ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin

rezoluția nr. 138/P/2008 din 23 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - DNA - SCC a dispus în temeiul art. 228 alin. (4)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de:

-

C.D., procuror în cadrul Biroului Teritorial Slobozia al D.N.A., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. cu

referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. de art. 246 C.

pen. raportat la art. 13

2

Legea nr. 78/2000, purtare abuzivă prev.

de art. 250 al. 2 C. pen., cercetare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art.

266 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

-

T.R., ofițer de poliție judiciară în cadrul aceluiași birou teritorial, pentru

comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și de cercetare abuzivă

prev. de art. 266 C. pen.

-

D.D., președinte al Agenției Domeniilor Statului, sub aspectul comiterii

infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Pe

baza actelor premergătoare efectuate s-au reținut următoarele:

Prin

plângerea formulată la data de 07 mai 2008, numitul C.M. a reclamat comiterea,

de către procurorul C.D. a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C.

pen.

Potrivit

denunțătorului, procurorul i-ar fi solicitat telefonic, în vara anului 2007,

spre a fi folosit de către cumnatul său T.V., un generator electric.

Solicitarea procurorului ar fi venit în contextul existenței unui dosar penal

înregistrat la Biroul Teritorial Slobozia al D.N.A. în care C.M. era cercetat

pentru mai multe infracțiuni comise în perioada 07 ianuarie 2005 - 06 august 2007,

când a îndeplinit funcția de prefect al județului Ialomița. În această cauză

avea să fie întocmit ulterior, chiar de către procurorul respectiv

rechizitoriul nr. 74/P/2007 din data de 03 iunie 2008.

În

legătură cu modul în care s-a derulat urmărirea penală în cauza penală

menționată, C.M. a formulat mai multe plângeri penale, adresate Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care l-a acuzat pe procurorul C.D. și pe ofițerul de

poliție T.R., care a participat la efectuarea unor acte de urmărire penală în

aceeași cauză, de exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, de cercetarea

abuzivă și de întocmirea unui rechizitoriu aflat în totală neconcordanță cu

situația reală de fapt.

Totodată,

petentul a reclamat și faptul că președintele A.D.S. - D.D., ar fi contribuit

la comiterea faptelor menționate de către cei doi anchetatori prin constituirea

abuzivă ca parte civilă a instituției pe care o reprezintă în cauza penală

menționată mai sus, considerând că și acesta se face vinovat de comiterea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Cercetările

efectuate în cauză nu au confirmat comiterea, de către persoanele cercetate, a

infracțiunilor pentru care au fost reclamați.

Astfel,

cu privire la împrumutul de folosință a generatorului de curent electric

aparținând denunțătorului, acesta a fost solicitat de către T.V., cumnat al

procurorului C.D., împrumutul făcând obiectul unei înțelegeri verbale încheiată

între beneficiar și fiul denunțătorului, nefiind identificată absolut nici o

legătură între acest presupus avantaj material creat rudei magistratului și

cauza penală pe care acesta o soluționa.

Dealtfel,

martorii audiați în cauză, propuși de denunțător - A.M. și T.P.C. au infirmat

orice contact cu procurorul, generatorul fiind transportat spre folosință la o

moară aparținând lui T.V. care, ulterior, a restituit bunul respectiv.

Înscrisul

întocmit cu prilejul restituirii bunului, la data de 06 mai 2008, atașat la

dosar, intitulat „proces verbal”, confirmă împrejurarea că generatorul a fost

utilizat în beneficiul firmei SC C.C. SRL, aparținând lui T.V., fiind restituit

chiar de acesta.

Înregistrările

audio realizate prin mijloace proprii de către denunțător, reprezentând

discuții purtate de acesta cu procurorul C.D. cu prilejul audierilor derulate

în cauza penală în discuție nu au confirmat faptul că magistratul ar fi

intervenit personal pentru ca generatorul electric respectiv să-i fie remis

cumnatului său.

Totodată,

împrejurarea că formularea denunțului survine după o perioadă mare de timp - un

an de zile de la presupusa faptă de corupție, în contextul finalizării anchetei

privitoare la denunțător chiar de către procurorul acuzat de acesta, conferă o

motivație subiectivă acestui demers.

Analizarea

modului în care s-a derulat urmărirea penală în cauză, observarea măsurilor

dispuse de procuror și a actului de sesizare a instanței la concluzia că toate

actele de urmărire penală efectuate sunt subscrise cadrului procedural legal,

singura instituție abilitată să se pronunțe asupra vinovăției denunțătorului

fiind instanța de judecată.

Nu

există nici un fel de indicii în sensul depășirii, de către magistratul C.D.

sau de către ofițerul de poliție judiciară T.R. a cadrului legal de derulare a

anchetei în Dosarul penal nr. 74/P/2007 înregistrat și soluționat de către

Biroul Teritorial Slobozia, din cadrul Serviciului Teritorial București al D.N.A.

De

asemenea, împrejurarea că reprezentantul A.D.S., D.D., a solicitat oficial, în

cauza penală respectivă, despăgubiri civile în beneficiul instituției pe care o

conduce nu are conotații penale,m instanța de judecată urmând a aprecia și

dispune cu privire la legalitatea și temeinicia respectivei cereri.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul C.M. a formulat o plângere, în temeiul art. 278 C.

proc. pen., adresată Procurorului șef al Secției de Combatere a Corupției din

cadrul D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu privire la

soluția adoptată față de intimatul C.D.

