ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpații M.D. și L.D. împotriva sentinței penale nr. 154/F din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul A.Ș., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 154/F din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, în rejudecare, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul M.D. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, privind faptele de autorat la M. și infracțiunea de instigare la A. și ceilalți inculpați, în două infracțiuni respectiv:

- autorat la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior (în legătură cu învinuitul M.E.);

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 25 C. pen. anterior, raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în legătură cu agenții de poliție A.A.A., N.P.A., P.I., A.G., S.D., C.R.L. și C.D.

- din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în două infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. anterior și, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen. anterior.

În legătură cu inculpatul M.D.

În baza art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - denunțător D.G. - a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 65 alin. (2) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani și 6 luni după executarea pedepsei.

În baza art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - fapta din iulie 2007 - a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani și 6 luni, conform art. 65 alin. (2) C. pen. anterior după executarea pedepsei.

În baza art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - fapta din august 2008 - a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani și 6 luni, conform art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, după executarea pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. anterior - cu referire la A.Ș.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 29 alin. (1) și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - fapte reținute cu privire la SC S.I. SRL Horezu și SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu referire la agentul de poliție P.I. - a condamnat același inculpat la

a) 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. anterior.

b) 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. anterior.

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. anterior - cu referire la învinuitul M.R.F. - a condamnat pe același inculpat la 10 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior -cu referire la învinuitul M.P.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1), respectiv art. 35 alin. (3) C. pen. anterior a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 05 mai 2009 până la data de 13 mai 2009, când a fost pus în libertate prin încheierea nr. 1782 din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 86

2

C. pen. anterior a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare a supus inculpatul următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 359 alin. (1) C. pen. anterior a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) raportat la art. 83 C. pen. anterior, precum și asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (2) C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior a respins cererea de revocarea a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată în această cauză până la rămânerea definitivă a hotărârii prin încheierea din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Pitești. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. anterior a restituit martorului denunțător D.G. suma de 5.000 RON. în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a confiscat de la inculpat contravaloarea pachetelor turistice în sumă totală de 13.914 RON.

În baza art. 14 alin. (1), (2) și (3) lit. b) C. proc. pen. anterior raportat la art. 998-999 C. civ. anterior a obligat pe inculpat către Inspectoratul de Poliție al județului Vâlcea la plata sumei de 154 RON. în baza art. 14 alin. (1), (2) și (3) lit. a) C. proc. pen. anterior a anulat ca fiind fals procesul-verbal de contravenție din 09 iulie 2008 întocmit de agentul de poliție P.I. A menținut măsura asigurătorie a sechestrului bunurilor imobile aparținând inculpatului M.D., conform ordonanței Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești din 04 mai 2009.

Cu privire la inculpatul L.D., a respins cererea de înlăturare a prevederilor art. 37 C. pen. anterior.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - fapta din anul 2007 - a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior - fapta din anul 2008 - a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior. În baza art. 86

4

C. pen. anterior a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 86

1

C. pen. anterior (termen de încercare 6 ani), stabilită prin sentința penală nr. 735 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 1538/288/2006, care nu se contopește cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul L.D. să execute în condițiile art. 57 C. pen. anterior pedeapsa totală de 4 ani și 6 Luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la inculpatul A.Ș., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 91 C. pen. anterior prin raportare la art. 18

1

C. pen. anterior a achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior și a aplicat acestuia amenda administrativă de 1.000 RON. A obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:

La data de 18 iunie 2009, a fost înregistrat rechizitoriul din Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- M.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că inculpatul, în calitate de ofițer de poliție judiciară, deținând inițial funcția de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor, iar, ulterior, de inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, a pretins și primit lunar în perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008, sume de bani în cuantum de circa 3.000 RON pe fiecare lună de la martorul D.G., în scopul de a nu-și îndeplini obligațiile de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri; luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, a pretins și primit în luna august 2008, contravaloarea unui pachet turistic pe litoralul românesc în cuantum de 9.056 RON, de la inculpatul L.D.; luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că a pretins și primit în luna iulie 2007, contravaloarea unui pachet turistic pe litoralul românesc în cuantum de 4.858 RON, de la inculpatul L.D.; instigare la infracțiunea de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. anterior, neurmată de executare, constând în aceea că i-a cerut inculpatului A.Ș. să-i remită bunuri sau alte valori comisarului de la Garda Financiară care efectua un control la sediul societății administrată de acesta pentru a nu fi sancționat contravențional sau să fie formulată împotriva sa o sesizare penală; instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. anterior și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, neurmată de executare, constând în aceea că le-a solicitat unor comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția Vâlcea să nu-și îndeplinească obligațiile de serviciu și să încheie acte de constatare contrar dispozițiilor legale, privind activitatea financiar-fiscală a două societăți comerciale, printre care și a inculpatului A.Ș.; abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în calitate de ofițer de poliție judiciară, având funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, a cerut învinuiților A.A.A., N.P.A., P.I., A.G., S.D., C.R.L., C.D. și M.E., toți agenți de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, să nu-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, dându-le dispoziții contrare legii, în acest fel cauzând o pagubă Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea și Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea; instigare la infracțiunea de fals intelectual și uz de fals în formă continuată în legătură directă cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că în calitate de ofițer de poliție judiciară, având funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, a cerut învinuiților N.P.A., P.I. și C.R.L. să facă mențiuni necorespunzătoare adevărului, prin completarea cu date nereale a unor procese-verbale de constatare a contravențiilor la regimul circulației rutiere; instigare la infracțiunea de „folosirea, în mod direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. anterior, constând în aceea că în luna septembrie 2008, i-a cerut învinuitului M.R.F. - șef serviciu investigare a fraudelor în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Argeș, să contacteze ofițeri din cadrul S.I.P.I. Argeș pentru a afla dacă-i sunt interceptate convorbirile telefonice sau se desfășoară operațiuni de supraveghere operativă asupra sa; instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, constând în aceea că l-a determinat cu intenție pe învinuitul M.P. să comunice datele de identificare ale unei alte persoane pentru a nu fi sancționat contravențional, ceea ce a și făcut.

