 când a dorit să ridice originalul titlului de proprietate nr. X3/2007 s-a folosit de aceeași procură și tot de aceea declarația inculpatului M.A. autentificat la data de 2 octombrie 2007 de către inculpatul T.V. face vorbire de aceeași procură.

După declanșarea urmăririi penale, la data de 24 ianuarie 2008 când a fost audiată în calitate de martor, inculpata B.A.M., deși cunoștea toate detaliile activității infracționale desfășurate asupra părții vătămate, a făcut afirmații mincinoase, ticluite cu o doză de ironie ce contrastează cu deontologia profesiei de avocat din care face parte și în totală contradicție cu jurământul solemn pe care l-a depus cu ocazia intrării în această profesie nobilă de avocat.

III. Declarațiile inculpaților. Apărarea acestora.

Pe parcursul procesului penal pornit împotriva lor, inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută.

A. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 3 ori, de două ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație din data de 17 ianuarie 2007, inculpatul a menționat că, în data de 23 februarie 2007, a încheiat cu partea vătămată B.H.I. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 și, totodată, o procură prin care, împreună cu soția sa, fuseseră mandatați de către aceeași parte vătămată, să se ocupe cu „obținerea titlului de proprietate și, ulterior, de perfectarea celorlalte acte legale cu rezultatul de a deveni proprietarul tabular al acestora, conform înțelegerii noastre”.

În

data de 12 martie 2007, inculpatul a fost anunțat de inculpatul T.V. că „a primit de la notarul pubic C.E. o adresă conform căreia, după spusele domnului notar, B.H.I., care nu i-a inspirat încredere, mi-a revocat procura (...)”.

Inculpatul a făcut vorbire de faptul că „m-am plâns prietenei mele că am fost înșelat cu 50.000 de euro”, prietena inculpatului fiind inculpata B.A.M. care, auzind numele părții vătămate, i-ar fi adus la cunoștința inculpatului M.A. faptul că partea vătămată „s-ar afla pe str. Z. din Brașov, la Biroul Notarial Public B.V., unde semna un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu C.C., (...), prietena mea mărturisindu-mi că, și după părerea ei, B.H.I. este un escroc (...)”.

În

aceste condiții, inculpatul a „luat decizia de a sta de vorbă cu B.H.I. pentru a afla ce l-a determinat să revoce procura, act fără de care nu mai puteam continua procedura de obținere a titlului de proprietate în vederea intrării în posesie a terenului”.

În

continuarea aceleiași declarații, a menționat că „Eu le-am spus că mă voi duce la Biroul Notarial Public B.V. pe Z. pentru a discuta cu o persoană care m-a înșelat cu 50.000 euro”.

Pentru a oferi o justificare a prezenței inculpatului F.A. la sediul Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a menționat în cuprinsul primei declarații că „Am luat legătura cu F.A. să vină să-mi aducă una dintre mașinile mele la Biroul Notarial Public B.V.”, deși acesta a menționat ulterior că „Cert este că m-am deplasat la Biroul Notarial Public B.V. cu o altă mașină a mea”.

Inculpatul a menționat că a solicitat prezența inculpatului F.A. „pe considerentul că B.H.I. ar putea deveni agresiv, știind despre el că este mai corpolent și necunoscându-i reacțiile”.

Ajuns la sediul Biroului Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a declarat că i-a observat pe partea vătămată B.H.I. și pe martorul C.C., „din ușa biroului notarului public i-am făcut un semn lui B.H.I., bătându-i obrazul întrebându-l de ce mi-a revocat procura”, iar după ce a fost salutat „ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (...)”, inculpatul l-a rugat „să ieșim afară din biroul notarial, pentru a nu deranja (...) și să lămurim problema”.

În

continuare, inculpatul M.A. a menționat că, în momentul în care au ieșit, „numitul B.H.I. s-a împiedicat de pragul ușii, lovindu-se în cădere cu fruntea de balustradă. Datorită impactului, i-a apărut un cucui în zona în care s-a lovit (...)”.

În

cadrul discuțiilor purtate între inculpat și partea vătămată, acesta din urmă ar fi negat revocarea procurii, aspect care „l-a scos din sărite” pe inculpat, care i-a „cerut imperativ” să meargă la biroul notarial al inculpatului T.V., la fel „solicitându-i imperativ să se urce în mașină”, după ce, în prealabil, partea vătămată refuzase inițial să meargă

.

După urcarea părții vătămate în mașină, inculpatul M.A. s-a întors la biroul notarial „unde nu am putut intra deoarece era încuiat grilajul exterior de protecție, l-am văzut pe C.C. în spatele gratiilor și mi-am cerut scuze că l-am reținut un pic pentru discuții”, ulterior deplasându-se împreună cu B.H.I. la biroul notarial al inculpatului T.V. unde era închis, iar de aici s-au deplasat la Biroul Notarial Public C.E. unde era, de asemenea, închis.

