ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2008

Prin sentința penală nr. 77 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Vaslui, secția penală, s-au hotărât următoarele: a. respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen., în infracțiunile concurente prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 316 ori 315 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., formulată de inculpați și consecutiv; b. condamnarea pentru săvârșirea în participație în calitate de coautori a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal ce a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) C. pen., a inculpaților: - C.P.D. la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare; - A.N.S. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare; - C.A.L. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare; - B.S. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și; - O.E. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. Conform art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpaților drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2005 la 27 iulie 2005, pentru toți inculpații în cauză. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat a următoarelor bunuri: „o cruce” confecționată din trei scânduri, patru lanțuri, patru lacăte, două prosoape, un tifon cu leucoplast tip căluș, corpuri delicte înregistrate ca atare la poziția nr. 77/2006. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit părții civile A.E. un pachet conținând hainele cu care victima C.M.I., fiica acesteia, a fost transportată la spital după deces și care au fost ridicate de lucrătorii de poliție de la morga Spitalului Județean Vaslui, înregistrat în registrul de evidență a corpurilor delicte la poziția nr. 77/2006. Pe latură civilă a fost admisă în parte cererea formulată de partea civilă A.E. și au fost obligați către aceasta în solidar inculpații C.P.D., C.A.L., B.S., O.E., A.N.S., inculpatul C.P.D. în solidar și cu partea responsabilă civilmente E.H., la despăgubiri civile în sumă de 4.700 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 189 și 191 C. proc. pen., inculpații C.P.D., C.A.L., B.S., O.E., A.N.S., primul inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente E.H., au fost obligați la câte 850 lei fiecare cheltuieli judiciare statului. 1.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare, în condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța de judecată a constatat că prin rechizitoriul nr. 708/P/2005 din 15 mai 2006 întocmit de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaților C.P.D., C.A.L., B.S., O.E., A.N.S. sub învinuirea săvârșirii în participație în calitate coautori a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în perioada 10 - 15 iunie 2005, au adus atingere stării de libertate a victimei C.M.I. și au restrâns / paralizat efectiv libertatea fizică de mișcare a acesteia, printr-o acțiune materială ilicită săvârșită cu intenție, constând în închiderea în chilie, legarea membrelor superioare și inferioare cât și a toracelui cu prosoape și apoi cu lanțuri asigurate cu lacăte, acțiune ce a avut ca urmare moartea victimei rezultat culpos neprevăzut de inculpați deși trebuiau și puteau să-l prevadă. Inculpații, audiați în cursul urmăririi penale cu respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor prevăzute în art. 6 și 70 alin. (1), (2) și (3), art. 171 alin. (1) și (2) și art. 172 alin. (1), (2), (3) și (4) C. proc. pen., au recunoscut săvârșirea acțiunilor concordante și concomitente ce au restrâns/paralizat efectiv libertatea de mișcare a victimei, în perioada 10 - 15 iunie 2005, însă au invocat în apărarea lor faptul că au acționat în spiritul bunei credințe, în ideea de „a alunga duhurile rele ce posedau victima” având în vedere și ineficacitatea îngrijirilor și tratamentului medical de specialitate anterior la care aceasta a fost supusă în condiții de internare în cadrul Spitalului de Urgență Vaslui. Au susținut permanent că au izolat și imobilizat inițial victima în chilia ei pentru „protecția măicuțelor și a mirenilor” și a acesteia, dat fiind comportamentul hetero și autoagresiv manifestat, iar ulterior au procedat la legarea acesteia pe o cruce improvizată potrivit unor practici religioase recunoscute în cadrul cultului creștin, având reprezentarea în plan psihic că acțiunea de exorcizare desfășurată de aceștia cu consimțământul victimei reprezenta singurul remediu licit pentru salvarea și protecția acesteia și a celorlalte persoane [(apărări în raport de care, invocând lipsa elementului subiectiv infracțional precum și imposibilitatea de a prevedea rezultatul mai grav privind moartea victimei, au solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunile mai ușoare prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ori acelea de lăsare fără ajutor/lăsare fără ajutor prin omisiunea de înștiințare prevăzută de art. 315 și 316 C. pen., cu consecința achitării de asemenea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.)]. Susținerile, în fapt, și celelalte cereri în apărare sus-menționate au fost respinse de procurorul de caz, ca neîntemeiate, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 262 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe baza constatării că au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă existând probe necesare și legal administrate în acuzare ce atestă în mod indubitabil desfășurarea activităților ilicite arătate în rechizitoriu ce realizează elementul constitutive al infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen., respectiv: proces-verbal de consemnare a denunțului oral; proces-verbal de cercetare la fața locului cu anexe planșe foto și schițe; proces-verbal de examinare criminalistică cu planșe foto; proces-verbal de examinare criminalistică cu planșe foto; raport medico-legal cuprinzând constatări preliminarii nr. 109/Ncp/2005 din 21 iunie 2005; raport de expertiză medico-legală autopsie al S.M.L. Vaslui nr. 109/N/2005 din 16 iunie 2005; planșe foto cu aspecte de la efectuarea autopsiei medico-legale; CD efectuat de medicul