ÎCCJ, Decizia nr. 361/2011

Ședința publică de la 20 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 263 din 22 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva ordonanței nr. 907/P/2008 din 10 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică; a fost menținută ordonanța atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de 27 noiembrie 2007, persoana vătămată F.M. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, prin care solicita efectuarea de cercetări față de făptuitorii D.M.,T.M., C.C.M., C.S.D., P.M., S.A.R., M.G., R.I., O.I., M.C., T.D.C.

și C.T., sub aspectul infracțiunilor de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., insultă prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003 (plângere penală filele 16-19). Plângerea a format obiectul dosarului nr. 140/P/2007, iar prin rezoluția din 10 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.M.,T.M., C.C.M., S.A.R., M.G., R.I. și O.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 256 alin. (1) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen., toate cu referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000. Prin aceeași rezoluție s-a dispus și disjungerea cauzei față de D.M.,T.M., C.C.M., C.S.D., P.M., S.A.R., M.G., T.D.C., M.C., C.T., R.I.

și O.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215 1 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 (rezoluție filele 2-5). Cauza disjunsă a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și a format obiectul dosarului penal nr. 21/P/2008.

Prin ordonanța nr. 21/P/2008 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați cauza a fost declinată spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că o parte din persoanele față de care se formulase plângerea penală îndeplineau calitatea de magistrați la Curtea de Apel Galați sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin ordonanța nr. 155/P/2008 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se că, în raport de încadrarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 508/2004, competența de efectuare a cercetărilor revenea acesteia.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sub nr. 194/D/P/2008, iar prin ordonanța din 5 iunie 2008 s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.M.,T.M., C.S.D.,C.C.M., M.G., R.I., O.I. și M.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică pentru restul infracțiunilor reclamate de petiționar. Cauza a fost reînregistrată la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică sub nr. 750/P/2008 și soluționată prin ordonanța din 14 iulie 2008. Prin respectiva ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.S.D., T.M.

și C.C.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., pe motiv că faptele reclamate nu există și a fost declinată competența de soluționare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru continuarea cercetărilor față de P.M., S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215 1 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen.

și art. 291 C. pen. Prin ordonanța nr. 280/P/2008 din 17 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe P.M., S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T. în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că făptuitoarea P.M. fusese promovată în funcția de procuror cu grad profesional de curte de apel, fiind astfel incidente dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. Subsecvent declinării dispuse în cauză, plângerea a fost din nou înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică unde s-a format dosarul penal nr. 907/P/2008.

Cauza a fost soluționată prin ordonanța nr. 907/P/2008 din 10 decembrie 2008, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de P.M., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 C. pen., art. 215 C. pen., art. 215 1 C. pen., art. 264 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., soluția de neurmărire penală pentru toate infracțiunile întemeindu-se pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor față de S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Referitor la soluția de neurmărire penală dispusă față de făptuitoarea P.M., procurorul de caz a reținut că plângerea penală viza în fapt nemulțumirea petiționarului cu privire la modalitatea în care fusese soluționat dosarul nr. 724/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, acuzând-o pe făptuitoare că ar fi comis mai multe infracțiuni cu ocazia emiterii rezoluției din 12 martie 2008. Constatându-se că rezoluția emisă de făptuitoare fusese cenzurată în cadrul controlului de legalitate exercitat în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 417/R din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați dispunându-se desființarea rezoluției în discuție și trimiterea cauzei în vederea reluării cercetărilor penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, procurorul de caz a apreciat că nu existau temeiuri de fapt și de drept în raport de care să se poată reține în sarcina făptuitoarei săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.

S-a arătat că magistrații nu pot fi urmăriți penal pentru opiniile exprimate în activitatea de aplicare și interpretare a legii și că singurul remediu procesual este cel al folosirii căilor legale de atac, ceea ce în speță s-a realizat. Prin rezoluția nr. 18504/4155/II/2/2009 din 7 septembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petiționarului formulată împotriva soluției de neurmărire penală adoptată în cauză a fost respinsă, ca neîntemeiată. Ulterior, petiționarul a formulat plângere la instanță, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Galați.

În motivarea plângerii sale, petiționarul a criticat în esență insuficiența actelor premergătoare efectuate de procurorul de caz, susținând că nu s-au efectuat cercetări cu privire la toți făptuitorii, la toate actele materiale, la toate infracțiunile și la toate faptele reclamate în plângere, că nu a fost citat și nici audiat ca persoană vătămată și nu au fost ascultate persoanele propuse ca martori. Prin sentința penală nr. 232/F din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1485/44/2009, a fost declinată competența de soluționare a plângerii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atrase de gradul profesional deținut de intimata procuror.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1485/44/2009. Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prima instanță a constatat că aceasta este nefondată. În cauză, organul de urmărire penală a constatat, pe baza verificărilor efectuate în etapa actelor premergătoare, că intimata P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, nu a săvârșit nicio faptă penală și, în consecință, corespunzător dispozițiilor legii procesual penale, a dispus neînceperea urmăririi penale. Din actele existente la dosar nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite de către intimată, cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor reclamate de petiționar, reținându-se că intimata, în calitatea sa de magistrat, a dispus măsurile procesuale pe care le-a considerat necesare și adecvate soluționării cauzei cu care era învestită.