Inculpatul M.A. a menționat că „din câte-mi amintesc, acesta a venit cu mine-n mașină, se afla pe bancheta din spate, F.A. la volan, iar eu în dreapta lui”.

Ca urmare a discuțiilor purtate între inculpatul M.A. și partea vătămată, aceasta din urmă „și-a adus aminte că a fost la notarul C.E. și că a revocat o procură a surorii lui și că poate din mapa de acte a dat spre revocare, din greșeală, actul meu, respectiv procura”. În aceste condiții, partea vătămată s-ar fi arătat dispus să verifice când ajunge la București „dacă așa s-au petrecut lucrurile”, fapt ce l-a determinat să-i trimită o nouă procură prin fax în data de 14 martie 2007.

Inculpatul M.A. a menționat faptul că „niciun moment nu s-a pus problema că B.H.I. să fie reținut împotriva voinței sale”, iar „în toată perioada cât B.H.I. s-a aflat împreună cu mine în autoturismul condus de F.A., asupra lui nu s-au exercitat niciun fel de violențe”.

În

cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- după ce au plecat de la sediul Biroul Notarial Public B.V., în cadrul discuțiilor pe care le-au purtat în interiorul mașinii, partea vătămată a afirmat că este posibil ca, din greșeală, să fi revocat procura al cărei număr l-a aflat de la prietena lui. În aceste condiții, inculpatul M.A. l-a rugat pe partea vătămată „să o sunăm pe prietena lui cu care am și discutat, aceasta negând, că ar fi discutat cu B.H.I. despre un număr de procură (...)”,

- după ce discuția dintre inculpatul M.A. și partea vătămată s-a încheiat, „F.A. a zis că merge acasă pe jos, fapt pentru care l-a și făcut”,

- în referire la procura pe care partea vătămată i-a trimis-o inculpatului M.A., prin fax, din București, acesta a menționat că „nu-mi amintesc să fi trimis vreun model de procură către Biroul Notarial Public L. și nici nu am cunoștință ca cineva să fi trimis un astfel de document la acest birou.

În

cea de-a treia declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul M.A. a menționat, în mod diferit, aspecte care țin de faptul că partea vătămată s-ar fi lovit cu capul „de o bordură de la intrarea în notariat”, respectiv că „(...) eu am plecat cu A.M.A. cu mașina, el conducea, iar partea vătămată probabil că a rămas să meargă cu mașina lui F.A.”.

- în cursul judecății, inculpatul a menținut, în cea mai mare parte, aspectele de fapt menționate în cuprinsul declarațiilor din cursul urmăririi penale.

Acesta a învederat faptul că, în cadrul convorbirilor telefonice interceptate, exprimarea sa a fost una care care să o impresioneze pe inculpata B.A.M., deși, în realitate, faptele la care se referea se petrecuseră într-o cu totul altă modalitate, iar acțiunile sale „din dupăamiaza din 12 martie 2007 (...) aveau ca finalitate observarea la partea vătămată a existenței sau nu a bunei sale credințe”.

Tot în cadrul acestei declarații, inculpatul M.A. a menționat că „din punctul meu de vedere eu eram îndreptățit să mă prezint în baza contractului de vănzare-cumpărare de drepturi în fața oricărei autorități, iar nu în baza procurii. De altfel, în momentul în care doamna notar C.E. i-a comunicat prin fax inculpatului T.V. că partea vătămată revocase procura, astfel cum rezultă din

conținutul acelui înscris, referirea privitoare la revocare privea actul autentificat al vânzării-cumpărării, respectiv X1, pe când procura fusese autentificată sub nr. X2”.

Inculpatul M.A. a menționat „cu siguranță” faptul că „în fața Biroului Notarial Public C.E. au fost două mașini”, iar deplasarea la acest birou notarial a făcut-o cu „mașina condusă de inculpatul A.M.A. cu care eu venisem”, afirmând „cu siguranță” că „în mașina condusă de inculpatul A.M.A. a fost acesta și cu mine, nemaifiind o altă persoană”, iar „în ceea ce privește părțile care s-au deplasat cu mașina mea, cu siguranță afirm că aceasta a fost condusă de inculpatul F.A., iar în interiorul acesteia s-a aflat numai partea vătămată”.