legist în timpul efectuării necropsiei, în baza art. 38 pct. 3 din Normele Procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul comun nr. 1134/C/2000 al Ministerului Justiției și nr. 255/2000 al Ministerului Sănătății și planșe foto realizate de pe CD; raport de expertiză medico-legală după exhumare nr. 1355/ C din 1 noiembrie 2005, al I.M.L. Iași; aviz al Comisiei de Avizare și Control a actelor medico legale nr. 4865 din 14 noiembrie 2005, al I.M.L. Iași; raport conținând lămuriri suplimentare medico legale nr. 3995 din 10 ianuarie 2006 al I.M.L. Iași; aviz medico-legal nr. 5716 din 23 ianuarie 2006 al I.M.L. Iași; concluziile medico-legale privind decesul numitei C.M.I. formulate de expertul parte; avizul Comisiei Superioare Medico-Legale nr. E1/1265/2006 din 15 martie 2006, al I.N.M.L. București; procese-verbale privind încuviințarea probei cu noua expertiză medico-legală și exhumarea cadavrului; acte eliberate de Spitalul Județean de Urgență Vaslui privind relații referitoare la constatarea morții victimei ;foaia de observație clinică generală eliberată de Spitalul Județean de Urgență Vaslui (în xerocopie); rețeta eliberată de medicul psihiatru pe numele victimei la 20 aprilie 2005, conținând diagnosticul și medicamentul care urma să fie eliberat; adrese privind relații furnizate de Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași referitoare la diagnosticul și spitalizarea victimei în perioada 9 - 21 aprilie 2005 ; adresa nr. 6577 din 6 martie 2006 a C.J.A.S. Vaslui; adresa Patriarhiei Române nr. 3236 din 3 august 2005, privind relațiile solicitate, cu anexa nr. 1161 din 7 iulie 2005; adresa nr. 4128 din 22 iunie 2005 a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei cu privire la date solicitate; adresa nr. 763 din 30 iunie 2005 a Episcopiei H. privind relațiile solicitate, cu anexe; adresa nr. 363 din 5 iulie 2005 a Protoieriei Vaslui privind relațiile solicitate, cu anexe; adresa nr. 495 din 20 septembrie 2005 a Protoieriei Vaslui privind declarațiile unor preoți; proces-verbal privind verificările efectuate la S.A.V.; adresa nr. 1381 din 4 iulie 2005 a S.A.V. cu datele solicitate ; adrese eliberate de serviciile de telefonie mobilă C., Z. și O.; declarațiile martorilor T.M., U.I., R.E., R.I., C.R., A.P., M.M., A.C., H.E., B.G., M.M.A., C.V., F.I., J.V., P.G., C.E., P.C.N., H.D.D., H.D., G.V.; procese-verbale de confruntare între inculpați și martori; referate de anchetă socială referitoare la inculpați și victimă; adresa nr. 13434 din 15 septembrie 2005 a Universității Ioan Cuza Iași privind răspunsul la datele solicitate în legătură cu situația școlară a inculpatului C.P.D.; raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat întocmit de D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic; 1.

În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la administrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale în condițiile art. 289, 290, 291, 314, 321, 324 și urm. C. proc. pen., dispunându-se ascultarea coinculpaților C.P.D., A.N.S., C.A.L., B.S., O.E., care și-au menținut poziția procesuală avută în cursul urmăririi penală, a martorilor R.I., U.I., T.M., A.P., C.R., R.E., H.D.D., M.T., M.I., S.G., V.R., G.E., C.L., B.A., S.D., L.S., C.I., A.C., A.V., administrarea de înscrisuri și alte dovezi în legătură cu învinuirea dedusă judecății în cauză. 1.

Examinând și apreciind materialul probator strâns / administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești în conformitate cu dispozițiile art. 62, 63 și 66 C. proc. pen., instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul C.P.D. , în vârstă de 30 ani, a fost student la Facultatea de teologie ortodoxă din cadrul Universității A.I.C. Iași. A fost exmatriculat pentru nepromovarea anului II de studiu, după care a fost reînmatriculat, iar, la sfârșitul anului universitar 2002/2003 a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului III. Din relațiile primite de la Mănăstirea Sf. I.C.E. din comuna Miclești, județul Vaslui a rezultat că începând cu luna iulie 1999 inculpatul C.P.D. a viețuit la această mânăstire în calitate de „frate”, deci începător, venind de la mănăstirea B., județul Bacău unde locuise câteva luni. În luna ianuarie 2000 s-a solicitat închinovierea (aprobare pentru a intra în rândurile fraților de mănăstire) și Episcopia H. a aprobat aceasta la 13 ianuarie 2000. Spre sfârșitul lunii ianuarie 2000 inculpatul a plecat de la mânăstire pentru a merge la examenele de la facultate, din sesiunea februarie 2000. Nu a mers nici la examene și nici la mânăstire nu s-a mai întors (starețul de la mănăstirea din Miclești a susținut că inculpatul a fost contactat de o persoană influentă pe nume G., care avea bani și voia să construiască o mânăstire. Această persoană l-a prezentat pe inculpat la Episcopia H. unde a insistat și a obținut călugărirea și hirotonirea inculpatului pentru Mănăstirea de la T.). Din relațiile primite de la Episcopia H. a reieșit că inculpatul a fost hirotonit ca ierodiacon la 3 septembrie 2000 și ca ieromonah la 4 septembrie 2000. Din aceleași relații a rezultat că Mănăstirea Sf. T.T. a primit aprobarea P.C.E. de înființare la 21 iulie 2000 și a Sinodului Mitropolitan la data de 8 februarie 2000 cu destinația „pentru călugări”. În baza deciziei nr. 1863 din 29 septembrie 2000 ieromonahul C.P.D. a fost numit în funcția de stareț începând cu data de 1 octombrie 2000. (Graba și modul în care inculpatul C.P.D. a fost hirotonit a surprins pe cei care-l cunoșteau. Printre aceștia, s-a aflat și arhimandritul Ș.G., starețul Mânastiriii Sf. I.C.E. Miclești, care într-un memoriu adresat Episcopului în anul 2001 își exprima îndoiala cu privire la oportunitatea hirotonirii inculpatului care era apreciat ca fiind un extremist sub toate aspectele și că ar fi trebuit să fie încredințat cuiva mai în vârstă care să-l mai cerceteze și tempereze. Și lui i s-a cerut de către aceeași persoană G. să-l călugărească pe inculpat și să i-l dea pentru mănăstirea de la T. însă a refuzat pe motiv că inculpatul nu era destul de maturizat pentru o astfel de răspundere, nu avea școala terminată și nici