Critica

petiționarului a pornit de la faptul că anchetatorul de caz nu a efectuat toate

„actele premergătoare necesare sau minimale destinate verificării sau

completării informațiilor din actul de sesizare, adică a faptelor reclamate …

în sarcina domnului procuror C.D.”.

În

acest sens petiționarul a considerat că procurorul de caz ar fi trebuit să

solicite de la societățile de telefonie mobilă informații privind traficul

convorbirilor telefonice purtate de către petiționar cu D.C. la sfârșitul

anului 2007. petiționarul a susținut că de fapt moara cumnatului său aparține

în realitate procurorului D.C., generatorul fiind transportat de către martorul

M.A. în respectivul loc ca urmare a dispozițiilor date de către petiționar.

De

asemenea petiționarul C.M. a apreciat că depozițiile martorilor Aldescu Marin

și Toma Paul Cristian au fost interpretate în mod greșit ca fiind irelevante

penal, în adevăr acestea fiind deturnate de la scopul probațiunii propuse.

Pe

de altă parte se consideră că și înregistrarea audio-video propusă spre

probațiune a fost apreciată în mod superficial de către procurorul de caz, din

aceasta rezultând în mod indubitabil că generatorul electric a fost cerut de

către procurorul D.C.

De

altfel și în ceea ce privește celelalte capete de acuzare formulate de către

denunțător, potrivit acesteia procurorul de caz nu le-a acordat nici o atenție,

nerezultând că s-ar fi efectuat vreun act premergător, ori o verificare sumară

a aspectelor semnalate.

Examinând

dosarul de fond și soluția dispusă de procurorul de caz în Dosarul nr. 138/P/2008

a D.N.A. - Secția de combatere a corupției, procurorul șef a constatat că

aceasta este legală și temeinică.

Conform

dispozițiilor procesual penale în soluționarea unei cauze penale procurorul, în

lumina aflării adevărului judiciar, trebuie să strângă probe necesare atât în

favoarea cât și în defavoarea persoanelor cercetate. Acest lucru s-a întâmplat

în cauza penală nr. 138/P/2008 a Secției de combatere a corupției, procurorul

de caz administrând toate probele necesare aflării adevărului judiciar, o parte

din acestea fiind propuse chiar de către denunțătorul C.M.

În

atare situație, din evaluarea întregii probațiuni administrate în cauză nu a

rezultat că faptele semnalate de petiționarul C.M. ar intra sub incidența

răspunderii penale, înregistrările audio cu caracter extrajudiciar coroborate

cu probațiunea testimonială administrată de procurorul de caz neconducând la

concluzia că procurorul D.C., în instrumentarea Dosarului penal nr. 74/P/2007

al Biroului Teritorial Anticorupție Slobozia ar fi săvârșită vreo faptă

prevăzută de legea penală.

Nu

s-a putut demonstra de către procurorul de caz existența vreunei legături

infracționale între folosirea de către cumnatul său V.T. a generatorului

electric împrumutat de la petiționarul C.M. și soluția dispusă de către

procurorul D.C. în Dosarul nr. 97/P/2007 a Biroului Teritorial Anticorupție

Slobozia din cadrul D.N.A.

Pentru

considerentele expuse, Procurorul șef al Secției de Combatere a Corupției din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a

respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.M. împotriva

rezoluției nr. 138/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A. - S.C.C.

Nemulțumit

de soluția procurorului, petentul C.M. s-a adresat cu plângere, în condițiile art.

278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece

infracțiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie

formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că soluția de neurmărire

penală dată de parchet față de intimatul C.D. este legală și temeinică.

Astfel,

pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții.

Prima

condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de

urmărire să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, informații

deținute fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare

desfășurate ulterior sesizării.

Cea

de-a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din dispozițiile

art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen. (cu

excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Corect

s-a constatat intervenția art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este

prevăzută de legea penală) care a rezultat din actele prin care a fost sesizat

procurorul, cât și din actele premergătoare efectuate în cauză, împrejurare

care a determinat, corect, pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi

penale față de magistratul reclamant, pe baza situației de fapt reținute în

rezoluția atacată (care nu va mai fi reluată, fiind însușită de instanță).

Înalta

Curte apreciază că petentul C.M. a încercat pe calea instituției reglementată

de art. 275 și urm. C. proc. pen. să-și preconstituie opinii în cauza penală în

care este cercetat și în care intimatul C.D. a dispus trimiterea în judecată a

acestuia.

Petentul

are posibilitatea, în cadrul cercetării judecătorești, să solicite

administrarea de probe pentru a combate susținerile din rechizitoriul întocmit

de intimat și a dovedi eventuala sa nevinovăție.

În

consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că

intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu

legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia,

Înalta Curte, conform art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca

nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrat, rezoluție care va fi menținută.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.M. împotriva rezoluției nr. 138/P/2008

din 23 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției,

rezoluție pe care o menține.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.