ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4410/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 246/F din 31 august 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M.A. și a menținut ca fiind legală și temeinică Ordonanța nr. 1947/P/2009 din data de 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în motivarea plângerii adresată instanței, petiționarul a susținut că prin soluția adoptată de procuror i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor sale constând în aceea că i-a fost îngrădit dreptul de a avea acces la justiție și astfel la soluționarea cauzei printr-o soluție legală și temeinică.

Prin Ordonanța nr. 1947/P/2009 din 23 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a), d), e), art. 209 alin. (3), art. 38, art. 42 rap. la art. 45, rap. la art. 30 alin. (1) lit. a), d), art. 25 C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.T., avocat în cadrul Baroului București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 246, art. 290, art. 291 și art. 323 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei nou formate în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea continuării cercetărilor față de numiții Z.G.S., V.D., I.M., O.M., T.C., Z.C.M. și I.G.

sub aspectul infracțiunilor menționate în plângere. S-a reținut, în esență că la data de 29 ianuarie 2009, numitul Z.G.S. a realizat o convocare fictivă a Adunării generale a A.V.P.S. "S.A." filiala Buftea ocazie cu care au fost întocmite acte ce nu corespund realității, printre care un proces-verbal care are mai multe variante ce conțin aspecte nereale, iar un ultim exemplar al acestui proces-verbal a fost ștampilat de avocat M.T. cu o ștampilă cu mențiunea "această copie este conformă cu originalul" împreună cu un convocator atestat de același avocat. Aceste înscrisuri au fost folosite în instanță producând efecte juridice, astfel că Judecătoria Buftea printr-o încheiere din data de 27 iulie 2009 a luat act de modificările cu privire la actul constitutiv și statutul asociației privind dizolvarea Filialei Buftea a A.V.P.S.

"S.A.". Soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost menținută prin Rezoluția nr. 1329/11-2/10 din 16 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de D.M.A. împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 1947/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva Sentinței penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționarul susținând prin apărător că intimatul, în calitate de avocat nu este funcționar public, dar poate fi tras la răspundere pentru utilizarea unor documente contrafăcute.

În acest sens, a arătat că procesul-verbal în cauză este fictiv, întrucât nu există în caietul de procese-verbale al asociației, președintele ticluind mai multe variante ale acestuia, aspect față de care se impune admiterea recursului și trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluția pronunțată este legală și temeinică. De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Mai mult decât atât, susținerile petiționarului au fost temeinic verificate, odată cu o pronunțarea Sentinței penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Simpla nemulțumire a petiționarului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimatului, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care petiționarul a indicat-o în plângere.

În mod corect, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 37 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avocații sunt ocrotiți de lege și nu pot fi asimilați funcționarului public sau altui salariat, pe cale de consecință nu pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunilor reclamate. De asemenea, aplicarea unei ștampile cu mențiunea "această copie este conformă cu originalul" nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., sub cele trei modalități ale elementului material, fiind dispusă în mod corect neînceperea urmăririi penale în incidență cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive și anume latura obiectivă.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., respectiv uzul de fals se constată că intimatul M.T. a fost în eroare de fapt cu privire la conținutul înscrisurilor folosite în fața Judecătoriei Buftea și astfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind caz ce împiedică punerea în mișcare a urmăririi penale - art. 10 lit. c) C. proc. pen. - cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. corect s-a reținut că nu sunt date și indicii temeinice cu privire la comiterea acestei infracțiuni atâta vreme cât asocierea nu a avut drept scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni sau aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup infracțional, care să aibă o structură bine organizată, astfel că în cauza de față fapta nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. De altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale. Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit disp. art. 278 1 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea acestora. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu a sentinței recurate nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M.A. împotriva Sentinței penale nr. 246 din 31 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.