vechimea cerută de rânduielile bisericești pentru a fi tuns în monahism și hirotonit). Din relațiile oficiale comunicate de Episcopia H. a rezultat că, în perioada 2003 - 2004, fără nici o aprobare, inculpatul C.P.D. a schimbat destinația mânastiriii, înlocuind călugării cu călugărițe. De fapt inculpatul de la început a primit călugărițe la Mănăstirea T.. (Arhimandritul Ș.G. în memoriul său din anul 2001 a arătat că la Mănăstirea T. erau 4 călugări și 3 călugărițe, printre acestea aflându-se și inculpata A.N. care era caracterizată ca fiind certată cu disciplina, întrucât a fost surprinsă cu nereguli și fugind într-o noapte la o mănăstire de călugări). Schimbarea destinației mânastiriii fără aprobare, conduita excentrică, comportamentul ciudat bazat pe un misticism exarcerbat a inculpatului, au fost sesizate / constatate ulterior și de către reprezentanții P. Vaslui astfel cum rezultat din adresa nr. 364 din 5 iulie 2005 prin care s-a comunicat că în Mănăstirea T. au conviețuit împreună aproximativ 23 viețuitori, călugări frați și surori, lucru neîntâlnit în unitățile mănăstirești din România. Printre viețuitorii mânastiriii erau și inculpatele: A.N.S. (maica N.), C.A.L. (maica A.), B.S. (maica S.) și O.E. (maica P.). Inculpatele amintite, astfel cum s-a arătat anterior, nu au avut aprobarea Episcopiei H. de a fi viețuitoare ale mânastiriii de la T. Situația de fapt sus-menționată contravenea Regulamentului pentru organizarea vieții monahale întrucât: a) pe de o parte, primirea și viețuirea lor în mânăstire s-a făcut cu încălcarea art. 15 din regulament conform căruia „primirea în mănăstire, schit sau metoc a celor care doresc să intre în monahism se face numai cu aprobarea chiriarhului”, b) iar, pe de altă parte, primirea în monahism se face în baza unor acte enumerate în art. 16 din același regulament. Dintre cele 4 inculpate, doar A.N.S. mai fusese și în alte mânastirii și avea o experiență de 14 ani în viața monahală. La mânăstirea T. venise de la mânăstirea Sf. I.C.E. din comuna Miclești de unde plecase fără aprobarea starețului. A fost primită de inculpatul C.P.D. la Mânăstirea T. doar ca bucătăreasă și îngrijitoare pentru biserică. În fapt inculpata era un fel de stareță ocupându-se de problemele organizatorice ale mânastirii, fiind posesoare de permis de conducere și avându-le sub ascultare, practic, pe celelalte maici din mânăstire. Din declarațiile martorelor R.E., U.I., A.P. și R.I. a rezultat că inculpații C.P.D. și A.N.S. erau șefii mânastirii în sensul că le repartizau sarcini, le impuneau o anumită ținută monahală și ceea ce hotărau ei era sfânt pentru celelalte măicuțe care erau obligate la ascultare și la executare chiar dacă unele hotărâri li se păreau nedrepte. Celelalte inculpate și-au început viața monahală la Mânăstirea Sf. T.T. fiind primite de către inculpatul C.P.D. fără aprobarea prevăzută de Regulament și fără să le ceară actele în baza cărora se poate da aprobarea de primire. Victima C.M.I. s-a născut la ...1981 în B., dintr-o relație de concubinaj. Tatăl ei a decedat în anul 1984 Prin Hotărârea nr. 605 din 11 septembrie 1984 a C.P.C. Vaslui a fost internată în Leagănul pentru copii Vaslui. S-a reținut prin hotărâre că minora avea nevoie de ocrotire pentru că tatăl era decedat iar mama mai avea în întreținere 2 copii, neputându-le asigura condiții necesare existenței (mama victimei, partea civilă A.E. l-a internat într-o instituție de ocrotire și pe C.V., după care a părăsit comuna). Prin Hotărârea nr. 576 din 17 septembrie 1985 a aceleiași comisii victima C.M.I. a fost transferată la Casa de copii preșcolari B. Dezvoltarea fizică și psihică a victimei a fost normală pentru condițiile în care aceasta a trăit. În anul 2001 a absolvit Liceul industrial din Negrești fără să obțină și diploma de bacalaureat. Prin Hotărârea nr. 474 din 31 iulie 2001 a Comisiei pentru protecția copilului Vaslui s-a dispus încetarea măsurii de plasament în Centrul de plasament nr. 2 B. Ulterior, victima a plecat în Germania, stabilindu-se, pe bază de contract de muncă, în orașul Ozward unde a lucrat cameristă la un hotel timp de un an, perioadă în care a ținut legătura prin scrisori cu fratele său C.V. care se stabilise în satul Cuptoarele, comuna Cornea, județul Caraș Severin la familia S.. La expirarea contractului de muncă inițial victima s-a întors în România, obținând, de asemenea, găzduire alături de fratele acesteia în satul Cuptoarele, în gospodăria soților S., unde a fost primită și tratată ca un membru al familiei amintite. Ulterior, a mai avut și alte plecări la muncă în Germania. Sumele de bani pe care le-a obținut, au fost încredințate martorei S.C. și totalizau la sfârșitul lunii ianuarie 2005, când victima s-a întors definitiv în țară din Germania, suma de 4000 Euro (ce se intenționa a fi folosită la cumpărarea unei case în Caransebeș și ajutorarea fratelui acesteia, C.V. care dorea să se căsătorească). - la data de 1 aprilie 2005 victima a comunicat martorei S.C. faptul că urmează să se deplaseze împreună cu fratele acesteia la Mânăstirea T., județul Vaslui, să se împărtășească, revenind ulterior în localitatea Cuptoare, pentru a pleca din nou la muncă în Germania. Cu ocazia amintită a lăsat în păstrare la familia S. suma de 3.700 Euro; la Mânăstirea „Sf. Treime” din T. victima s-a întâlnit cu inculpata A.P., cunoștință a acesteia; inculpata A.P. i-a dat relații victimei în legătură cu viața în mânăstire și i-a propus să se stabilească în lăcașul amintit. Victima a dat curs propunerii amintite, iar inculpatul C.P.D. a fost de acord cu primirea acesteia în mânăstire fără a solicita victimei să depună actele, arătate în art. 16 din Regulament, ce includeau în mod expres și fișa medicală privind starea sănătății fizice și psihice. Victimei i s-a repartizat o chilie și după o săptămână, a fost spovedită și împărtășită de către inculpat; - la puțin timp după ce s-a împărtășit, victima și-a schimbat comportamentul în sensul că vorbea fără logică, folosea cuvinte indecente, spunându-le celorlalte maici să stea ele la slujbă pentru că: „este mânăstirea voastră”; interogată de inculpate asupra