ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată:

La data de 27 noiembrie 2007, persoana vătămată F.M. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial

Galați, prin care solicita efectuarea de cercetări față de făptuitorii D.M., T.M., C.C.M., C.S.D., P.M., S.A.R.,

M.G., R.I., O.I., M.C.,

T.D.C. și C.T., sub aspectul infracțiunilor de

șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) C. pen., delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. (1)

C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., dare de

mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., primire de foloase

necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., abuz

în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.

, abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248

C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1)

C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., uz

de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., insultă

prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003

(plângere penală filele 16-19).

Plângerea a format obiectul dosarului penal nr. 140/P/2007, iar

prin rezoluția din 10 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii D.M., T.M., C.C.M.,

S.A.R., M.G., R.I.

Și O.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 254

alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 256 alin. (1) C. pen. și

art. 257 alin. (1) C. pen., toate cu referire la art. 6 și art. 7 din Legea

nr. 78/2000.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus și disjungerea cauzei față de

D.M., T.M., C.C.M., C.S.D.

, P.M., S.A.R.,

M.G., T.D.C., M.C., C.T., R.I. și O.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215/1 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1)

C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen.

, art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290

alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 7

din Legea nr. 39/2003 (rezoluție filele 2-5).

Cauza disjunsă a fost trimisă spre competentă soluționare la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și a format obiectul

dosarului penal nr. 21/P/2008.

Prin ordonanța nr. 21/P/2008 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați cauza fost declinată spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că o parte din persoanele față de care se formulase plângerea penală îndeplineau calitatea de magistrați la Curtea de Apel Galați sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La rândul său, prin ordonata nr. 155/P/2008 din 28 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se că, în raport de

încadrarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 508/2004, competența de efectuare a cercetărilor

revenea parchetului specializat.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sub nr. 194/D/P/2008, iar prin ordonanța din 5 iunie 2008 s-a dispus pe temeiul dispozițiilor art. 10

lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.M., T.M., C.S.D.,

C.C.M., M.G., R.I., O.I.

și M.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pentru restul infracțiunilor

reclamate de petiționar.

Cauza a fost reînregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică sub nr. 750/P/2008 și soluționată prin ordonanța din 14

iulie 2008.

Prin respectiva ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.S.D., T.M. și C.C.M.

, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen., art. 215/1 alin. (1) C. pen.

, art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247 alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen.

, art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., pe motiv că faptele reclamate nu există și a fost declinată competența de

soluționarea a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați pentru continuarea cercetărilor față de P.M.

, S.A.R., M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și

C.T., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen.

, art. 246 C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen.

, art. 215/1 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 247

alin. (1) C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 288 alin. (1)

C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

Prin ordonata nr. 280/P/2008 din 17 noiembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus declinarea de soluționare a cauzei privind pe P.M., S.A.R.

, M.G., D.M., R.I., O.I., M.C. și C.T. în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținându-se că făptuitoarea P.M. fusese promovată în

funcția de procuror cu grad profesional de curte de apel, fiind astfel

incidente dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.

Subsecvent declinării dispuse în cauză, plângerea a fost din

nou înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, unde s-a format

dosarul penal nr. 907/P/2008.

Cauza fost soluționată prin ordonanța nr. 907/P/2008 din 10

decembrie 2008,

dispunându-se neînceperea urmăririi penale față

P.M., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de

art. 246, art. 194, art. 215, art. 215/1, art. 264, art. 247, art. 248, art. 249,

art. 288, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., soluția de neurmărire penală pentru toate infracțiunile întemeindu-se pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și trimiterea

cauzei pentru continuarea cercetărilor față de S.A.R.

, M.G., D.M., R.I.,

O.I., M.C. și C.T. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Cu referire la soluția de neurmărire penală dispusă față de

făptuitoarea P.M., procurorul de caz a reținut că

plângerea penală viza în fapt nemulțumirea petiționarului cu privire la

modalitatea în care fusese soluționat dosarul nr. 724/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, acuzând-o pe făptuitoare

că ar fi comis mai multe infracțiuni cu ocazia emiterii rezoluției din

12 martie 2008.

Constatându-se însă că rezoluția emisă de făptuitoare fusese

cenzurată în cadrul controlului de legalitate exercitat în procedura

prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen., prin decizia penală nr.

417 /R din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galați dispunându-se desființarea rezoluției în discuție și trimiterea cauzei în vederea reluării cercetărilor penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galați, procurorul de caz a apreciat că nu existau temeiuri de fapt și

de drept în raport de care se poată rețină în sarcina făptuitoarei

săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Sub acest aspect s-a arătat că magistrații nu pot fi urmăriți

penal pentru opiniile exprimate în activitatea de aplicare și interpretare

a legii și că singurul remediu procesual este cel al folosirii căilor legale de atac, ceea ce în speță s-a și întâmplat.

