ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 425/F din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate,
plângerile formulate de petentele I.R.A. și I.M.R. și a menținut rezoluția din
17 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul
nr. 1750/P/2008.
Pentru a
hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin cererea
promovată pe rolul Curții de Apel București la data de 31 mai 2010 și
înregistrată sub nr. 4837/2/2010, petentele I.R.A. și I.M.R., în temeiul art. 278
1
C. proc. pen. au formulat plângere împotriva rezoluției din 17 mai 2010 emisă
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008 și
au solicitat trimiterea cauzei la Parchet pentru a se efectua un probatoriu complet
cu privire la faptele și persoanele față de care au formulat mai multe plângeri
penale.
Examinând
actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin rezoluția din 17 mai 2010
emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București
în dosarul nr. 1750/P/2008, s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a
plângerilor formulate de petentele I.M.R. și I.R.A. împotriva soluției emisă la
data de 23 aprilie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția
din 23 aprilie 2010, în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10
lit. a) și b) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
numiții:
- M.C. pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C.
pen., art. 192, art. 246 C. pen., art. 249 și art. 208-209 C. pen.;
- D.E. și M.M.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220 C. pen., art. 192, art. 246,
art. 249, art. 26 raportat la art. 217 C. pen., art. 26 raportat la art. 208-209
C. pen.;
- P.I.C., S.M.,
T.G., C.M., B.M. și M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217
C. pen., art. 220 C. pen., art. 192 și art. 208-209 C. pen.
Pentru a se
dispune astfel, s-a reținut că, la data de 11 noiembrie 2008 numitele I.M.R. și
I.R.A., au formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de
executorul judecătoresc M.C., precum și față de numita P.L.C. și „alte 7-8 persoane
necunoscute și neidentificate'", sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen., art. 192 C. pen., art.
246 C. pen., art. 249 C. pen. si art. 208-209 C. pen., înregistrată sub nr.
1750/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin ordonanța
nr. 9700/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a
fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R. împotriva executorului
judecătoresc M.C. și numitei P.L.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.
de art. 220 C. pen., cauza fiind înregistrată sub nr. 304/P/2009.
Prin ordonanța
nr. 15227/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sectorului 3 București a fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R.
împotriva executorului judecătoresc M.C. și numitei P.L.C. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 C. pen., cauza fiind înregistrată sub
nr. 1305/P/2009.
Prin ordonanța
nr. 12200/P/2008 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sectorului 3 București a fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R.
împotriva executorului judecătoresc M.C. și numitei P.L.C. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 C. pen., cauza fiind înregistrată sub
nr. 1614/P/2009.
Având în
vedere că, toate plângerile penale formulate au ca obiect modul în care
executorul judecătoresc M.C. a pus în executare titlul executoriu ce a făcut
obiectul dosarului de executare nr. 328/2008 al Biroul Executorului
Judecătoresc M.C. și privește aceleași fapte și aceleași persoane, prin
rezoluția nr. 1750/P/2008 din 22 aprilie 2010 s-a dispus conexarea tuturor
cauzelor.
În plângerile
din dosarele nr. 304/P/2009, 1305/P/2009 și 1614/P/2009 (identice), numitele I.M.R.
și I.R.A. au arătat că în ziua de 17 iulie 2008, in jurul orei 12:30, în curtea
imobilului, proprietate personală, din București, sector 3, a pătruns numita P.L.C.,
însoțită de două persoane „cu identitate necunoscută", dintre care una a
afirmat ca este executorul judecătoresc M.C.
De asemenea,
în plângerea din dosarul nr. 1750/P/2008, numitele I.R.A. și I.M.R. au arătat
că la data de 10 septembrie 2008, în jurul orelor 10:00, în fața curții
imobilului, proprietate personală, din București, sector 3, numita P.I.C.,
„împreună cu un cetățean, în civil, doi agenți de politie și mai mult de 8
persoane necunoscute au sunat la sonerie. O persoană, care s-a recomandat ca
fiind executorul judecătoresc M.C., le-a comunicat „că a venit pentru mutarea
gardului".
