ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2010

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin Încheierea din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 46764/3/2008 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților A.D., A.V., l.D. și N.G. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților: A.D. reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. A din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală, A.V., reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. B din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală, l.D. reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. C din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală și N.G.

reținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. D din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală. Pentru a hotărî astfel, instanța învestită cu soluționarea apelurilor declarat de inculpații A.D., A.V., l.D. și N.G. împotriva Sentinței penale nr. 187 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II- a penală, a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpați subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestora. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A.D., A.V. și N.G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Prin rechizitoriul 1516/P/2008 din 08 decembrie 2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații A.D., A.V., l.D. și N.G. pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în fapt, s-a arătat că, în seara de 14 iunie 2008, în fața imobilului din București, str. G., după un schimb de replici, victima N.S.

a fost atacată de inculpați și lovită cu corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, bâtă de baseball, furcă, rangă/bară metalică), lovită în mod repetat chiar și după ce a căzut la pământ în stare de inconștiență, aceasta decedând la scurt timp după ce a fost transportată la spital. Măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată prin Încheierea de ședință din 16 iunie 2008 a Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 143 și art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 187 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul A.D. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

și la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. să execute în regim de detenție pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. Prin aceeași hotărâre, inculpații A.V., l.D. și N.G. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 - 76 lit. a) C. pen. și la câte o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., fiecare să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. în temeiul art. 88 C. pen.

a fost computată prevenția pentru fiecare inculpat de la 15 iunie 2008 la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații, cauza formând obiectul Dosarului nr. 46764/3/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 7 mai 2009, fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța de control judiciar a menținut starea de arest a acestora, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 parag. 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv existența indiciilor că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului direct sau indirect, prin influențarea unor părți sau martori, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidențiat atât de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (îndreptate împotriva vieții și prin care se aduce atingere bunelor relații de conviețuire socială), cât și de circumstanțele reale în care se presupune că aceștia au săvârșit faptele (împreună, prin acte de violență și folosire de obiecte contondente), urmarea activității infracționale constând în suprimarea, în loc public, a vieții unei persoane, astfel că lăsarea inculpaților în libertate poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și de neîncredere în actul de justiție. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D., A.V. și N.G. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 46764/3/2008. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D., A.V. și N.G. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 46764/3/2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2010.