ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4410/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 246/F din 31 august

2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M.A.

și a menținut ca fiind legală și temeinică Ordonanța nr. 1947/P/2009 din data de

23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în motivarea plângerii adresată

instanței, petiționarul a susținut că prin soluția adoptată de procuror i s-a

adus o gravă vătămare a drepturilor sale constând în aceea că i-a fost îngrădit

dreptul de a avea acces la justiție și astfel la soluționarea cauzei printr-o

soluție legală și temeinică.

Prin Ordonanța nr.

1947/P/2009 din 23 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

în temeiul art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a), d), e), art. 209 alin.

(3), art. 38, art. 42 rap. la art. 45, rap. la art. 30 alin. (1) lit. a), d),

art. 25 C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.T.,

avocat în cadrul Baroului București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 289, art. 246, art. 290, art. 291 și art. 323 C. pen.

Prin aceeași

ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei nou formate în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea continuării cercetărilor

față de numiții Z.G.S., V.D., I.M., O.M., T.C., Z.C.M. și I.G. sub aspectul

infracțiunilor menționate în plângere.

S-a reținut, în

esență că la data de 29 ianuarie 2009, numitul Z.G.S. a realizat o convocare

fictivă a Adunării generale a A.V.P.S. "S.A." filiala Buftea ocazie

cu care au fost întocmite acte ce nu corespund realității, printre care un

proces-verbal care are mai multe variante ce conțin aspecte nereale, iar un

ultim exemplar al acestui proces-verbal a fost ștampilat de avocat M.T. cu o

ștampilă cu mențiunea "această copie este conformă cu originalul"

împreună cu un convocator atestat de același avocat.

Aceste înscrisuri au

fost folosite în instanță producând efecte juridice, astfel că Judecătoria

Buftea printr-o încheiere din data de 27 iulie 2009 a luat act de modificările

cu privire la actul constitutiv și statutul asociației privind dizolvarea

Filialei Buftea a A.V.P.S. "S.A.".

Soluția dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost menținută prin Rezoluția

nr. 1329/11-2/10 din 16 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

plângerea formulată de D.M.A. împotriva soluției adoptate în Dosarul nr.

1947/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva Sentinței

penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționarul

susținând prin apărător că intimatul, în calitate de avocat nu este funcționar

public, dar poate fi tras la răspundere pentru utilizarea unor documente

contrafăcute.

În acest sens, a

arătat că procesul-verbal în cauză este fictiv, întrucât nu există în caietul

de procese-verbale al asociației, președintele ticluind mai multe variante ale

acestuia, aspect față de care se impune admiterea recursului și trimiterea

dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea

atacată, Curtea constată că soluția pronunțată este legală și temeinică.

De asemenea, se

constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost

deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce

elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și

netemeinicia sentinței atacate.

Mai mult decât atât,

susținerile petiționarului au fost temeinic verificate, odată cu o pronunțarea

Sentinței penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Simpla nemulțumire a

petiționarului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost

implicat, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează

împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a intimatului, activitatea acestuia fără a

se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunii pe care petiționarul a indicat-o în

plângere.

În mod corect,

instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 37 alin. (1) din Legea nr.

51/1995, avocații sunt ocrotiți de lege și nu pot fi asimilați funcționarului

public sau altui salariat, pe cale de consecință nu pot avea calitatea de

subiect activ al infracțiunilor reclamate.

De asemenea,

aplicarea unei ștampile cu mențiunea "această copie este conformă cu

originalul" nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals

în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., sub cele

trei modalități ale elementului material, fiind dispusă în mod corect

neînceperea urmăririi penale în incidență cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive și anume latura obiectivă.

Cu privire la

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., respectiv uzul de fals

se constată că intimatul M.T. a fost în eroare de fapt cu privire la conținutul

înscrisurilor folosite în fața Judecătoriei Buftea și astfel s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, fiind caz ce împiedică punerea în mișcare a

urmăririi penale - art. 10 lit. c) C. proc. pen. - cauză care înlătură

caracterul penal al faptei.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. corect s-a reținut că nu

sunt date și indicii temeinice cu privire la comiterea acestei infracțiuni

atâta vreme cât asocierea nu a avut drept scop săvârșirea uneia sau mai multor

infracțiuni sau aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup infracțional, care

să aibă o structură bine organizată, astfel că în cauza de față fapta nu

există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De altfel,

petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care

le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac

prevăzute de lege, lucru de care acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate

toate drepturile procesuale.

Posibilitatea

formulării unor plângeri potrivit disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

reprezintă un drept procesual al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu

exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor

pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea acestora.

Față de cele arătate,

cum din examinarea în ansamblu a sentinței recurate nu se constată ca aceasta

să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu,

urmează ca, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M.A. împotriva Sentinței penale

nr. 246 din 31 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 decembrie 2010.