ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3437/2010

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Încheierea din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Public și de inculpații B.M.P., B.P., T.R.A., D.S.M., D.V., I.I.M., etc, împotriva Sentinței penale nr. 298 din 8 aprilie 2010 Tribunalului București, secția l-a penală, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive, printre alții (Ț.R.A., D.S.M., D.V., I.I.M., O.C.A., R.C.I., S.L.C., etc) și a inculpaților:

1. B.M.P.

2. N.V.

3. T.T.

4. B.P.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, s-a constatat că probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual nu a fost de natură infirmă, concluzia inițială, aceea a existenței unor indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și că se menține și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. (pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată sunt mai mari de 4 ani).

S-a mai arătat că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin faptele comise, complexitatea cauzei (17 inculpați dintre care 14 în stare de arest preventiv) și multitudinea infracțiunilor deduse judecății.

Împotriva acestei încheieri, inculpații B.M.P., N.V., T.T. și B.P. au declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărători, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpații B.M.P., N.V., T.T. și B.P. au fost arestați în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că au comis infracțiunile de:

- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., deținere de droguri de mare risc în vedere consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - inculpatul B.M.P.;

- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. - inculpații N.V. și T.T.;

- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., deținerea de droguri de mare risc în vedere consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apartenența la un grup infracțional organizat, prevăzută de art.  7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 99 C. pen. - inculpatul B.P.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina lor și modalitățile concrete în care se reține în rechizitoriu și în sentință că s-au comis faptele (formă continuată).

Așa fiind, Înalta Curtea constată că instanța de apel a dispus în mod legal și temeinic menținerea stării de arest iar protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților B.M.P., N.V., T.T. și B.P.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M.P., N.V., T.T. și B.P. împotriva Încheierii din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în Dosarul nr. 46982/3/2008.

Obligă recurentul inculpat N.V. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați B.M.P., T.T. și B.P. la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.