ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 6 februarie 2009 petiționara A.R.R. a depus și înregistrat sub nr. 206/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București o plângere împotriva făptuitoarelor G.M. și S.G., magistrați judecători în cadrul Tribunalului București, solicitând tragerea acestora la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Ulterior, sub același număr de dosar, petiționara a depus noi înscrisuri prin care a precizat că formulează plângere și împotriva intimaților magistrați P.C., judecător în cadrul Curții de Apel București, A.C., V.S.M., (judecători) și F.S.A., procuror, susținând că aceștia au săvârșit mai multe abuzuri, inclusiv „infracțiuni în formă continuată în cadrul spionajului contra României” . Prin ordonanța din 18 noiembrie 2009, dată în dosarul nr. 206/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen. și art. 42 alin. (2) rap. la art. 45 alin. (1) C. proc.

pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații P.C., judecător în cadrul Curții de Apel București, G.M., S.G., A.C., V.S.M., judecători și F.S.A., procuror, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet unde s-a trimis dosarul împreună cu ordonanța mai sus menționată, reținându-se că petiționara A.R.R. a formulat inițial plângere împotriva a doi magistrați judecători din cadrul Tribunalului București - G.M. și S.G., solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., care s-ar fi realizat „în contextul infracțiunii de spionaj contra României.

S-a mai reținut că ulterior, petiționara a extins numărul persoanelor a căror cercetare a solicitat-o, incluzându-i și pe ceilalți magistrați amintiți mai sus, printre care și d-na judecător, care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat Ia această unitate de parchet sub numărul 1566/P/2009, iar la 11 martie 2010, urmare actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, pe de o parte, în baza dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecător P.C., de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

și, pe de altă parte, în baza art. 209 alin. (3), art. 38, art. 28 1 pct. 1 lit. b) și art. 40, art. 42 alin. (2) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea și declinarea cauzei pentru continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București față de intimații G.M., S.G., A.C. și V.S.M., judecători, și respectiv F.S.A., procuror. Pentru a dispune astfel procurorul a reținut, în esență, că plângerea formulată de petiționara A.R.R. nu cuprinde descrierea faptei pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, și nici toate mențiunile cerute de legea procesual penală [art. 222 alin. (2) C. proc.

pen.], care să îi confere un conținut precis și care constituie o cerință esențială de admisibilitate, constatând totodată că, practica instanței supreme este constantă în sensul de a respinge asemenea plângeri ca inadmisibile, citând, cu caracter exemplificativ, sentința nr. 653 din 30 martie 2009pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, procurorul a apreciat că fapta imputată intimatei nu există în realitatea obiectivă și, pe cale de consecință, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata P.C., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. La data de 18 martie 2010 petiționara A.R.R. a depus și înregistrat direct, la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., plângerea împotriva rezoluției nr. 1566/P/ 2009 din 11 martie 2010, învederând că aceasta i-a fost comunicată în data de 17 martie 2010. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 2458/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 19 aprilie 2010, când petiționara s-a prezentat personal și a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluționare procurorului ierarhic superior. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin rezoluția nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.C., (magistrat judecător în cadrul Curții de Apel București), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât a constatat că fapta presupusă a fi săvârșită de intimată nu s-a obiectivat în realitate și deci nu există.

Înalta Curte, examinând actele dosarului și, în raport de conținutul plângerii depusă la dosar de petiționară, constată că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., fiind greșit îndreptată, întrucât rezoluția atacată i-a fost comunicată petiționarei la 17 martie 2010, iar aceasta nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depunând-o direct, la 18 martie 2010, la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din conținutul cererii inițiale, dar și din înscrisurile atașate la dosar, plângerea petiționarei cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai sus enunțată și, chiar dacă nu a fost detaliată fapta presupusă a fi săvârșită de intimată, al cărui nume și calitate le-au indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, totuși, suficiente elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată însă, că plângerea formulată de petiționară a fost greșit îndreptată la instanța de judecată, respectiv la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât potrivit dispozițiilor art. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță . De asemenea, potrivit art. 278 C. proc.

pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Or, în speță plângerea petiționarei vizează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010, dată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, iar din adresa depusă la dosar (la fila nr. 11 dosar instanță), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a comunicat Înaltei Curți împrejurarea că petiționara nu a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen. Întrucât petiționara a formulat plângere la data de 18 martie 2010, direct la instanță, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege, însă a fost greșit îndreptată. Pe cale de consecință, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. va trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva rezoluției nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare, conform art. 278 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva rezoluției nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.