Prin concluziile scrise, inculpatul M.A. a solicitat achitarea sa pentru următoarele argumente:

- cu privire la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, inculpatul a susținut că rechizitoriul se bazează, printre altele, pe declarațiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., precum și pe înregistrările telefonice. Concluzia din rechizitoriu este combătută de întreg materialul probator administrat în timpul cercetării judecătorești, respectiv declarații ale martorilor, declarațiile inculpaților și înscrisurile existente la dosar;

- presupusa faptă ar fi fost săvârșită la data de 12 martie 2007. Cu toate acestea plângere părții vătămate a fost făcuta abia la data de 23 octombrie 2007, după ce, în prealabil, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov s-a sesizat din oficiu la data de 26 august 2007, conform procesului-verbal de sesizare din oficiu aflat la dosarul cauzei. Cu privire la aceste aspecte, este relevantă chiar declarația părții vătămate B.H.I. dată la data de 12 noiembrie 2007 în care a arătat că „pentru a formala acest denunț, arăt ca am fost contactat de un ofițer de poliție judiciară (...)”, „ofițerul mi-a explicat că lucrează la D.N.A. și că are dispoziție scrisă din partea procurorului”.

- din actele procedurale aflate la dosarul cauzei, cât și din declarațiile părții vătămate, reiese că inițiativa denunțului nu i-a aparținut părții vătămate, ci organului de urmărire penală care a întreprins demersuri pentru găsirea acesteia și determinarea ei să depună denunț, ceea ce denotă faptul că partea vătămată nu s-a considerat în niciun moment victima vreunei infracțiuni.

- analiza declarațiilor martorelor B.M. și R.I.C.M. din cursul urmăririi penale, conduce la concluzia că nici una din cele două martore audiate în faza de urmărire penală nu a perceput în mod nemijlocit cele petrecute în sediul notariatului. De altfel, B.M. arată că a aflat de la „colegele mele”, iar colega sa R.I.C.M. a declarat că aflat de la B.M. faptul că partea vătămată a fost agresată și urcată cu forța într-o mașină de teren.

- Pentru a se reține în cuprinsul rechizitoriului că s-au exercitat violențe asupra părții vătămate B.H.I., procurorul a transpus trunchiat și în afara contextului, numai anumite părți din convorbirile telefonice, inculpatul susținând că partea vătămată s-a lovit în timp ce părăsea notariatul și nicidecum că ar fi fost agresat de acesta.

Declarațiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S. și L.M., precum și convorbirile telefonice interceptate se coroborează cu declarația sa de inculpat și cu declarațiile celorlalți inculpați, fiind îndeplinite exigențele prevăzute de art. 69 C. proc. pen., astfel încât declarația sa și a celorlalți inculpați poate servi la aflarea adevărului.

- Inculpatul a susținut că nu l-ar fi amenințat pe partea vătămată, aceste aspecte rezultând din convorbirea telefonică purtate de acesta cu partea vătămată B.H.I. în data de 13 martie 2007. Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 25 ianuarie 2008, la ora 15:03:58, inculpatul l-a apelat pe B.H.I. pentru a-l întreba „cum procedezi ca să faci revocarea revocării acolo?” În aceste condiții, se poate observa, nu numai că nu au fost folosite cuvinte apte să inducă părții vătămate o stare de temere care să o alarmeze, ci dimpotrivă, discuțiile s-au purtat amical, fiind folosite expresii ca „te rog frumos”. Or, în situația în care partea vătămată ar fi fost amenințată și, drept consecință, i s-ar fi indus o stare de temere care să o alarmeze, nu s-ar fi exprimat „mâine nu-ți promit, dar vin”, ci prin înfrângerea propriei voințe, ar fi făcut ceea ce i-ar fi impus inculpatul ca urmare a constrângerii prin violență și amenințare;

- a prezentat relevanță și convorbirile din data de 14 martie 2007, dată la care a fost autentificată cea de-a doua procură. Nici cu privire la aceste discuții purtate cu partea vătămată nu au fost surprinse cuvinte de amenințare, ci, din contră, inculpatul a folosit formule de politețe „Hai te rog frumos” și expresii familiare, cum ar fi „dragule”, „puiule” și „hai te

pup”.

- din ansamblul mijloacelor de probă (declarațiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., L.M., F.C. și interceptările convorbirilor telefonice) a rezultat că nu s-au exercitat violențe și nici amenințări asupra părții vătămate B.H.I. Singurul mijloc de probă la care se face trimitere în cuprinsul rechizitoriului îl reprezintă declarațiile părții vătămate, însă acestea nu întrunesc condiția prevăzută de art. 75 C. proc. pen. pentru a putea servi la aflarea adevărului, respectiv de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel, declarațiile părții vătămate vin în contradicție atât cu probele directe aflate la dosarul cauzei

(înregistrările și interceptările de convorbiri telefonice), cât și cu cele reținute de către procuror în rechizitoriu.

- în doctrină s-a arătat că pentru a putea fi reținută infracțiunea de șantaj, constrângerea trebuie să îndeplinească două trăsături:

- constrângerea să fie de așa natură, încât să prilejuiască o stare de temere (de alarmare) ceea ce determină victima să acționeze într-un alt mod decât acela pe care și-l dorește;

- constrângerea trebuie să aibă ca scop o anumită comportare (așa cum dorește constrângătorul) din partea victimei.

