ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 2 martie 2009, pronunțată

de Tribunalul Hunedoara, secția penală, au fost condamnați inculpații:

după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.;

- în baza art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului,

în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut măsura

arestării inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsă

durata arestării preventive de la 15 decembrie 2008 la zi.

după cum urmează:

- 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului,

în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus

din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

S-a dispus ca pe durata

termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen. și a obligației

prevăzute de art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv de a se

prezenta trimestrial la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog

Hunedoara.

S-au pus inculpatului în

vedere dispozițiile art. 86

4

C. pen.

S-a încredințat supravegherea

inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a

constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 15 decembrie

2008 și 2 martie 2009 și s-a dedus această perioadă din durata pedepsei

aplicate.

În baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este

arestat în altă cauză.

după cum urmează:

- 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) raportat

la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1

an și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării pedepsei principale.

S-a constatat că față de

inculpați a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

pe perioada 16 decembrie 2008 – 14 ianuarie 2009.

În baza art. 17 alin. (1) și

18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea

drogurilor.

S-a constatat că în

registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara au fost înregistrate la

poziția 29/2009 două suporturi magnetice pe care sunt redate înregistrările

convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat.

Fiecare inculpat a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, prima instanță a

reținut următoarele:

Inculpații sunt consumatori

de droguri.

Inculpatul F.D.A. a

recunoscut că a vândut mai multor persoane, în mai multe rânduri cantități de

hașiș cu suma de 50 lei/gram, dintre acestea fiind identificați numiții L.A. și

T.M.F.

La data de 24 noiembrie 2008

inculpatul a vândut colaboratorului B. cantitatea de 1,6 grame rezină de

cannabis; la data de 27 noiembrie 2008 inculpatul a vândut aceluiași

colaborator 0,9 grame rezină de cannabis, iar la data de 3 decembrie 2008 i-a

vândut 7,5 grame de cannabis.

În seara de 14 decembrie

2008 inculpatul F.D.A. a primit de la inculpații G.A.S. și B.A. cantitatea de

10 grame hașiș urmând să le plătească 400 lei după vânzarea cantității de drog.

Inculpatul F.D.A. a fost

condus acasă cu autoturismul de ceilalți doi inculpați, au intrat toți trei în

scara blocului unde a avut loc cântărirea drogurilor. Cu acest prilej cei doi

inculpați au afirmat că dețin o cantitate mai mare de droguri și l-au întrebat

pe F.D.A. dacă îi poate ajuta să o vândă.

Din cele 10 grame de drog

inculpatul a făcut 13 porții pe care le-a învelit în staniol și care au fost

găsite în domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției efectuate la 15

decembrie 2008 în baza autorizației nr. 87/2008 emisă de Tribunalul Hunedoara.

Analizele de laborator au

stabilit că substanța găsită în locuința inculpatului este rezină de cannabis.

Prin ordonanța din 15

decembrie 2008, procurorul a autorizat investigatorul sub acoperire cu nume de

cod M. căruia i s-a atribuit identitatea P.E.

Din procesul-verbal întocmit

de investigatorul sub acoperire rezultă că la 5 decembrie 2008 acesta s-a

înțeles cu inculpatul G.A.S. ca acesta să-i procure hașiș la prețul de 35

lei/gram în pachete de câte 100 grame.

În seara zilei de 15

decembrie 2008 inculpatul F.D.A. s-a întâlnit cu inculpatul G.A.S. căruia i-a

spus că a găsit un client care dorește să cumpere o cantitate mai mare de

droguri. Acesta din urmă a plecat și s-a întors după puțin timp însoțit de

inculpatul B.A.

S-a reținut că, după câteva

măsuri de precauție, inculpatul B.A. a intrat în scara blocului unde locuiește

inculpatul F.D.A. și unde se aflau acesta din urmă și investigatorul sub

acoperire, cu un pachet în folie de plastic afirmând că acesta conține 100

grame droguri și s-a înțeles cu investigatorul sub acoperire ca acesta să-i

plătească suma de 3.500 lei. În timp ce inculpatul B.A. rupea folia de plastic

pentru a-i arăta investigatorului sub acoperire că drogurile sunt de calitate,

au pătruns în scara blocului organele de poliție.

S-a mai reținut că în mașina

inculpatului G.A.S. au fost găsite încă 8 bucăți de hașiș ambalate la fel, în

folie de plastic.

S-a reținut că, în drept,

faptele comise de cei trei inculpați întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

conduita inculpaților pe parcursul procesului, reținându-se incidența

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului F.D.A.,

gradul de implicare al fiecărui inculpat în comiterea faptelor și gradul de

pericol social concret al acestora, precum și profilul psihologic al

inculpaților astfel cum reiese din referatele de evaluare.

S-a apreciat că scopul

pedepselor aplicate inculpaților F.D.A. și G.A.S. poate fi atins și fără

executarea acestora fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate primului

inculpat și, respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

aplicate celuilalt inculpat.

Prin Decizia penală nr. 26/ A

din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate de cei trei inculpați, a menținut starea de arest

a inculpatului B.A. și s-a dedus la zi detenția preventivă a acestui inculpat.

Apelanții inculpați au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare.