Au mai arătat
sus numitele că niciuna dintre persoanele prezente nu s-a legitimat, motiv
pentru care au sunat la 112, și au sesizat politia.
La fața
locului a sosit un echipaj de politie care nu a luat nicio măsură și nu a
dispus evacuarea persoanelor respective din curtea imobilului, cu motivarea că
acțiunea este legala.
Audiat,
executorul judecătoresc M.C. a declarat că executarea silită s-a pornit și s-a
desfășurat conform prevederilor legale, în prezenta organelor de ordine publică.
De asemenea,
în cauză a fost audiată numita P.I.C., agenții de poliție care au participat la
executarea silită, precum și alte persoane.
Audiate,
numitele I.R.A. și I.M.R. au reluat aceleași acuzații din plângeri, fără a
putea preciza, în concret, în conformitate cu art. 222 alin. (2) C. proc. pen.,
în ce constau faptele imputate, modul de săvârșire al acestora, precum și
eventualele probe.
La dosarul
cauzei a fost atașat, în fotocopie certificată, dosarul de executare nr.
328/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc M.C.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că prin sentința civilă nr. 1058
din 02 februarie 2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă și
irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în
București, sector 3, prin atribuirea câtre reclamanta P.I.C., a suprafeței de
94,5 mp și către pârâtele I.R.A. și I.M.R. a suprafeței de 257,5 mp.
De asemenea,
prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtelor la constituirea unei
servitute de trecere în favoarea reclamantei P.I.C. pe o suprafață de 32 mp,
conform raportului de expertiză omologat.
În condițiile
în care numitele I.R.A. și I.M.R. nu au înțeles să execute de bunăvoie toate
dispozițiile instanței, numita P.I.C. a solicitat Biroului Executorului
Judecătoresc M.C. executarea silita a dispozițiilor sentinței civile nr. 1058
din 02 februarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, constituindu-se
dosarul de executare nr. 328/2008.
In cauza,
executorul judecătoresc a emis la data de 21 iulie 2008 somația prin care,
debitoarele I.R.A. si I.M.R., erau somate sa predea imobilul, teren, situat în
București, sector 3, în suprafață de 4,5 mp (servitute de trecere).
Anterior
acestei date, respectiv la data de 17 iulie 2008, executorul judecătoresc M.C.,
s-a prezentat în imobilul situat in București, sector 3 și, însoțit de
creditoarea P.I.C., a pătruns în curtea comuna pentru a stabili amplasamentul
și modalitățile de punere in executare a titlului executoriu.
Cu aceeași
ocazie, executorul judecătoresc a discutat cu numitul I.V.A., fratele,
respectiv fiul numitelor I.R.A. și I.M.R., comunicând motivele pentru care este
prezent in respectivul imobil.
Ulterior,
urmare a somației făcute, la data de 02 septembrie 2008, conform
procesului-verbal din aceeași dată, executorul judecătoresc s-a prezentat la
imobilul situat în București, sector 3, în vederea executării și, negăsind pe
nimeni, a dispus amânarea executării.
La data de 10
septembrie 2008, executorul judecătoresc M.C., însoțit de reprezentanți ai
politiei, creditoarea si alte persoane necesare efectuării lucrărilor de mutare
a gardului, a procedat la punerea in executare a titlului executoriu.
Cu ocazia
executării, după cum a rezultat din procesul-verbal întocmit la aceeași data, a
fost necesara intervenția organelor de politic.
Executarea
silita a început la orele 11:00 și s-a finalizat la orele 16:00, cu punerea în
executare a titlului executoriu, respectiv constituirea dreptului de servitute
pentru suprafață de 4,5 mp.
A rezultat că
executarea silită s-a desfășurat conform prevederilor legale iar executorul
judecătoresc și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, neexistând
date si indicii privind săvârșire vreunei fapte de natură penală.
Cu privire la
criticile formulate de numitele I.M.R. și I.R.A. privind continuarea
executării, în condițiile în care a fost formulată o contestație la executare,
s-a constatat că simpla formulare a unei contestații la executare nu suspendă
executarea silită.