Pornind de la cele menționate în doctrină, chiar dacă prin absurd, s-ar reține că a existat o acțiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părții vătămate să facă ceva, în înțelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voință și nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Astfel, din interceptări, rezultă cu claritate faptul că partea vătămată a ales cum și când va face o nouă procură în favoarea inculpatului M.A. și mai mult, partea vătămată a ales să facă o nouă procură, nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că inculpatul, în mod legitim, i-a solicitat acest lucru, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi și Ia procura încheiată în legătură cu acest contract în fața inculpatului T.V. Cu privire la elementul constrângerii și al temerii ce i-ar fi insuflat-o părții vătămate, inculpatul a susținut în apărare că este relevantă chiar declarația dată de către aceasta în fața instanței de judecată, când a arătat că „Chiar dacă aflasem despre inculpatul M.A. că este o persoana periculoasă nu mi-a fost frică să revoc procura”;

- apărarea inculpatului M.A. a vizat și nesinceritatea declarațiilor părții vătămate și adevăratele sale intenții, acestea fiind puse în evidență de declarația dată de partea vătămată în fața instanței când a susținut că „chiar dacă nu sunt mulțumit de afacerea pe care am făcut-o, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost reziliat, astfel că nu am de ce să-i restitui inculpatului M.A. suma de bani. Personal nu am întreprins și nu întreprind vreun demers pentru a vinde suprafața de teren”. Or, susține inculpatul, la data de 6 mai 2010, adică la o lună și patru zile de la data declarației data în fața instanței, partea vătămată a vândut terenul în cauză către SC L. SRL pentru suma totala de 225.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 6 mai 2010 la Notarii Publici Asociați O.U.-M.B.-R.O.

- inculpatul M.A. a mai susținut că partea vătămată l-ar fi indus în eroare cu prilejul încheierii celor două acte autentificate de inculpatul T.V., câtă vreme a fost începută urmărirea penală împotriva acesteia de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Relevant asupra comportamentului părții vătămate, este și faptul că partea vătămată B.H.I. a mai fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în Dosarul penal nr. 4186/300/2007 al Curții de Apel București.

- inculpatul a susținut că, o condiție a laturii subiective care se deduce din textul de incriminare, se referă la dobândirea în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul, nefiind îndeplinită nici această condiție. Astfel, declarația de revocare făcută în fața Biroului Notarial Public C.E. nu putea să producă efecte juridice, întrucât fusese revocat un act ce nu a fost identificat corect în ceea ce privește numărul acestuia. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi își produce efectele și în absența acelei procuri speciale, prezumat a fi revocată, astfel încât cele reținute prin rechizitoriu nu corespund adevărului și nu au fost probate.

- în aceste condiții, inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește acuzația comiterii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 13

1

din Legea nr. 78/2000.

- cu privire la infracțiunea de instigare Ia lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art 189 alin. (1) C. pen., inculpatul M.A. a susținut că, în rechizitoriu, nu se face mențiune despre modalitatea concretă în care i-ar fi determinat pe coinculpați să comită infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal.

- determinarea celui instigat de a comite o infracțiune, trebuie să aibă caracter idoneu, adică să aibă aptitudinea în concretă de a inocula acestuia rezoluția infracțională, în absența căreia instigatui nu ar fi luat rezoluția infracțională. Or, în rechizitoriu nu se indică nici un mijloc de probă din care rezulte caracterul idoneu al determinării.

- câtă vreme nu s-a trecut la executarea faptei, nefiind comisă infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal asupra părții vătămate B.H.I., este de prisos să se procedeze la analiza tuturor condițiilor laturii obiective a infracțiunii de instigarea la lipsire de liberate în mod ilegal;

- între declarațiile martorelor B.M. și R.I.C.M. există contrA.cții, nici una dintre cele două martore nu a perceput în mod nemijlocit faptul că partea vătămată ar fi fost urcată cu forța în mașina aparținând unuia dintre coinculpați

Sub aspectul inexistenței infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal presupus a fi comisă asupra părții vătămate B.H.I., este relevantă declarația martorului F.C. care a arătat: „Persoana cu care discuta inculpatul M.A. s-a urcat de bună voie în autoturismul condus de cumnatul meu”.

B. În ceea ce-I privește pe inculpatul F.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul F.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, în data de 12 martie 2007, se afla „în incinta spălătoriei auto sus în camera de protocol când a primit un telefon de la M.A., rugându-mă să mă deplasez cu una din mașinile lui la un notar de pe str. Z.”.

În

continuarea acestei declarații, inculpatul F.A. a menționat că a dat curs solicitării inculpatului M.A., iar în momentul în care a ajuns intrând în sediul biroului notarial, „am intrat la notar”, l-a găsit pe inculpatul M.A. care „avea