ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1201/2011

Asupra recursului de față,

Din analiza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

rechizitoriul din data de 29 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Brașov, emis în Dosarul nr. 51/P/2007, printre altele, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului M.A., fost președinte al organizației municipale Brașov

a P.N.G. – C.D., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de

corupție, respectiv șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art.

131 din Legea nr. 78/2000 și instigare la infracțiunea de lipsire de libertate

în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C.

pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; A.M.N.,

fost președinte al organizației județene Brașov a P .N.G. – C.D., pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj

în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000; D.R., pentru săvârșirea

infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma

complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate

în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; F.A. pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj

în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate

în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; D.G.M., pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj

în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate

în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și A.G.D., pentru

săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj

în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate

în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea de ședință din data de

8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 60/64/2008, Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

602/64/2008, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a admis cererile

formulate de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D., de revocare

a măsurii prevntive a obligării de a nu părăsi țara ce a fost dispusă față de

aceștia prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel a reținut că

inculpații au respectat dispozițiile instanței, fiind prezenți la fiecare

termen de judecată, îndeplinind toate obligațiile ce le-au fost impuse de

instanță, măsura preventivă din data de 19 iunie 2008 și până în prezent, s-a

procedat la audierea inculpaților, s-au audiat părțile vătămate, s-a procedat

la audierea martorilor propuși atât de acuzare cât și de apărare, astfel că în

măsura în care va fi menținută această măsură preventivă va conduce la

depășirea limitelor rezonabile nemaifiind proporțională cu scopul urmărit.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, cauza fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2502/1/2011, solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii atacate, și, în cadrul rejudecării, respingerea cererii de

revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații

M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D.

A criticat soluția pronunțată în

încheierea atacată cu prezentul recurs pentru netemeinicie susținând că

revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de

inculpați nu este întemeiată întrucât probele administrate în cauză până în

prezent nu au schimbat starea de fapt reținută în actul de inculpare și nici

temeiurile reținute în momentul luării acestei măsuri preventive față de

fiecare dintre inculpați,

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A.,

acesta în cursul cercetării penale a încercat să zădărnicească aflarea

adevărului în mod direct, prin influențarea inculpatei B.A. și pe inculpatul T.V.

cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A.

A mai susținut că instanța care a pronunțat

încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile înaltei

Curți de Casație și Justiție din data de 27 septembrie 2010 și din data de 14

septembrie  201 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Brașov, menținând măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara față de fiecare dintre inculpați.

Înalta Curte examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc.

pen. și dispoziția Curții de Apel Brașov, constată că recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, nu este fondat.

Examinând motivele de recurs și prin

prisma dispozițiilor legale ce reglementează luarea unei măsuri preventive, Înalta

Curte constată că aceasta nu mai întrunește cerințele textului legal, în sensul

că, în concret, în cauză nu mai există date din care să rezulte că inculpații

ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,

martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Așa fiind, este de subliniat ca de la

momentul luării măsurii preventive, respectiv 3 ani, si până în prezent au

survenit modificări sub aspectele anterior relevate, iar acuzarea nu a făcut

dovada faptului că inculpații ar intenționa să fugă sau să se sustragă de la

urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei sau că ar exista

date că încearcă sa zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului

prin influențarea unei părți, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau

sustragerea mijloacelor materiale de proba.

Susținerea Parchetului în ceea ce-l

privește pe inculpatul M.A., că acesta în cursul cercetării penale a încercat

să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct, prin influențarea inculpatei

B.A.M. și a inculpatului T.V. cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A.,

invocând discuțiile telefonice efectuate între aceștia, în cursul anului 2008,

precum și împrejurarea că a încercat înlăturarea unui mijloc de probă respectiv

înlăturarea de pe site-ul P.N.G. Brașov a mențiunii privitor la funcția de

președinte al organizației municipale pe care o îndeplinea, nu sunt argumente

temeinice care ar mai putea conduce la menținerea în continuare a unei măsuri

preventive dispuse în temeiul art. 1451 și cu obligațiile impuse de către

instanță prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov,

întrucât de la dispoziția instanței de aplicare a măsurii preventive s-au

încheiat aproape toate actele de cercetare judecătorească, cu precădere

audierea inculpaților și martorilor propuși iar inculpații au respectat cu

strictețe obligațiile impuse de instanță în cadrul măsurii preventive

stabilite.

Dispozițiile art. 5 § 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevăd că orice

persoană are dreptul la libertate și siguranță, cu excepția cazurilor prevăzute

la lit. a) - lit. f) și nu oferă autorităților judiciare o opțiune între

trimiterea in judecată într-un termen rezonabil și aplicarea unei măsuri

preventive.

Până la condamnarea sa, persoana

acuzată trebuie considerată nevinovată, iar prevederea analizată are, în

esență, ca obiect să impună revocarea unei măsuri preventive dispuse asupra sa,

imediat ce măsura respectivă încetează a mai fi rezonabilă.

Așadar, continuarea menținerii unei

măsuri preventive nu se mai justifică intr-o speță dată decât dacă anumite

indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează,

în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății

individuale stabilite la art. 5 din Convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

a reamintit că nu se poate supune unei evaluări abstracte caracterul rezonabil

al duratei unei măsuri preventive, însă orice măsură dispusă asupra unui

acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător

de către autorități.

Pe de alta parte, argumentele pro si

contra punerii in libertate nu trebuie sa fie generale si abstracte, iar

pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi

invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe

faptice.

Stabilirea dacă într-un anumit caz,

durata menținerii unei măsuri preventive a depășit sau nu o durata rezonabilă,

cade în primul rând în sarcina autorităților naționale. În acest scop, acestea

trebuie să ia în considerare toate faptele pro și contra existenței unui

interes public care să justifice, în raport de prezumția de nevinovăție, o

derogare de la regula respectării libertății individuale și să le menționeze în

hotărârile lor.

Existența suspiciunii rezonabile că

persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru

validitatea unei măsuri preventive prelungite, dar, după trecerea unei perioade

de timp, aceasta nu mai este suficientă, instanțele trebuind să stabilească

dacă celelalte motive invocate de către autoritățile judiciare continuă să

justifice menținerea acelei măsuri preventive.

Pe de altă, cu privire la motivul

invocat de reprezentantul Parchetului în sensul că instanța care a pronunțat

încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile Înaltei

Curți de Casație și Justiție din data de 27 septembrie 2010 și din data de 14

septembrie 2011 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial

Brașov, menținând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de

fiecare dintre inculpați, înalta Curte constată că nu este întemeiat atâta

vreme cât temeiurile care au justificat măsura preventivă a menținerii

obligării de a nu părăsi țara s-au schimbat și nu mai subzistă în prezent,

având în vedere motivele expuse anterior.

De asemenea, soluția dispusă de Curtea

de Apel Brașov învestită cu o nouă cerere formulată de către inculpații M.A., D.R.,

F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D., nu poate fi suspusă decât controlului judiciar

al unei instanțe de un alt grad jurisdicțional, respectiv Înalta Curte în

prezenta cauză, și nu poate fi ținută în pronunțarea unei hotărâri de alte

decizii pronunțate de către aceiași instanță superioară dar într-un alt context

procesual, într-un alt moment procesual și în cadrul altor cereri formulate

chiar de aceiași inculpați, chiar dacă obiectul cererilor era similar cu cel

din cauza prezentă.

Pentru aceste considerente, înalta

Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 602/64/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Brașov împotriva

încheierii din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 602/64/2008.

Onorariile parțiale pentru apărătorii

desemnați din oficiu pentru inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D.,

în sumă de câte 25 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

martie 2011.