Or, în
condițiile existenței unui titlu executoriu, debitorul are obligația să execute
de bunăvoie prevederile acestuia iar, în cazul în care acesta refuză,
creditorul are dreptul să solicite executarea silită a obligației prin
intermediul unui executor judecătoresc.
Potrivit
prevederilor art. 7 din Legea nr. 188/2000, prima dintre atribuțiile
executorilor judecătorești este de punere în executare a dispozițiilor cu
caracter civil din titlurile executorii.
In ce privește
critica formulată de petente cu privire la pătrunderea în mod ilegal în imobil
și ocuparea acestuia, s-a constatat că executorul judecătoresc a dispus în
conformitate cu art. 575-577 C. proc. civ., pătrunderea nefiind fără drept iar
ocuparea fiind, în fapt, punerea în posesie a creditoarei prin executare silită
legală.
Relativ la așa
zisele infracțiuni de distrugere și furt, acestea nu au fost susținute de
niciun alt mijloc de probă iar executarea s-a făcut în prezența organelor de
ordine publică, neexistând date și indicii privind existența unor astfel de
fapte.
In ce privește faptele agenților de poliție D.E. și M.M.,
din cadrul Secției 10 Poliție, sub aspectul săvârșirii-infracțiunii de abuz în
serviciu, respectiv neglijență în serviciu și complicitate la celelalte
infracțiuni, deoarece nu au intervenit pentru evacuarea persoanelor și au
pătruns în curtea sus numitelor cu prilejui executării și, mai mult, au ajutat
la executare, se constată că acestea nu sunt de natură penală.
Astfel, în conformitate cu art. 373
2
și
art. 412 C. proc. civ., aceștia au participat la executare, urmare a adresei
executorului judecătoresc, fiind desemnați de conducerea Secției 10 Poliție în
conformitate cu art. 26 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 218/2002.
Cu privire la faptele imputate numitei P.I.C. și
celorlalte persoane care au însoțit-o, în fapt, S.M., T.G., C.M., B.M. și M.I.,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.,
art. 220 C. pen., art. 192 C. pen. și art. 208-209 C. pen., s-a constatat că
faptele acestora nu sunt de natură penală.
Astfel, numita P.I.C. a participat la executarea
silită, în calitate de creditoare, iar ceilalți, în calitate de martori, așa
cum rezultă din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de
10 septembrie 2008.
Curtea de Apel București, examinând actele și
lucrările din dosarul penal nr. 1750/P/2008, în care au fost conexate toate
plângerile celor două petente adresate organului de urmărire penală, a
constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, din actele
premergătoare efectuate în cauză rezultă că activitățile desfășurate de
executorul judecătoresc și de celelalte persoane s-au circumscris atribuțiilor
legale în cadrul dosarului de executare cu nr. 328/2008.
În cauză nu s-au putut reține indicii cu privire la
săvârșirea vreunei infracțiuni de către persoanele cercetate, astfel că măsura
dispusă de procurorul de caz s-a constatat că este legală și temeinică.
Împotriva sentinței penale nr. 425/F din 10 decembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, a declarat recurs petiționara I.R.A., cauza fiind înregistrată
pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4838/2/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum
impun dispozițiile art. 385
6
alineat ultim C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. a)
teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta
petiționară, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea
de Apel București este definitivă.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o
sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces
efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în
situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale
procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen.
enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu
recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ
reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor
ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot
fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentința penală nr. 425/F din
10 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie, potrivit art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., a respins plângerile formulate de petentele I.R.A. și I.M.R. și a
menținut rezoluția din 17 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008, în condițiile în care textul de lege
prevăzut la art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea
nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010
„Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278
1
pct. 10 C.
proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin
recursul solicitat de petiționară.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor
stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu
inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a)
teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara
I.R.A. împotriva sentinței penale nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor
judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara
I.R.A. împotriva sentinței penale nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2011.