ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1201/2011

Asupra recursului de față, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin rechizitoriul din data de 29 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, emis în Dosarul nr. 51/P/2007, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A., fost președinte al organizației municipale Brașov a P.N.G. – C.D., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; A.M.N., fost președinte al organizației județene Brașov a P .N.G.

– C.D., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000; D.R., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; F.A. pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; D.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și A.G.D., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv șantaj în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracțiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen. Prin încheierea de ședință din data de 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 60/64/2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 602/64/2008, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a admis cererile formulate de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D., de revocare a măsurii prevntive a obligării de a nu părăsi țara ce a fost dispusă față de aceștia prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel a reținut că inculpații au respectat dispozițiile instanței, fiind prezenți la fiecare termen de judecată, îndeplinind toate obligațiile ce le-au fost impuse de instanță, măsura preventivă din data de 19 iunie 2008 și până în prezent, s-a procedat la audierea inculpaților, s-au audiat părțile vătămate, s-a procedat la audierea martorilor propuși atât de acuzare cât și de apărare, astfel că în măsura în care va fi menținută această măsură preventivă va conduce la depășirea limitelor rezonabile nemaifiind proporțională cu scopul urmărit.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2502/1/2011, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, și, în cadrul rejudecării, respingerea cererii de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D.

A criticat soluția pronunțată în încheierea atacată cu prezentul recurs pentru netemeinicie susținând că revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpați nu este întemeiată întrucât probele administrate în cauză până în prezent nu au schimbat starea de fapt reținută în actul de inculpare și nici temeiurile reținute în momentul luării acestei măsuri preventive față de fiecare dintre inculpați, În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., acesta în cursul cercetării penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct, prin influențarea inculpatei B.A. și pe inculpatul T.V. cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A.

A mai susținut că instanța care a pronunțat încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 27 septembrie 2010 și din data de 14 septembrie 201 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, menținând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de fiecare dintre inculpați. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel Brașov, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, nu este fondat.

Examinând motivele de recurs și prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează luarea unei măsuri preventive, Înalta Curte constată că aceasta nu mai întrunește cerințele textului legal, în sensul că, în concret, în cauză nu mai există date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Așa fiind, este de subliniat ca de la momentul luării măsurii preventive, respectiv 3 ani, si până în prezent au survenit modificări sub aspectele anterior relevate, iar acuzarea nu a făcut dovada faptului că inculpații ar intenționa să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei sau că ar exista date că încearcă sa zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba.

Susținerea Parchetului în ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., că acesta în cursul cercetării penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct, prin influențarea inculpatei B.A.M. și a inculpatului T.V. cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A., invocând discuțiile telefonice efectuate între aceștia, în cursul anului 2008, precum și împrejurarea că a încercat înlăturarea unui mijloc de probă respectiv înlăturarea de pe site-ul P.N.G.

Brașov a mențiunii privitor la funcția de președinte al organizației municipale pe care o îndeplinea, nu sunt argumente temeinice care ar mai putea conduce la menținerea în continuare a unei măsuri preventive dispuse în temeiul art. 1451 și cu obligațiile impuse de către instanță prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, întrucât de la dispoziția instanței de aplicare a măsurii preventive s-au încheiat aproape toate actele de cercetare judecătorească, cu precădere audierea inculpaților și martorilor propuși iar inculpații au respectat cu strictețe obligațiile impuse de instanță în cadrul măsurii preventive stabilite.

Dispozițiile art. 5 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevăd că orice persoană are dreptul la libertate și siguranță, cu excepția cazurilor prevăzute la lit. a) - lit. f) și nu oferă autorităților judiciare o opțiune între trimiterea in judecată într-un termen rezonabil și aplicarea unei măsuri preventive. Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie considerată nevinovată, iar prevederea analizată are, în esență, ca obiect să impună revocarea unei măsuri preventive dispuse asupra sa, imediat ce măsura respectivă încetează a mai fi rezonabilă. Așadar, continuarea menținerii unei măsuri preventive nu se mai justifică intr-o speță dată decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art. 5 din Convenție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că nu se poate supune unei evaluări abstracte caracterul rezonabil al duratei unei măsuri preventive, însă orice măsură dispusă asupra unui acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorități. Pe de alta parte, argumentele pro si contra punerii in libertate nu trebuie sa fie generale si abstracte, iar pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice. Stabilirea dacă într-un anumit caz, durata menținerii unei măsuri preventive a depășit sau nu o durata rezonabilă, cade în primul rând în sarcina autorităților naționale.

În acest scop, acestea trebuie să ia în considerare toate faptele pro și contra existenței unui interes public care să justifice, în raport de prezumția de nevinovăție, o derogare de la regula respectării libertății individuale și să le menționeze în hotărârile lor. Existența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru validitatea unei măsuri preventive prelungite, dar, după trecerea unei perioade de timp, aceasta nu mai este suficientă, instanțele trebuind să stabilească dacă celelalte motive invocate de către autoritățile judiciare continuă să justifice menținerea acelei măsuri preventive.

Pe de altă, cu privire la motivul invocat de reprezentantul Parchetului în sensul că instanța care a pronunțat încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 27 septembrie 2010 și din data de 14 septembrie 2011 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, menținând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de fiecare dintre inculpați, înalta Curte constată că nu este întemeiat atâta vreme cât temeiurile care au justificat măsura preventivă a menținerii obligării de a nu părăsi țara s-au schimbat și nu mai subzistă în prezent, având în vedere motivele expuse anterior.

De asemenea, soluția dispusă de Curtea de Apel Brașov învestită cu o nouă cerere formulată de către inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D., nu poate fi suspusă decât controlului judiciar al unei instanțe de un alt grad jurisdicțional, respectiv Înalta Curte în prezenta cauză, și nu poate fi ținută în pronunțarea unei hotărâri de alte decizii pronunțate de către aceiași instanță superioară dar într-un alt context procesual, într-un alt moment procesual și în cadrul altor cereri formulate chiar de aceiași inculpați, chiar dacă obiectul cererilor era similar cu cel din cauza prezentă. Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 602/64/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 602/64/2008. Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. și A.G.D., în sumă de câte 25 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2011.