comportamentului amintit, victima a răspuns că simte o putere nevăzută asupra ei care o mustră pentru că s-a împărtășit cu nevrednicie deoarece l-a mințit pe duhovnic la spovedanie, ascunzându-i unele păcate. Spre seară, inculpatul C.P.D. a fost informat de cele întâmplate, iar la insistențele celorlalte maici a spovedit-o din nou pe victimă; în pofida spovedaniei primite, agitația victimei s-a accentuat, a devenit violentă, lovind celelalte maici, căzând repetat la pământ, după care se lovea cu capul de pietrele de pe alee. Comportamentul deviant amintit a creat o stare de disconfort în lăcaș, precum și pericolul de a fi tulburate slujbele din noaptea respectivă și de a doua zi, duminică, când venea multă lume la mânăstire; în aceste condiții, inculpatul C.P.D. a hotărât ca victima să fie dusă la spital; inculpata A.N.S. ajutată de celelalte maici și de inculpatul C.P.D. au imobilizat-o pe victimă, au legat-o de mâini și de picioare, au urcat-o în mașină și au dus-o cu autoturismul mânastirii condus de A.S. la Spitalul Județean de Urgențe Vaslui unde a fost consultată de medicul de gardă, martora C.L., medic neurolog; după ce victimei i s-a făcut o injecție cu un antipsihotic, aceasta s-a liniștit și a putut fi consultată. Medicul i-a pus diagnosticul de „bufeu delirant halucinator”, a dispus internarea victimei în secția psihiatrie și a prescris tratamentul pentru noaptea respectivă; martora C.L. l-a sunat în acea seară acasă pe medicul psihiatru S.G., l-a informat despre caz și s-a consultat cu el, rugându-l să o aibă în evidență și să se ocupe cu atenție de victimă. Martora a explicat această solicitare prin aceea că a fost impresionată de situația victimei; - a doua zi, pe 10 aprilie 2005, victima a fost transferată la Secția de psihiatrie. A fost consultată de medicul psihiatru, S.G. pe la prânz, fiind duminică; în zilele următoare victima a fost vizitată zilnic de către medic și i s-a prescris tratamentul necesar. Starea ei a continuat să rămână critică, alternând cu rapiditate perioade de calm și agitație. A fost nevoie de contenționarea acesteia pentru perioade scurte de timp. A rămas pe secție încă patru zile. Având în vedere VSH-ul ridicat și transaminazele moderat crescute medicul curant a recomandat internarea victimei în secția reanimare pentru investigații și tratament; - până pe data de19 aprilie 2005 victima a rămas în secția A.T.I. perioadă în care i s-a făcut tratament și a fost transferată din nou la secția psihiatrie, starea ei fiind ameliorată ; a fost consultată din nou de dr. S.G. care a constatat că starea acesteia era schimbată în bine; la insistențele victimei și ale inculpatei A.N., care o însoțea, medical S.G. a acceptat să o externeze; diagnosticul la externare a fost „Schizofrenie tip dezorganizat”; medicul i-a prescris o rețetă recomandându-i Zyprexa - 10 mg/zi - și control la 7 zile; inculpata A.N. a semnat în foaia de observație luându-și angajamentul să o supravegheze pe victimă la mânăstire; (cu privire la această perioadă în care victima a fost internată în spital inculpații, personal și prin apărători, au susținut ulterior că modul în care victima a fost internată, consultată, tratată și externată nu a fost cel corect și că s-au făcut greșeli în sensul că: a) internarea victimei a fost una nevoluntară ceea ce impunea declanșarea procedurii prevăzută de Legea nr. 487/2002; b) diagnosticul pus atât la internare cât și la externare nu a fost bine stabilit și, pe cale de consecință, tratamentul nu a fost cel adecvat; c) victima a fost externată prematur și i s-a prescris un medicament care trebuia administrat sub supraveghere medicală; urmare decesului victimei la 15 iunie 2005 o comisie de medici de la Spitalul Clinic de psihiatrie „Socola” Iași s-a deplasat la Secția de psihiatrie a Spitalului Județean de urgență Vaslui în ziua de 24 iunie 2005 și au analizat cazul bolnavei C.M.I. Din analiza documentației medicale și din discuțiile purtate de către membrii comisiei cu medicii curanți a rezultat faptul că pacienta a fost, în ansamblu, tratată corect de către personalul medico-sanitar, a primit medicație în conformitate cu simptopatologia clinică consemnată în F.O. la care a reacționat pozitiv. A fost vizitată de aparținători care nu au avut nimic de semnalat cu privire la tratamentul administrat și la îngrijirile acordate pacientei; din concluziile Direcția General al Spitalului clinic de psihiatrie Socola Iași, prof. dr. P.B. au rezultat și o serie de aspecte discutabile legate de managementul cazului cu sublinierea că nu există nici o legătură de cauzalitate între momentul asistenței în spital și cel al decesului ulterior al victimei; în acest sens s-a consemnat că internarea victimei fiind una nevoluntară trebuia declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 487/2002 și că fiind la prima internare ar fi fost mai prudent un diagnostic de așteptare de genul „Tulburare psihotică acută cu simptome schizofrene”. Diagnosticul așa cum a fost formulat era insuficient susținut de evoluția cazului în sine. Ar fi fost nevoie, poate de investigații suplimentare, iar contenția mecanică s-a apreciat a fi fost discutabilă ca măsură, dată fiind și neevidențierea acesteia în F.O. și într-un registru special. S-a reținut de asemenea că nu a fost consemnată motivația recomandărilor de tratament cu antibiotice, dozele de neuroleptice sunt discutabile, iar pacienta a fost externată imediat după transferul de la Secția A.T.I., fără să fie ținută sub observație 2 - 3 zile, cum ar fi fost prudent și fără să se consemneze în scris solicitarea acesteia sau a aparținătorului; martorul S.G. a explicat că prin nedeclanșarea procedurii internării nevoluntare și-a asumat un risc pentru instituția în care lucrează și personal, dar nu și pentru sănătatea pacientei). - după externarea din spital victima a fost dusă la mânăstirea T. iar inculpata A.N. a dat-o în grija coinculpatei C.A.L. care urma să o supravegheze, să se asigure că ia tratamentul prescris de medic, să-i aducă de mâncare, să o ajute să se spele și să-și spele hainele; sub această supraveghere victima și-a revenit la normal. A