ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3178/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

la data de 22 aprilie 2010, sub nr. 2554/2/2010, petenta T.E.O., în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângerea

împotriva rezoluției din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1298/P/2008 motivând că aceasta este în

contradicție cu faptele și împrejurările relevate prin înscrisurile conținute

în dosar și la adoptarea ei s-a făcut abstracție de numeroase prevederi legale.

Prin Sentința penală

nr. 122 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca tardiv formulată, plângerea

petentei T.E.O.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut că, în raport de actele depuse la dosar, față de data

comunicării rezoluției atacate din 18 ianuarie 2010, respectiv 25 ianuarie 2010

și data sesizării instanței de judecată, respectiv 22 martie 2010, plângerea a

fost formulată peste termenul cumulat de 40 zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., în mod imperativ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petiționara T.E.O.,

solicitându-se admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua

prezentei decizii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta

Curte constată următoarele:

Prin rezoluția din 18

ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1298/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanei și fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246

și art. 289 alin. (1) C. pen., față de executorul judecătoresc B.G.;

- neînceperea

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanei și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte

prevăzute de art. 246 și art. 290 C. pen., față de numitul R.G., președintele

Asociației de Proprietari a blocului nr. x.

Rezoluția a fost

comunicată petentei T.E.O. la data de 25 ianuarie 2010.

Împotriva acestei

soluții, petenta a formulat plângere la data de 9 februarie 2010, care a fost

respinsă prin rezoluția Procurorului General nr. 195/II-2/2010 din 2 martie

2010 și a fost comunicată petentei la 10 martie 2010.

La 19 martie 2010,

petenta a formulat plângere la instanță împotriva soluției de netrimitere în

judecată.

Instanța de judecată

a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentei, apreciind că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., iar

termenul cumulat de 40 de zile curge de la data comunicării rezoluției de

netrimitere în judecată, din 18 ianuarie 2010, respectiv de la data de 25

ianuarie 2010.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii, conform art. 275 -

278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărirea penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului

de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța

căruia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

În cazul în care

prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a

soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în

alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

În consecință,

termenul de 20 de zile în care persoana vătămată se poate adresa cu o plângere

instanței de judecată curge de la data comunicării soluției date în plângerea

făcută, conform art. 278 C. proc. pen. (în cazul în care procurorul ierarhic

superior a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277

C. proc. pen.), ori de la data expirării celor 20 de zile în care plângerea

trebuia soluționată (în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a

soluționat-o în acest termen).

În ambele cazuri,

termenul inițial de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., în care procurorul ierarhic superior trebuie să se pronunțe asupra

plângerii, începe să curgă de la data la care persoana vătămată a formulat

plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată.

În cauză, reținând și

dispozițiile art. 187 C. proc. pen., conform cărora actul depus înăuntrul

termenului prevăzut de lege la oficiul poștal, este considerat ca făcut în termen,

petentei T.E.O. i-a fost respinsă plângerea de către Procurorul General la data

de 2 martie 2010 - în ultima zi a termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277

C. proc. pen., soluția fiindu-i comunicată la data de 10 martie 2010.

Cum procurorul general

a soluționat plângerea în interiorul termenului de 20 de zile prevăzut de lege,

următorul termen de 20 de zile în care petenta trebuia să se adreseze

instanței, începe să curgă de la data comunicării rezoluției de respingere a

plângerii.

Prin urmare, întrucât

această rezoluție a fost comunicată petentei la 10 martie 2010, plângerea

adresată Curții de Apel București la data de 19 martie 2010, data poștei este

formulată în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

alin. (2)

C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată

că, în mod greșit, instanța de judecată a respins plângerea formulată de

petenta T.E.O., ca tardivă.

În consecință, Înalta

Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și petiționara T.E.O. împotriva Sentinței penale nr. 122 din 23

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, va casa sentința atacată și va trimite cauza la Curtea

de Apel București pentru judecarea cauzei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petiționara

T.E.O. împotriva Sentinței penale nr. 122 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința

penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru judecarea

cauzei pe fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2010.