S-a reținut că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor,

procedând la o judicioasă interpretare a materialului probator.

Susținerea inculpaților B.A.

și G.A.S. că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost înlăturată de

instanța de apel care a reținut că procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii

în flagrant se coroborează cu declarațiile inculpatului F.D.A. și cu

procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și

chiar cu cele afirmate de inculpatul G.A.S. care, încercând să minimalizeze

implicarea în comiterea faptelor, a declarat că a permis inculpatului B.A. să

depoziteze drogurile în autoturismul său până va găsi un alt loc unde să-l

ascundă.

A fost de asemenea

înlăturată susținerea celor doi inculpați că a existat o provocare din partea

organelor de urmărire penală întrucât inculpații B.A. și G.A.S. și-au

manifestat față de inculpatul F.D.A. intenția de a pune în vânzare o cantitate

de droguri înainte de a interveni investigatorul sub acoperire.

S-a mai reținut că nu poate

fi primită susținerea inculpaților că fapta a rămas în fază de tentativă

întrucât infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se

consumă prin simpla deținere, oferire sau punere în vânzare, astfel încât nu se

poate considera că prin intervenția organelor judiciare a avut loc o

întrerupere a activității infracționale, specifică tentativei.

Instanța de apel a apreciat

că pedepsele au fost just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul cât

și modalitatea de executare.

Inculpații B.A. și G.A.S. au

declarat recurs.

Recursul declarat de

inculpatul B.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a susținut în motivarea

recursului că din nici o probă nu rezultă că inculpatul a vândut droguri și că

drogurile nu erau pentru consumul său propriu astfel încât încadrarea juridică

a faptei în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este greșită,

în lipsa unor alte probe în afara procesului-verbal putându-se dispune chiar

achitarea inculpatului.

De asemenea s-a susținut că

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 a fost greșit individualizată impunându-se reducerea acesteia și

aplicarea art. 86

1

C. pen. având în vedere vârsta inculpatului și

starea de sănătate a acestuia.

Recursul inculpatului G.A.S.

a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C.

proc. pen. solicitându-se, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina

sa întrucât inculpatul nu a vândut și nici nu intenționa să vândă droguri,

acestea fiind deținute de inculpatul B.A. pentru consum propriu.

S-a arătat că cele

consemnate de investigatorul sub acoperire nu sunt susținute de alte probe, iar

pe de altă parte din declarația inculpatului F.D.A. rezultă că cel care a

solicitat să cumpere droguri a fost investigatorul sub acoperire, astfel încât

există o situație de provocare din partea organelor de poliție.

În subsidiar s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr.

143/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ întrucât fapta

a rămas în fază de tentativă, deoarece organele de poliție au intervenit înainte

de finalizarea tranzacției, când banii se aflau la investigatorul sub acoperire

astfel încât practic nu avusese loc vânzarea drogurilor.

S-a mai solicitat să dea mai

mare importanță circumstanțelor reale și personale, să se reducă pedeapsa și să

se facă aplicarea art. 81 C. pen.

Pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat aplicarea

unei amenzi administrative prev. de art. 91 C. pen. având în vedere faptul că

din probe rezultă că inculpatul a consumat droguri ocazional.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în raport cu dispozițiile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate.

Se reține astfel că situația

de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite pe baza probelor

administrate în cauză fiind nefondate susținerile inculpaților că nu există

probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000.

Comiterea acestei

infracțiuni de către cei doi inculpați rezultă nu numai din procesul-verbal

încheiat cu ocazia prinderii inculpaților în flagrant, ci și din declarația

inculpatului F.D.A., care se coroborează și cu procesele-verbale de transcriere

a convorbirilor telefonice.

Pe de altă parte atât

inculpatul G.A.S. cât și inculpatul B.A. au declarat că primul a fost de acord

ca cel de al doilea să depoziteze drogurile în autoturismul său până când va

găsi alt loc unde să le ascundă. Or această activitate constituie în sine una

dintre modalitățile alternative de realizare a infracțiunii de trafic de

droguri incriminată de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Se constată de asemenea că

este nefondată susținerea că infracțiunea de trafic de droguri a rămas în fază

de tentativă deoarece nu a fost remis prețul drogurilor.

Se reține astfel că potrivit

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 infracțiunea de trafic de droguri se

realizează prin mai multe modalități alternative astfel încât infracțiunea se

consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile enumerate de textul de lege

incriminator printre care se numără și oferirea, punerea în vânzare și chiar

simpla deținere.

Înalta Curte apreciază că nu

sunt fondate nici criticile vizând individualizarea pedepselor la stabilirea

cărora au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

inclusiv cele referitoare la gradul de participare a fiecărui inculpat și la

situația personală.

În mod evident nu se poate

ignora cantitatea apreciabilă de droguri care a făcut obiectul infracțiunii și

care este de natură a spori gradul concret de pericol social al faptelor.

Se apreciază de asemenea că

și modalitatea de executare a fost corect individualizată având în vedere

aceleași criterii legale.

Constatând că din examinarea

cauzei nu rezultă existența nici unui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi detenția

preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.A. și G.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 14

aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.A., timpul reținerii și al arestării preventive de la 15

decembrie 2008 la 29 iunie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 375 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.