fost din nou spovedită și împărtășită; - în ziua de 25 mai 2005 victima și-a exprimat intenția de a-și recupera cei 4000 Euro lăsați la familia S. în Banat; pentru aceasta, împreună cu inculpatele A.N., C.A.L. și B.S. au plecat spre localitatea Cuptoare, județul Caraș Severin. Au ajuns în acea localitate, în ziua de 27 mai 2005, întrucât au avut probleme cu mașina pe traseu; martora S.C. susține că victima și-a luat lucrurile și actele personale și, la plecare, a primit de la soțul ei, S.N. suma de 2.700 Euro și 10.000.000 lei; victima a fost surprinsă când i s-a spus că, cu puțin timp înainte, când ea era internată în spital, fratele ei, C.V. fusese la familia S. însoțit de doi bărbați, dintre care unul era fratele inculpatului C.P.D., și solicitase să i se restituie întreaga sumă de 3700 Euro lăsată de victimă, însă primise doar 1000 Euro; inculpatele care au însoțit-o pe victimă în localitatea Cuptoare susțin că de la familia S. aceasta primise doar suma de 500 Euro din care au cheltuit pe drum 200 Euro. Cei 300 Euro rămași necheltuiți i-a încredințat inculpatului C.P.D. spre păstrare; inculpatele au susținut, de asemenea, că atitudinea familiei S. de a nu-i restitui toți banii a afectat-o pe victimă, al cărei comportament s-a schimbat; - în ziua de 5 iunie 2005, victima C.M.I. și fratele ei C.V. s-au hotărât să se roage pentru a-și recupera banii mai ales că și C.V. pretindea că are de recuperat niște bani de la familia S.; - în dimineața zilei de 6 iunie victima a fost văzută schimbată la față și a explicat că aceasta se datora faptului că nu dormise toată noaptea pe care o petrecuse în rugăciune; starea de agitație și incoerența comportamentului victimei s-au accentuat în perioada 6 - 9 iunie; deși nu era violentă victima avea momente în care vorbea fără rost, părea îngândurată, făcea semne ciudate; pentru că era nevoie să fie supravegheată tot timpul a fost dată în grija inculpatei C.A.L. care o însoțea peste tot; - în ziua de 9 iunie victima a fost dusă în biserică pentru slujba de Înălțare; fără motiv a început să râdă la începutul slujbei și a fost condusă în chilia ei pentru a nu perturba slujba; - în noaptea de 9 iunie starea de agitație a victimei s-a accentuat. În chilia ei aceasta cânta cântece specifice copilăriei, izbea cu patul de perete, lovea în pereți cu pumnii și picioarele astfel că niciuna dintre celelalte șapte maici care se aflau în acel corp de clădire nu au putut să doarmă; pe la ora patru dimineața inculpata a mers și l-a chemat pe C.P.D.; acesta a citit o rugăciune și părea că victima s-a liniștit. Inculpatul a închis-o cu cheia în chilia ei; - în dimineața zilei următoare, când victima a fost scoasă afară din chilie aceasta s-a plimbat însă avea un comportament ciudat: striga, vorbea urât, folosind cuvinte și expresii pornografice, le jignea pe celelalte maici, cânta prin mânăstire și dansa; văzând acest comportament inculpata A.N.S. i-a propus inculpatului C.P.D. să o lege pe victimă și să-i pună un căluș în gură pentru ca aceasta să nu mai poată să spună expresii pornografice; inculpatul a fost de acord și au stabilit ca el să intre în chilie, să o prindă de cap, iar celelalte patru inculpate să o lege pe victimă; potrivit celor stabilite în chilia victimei au intrat: inculpatul C.P.D. și inculpatele A.N.S., C.A.L., B.S. și O.E.; inculpatul C.P.D., printr-o tehnică de lupte libere a prins victima de cap și de umeri imobilizând-o, iar celelalte inculpate au legat-o cu prosoape de picioare și cu mâinile la spate; pentru a nu mai putea să rostească expresii pornografice, A.N.S. i-a băgat un prosop în gură. Inculpații au părăsit chilia încuind-o pe victimă înăuntru; - până în ziua de 13 iunie 2005 victima a fost ținută astfel în chilie, fiind legată de mai multe ori de către inculpate deoarece se dezlega și făcea zgomot lovind în pereți; inculpata C.A.L. o supraveghea în continuare pe victimă îi aducea apă și mâncare, dar victima refuza să mănânce și bea puțină apă; inculpata susține că victima avea în jurul gurii formată o spumă care o împiedica să bea apă; - în dimineața zilei de 13 iunie 2005 cele patru inculpate fiind încredințate că victima era posedată de duhuri rele, de diavol, s-au hotărât să o ducă în biserică pentru a i se face rugăciuni; inculpatul C.P.D. a fost de acord cu ducerea victimei în biserică; - inculpatele A.N.S., C.A.L., B.S. și O.E. s-au hotărât să o imobilizeze pe victimă pe o targă pentru a o putea duce și ține în biserică; fără să intenționeze să facă o cruce inculpatele au confecționat o targă din trei scânduri, două așezate una lângă cealaltă și a treia așezată perpendicular pe cele două la o distanță de aproximativ 35 cm. de unul din capete; pe targa astfel improvizată inculpatele au imobilizat-o pe victima C.M.I. așezată cu fața în sus și brațele întinse lateral; au legat-o de mâini, gambe și în zona mijlocului cu câte o bucată de lanț asigurat cu lacăt; la brațe pe sub lanțul de fixare au pus câte un prosop. În momentul în care i-au scos victimei prosopul din gură i-au pus la gură și în jurul feței câte o bucată de leucoplast; inculpatele au dus victima în biserică unde inculpatul C.P.D. a slujit liturghia și după aceea a făcut mai multe rugăciuni; în tot acest timp victima se zbătea și țipa îngrozitor; inculpata C.A.L. a stat tot timpul la capul victimei și o ținea de cap protejând-o astfel să nu se lovească de scândura pe care era legată; după rugăciunile, care au durat până în jurul orei 15, victima a fost scoasă în pridvorul bisericii de către cele patru inculpate care au așezat-o pe o plapumă, iar sub cap i-au pus o pernuță; - până miercuri 15 iunie 2005 victima a rămas imobilizată pe targa în formă de cruce în pridvorul bisericii; marți 14 iunie a fost dusă din nou în biserică și i s-au făcut slujbe și rugăciuni; în toată această perioadă victima era extrem de agitată, se zbătea, țipa, mima acte sexuale, nu a dormit, nu a mâncat și nu a băut nimic; din cauza spumei pe care o avea la gură, a leucoplastului pe care-l avea în jurul gurii, buzele erau o rană; inculpatul C.P.D. a încercat să-i dea anafură și aghiazmă însă victima le-a refuzat; - în