Faptul că rezoluția emisă de intimată a fost desființată de instanță în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., nu constituie temei pertinent și suficient pentru angajarea răspunderii penale a magistratului, în lipsa oricăror indicii care să susțină că acesta ar fi acționat în realizarea unui interes particular, eventualele erori apărute în procesul de interpretare și aplicare a legii neechivalând cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate prin intermediul căilor legale de atac exercitate în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, și justificarea existenței lor, soluția adoptată în cauză fiind, deci, temeinică și legală.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare a neaudierii petiționarului și a martorilor indicați în cadrul investigațiilor preliminare, s-a motivat că, în speță s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, în raport de ansamblul faptic prezentat de petiționar procedându-se la atașarea dosarelor menționate în plângere și solicitându-se relații de la diverse instituții ale statului, neaudierea petiționarului în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în condițiile în care fusese audiat la 29 noiembrie 2008, iar celelalte acte îndeplinite nu relevau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor specificate în actul de sesizare penală, neconstituind o încălcare a principiului egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil sau un motiv de nelegalitate a ordonanței adoptate, procurorul de caz având posibilitatea să administreze actele premergătoare pe care le-a considerat necesare și suficiente soluționării cauzei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs(filele 2-10 dosar recurs), pentru nelegalitate, netemeinicie, încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de desemnare a unui apărător din oficiu, nulitate absolută, nemotivarea dispoziției de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat (cuantumul sumei fiind stabilit arbitrar), caracterul subiectiv al cercetării judecătorești și al urmăririi penale realizate în mod părtinitor, în favoarea făptuitorilor, în interesul cărora au fost administrate probele. Analizând cauza prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date relative la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative – a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile prevăzute de norma precitată. Din verificarea actelor dosarului se constată că procurorul investit cu instrumentarea plângerii petentului a efectuat, potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare apreciate ca utile cauzei și, motivat, a concluzionat în sensul că intimata nu a comis faptele reclamate, incidența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. impunând soluția de neîncepere a urmăririi penale. Se constată, totodată, după cum în mod just s-a reținut atât în sentința recurată, cât și în ordonanța procurorului, că intimata nu a comis faptele reclamate, ce nu există în materialitatea lor, limitându-se la legala exercitare a atribuțiilor cu care a fost investită. Nemulțumirea părții față de o anumită soluție dispusă de către procuror poate, eventual, justifica parcurgerea procedurii reglementată de dispozițiile art. 275 și următoarele C. proc. pen., ce nu poate fi completată prin formularea de plângeri penale, care, de altfel, nu constituie un remediu procesual și nu se poate substitui procedurii legale de contestare a soluțiilor procurorului, neavând aceeași finalitate.

În exercitarea prerogativelor specifice funcției, magistrații interpretează și aplică dispozițiile legale cazurilor concrete cu care au fost investiți, iar activitatea de jurisdicție nu constituie, prin ea însăși, infracțiune pentru singurul motiv că soluția adoptată a nemulțumit pe una dintre părți, dar nu există indicii de comitere a unei fapte penale, în accepțiunea legii. Simpla conferire de conotații penale unor măsuri ori soluții dispuse potrivit legii de procuror nu echivalează cu dovedirea comiterii faptei reclamate, afirmațiile nesusținute de probe fiind pur subiective. Se va constata, așadar, că soluția dispusă prin ordonanța atacată este legală și temeinică, astfel că în mod întemeiat prima instanță, dând o proprie și justă evaluare actelor dosarului, în limitele prevăzute de art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a menținut-o, printr-o hotărâre legală, temeinică și riguros motivată. Criticile invocate în recurs sunt nefondate și vor fi respinse, nedovedind aspecte noi, neavute în vedere la soluționarea cauzei de către prima instanță. Pentru motivele anterior dezvoltate vor fi respinse, ca nefondate, criticile formulate în termeni generici și nedovedite privind nelegalitatea, netemeinicia, cinismul, nulitatea absolută a hotărârii atacate și caracterul subiectiv al cercetării judecătorești și activității desfășurată în cursul actelor premergătoare, petentul neargumentând în concret criticile invocate și nedemonstrând modalitatea în care activitatea organelor judiciare s-a desfășurat în favoarea persoanelor reclamate, actele premergătoare efectuate respectând, de altfel, dispozițiile art. 224 C. proc.

pen. și fiind suficiente pentru a întemeia soluția dispusă. Motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare al petentului va fi respins ca nefondat, legea procesuală neprevăzând obligativitatea asigurării asistenței juridice în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., în acest sens fiind dispozițiile art. 171 C. proc. pen. Susținerile privind modul de stabilire a cheltuielilor judiciare, nemotivarea și nedovedirea cuantumului sumei la plata căreia a fost obligat nu pot fi primite, deoarece temeiul obligației stabilite în sarcina petentului îl constituie culpa procesuală a părții care a declanșat o procedură judiciară prin formularea unei cereri ulterior respinsă, soluția instanței fiind corect întemeiată pe dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Pentru considerentele ce preced, constatându-se caracterul nefondat al motivelor de recurs indicate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva sentinței nr. 263 din 22 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1485/44/2009. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.