ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2984/2009

Deliberând asupra recursului de față, pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală

și pentru

cauze cu minori și de familie,

în

calitate de instanță de apel, prin

încheierea de ședință nr. 27452/3/2008

din 8 septembrie 2009, a amânat din motive de ordin procedural la data de 29

septembrie 2009 soluționarea căilor de atac declarate de inculpații N.G., J.L.,

N.S. și G.D.G., interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în

cauză a tuturor inculpaților-apelanți sus-menționați în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și

(3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța de control

judiciar a constat că cei patru inculpați au fost condamnați la judecata în

fond prin sentința penală apelată nr. 444 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea în participație în cursul

anului 2007 pe raza județului Ilfov, a infracțiunilor concurente de tâlhărie,

furt calificat, ultraj și asociere în vederea săvârșirii la infracțiuni

prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2

1

lit. a), b) și

art. 3 C. pen., art. 208 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., art. 321 alin. (1) și

(2) C. pen. și art. 323 C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

la pedepse cu executare în regim de detenție cuprinse între 7 și 15 ani

închisoare, situație juridică în baza căreia s-a apreciat că se mențin în

continuare, cu consecințele arătate prin încheierea atacată, temeiurile

inițiale au impus arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi

penale cu începere de la 20 februarie 2008, prevăzute de art. 143 raportat la

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică”].

amintite de către inculpatul G.D.G., cu solicitarea de a se reexamina situația

juridică a acestuia la momentul judecății în apel în sensul revocării arestării

preventive și punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins

ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C. proc.

pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în

cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar numai târziu

de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive [alin. (1)]

putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și

punerea de îndată a inculpatului „dacă instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate”

[alin. (2)] ori menținerea arestării preventive „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate” [alin. (3)].

Din examinarea lucrărilor dosarului și a

încheierii atacate rezultă că instanța de apel a făcut în mod justificat

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

întrucât arestarea preventivă a inculpatului-recurent, cât și a celorlalți

inculpați-apelanți, dispusă în recursul urmăririi penale cu începere de la 20

februarie 2008 a fost luată/prelungită succesiv ulterior pentru cazul legal

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. și cu respectarea garanțiilor

procesuale prevăzute de art. 149

1

, art. 150, art. 159 C. proc. pen.

iar temeiurile inițiale de bănuială legitimă privind participarea inculpatului

la săvârșirea unor infracțiuni grave pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani

au fost confirmate prin condamnarea sa în primă instanță, prin sentința penală

nr. 444 din 23 aprilie 2009 în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a), e) și art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În plus, condamnarea în primă instanță

chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a inculpatului-apelant

pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale ratificate și de

statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deținut legal pe baza

condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpatului de

aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea

atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul G.D.G. împotriva încheierii din 8 septembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 27452/3/2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22

septembrie 2009.