ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, au fost condamnați inculpații: 1. B.A. (fiul lui C. și F.) după cum urmează: - în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut măsura arestării inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 decembrie 2008 la zi. 2. G.A.S. (fiul lui I. și M.) după cum urmează: - 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen. raportat la art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. și a obligației prevăzute de art. 86 3 alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv de a se prezenta trimestrial la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Hunedoara.

S-au pus inculpatului în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen. S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 15 decembrie 2008 și 2 martie 2009 și s-a dedus această perioadă din durata pedepsei aplicate. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. 3. F.D.A. (fiul lui H. și L.) după cum urmează: - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a constatat că față de inculpați a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe perioada 16 decembrie 2008 – 14 ianuarie 2009. În baza art. 17 alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea drogurilor. S-a constatat că în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara au fost înregistrate la poziția 29/2009 două suporturi magnetice pe care sunt redate înregistrările convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, prima instanță a reținut următoarele: Inculpații sunt consumatori de droguri. Inculpatul F.D.A. a recunoscut că a vândut mai multor persoane, în mai multe rânduri cantități de hașiș cu suma de 50 lei/gram, dintre acestea fiind identificați numiții L.A.

și T.M.F. La data de 24 noiembrie 2008 inculpatul a vândut colaboratorului B. cantitatea de 1,6 grame rezină de cannabis; la data de 27 noiembrie 2008 inculpatul a vândut aceluiași colaborator 0,9 grame rezină de cannabis, iar la data de 3 decembrie 2008 i-a vândut 7,5 grame de cannabis. În seara de 14 decembrie 2008 inculpatul F.D.A. a primit de la inculpații G.A.S. și B.A. cantitatea de 10 grame hașiș urmând să le plătească 400 lei după vânzarea cantității de drog. Inculpatul F.D.A. a fost condus acasă cu autoturismul de ceilalți doi inculpați, au intrat toți trei în scara blocului unde a avut loc cântărirea drogurilor. Cu acest prilej cei doi inculpați au afirmat că dețin o cantitate mai mare de droguri și l-au întrebat pe F.D.A.

dacă îi poate ajuta să o vândă. Din cele 10 grame de drog inculpatul a făcut 13 porții pe care le-a învelit în staniol și care au fost găsite în domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției efectuate la 15 decembrie 2008 în baza autorizației nr. 87/2008 emisă de Tribunalul Hunedoara. Analizele de laborator au stabilit că substanța găsită în locuința inculpatului este rezină de cannabis. Prin ordonanța din 15 decembrie 2008, procurorul a autorizat investigatorul sub acoperire cu nume de cod M. căruia i s-a atribuit identitatea P.E. Din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire rezultă că la 5 decembrie 2008 acesta s-a înțeles cu inculpatul G.A.S. ca acesta să-i procure hașiș la prețul de 35 lei/gram în pachete de câte 100 grame.

În seara zilei de 15 decembrie 2008 inculpatul F.D.A. s-a întâlnit cu inculpatul G.A.S. căruia i-a spus că a găsit un client care dorește să cumpere o cantitate mai mare de droguri. Acesta din urmă a plecat și s-a întors după puțin timp însoțit de inculpatul B.A. S-a reținut că, după câteva măsuri de precauție, inculpatul B.A. a intrat în scara blocului unde locuiește inculpatul F.D.A. și unde se aflau acesta din urmă și investigatorul sub acoperire, cu un pachet în folie de plastic afirmând că acesta conține 100 grame droguri și s-a înțeles cu investigatorul sub acoperire ca acesta să-i plătească suma de 3.500 lei. În timp ce inculpatul B.A. rupea folia de plastic pentru a-i arăta investigatorului sub acoperire că drogurile sunt de calitate, au pătruns în scara blocului organele de poliție.

S-a mai reținut că în mașina inculpatului G.A.S. au fost găsite încă 8 bucăți de hașiș ambalate la fel, în folie de plastic. S-a reținut că, în drept, faptele comise de cei trei inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., conduita inculpaților pe parcursul procesului, reținându-se incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului F.D.A., gradul de implicare al fiecărui inculpat în comiterea faptelor și gradul de pericol social concret al acestora, precum și profilul psihologic al inculpaților astfel cum reiese din referatele de evaluare.

S-a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaților F.D.A. și G.A.S. poate fi atins și fără executarea acestora fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate primului inculpat și, respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate celuilalt inculpat. Prin Decizia penală nr. 26/ A din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpați, a menținut starea de arest a inculpatului B.A. și s-a dedus la zi detenția preventivă a acestui inculpat. Apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare. S-a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor, procedând la o judicioasă interpretare a materialului probator.

