ÎCCJ, Decizia nr. 361/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 361/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 20 iunie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 263 din 22 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul F.M. împotriva ordonanței nr. 907/P/2008 din 10 decembrie 2008 dată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică; a fost menținută ordonanța atacată, iar

petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de

27 noiembrie 2007, persoana vătămată F.M. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Galați, prin care solicita efectuarea de cercetări față de

făptuitorii D.M.,T.M., C.C.M., C.S.D., P.M., S.A.R., M.G., R.I., O.I., M.C., T.D.C.

și C.T., sub aspectul infracțiunilor de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C.

pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., delapidare prevăzută

de art. 215

1

alin. (1) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută

de art. 264 alin. (1) C. pen., luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., primire de foloase

necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., neglijență în serviciu

prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în înscrisuri

sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., insultă

prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003

(plângere penală filele 16-19).

Plângerea

a format obiectul dosarului nr. 140/P/2007, iar prin rezoluția din 10 decembrie

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorii D.M.,T.M., C.C.M., S.A.R., M.G., R.I. și O.I.,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 255 alin.

(1) C. pen., art. 256 alin. (1) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen., toate cu

referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Prin

aceeași rezoluție s-a dispus și disjungerea cauzei față de D.M.,T.M., C.C.M., C.S.D.,

P.M., S.A.R., M.G., T.D.C., M.C., C.T., R.I. și O.I., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art.

215 C. pen., art. 215

1

alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen.,

art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin.

(1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C.

pen., art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 (rezoluție

filele 2-5).

Cauza

disjunsă a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și a format obiectul dosarului penal nr.

21/P/2008.

Prin

ordonanța nr. 21/P/2008 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați cauza a fost declinată spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că o parte din

persoanele față de care se formulase plângerea penală îndeplineau calitatea de

magistrați la Curtea de Apel Galați sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

ordonanța nr. 155/P/2008 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

reținându-se că, în raport de încadrarea prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003 și de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 508/2004, competența de

efectuare a cercetărilor revenea acesteia.

Cauza

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism sub nr. 194/D/P/2008, iar prin ordonanța din 5 iunie 2008 s-a

dispus în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorii D.M.,T.M., C.S.D.,C.C.M., M.G., R.I., O.I.

și M.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică pentru restul infracțiunilor reclamate de petiționar.

Cauza

a fost reînregistrată la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică sub nr. 750/P/2008 și

soluționată prin ordonanța din 14 iulie 2008.

Prin

respectiva ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.S.D., T.M.

și C.C.M., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 alin.

(1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C.

pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin.

(1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C.

pen., pe motiv că faptele reclamate nu există și a fost declinată competența de

soluționare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați pentru continuarea cercetărilor față de P.M., S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I.,

M.C. și C.T., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art.

246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215

1

alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art.

248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C.

pen., art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

Prin

ordonanța nr. 280/P/2008 din 17 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei privind pe P.M., S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T. în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținându-se că făptuitoarea P.M. fusese promovată în funcția de procuror cu

grad profesional de curte de apel, fiind astfel incidente dispozițiile art. 29

pct. 1 lit. f) C. proc. pen.

Subsecvent

declinării dispuse în cauză, plângerea a fost din nou înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică unde s-a format dosarul penal nr. 907/P/2008.

Cauza

a fost soluționată prin ordonanța nr. 907/P/2008 din 10 decembrie 2008,

dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de P.M., sub aspectul comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 C. pen., art. 215 C.

pen., art. 215

1

C. pen., art. 264 C. pen., art. 247 C. pen., art.

248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C.

pen. și art. 291 C. pen., soluția de neurmărire penală pentru toate

infracțiunile întemeindu-se pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin

aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și trimiterea cauzei pentru

continuarea cercetărilor față de S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Referitor

la soluția de neurmărire penală dispusă față de făptuitoarea P.M., procurorul

de caz a reținut că plângerea penală viza în fapt nemulțumirea petiționarului

cu privire la modalitatea în care fusese soluționat dosarul nr. 724/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, acuzând-o pe făptuitoare că ar fi

comis mai multe infracțiuni cu ocazia emiterii rezoluției din 12 martie 2008.