dimineața zilei de 15 iunie inculpatelor li s-a părut că victima se simțea mai bine, deși era în continuare agitată, se exprima cu voce stinsă și părea că le recunoaște pe unele dintre maici; pentru că inculpata A.N.S. era plecată în oraș cu una dintre maici la spital, celelalte inculpate s-au hotărât să o dezlege pe victimă; aceasta era înțepenită datorită perioadei mari în care stătuse legată pe targă și, după ce i-au îndepărtat lanțurile, inculpatele au încercat să-i îndrepte brațele, și sprijinind-o de subțiori, să o ridice, însă victima nu se putea ține pe picioare; au încercat să o așeze pe un scaun însă era prea moale și nu putea să stea nici pe scaun; atunci inculpatele au hotărât să o așeze pe iarbă și l-au întrebat pe inculpatul C.P.D. dacă pot să-i dea ceva de mâncare; acesta a încuviințat și inculpatele au încercat să-i dea ceai cu pâine; din cauza rănilor pe care le avea la gură victima nu putea să mănânce; după această încercare a inculpatelor de a-i da victimei de mâncare, aceasta a început din nou să vorbească folosind expresii indecente, iar inculpatele au dus-o și au așezat-o pe iarbă în spatele bisericii, în spațiul călugăresc; imediat inculpatele și inculpatul C.P.D. au observat că victima respira din ce în ce mai rar și s-a schimbat la față; inculpata O.E. a susținut în prima declarație dată la procuror că: „fără vreo zvâcnitură sau altă manifestare C.I. a devenit inertă și nu mai respira”; inculpata B.S. la rândul său a declarat că : „deodată, aceasta (victima) a început să respire mai rar și nu se mai mișca”; această schimbare bruscă a stării victimei l-a determinat pe inculpatul C.P.D. să o sune pe A.N.S. care era în oraș, cerându-i să solicite ambulanța; - la ora 11: 25:09. apelul inculpatei a fost înregistrat la Stația de Ambulanță Vaslui; fiind apreciată situația ca o urgență majoră în aproximativ 2 minute spre mânăstirea T. a plecat o ambulanță în care se aflau medicul C.E., medic coordonator la Serviciul de Ambulanță Vaslui și asistentul P.G.; mașina era condusă de F.I.; la ieșirea din stație în mașină a urcat și martorul J.V., șofer și el pe o ambulanță, care era liber în acea zi și care s-a oferit să-i însoțească pentru a le arăta drumul; la poarta mânastiriii au fost așteptați de inculpatul C.P.D. care i-a furnizat medicului C.E. primele date despre starea victimei; inculpatul a precizat că victima nu mai respira și că nu avea puls; echipajul de pe ambulanță a fost condus la locul unde era victima; doctorița C.E. a examinat victima și a constatat prezența semnelor morții reale: midriază fixă, cornee fără strălucire, opacă, tegumente ceroase, maxilar și membre rigide, cianoză la nivelul feței și a extremității mâinilor; fără să o dezbrace a pus stetoscopul pe corp și pe vasele mari de sânge încercând să constate dacă are puls; asistentul P.G. încerca să măsoare tensiunea cu stetoscopul din dotarea lui; concluzia medicului și asistentului a fost că victima a decedat cu câteva ore înainte de momentul consultului; au comunicat aceasta celor prezenți însă inculpații au susținut că-i dăduseră să mănânce ceai cu pâine înainte cu o oră și că nu putea să fie moartă; - datorită stăruințelor inculpaților precum și din cauza presiunii emoționale create, echipajul de pe ambulanță a decis să ridice victima să o transporte la ambulanță și să înceapă protocolul de resuscitare; corpul victimei a fost transportat la ambulanță cu o pătură și așezat pe o targă în salonul ambulanței; la cererea doctoriței asistentul a prins o linie venoasă și a fixat la brațul stâng al victimei o branulă pentru perfuzor la care a fost conectat flaconul de ser fiziologic; prin acea branulă medicul a injectat potrivit procedeului de resuscitare, câte o fiolă de adrenalină la fiecare cinci minute; cu o sondă medicul a încercat să aspire lichidul din zona căilor respiratorii și s-a pus în funcțiune masca de oxigen; pe toată durata deplasării medicul i-a făcut victimei masaj cardiac deși operațiunea era greoaie pentru că toracele era rigidizat; când ambulanța a sosit la U.P.U. al Spitalului județean de urgențe Vaslui cadavrul victimei a fost transportat în cabinetul medicului de gardă; medicul de gardă, dr. P.C.N., constatând tegumentele cerate ale victimei, buzele îndepărtate și că dinții nu aveau mușcătură fiziologică și-a dat seama că persoana adusă era decedată; încercând să-i flecteze capul pentru a-i deschide gura pentru o eventuală intubare medicul a constatat rigiditatea cefei și imposibilitatea deschiderii gurii; medicul a constatat protuzia globului ocular drept, excoriații în jurul gurii, prezența lividităților cadaverice, deshidratarea intensă a cadavrului victimei care părea al unei femei de 60 de ani; a apreciat că decesul putuse surveni cu 4 - 5 ore înainte având în vedere condițiile specifice de la mănăstire unde temperatura este mai scăzută decât în locuințe obișnuite; medicul de gardă de la U.P.U. i-a reproșat celui de pe ambulanță că a adus cadavrul în loc să-l lase la mânăstire și să sune la poliție; martora C.E. i-a explicat că s-a emoționat, că era foarte multă lume la locul unde era victima, că a avut în vedere vârsta acesteia și insistențele celor prezenți; martora P.C.N. i-a cerut martorei C.E. să scrie în fișă că este decedată, lucru pe care aceasta din urmă l-a și făcut, iar unei asistente i-a cerut să aprindă o lumânare; P.C.N. a sunat la poliție și la medicina legală după care cadavrul a fost transportat la morgă. Pentru identificarea și individualizarea leziunilor traumatice și stabilirea cauzelor morții victimei s-a dispus autopsierea cadavrului și efectuarea unei constatări medico-legale de autopsie; medicul legist a întocmit un raport de expertiză medico-legală, având în vedere constatările făcute personal la autopsie, referatele întocmite de medicul de la stația de ambulanță și cel de gardă de la U.P.U., datele înscrise în foaia de observație nr. 13270/2005 a Spitalului Județean de Urgență Vaslui, secția psihiatrie, pe baza cărora a concluzionat că: 1) moartea victimei O.E. a fost violentă; 2) moartea a avut următorul lanț tanato-generator: (i) a existat o contenție a unei persoane care