Susținerea inculpaților B.A. și G.A.S. că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost înlăturată de instanța de apel care a reținut că procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant se coroborează cu declarațiile inculpatului F.D.A. și cu procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și chiar cu cele afirmate de inculpatul G.A.S. care, încercând să minimalizeze implicarea în comiterea faptelor, a declarat că a permis inculpatului B.A. să depoziteze drogurile în autoturismul său până va găsi un alt loc unde să-l ascundă. A fost de asemenea înlăturată susținerea celor doi inculpați că a existat o provocare din partea organelor de urmărire penală întrucât inculpații B.A.

și G.A.S. și-au manifestat față de inculpatul F.D.A. intenția de a pune în vânzare o cantitate de droguri înainte de a interveni investigatorul sub acoperire. S-a mai reținut că nu poate fi primită susținerea inculpaților că fapta a rămas în fază de tentativă întrucât infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se consumă prin simpla deținere, oferire sau punere în vânzare, astfel încât nu se poate considera că prin intervenția organelor judiciare a avut loc o întrerupere a activității infracționale, specifică tentativei. Instanța de apel a apreciat că pedepsele au fost just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. Inculpații B.A.

și G.A.S. au declarat recurs. Recursul declarat de inculpatul B.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. S-a susținut în motivarea recursului că din nici o probă nu rezultă că inculpatul a vândut droguri și că drogurile nu erau pentru consumul său propriu astfel încât încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este greșită, în lipsa unor alte probe în afara procesului-verbal putându-se dispune chiar achitarea inculpatului. De asemenea s-a susținut că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost greșit individualizată impunându-se reducerea acesteia și aplicarea art. 86 1 C. pen.

având în vedere vârsta inculpatului și starea de sănătate a acestuia. Recursul inculpatului G.A.S. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. solicitându-se, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa întrucât inculpatul nu a vândut și nici nu intenționa să vândă droguri, acestea fiind deținute de inculpatul B.A. pentru consum propriu. S-a arătat că cele consemnate de investigatorul sub acoperire nu sunt susținute de alte probe, iar pe de altă parte din declarația inculpatului F.D.A. rezultă că cel care a solicitat să cumpere droguri a fost investigatorul sub acoperire, astfel încât există o situație de provocare din partea organelor de poliție.

În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ întrucât fapta a rămas în fază de tentativă, deoarece organele de poliție au intervenit înainte de finalizarea tranzacției, când banii se aflau la investigatorul sub acoperire astfel încât practic nu avusese loc vânzarea drogurilor. S-a mai solicitat să dea mai mare importanță circumstanțelor reale și personale, să se reducă pedeapsa și să se facă aplicarea art. 81 C. pen. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat aplicarea unei amenzi administrative prev. de art. 91 C. pen. având în vedere faptul că din probe rezultă că inculpatul a consumat droguri ocazional.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Se reține astfel că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în cauză fiind nefondate susținerile inculpaților că nu există probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Comiterea acestei infracțiuni de către cei doi inculpați rezultă nu numai din procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii inculpaților în flagrant, ci și din declarația inculpatului F.D.A., care se coroborează și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.

Pe de altă parte atât inculpatul G.A.S. cât și inculpatul B.A. au declarat că primul a fost de acord ca cel de al doilea să depoziteze drogurile în autoturismul său până când va găsi alt loc unde să le ascundă. Or această activitate constituie în sine una dintre modalitățile alternative de realizare a infracțiunii de trafic de droguri incriminată de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Se constată de asemenea că este nefondată susținerea că infracțiunea de trafic de droguri a rămas în fază de tentativă deoarece nu a fost remis prețul drogurilor. Se reține astfel că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 infracțiunea de trafic de droguri se realizează prin mai multe modalități alternative astfel încât infracțiunea se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile enumerate de textul de lege incriminator printre care se numără și oferirea, punerea în vânzare și chiar simpla deținere.

Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate nici criticile vizând individualizarea pedepselor la stabilirea cărora au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv cele referitoare la gradul de participare a fiecărui inculpat și la situația personală. În mod evident nu se poate ignora cantitatea apreciabilă de droguri care a făcut obiectul infracțiunii și care este de natură a spori gradul concret de pericol social al faptelor. Se apreciază de asemenea că și modalitatea de executare a fost corect individualizată având în vedere aceleași criterii legale. Constatând că din examinarea cauzei nu rezultă existența nici unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce la zi detenția preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului B.A. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și G.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 decembrie 2008 la 29 iunie 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.