ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La 6 februarie 2009 petiționara A.R.R. a

depus și înregistrat sub nr. 206/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București o plângere împotriva făptuitoarelor G.M. și S.G., magistrați

judecători în cadrul Tribunalului București, solicitând tragerea acestora la

răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Ulterior, sub același număr de

dosar, petiționara a depus noi înscrisuri prin care a precizat că formulează

plângere și împotriva intimaților magistrați P.C., judecător în cadrul Curții

de Apel București, A.C., V.S.M., (judecători) și F.S.A., procuror, susținând că

aceștia au săvârșit mai multe abuzuri, inclusiv „infracțiuni în formă

continuată în cadrul spionajului contra României” .

Prin ordonanța din 18 noiembrie

2009, dată în dosarul nr. 206/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în baza art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen. și art. 42 alin. (2)

rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind pe magistrații P.C., judecător în cadrul Curții de

Apel București, G.M., S.G., A.C., V.S.M., judecători și F.S.A., procuror, în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate

de parchet unde s-a trimis dosarul împreună cu ordonanța mai sus menționată,

reținându-se că petiționara A.R.R. a formulat inițial plângere împotriva a doi

magistrați judecători din cadrul Tribunalului București - G.M. și S.G.,

solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C.

pen., care s-ar fi realizat „în contextul infracțiunii de spionaj contra

României.

S-a mai reținut că ulterior,

petiționara a extins numărul persoanelor a căror cercetare a solicitat-o,

incluzându-i și pe ceilalți magistrați amintiți mai sus, printre care și d-na

judecător, care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat Ia

această unitate de parchet sub numărul 1566/P/2009, iar la 11 martie 2010,

urmare actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, pe

de o parte, în baza dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de judecător P.C., de la Curtea de Apel

București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și, pe de

altă parte, în baza art. 209 alin. (3), art. 38, art. 28

1

pct. 1

lit. b) și art. 40, art. 42 alin. (2) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc.

pen., disjungerea și declinarea cauzei pentru continuarea cercetărilor de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București față de intimații G.M., S.G., A.C.

și V.S.M., judecători, și respectiv F.S.A., procuror.

Pentru a dispune astfel procurorul a

reținut, în esență, că plângerea formulată de petiționara A.R.R. nu cuprinde

descrierea faptei pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a

persoanei reclamate, și nici toate mențiunile cerute de legea procesual penală

[art. 222 alin. (2) C. proc. pen.], care să îi confere un conținut precis și

care constituie o cerință esențială de admisibilitate, constatând totodată că,

practica instanței supreme este constantă în sensul de a respinge asemenea

plângeri ca inadmisibile, citând, cu caracter exemplificativ, sentința nr. 653

din 30 martie 2009pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

De asemenea, procurorul a apreciat

că fapta imputată intimatei nu există în realitatea obiectivă și, pe cale de

consecință, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata P.C.,

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

La data de 18 martie 2010 petiționara A.R.R.

a depus și înregistrat direct, la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției nr.

1566/P/ 2009 din 11 martie 2010, învederând că aceasta i-a fost comunicată în

data de 17 martie 2010.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 2458/1/2010, fixându-se

prim termen de judecată la 19 aprilie 2010, când petiționara s-a prezentat

personal și a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluționare

procurorului ierarhic superior.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin

rezoluția nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 a dispus neînceperea urmăririi

penale față de P.C., (magistrat judecător în cadrul Curții de Apel București),

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât a

constatat că fapta presupusă a fi săvârșită de intimată nu s-a obiectivat în

realitate și deci nu există.

Înalta Curte, examinând actele dosarului

și, în raport de conținutul plângerii depusă la dosar de petiționară, constată

că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 278

1

alin.

(13) C. proc. pen., fiind greșit îndreptată, întrucât rezoluția atacată i-a

fost comunicată petiționarei la 17 martie 2010, iar aceasta nu a formulat

plângere la procurorul ierarhic superior, depunând-o direct, la 18 martie 2010,

la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din conținutul cererii inițiale, dar și

din înscrisurile atașate la dosar, plângerea petiționarei cuprinde elementele

impuse de norma procedurală mai sus enunțată și, chiar dacă nu a fost detaliată

fapta presupusă a fi săvârșită de intimată, al cărui nume și calitate le-au indicat

în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, totuși, suficiente

elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor

încălcări ale dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată însă, că plângerea

formulată de petiționară a fost greșit îndreptată la instanța de judecată,

respectiv la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât

potrivit dispozițiilor art. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăriri penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen

de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță .

De asemenea, potrivit art. 278 C.

proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de

procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim

procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de

pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

Or, în speță

plângerea petiționarei vizează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.

1566/P/2009 din 11 martie 2010, dată de un procuror din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, iar din adresa depusă la dosar (la fila nr. 11 dosar instanță),

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, a comunicat Înaltei Curți împrejurarea că petiționara

nu a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

Întrucât petiționara a formulat plângere la

data de 18 martie 2010, direct la instanță, Înalta Curte constată că aceasta a

fost formulată în termenul prevăzut de lege, însă a fost greșit îndreptată.

Pe cale de consecință, Secția Penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc.

pen. va trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva rezoluției

nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre

competentă soluționare, conform art. 278 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C.

proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva

rezoluției nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie

2010.