prezenta un bufeu delirant cu stare de agitație psiho-motorie, această situație a avut ca urmare o deshidratare severă (prin pierderi și lipsă de aport); deshidratarea a determinat și o insuficiență renală (prerenală prin insuficientă perfuzie), cu incapacitatea eliminării produșilor de metabolism; (ii) catabolismul crescut (agitație cu paroxisme date de aplicarea călușului) și insuficiența de aport nutritiv au declanșat dezechilibre acido - bazice, în conjuncție cu dezechilibre hidro-electrolitice (acidoză, hiperosmolaritate); (iii) contenția mecanică a victimei a determinat un grad de insuficiență respiratorie restrictivă; în momentul aplicării călușului și leucoplastului au existat și obstrucții ale respirației cu perioade de hipoxie severă, ce au accentuat agitația; ca urmare a contenției și hipostazei, cu existența unor zone hipoventilate la nivelul plămânilor s-a grefat în final o infecție bronho-alveolară (bronho-pneumonie) care a afectat și mai mult oxigenarea și pierderile; în plus a impietat asupra mecanismelor compensatorii; (iiii) deshidratarea severă la care au contribuit factorii enumerați a determinat perturbări grave ale metabolismului celular, iar în condițiile unei integrități morfo-funcționale a sistemului nervos central, a determinat o stare de șoc hipovolemic; (iiiii) starea de șoc hipovolemic a fost sindromul tanatogenerator care a dus la instalarea decesului; 3. Moartea victimei s-a instalat în dimineața zilei de 15 iunie 2005, probabil în jurul orei 10,00 cu o marjă de eroare de 1,5 ore ;analiza datelor arată că la momentul sosirii ambulanței victima era decedată; 4. Contenția mecanică, lipsa aportului nutritiv, a celui hidric, în condițiile unei agitații psihomotorii, prin generarea stării de deshidratare ce a determinat șocul, stabilesc o legătură directă de cauzalitate a decesului cu tratamentul aplicat; nu există legătură de cauzalitate între moartea victimei și evenimentele din aprilie, atât cele de la mănăstire cât și cele de la spital. La cererea inculpaților, prin ordonanța din 12 septembrie 2005 procurorul a dispus exhumarea cadavrului și efectuarea unei expertize medico-legale, ce a fost avizată de Comisia Medico Legală din cadul I.M.L. Iași, asupra cadavrului, a documentelor medicale și medico-legale aflate la dosarul cauzei de către specialiști din cadrul I.M.L. Iași. Exhumarea a avut loc la 21 septembrie 2005 cu participarea dr. D.G., expert medico-legal în cadrul S.M.L. Constanța, indicat de către inculpați. Din concluziile Raportului de exhumare medico-legală au rezultat următoarele: 1. moartea victimei a fost violentă; 2. ea s-a datorat șocului hipovolemic cu insuficiență acută pluriorganică consecutiv deshidratării și agravată în evoluție cu starea de agitație psihomotorie și bronhopneumonie hipostatică; 3. leziunile de violență constatate la prima necropsie de tipul excoriațiilor și echimozelor de la nivelul orificiului bucal, articulațiilor pumnilor și a 1/3 inferioară a gambelor au fost produse prin comprimarea acestora cu obiecte dure (lanț) iar rolul lor tanatogenerator s-a datorat imobilizării victimei cu consecințele consecutive acesteia; 4. între această imobilizare și deces există o legătură de cauzalitate directă condiționată de instalarea bronhopneumoniei incipiente; 5. măsurile de resuscitare și de perfuzare efectuate de către medicul de pe ambulanță au fost caduce întrucât acesta a menționat că a găsit o persoană decedată care avea instalată rigiditatea cadaverică și lividitățile de decubit; 6. victima nu a avut antecedente medicale care puteau să ducă la deces; 7. tratamentul aplicat în secția de psihiatrie pe perioada spitalizării 9 - 21 aprilie 2005 era specific diagnosticului psihiatric și acesta nu duce la deces; 8. din datele consemnate în Fișa medicală a Serviciului de ambulanță Vaslui se poate aprecia că decesul victimei a survenit într-o perioadă cuprinsă între 2 și 10 ore anterior constatării decesului de către medicul de la ambulanță. (Expertul în medicină legală desemnat de către inculpați și-a formulat propriile concluzii în sensul că: 1. moartea numitei C.M.I. a fost violentă; 2. ea s-a datorat unei insuficiențe cardiace acute survenite în urma administrării contraindicate și incorecte și ca mod și ca doză (mare) de adrenalină; 3. leziunile de violență constatate au putut fi produse prin comprimare de corpuri dure, contenție. Sunt minore și nu au legătură cu cauza morții. Leziunea de violență de la nivelul plicii cotului drept a fost produsă prin înțepare cu ac de seringă, în timp ce victima trăia; 4. moartea poate data din 15 iunie 2005 și datorită existenței elementelor de reacție vitală (tromb și infiltrat hemoragic) apărute în urma puncției venoase pentru montarea perfuziei, momentul morții poate fi stabilit în intervalul situat între orele 12 și 13,20;

Din datele medicale existente rezultă că victima era în evidența secției de psihiatrie Vaslui cu schizofrenie de tip dezorganizat. Afecțiunea psihică și tratamentul aplicat în perioada 9 - 21 aprilie 2005 nu au legătură cu cauza morții. Având în vedere pozițiile divergente ale experților s-a solicitat avizul Comisiei superioare de medicină legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București. După analizarea întregului material și reevaluarea preparatelor histopatologice prelevate cu ocazia necropsiei, Comisia Superioară a formulat următoarele răspunsuri: 1. moartea victimei a fost violentă; 2. decesul s-a datorat șocului hipovolemic cu insuficiență pluriorganică. Șocul hipovolemic s-a datorat deshidratării severe determinată de restricția prelungită de lichide și a fost agravată de agitația psihomotorie a victimei; 3. contenția mecanică, restricția lichidiană și alimentară s-au cumulat și potențat reciproc determinând direct și necondiționat decesul. În stadiul incipient în care era bronhopneumonia nu a contribuit semnificativ în tanatogeneză; 4. nu există nici un element obiectiv care să pună la îndoială faptul că la sosirea ambulanței victima era în mod indubitabil decedată, respectiv într-un stadiu în care se produseseră alterări ireversibile cerebrale, iar șansele de