Prin rezoluția nr. 18504/4155/11/2/2009 din 7 septembrie 2009 a

procurorului șef Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea

petiționarului formulată împotriva soluției de neurmărire penală

adoptată în cauză a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Ulterior, petiționarul a formulat plângere la instanță, conform

dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Galați.

În motivarea plângerii sale, petiționarul a criticat în esență insuficiența actelor premergătoare efectuate de procurorul de caz, susținând că nu s-au efectuat cercetări cu privire la toți făptuitorii, la

toate actele materiale, la toate infracțiunile și la toate faptele reclamate în plângere, că nu a citat și nici audiat ca persoană

vătămată și nu au fost ascultate persoanele propuse ca martori.

Prin sentința penală nr. 232/F din 11 decembrie 2009 a Curții de

Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1485/44/2009, a fost declinată

competența de soluționare a plângerii în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., atrase de gradul profesional deținut de intimata - procuror.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1485/44/2009 din 24 decembrie 2009.

Analizând plângerea

formulată, pe baza actelor și lucrărilor din

dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acestea este nefondată, pentru considerentele ce urmează:

În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum

acesta este definit prin art. 200 C. proc. pen., legea

procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen.

, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea stabilită de lege.

În anumite situații, actele premergătoare, având ca scop

clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenta infracțiunii cu

a cărei săvârșire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce

la constatarea unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen.

, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii

penale este împiedicată.

În cauză, organul de urmărire penală a constatat, pe baza verificărilor efectuate în etapa actelor premergătoare, că intimata

P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, nu a săvârșit nici o faptă penală și, în consecință, corespunzător dispozițiilor legii procesual penale, a dispus neînceperea urmăririi penale.

Din actele existente la dosar nu rezultă existenta unor acte sau

fapte săvârșite de către intimată, cărora să le fie conferită

semnificația juridică a infracțiunilor reclamate de petiționar, reținându-

se că intimata, în calitatea sa de magistrat, a dispus măsurile

procesuale pe care Ie-a considerat necesare și adecvate soluționării

cauzei cu care era învestită.

Faptul că rezoluția emisă de intimată a fost desființată de

instanță în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.,

nu constituie temei pertinent și suficient pentru angajarea răspunderii

penale a magistratului, în lipsa oricăror indicii care să susțină că

acesta ar fi acționat în concretizarea unui interes particular.

Eventualele erori apărute în procesul de interpretare și aplicare

a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu

în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate prin intermediul căilor

legale de atac exercitate în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, și justificarea existentei lor.

Așa fiind, în lipsa unui minim de indicii care să poată forma

convingerea organului de urmărire penală că poate începe urmărirea

penală, Înalta Curte constată că soluția adoptată în cauză este

temeinică și legală, neimpunându-se desființarea ei.

În ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la un

proces echitabil, ca urmare a neaudierii petiționarului și a martorilor

indicați în cadrul investigațiilor preliminare, Înalta Curte arată că,

potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi

penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Actele premergătoare au menirea, fie de a completa informațiile

pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea infracțiunii, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea

desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.

Legiuitorul nu limitează activitățile ce pot fi desfășurate în faza

actelor premergătoare, cu excepția dispunerii unor măsuri

procesuale, ceea ce conduce la concluzia că organele de urmărire

penală trebuie să acționeze în așa fel încât să epuizeze toate

verificările necesare unei eventuale începeri a urmăririi penale sau

pentru formarea convingerii asupra existenței ori inexistenței elementelor necesare adoptării unei soluții.

În speță, în mod justificat, s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, în raport de ansamblul faptic prezentat de

petiționar procedându-se la atașarea dosarelor menționate în

plângere și solicitându-se relații de la diverse instituții ale statului.

Neaudierea petiționarului în fața Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, în condițiile în care fusese audiat la 29 noiembrie 2008, iar celelalte acte îndeplinite nu relevau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor specificate în actul de sesizare penală, nu constituie o încălcarea a principiului egalității armelor și a dreptului la un proces

echitabil consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau

un motiv de nelegalitate a ordonanței adoptate, procurorul de caz

având posibilitatea să administreze actele premergătoare pe care le-

a considerat necesare și suficiente soluționării cauzei.

Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul art. 278/1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petiționarului F.M. împotriva

ordonanței nr. 907/P/2008 din 10 decembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală

și Criminalistică, menținând ordonanța atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

F.M. împotriva ordonanței nr. 907/P/2008 din 10 decembrie

2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.