ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2010

Asupra recursurilor

de față ;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele :

Prin Încheierea din 7 mai 2010 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 46764/3/2008 s-a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților A.D., A.V., l.D. și N.G.

S-a menținut starea

de arest preventiv a inculpaților: A.D. reținut în baza mandatului de arestare

preventivă nr. A din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I

penală, A.V., reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. B din 16

iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală, l.D. reținut în baza

mandatului de arestare preventivă nr. C din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul

București, secția I penală și N.G. reținut în baza mandatului de arestare

preventivă nr. D din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I

penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța învestită cu soluționarea apelurilor declarat de inculpații

A.D., A.V., l.D. și N.G. împotriva Sentinței penale nr. 187 din 12 martie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a II- a penală, a reținut că

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpați

subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestora.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații A.D., A.V. și N.G., solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea

acestei măsuri.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin rechizitoriul 1516/P/2008 din 08 decembrie

2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpații A.D., A.V., l.D. și N.G.

pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii publice, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C.

pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în

fapt, s-a arătat că, în seara de 14 iunie 2008, în fața imobilului din

București, str. G., după un schimb de replici, victima N.S. a fost atacată de

inculpați și lovită cu corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, bâtă de baseball,

furcă, rangă/bară metalică), lovită în mod repetat chiar și după ce a căzut la

pământ în stare de inconștiență, aceasta decedând la scurt timp după ce a fost

transportată la spital.

Măsura arestării

preventive a inculpaților a fost luată prin Încheierea de ședință din 16 iunie

2008 a Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 143 și art. 148

lit. b) și f) C. proc. pen.

Prin Sentința penală

nr. 187 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, inculpatul A.D. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și la 5 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.,

urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. să execute în regim de detenție

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. Prin aceeași hotărâre, inculpații

A.V., l.D. și N.G. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic,

art. 74 - 76 lit. a) C. pen. și la câte o pedeapsă de câte 5 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.,

urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., fiecare să execute, în regim de

detenție, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. în temeiul art. 88 C.

pen. a fost computată prevenția pentru fiecare inculpat de la 15 iunie 2008 la

zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

preventiv a inculpaților.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații, cauza formând obiectul Dosarului nr. 46764/3/2008 al Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul din 7 mai

2009, fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive a inculpaților, instanța de control judiciar a menținut starea de

arest a acestora, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această

dispoziție a instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa.

De la această regulă,

există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor

prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 parag. 1 lit. c).

Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost

arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare

competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l

împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Înalta Curte constată

că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile

cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile

Convenției.

Astfel, potrivit art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea

atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de

legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, sunt

îndeplinite în continuare condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148

lit. b) și f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv

existența indiciilor că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea

adevărului direct sau indirect, prin influențarea unor părți sau martori,

pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzați este mai mare de

4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate

prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte

apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidențiat

atât de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (îndreptate

împotriva vieții și prin care se aduce atingere bunelor relații de conviețuire

socială), cât și de circumstanțele reale în care se presupune că aceștia au

săvârșit faptele (împreună, prin acte de violență și folosire de obiecte

contondente), urmarea activității infracționale constând în suprimarea, în loc

public, a vieții unei persoane, astfel că lăsarea inculpaților în libertate

poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și de

neîncredere în actul de justiție.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D., A.V.

și N.G. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 46764/3/2008.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D., A.V. și N.G. împotriva

Încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 46764/3/2008.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 mai 2010.