Constatându-se

că rezoluția emisă de făptuitoare fusese cenzurată în cadrul controlului de

legalitate exercitat în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 417/R din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați dispunându-se desființarea rezoluției în discuție și trimiterea cauzei în

vederea reluării cercetărilor penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, procurorul de caz a apreciat că nu existau temeiuri de fapt și de drept în

raport de care să se poată reține în sarcina făptuitoarei săvârșirea vreunei

fapte prevăzute de legea penală.

S-a

arătat că magistrații nu pot fi urmăriți penal pentru opiniile exprimate în

activitatea de aplicare și interpretare a legii și că singurul remediu

procesual este cel al folosirii căilor legale de atac, ceea ce în speță s-a

realizat.

Prin

rezoluția nr. 18504/4155/II/2/2009 din 7 septembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petiționarului formulată împotriva

soluției de neurmărire penală adoptată în cauză a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Ulterior,

petiționarul a formulat plângere la instanță, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Galați.

În

motivarea plângerii sale, petiționarul a criticat în esență insuficiența

actelor premergătoare efectuate de procurorul de caz, susținând că nu s-au

efectuat cercetări cu privire la toți făptuitorii, la toate actele materiale,

la toate infracțiunile și la toate faptele reclamate în plângere, că nu a fost citat

și nici audiat ca persoană vătămată și nu au fost ascultate persoanele propuse

ca martori.

Prin

sentința penală nr. 232/F din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1485/44/2009, a fost declinată competența de

soluționare a plângerii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se

incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atrase de

gradul profesional deținut de intimata procuror.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

1485/44/2009.

Analizând

plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prima

instanță a constatat că aceasta este nefondată.

În

cauză, organul de urmărire penală a constatat, pe baza verificărilor efectuate

în etapa actelor premergătoare, că intimata P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, nu a săvârșit nicio faptă penală și, în

consecință, corespunzător dispozițiilor legii procesual penale, a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Din

actele existente la dosar nu a rezultat existența unor acte sau fapte săvârșite

de către intimată, cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor reclamate de petiționar, reținându-se că intimata, în calitatea

sa de magistrat, a dispus măsurile procesuale pe care le-a considerat necesare

și adecvate soluționării cauzei cu care era învestită.

Faptul

că rezoluția emisă de intimată a fost desființată de instanță în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., nu constituie temei pertinent

și suficient pentru angajarea răspunderii penale a magistratului, în lipsa

oricăror indicii care să susțină că acesta ar fi acționat în realizarea unui interes

particular, eventualele erori apărute în procesul de interpretare și aplicare a

legii neechivalând cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul

legii penale, ele putând fi îndreptate prin intermediul căilor legale de atac

exercitate în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, și justificarea

existenței lor, soluția adoptată în cauză fiind, deci, temeinică și legală.

Cu

privire la critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil,

ca urmare a neaudierii petiționarului și a martorilor indicați în cadrul investigațiilor

preliminare, s-a motivat că, în speță s-au efectuat acte premergătoare

începerii urmăririi penale, în raport de ansamblul faptic prezentat de

petiționar procedându-se la atașarea dosarelor menționate în plângere și

solicitându-se relații de la diverse instituții ale statului, neaudierea petiționarului

în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, în condițiile în care fusese audiat la 29

noiembrie 2008, iar celelalte acte îndeplinite nu relevau indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunilor specificate în actul de sesizare penală,

neconstituind o încălcare a principiului egalității armelor și a dreptului la

un proces echitabil sau un motiv de nelegalitate a ordonanței adoptate, procurorul

de caz având posibilitatea să administreze actele premergătoare pe care le-a

considerat necesare și suficiente soluționării cauzei.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o,

astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs(filele 2-10 dosar

recurs), pentru nelegalitate, netemeinicie, încălcarea dreptului la apărare

prin respingerea cererii de desemnare a unui apărător din oficiu, nulitate

absolută, nemotivarea dispoziției de obligare a petentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat (cuantumul sumei fiind stabilit arbitrar),

caracterul subiectiv al cercetării judecătorești și al urmăririi penale

realizate în mod părtinitor, în favoarea făptuitorilor, în interesul cărora au

fost administrate probele.

