ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2281/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

penală nr. 19 din 12 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

S.I., prin mandatar D.M. (domiciliul indicat fiind municipiul Cluj-Napoca),

împotriva soluției procurorului dispusă în dosarul nr. 199/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și a soluției procurorului

general al aceluiași parchet, dispusă la 21 ianuarie 2009.

S-a mai dispus obligarea

petentului la plata, către intimata P.E.C., a sumei de 2.000 lei reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că mandatarul petentului, împuternicit cu procură judiciară

notarială nr. 93 din 7 mai 2008, a formulat plângere penală împotriva

rezoluției dispusă în dosarul nr. 199/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj, prin actul procurorului dispunându-se, în baza dispozițiilor art.

228 alin. (1) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen. în contra intimaților P.L. și P.E.C., avocat în cadrul

Baroului Cluj.

Instanța, verificând

rezoluția procurorului, precum și rezoluția din 21 ianuarie 2009 a procurorului

general al parchetului competent, a reținut că acestea sunt legale, petentul,

prin mandatar, neaducând probe care să constate că intimații ar fi săvârșit

fapta reclamată.

În fapt, nemulțumirea

petentului a fost atrasă de considerentul că fiica sa, adoptată cu efecte

depline, la data de 26 martie 2006 a încheiat cu intimații, un antecontract de

schimb, prin acesta ei transmițând dreptul lor de proprietate asupra

apartamentului nr. 1 din Cluj-Napoca, iar S.M. le-a transmis dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr. 8 din Cluj-Napoca, părțile convenind ca

actul autentic să se perfecteze după data de 9 iulie 2008, apartamentul lui S.M.

fiind dobândit de aceasta, după ce tatăl ei, petentul, renunțase în favoarea ei

la contractul de închiriere, în baza Legii nr. 112/1995.

La 11 iulie 2008, prin

contract de schimb autentificat, soții P.L. și P.E.C. au transmis lui S.M. apartamentul

cu suprafața utilă de 70,70 mp, preț 51.000 Euro, la rândul ei, S.M. transmițându-le,

cu titlu de schimb, apartamentul în suprafață utilă de 59,88 mp, valoare 58.000

Euro, diferența de 4.000 Euro fiindu-i plătită lui S.M. la 10 iulie 2006 și 30

septembrie 2006.

Procurorul, în efectuarea

actelor premergătoare, a analizat contractele intervenite între părți,

apărările formulate de petent, fiica sa, intimați, hotărârile judecătorești

pronunțate în civil, apartamentul schimbat în condițiile amintite, încă din

anul 2005 fiind proprietatea ei exclusivă și a fost intabulat ca bun propriu.

Împotriva sentinței,

petentul, prin mandatar, a formulat recurs datat 08 mai 2009 și înregistrat la

Curtea de Apel Cluj sub nr. 314/33 din 11 mai 2009 (filele 2 și 4 dosar Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al textului

prevede că dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul se

aplică în mod corespunzător.

Alin. (3) al art. 363 C.

proc. pen. prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul

curge de la pronunțarea hotărârii.

Raportând la cauză aceste

texte, din verificarea sentinței recurate, se constată că mandatarul petentului

a fost prezent în instanță la data dezbaterilor, respectiv 12 martie 2009 (vezi

fila 31 dosar Curtea de Apel Cluj). În aceste condiții, recursul fiind datat 8

mai 2009, termenul legal de declarare fiind depășit, recursul va fi respins ca

tardiv.

Întrucât tardivitatea unei

căi de atac este de ordine publică, instanța de recurs nu are competența să

analizeze pe fond motivele de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.I.

prin mandatar D.M. împotriva sentinței penale nr. 19 din 12 martie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul petent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare și

la plata sumei de 551 lei cheltuieli judiciare către intimata P.E.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 iunie 2009.