resuscitare erau nule. Îndepărtarea legăturilor care imobilizau victima s-a făcut după instalarea lividităților cadaverice; 5. protocolul de resuscitare a fost corect atât ca doze cât și ca interval de administrare însă măsurile de resuscitare aplicate nu au produs nici un efect deoarece au fost aplicate într-un moment când se instalase moartea biologică; 6. leziunea de la plica cotului drept nu are semnificația unei „reacții vitale”, ci reprezintă un stadiu caracteristic al evoluției normale al transformărilor evoluțiilor post-mortem pe care le suferă sângele; 7. în raportul de necropsie se descrie prezența unei puncții venoase la nivelul plicii cotului stâng. La nivelul cotului drept a existat doar o mică dezepitelizare produsă post mortem prin manipularea cadavrului; 8. concluziile expertului desemnat de inculpați abundă de afirmații lipsite total de orice suport științific. Concluzia: „moartea s-a datorat unei insuficiențe cardiace acute survenite în urma administrării contraindicate și incorecte de adrenalină” este total subiectivă, nebazându-se pe nici un argument științific și pe nici o constatare obiectivă (prin ultimele actele medico-legale efectuate a fost confirmat, de fapt, raportul inițial de expertiză medico-legală de autopsie). La cercetarea judecătorească, menținând poziția procesuală avută la urmărirea penală, inculpații au recunoscut că au imobilizat victima și au ținut-o astfel în perioada 10 - 15 iunie fără ca aceasta să mănânce sau să consume lichide. Inculpații au susținut că au procedat astfel întrucât au fost încredințați că victima era posedată de duhuri rele, stăpânită de diavol și că tratamentul medicamentos efectuat pe timpul spitalizării și postspitalizare nu se dovedise eficient și din această cauză au ales calea duhovnicească de alungare a acestora prin exorcizare. De asemenea, au susținut în permanență că nu se consideră vinovați de moartea victimei întrucât, pe de o parte, ei au făcut tot ce au putut pentru a o proteja pe victimă care era în stare să-și facă rău sieși și comunității, iar, pe de altă parte nu și-au închipuit că victima putea să moară datorită tratamentului aplicat și, de altfel, nu din această cauză a decedat victima, ea fiind în viață când a fost preluată de echipajul de pe ambulanță. Argumentele probatorii / justificative și celelalte susțineri în apărare invocate de inculpați au fost înlăturate de instanță ca nesincere și fiind făcute procauza, în conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. pen., cu motivarea că în situația în care victima, diagnosticată anterior cu o boală psihică și care în condiții similare fusese imobilizată și dusă la spital, prin conduita ei punea în primejdie viața și integritatea corporală a celorlalte persoane din colectivitate sau propria-i viață și integritate corporală, aceasta se afla în situațiile arătate în art. 5 lit. b) și l) din Legea nr. 487/2002, în sensul că era o persoană cu tulburări psihice grave și care prezenta periculozitate socială. În atare situație inculpații și cei din comunitatea mânastiriii erau obligați să sesizeze persoanele sau instituțiile arătate în art. 47 din Legea nr. 487/2002 care puteau solicita internarea nevoluntară a victimei. Contrar obligațiilor legale sus-menționate inculpații au pus un diagnostic duhovnicesc cu privire la simptomatologia pe care o prezenta victima și s-au hotărât să aplice o procedură la care nici o lege civilă sau bisericească nu le dădea dreptul să o facându-se astfel vinovați de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal ce a avut ca urmare moartea victimei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen. Nu se pot reține infracțiunile de lăsare fără ajutor, prevăzută de art. 315 C. pen., sau lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înștiințare prevăzută de art. 316 C. pen., a motivat în continuare instanța, întrucât aceste fapte ilicite subzistă doar în situația în care autorul găsește o persoană abandonată și a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este pusă în primejdie (victima C.M.I. era viețuitoare a mânastiriii și nu o persoană găsită, abandonată). Pentru considerentele arătate mai sus a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (6) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 316 sau 315 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor în cadrul criteriilor legale prevăzute în art. 72 și urm. C. pen., prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, datele pozitive ce caracterizează conduita anterioară a inculpaților și convingerea în baza căreia aceștia au acționat, respectiv încredințarea lor că victima este posedată de diavol și că prin acțiunea lor au vrut să o dezlege și să o vindece, această din urmă împrejurare fiind reținută ca circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că A.E., mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu următoarele sume: 100.000.000 lei vechi despăgubiri civile, cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, 4000 Euro, bani primiți de victimă de la familia S. și încredințați inculpaților și un miliard lei ROL daune morale. La cererea părții civile a fost introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente E.H. Partea responsabilă civilmente amintită a precizat că numai inculpatul C.P.D. a avut calitatea de angajat în postul de stareț al mânastiriii. În acest context, și având în vedere achiesarea părții responsabile civilmente cu privire la prejudiciul nepatrimonial, s-a reținut că în ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, cuantumul acestora potrivit declarațiilor martorilor A.C. și A.V. se ridică la suma totală de 4.700 lei ROL. Referitor la suma de 4000 Euro s-a reținut că, nu s-a dovedit cu certitudine că victima ar fi avut acești bani de la familia S. și că i-ar fi încredințat inculpatului C.P.D., iar, pe de altă parte nu există nici legătură de cauzalitate între infracțiunea comisă de inculpați și cererea amintită (cererile părții civile fiind admise în parte pentru sumele de 4.700 lei cheltuieli înmormântare și 5.000 lei daune morale). 2. În cauză au declarat în termen apeluri Parche