Analizând

cauza prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că este

nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen.,

începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții

pozitive, privind existența de date relative la comiterea unei infracțiuni și a

unei condiții negative – a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile

prevăzute de norma precitată.

Din

verificarea actelor dosarului se constată că procurorul investit cu

instrumentarea plângerii petentului a efectuat, potrivit art. 224 C. proc. pen.,

actele premergătoare apreciate ca utile cauzei și, motivat, a concluzionat în

sensul că intimata nu a comis faptele reclamate, incidența cazului prevăzut de

art. 10 lit. a) C. proc. pen. impunând soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Se

constată, totodată, după cum în mod just s-a reținut atât în sentința recurată,

cât și în ordonanța procurorului, că intimata nu a comis faptele reclamate, ce

nu există în materialitatea lor, limitându-se la legala exercitare a

atribuțiilor cu care a fost investită.

Nemulțumirea

părții față de o anumită soluție dispusă de către procuror poate, eventual,

justifica parcurgerea procedurii reglementată de dispozițiile art. 275 și

următoarele C. proc. pen., ce nu poate fi completată prin formularea de plângeri

penale, care, de altfel, nu constituie un remediu procesual și nu se poate

substitui procedurii legale de contestare a soluțiilor procurorului, neavând

aceeași finalitate.

În

exercitarea prerogativelor specifice funcției, magistrații interpretează și

aplică dispozițiile legale cazurilor concrete cu care au fost investiți, iar

activitatea de jurisdicție nu constituie, prin ea însăși, infracțiune pentru

singurul motiv că soluția adoptată a nemulțumit pe una dintre părți, dar nu

există indicii de comitere a unei fapte penale, în accepțiunea legii.

Simpla

conferire de conotații penale unor măsuri ori soluții dispuse potrivit legii de

procuror nu echivalează cu dovedirea comiterii faptei reclamate, afirmațiile

nesusținute de probe fiind pur subiective.

Se

va constata, așadar, că soluția dispusă prin ordonanța atacată este legală și

temeinică, astfel că în mod întemeiat prima instanță, dând o proprie și justă

evaluare actelor dosarului, în limitele prevăzute de art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., a menținut-o, printr-o hotărâre legală, temeinică și riguros

motivată.

Criticile

invocate în recurs sunt nefondate și vor fi respinse, nedovedind aspecte noi,

neavute în vedere la soluționarea cauzei de către prima instanță.

Pentru

motivele anterior dezvoltate vor fi respinse, ca nefondate, criticile formulate

în termeni generici și nedovedite privind nelegalitatea, netemeinicia,

cinismul, nulitatea absolută a hotărârii atacate și caracterul subiectiv al

cercetării judecătorești și activității desfășurată în cursul actelor

premergătoare, petentul neargumentând în concret criticile invocate și

nedemonstrând modalitatea în care activitatea organelor judiciare s-a

desfășurat în favoarea persoanelor reclamate, actele premergătoare efectuate

respectând, de altfel, dispozițiile art. 224 C. proc. pen. și fiind suficiente

pentru a întemeia soluția dispusă.

Motivul

de recurs privind încălcarea dreptului la apărare al petentului va fi respins

ca nefondat, legea procesuală neprevăzând obligativitatea asigurării asistenței

juridice în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., în acest

sens fiind dispozițiile art. 171 C. proc. pen.

Susținerile

privind modul de stabilire a cheltuielilor judiciare, nemotivarea și

nedovedirea cuantumului sumei la plata căreia a fost obligat nu pot fi primite,

deoarece temeiul obligației stabilite în sarcina petentului îl constituie culpa

procesuală a părții care a declanșat o procedură judiciară prin formularea unei

cereri ulterior respinsă, soluția instanței fiind corect întemeiată pe

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru

considerentele ce preced, constatându-se caracterul nefondat al motivelor de

recurs indicate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva sentinței nr. 263 din 22

februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 1485/44/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.