- L.D., recidivist, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor dare de mită faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, constând în aceea că a oferit și a dat efectiv foloase necuvenite inculpatului M.D., în luna august 2008, sub forma unui pachet turistic pe litoral, în valoare de 9.056 RON, pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, având funcția de șef serviciu investigare a fraudelor și, ulterior, cea de adjunct a șefului I.P.J. Vâlcea, să-i protejeze activitățile ilicite; dare de mită faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, constând în aceea că a oferit și a dat efectiv foloase necuvenite inculpatului M.D., în luna iulie 2007, sub forma unui pachet turistic pe litoral, în valoare de 4.858 RON, pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, având funcția de șef serviciu investigare a fraudelor și, ulterior, cea de adjunct a șefului I.P.J. Vâlcea, să-i protejeze activitățile ilicite;

- A.Ș., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, constând în aceea că, în calitatea sa de martor, cu ocazia audierii în Dosarul nr. 59/P/2008, în care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu a inculpaților din această cauză, a făcut afirmații mincinoase cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

S-a menționat faptul că dosarul cauzei înregistrat la data de 18 iunie 2009, urmare a rechizitoriului întocmit de Ministerul Public a fost înaintat în cursul judecății în primă instanță Curții Constituționale în urma sesizării de către inculpatul L.D. cu o excepție de neconstituționalitate, cauza suspendându-se la data de 27 mai 2010, fiind retrimisă instanței după soluționarea excepției Ia data de 28 aprilie 2011, când cercetarea judecătorească în cauză a fost reluată.

În urma probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, probe constând în declarațiile denunțătorului, ale martorilor, înregistrări de convorbiri telefonice, declarații ale inculpaților, precum și ale învinuiților în faza de urmărire penală, procese-verbale întocmite de organele de poliție, facturi, adrese emise în cauză, rapoarte, proces-verbal de recunoaștere și altele, instanța de fond a reținut:

În legătură cu inculpatul M.D.:

Referitor la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008, inculpatul M.D., în mod repetat, a pretins și primit efectiv sume cuprinse între 1.000 și 3.000 RON, în cuantum total de 60.000 RON, cu scopul de a-i proteja inculpatului D.G. activitățile ilicite.

Prin denunțul formulat din 29 ianuarie 2009, D.G. - arestat în altă cauză - a sesizat organele de urmărire penală că, în perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008, i-a dat inculpatului M.D., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, în mod periodic, sub formă de mită, aproape lunar, sume cuprinse între 1.000 și 3.000 RON, cuantumul total al acestor sume fiind de circa 60.000 RON.

Instanța de fond nu va da relevanță exclusivă denunțului formulat, urmând a analiza atât declarațiile ulterioare date de denunțător în faza de urmărire penală, și în faza judecății, cât și celelalte probe administrate, respectiv declarațiile de martori și interceptările convorbirilor telefonice, astfel cum acestea au fost autorizate de instanțele competente. Denunțătorul a arătat că i-a dat inculpatului M.D. câte 20-30 milioane ROL, pe lună, în aprecierea sa în jur de 600 milioane ROL, curtea va avea în vedere că nu poate reține această valoare pretinsă și efectiv primită de inculpat în urma analizării materialului probator administrat în cauză în legătură cu infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, astfel încât se vor reține doar sumele de 2.000 RON respectiv 3.000 RON.

Strict raportat la conținutul acuzațiilor formulate chiar de parchet, instanța de fond a avut în vedere că în cauză s-a făcut dovada primirii de către inculpatul M.D. în două tranșe a sumelor de 2.000 RON respectiv 3.000 RON.

Numai în raport de aceste sume va fi analizat obiectul material al infracțiunii de luare de mită, în funcție de care vor opera criteriile de individualizare, cum ar fi cuantumul pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului sau confiscarea ce poate opera în cauză, la care se vor adăuga și celelalte situații sau împrejurări în legătură cu prejudiciul creat denunțătorului.

În calitatea sa de ofițer de poliție judiciară și în raport de funcțiile de conducere deținute în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea inculpatul M. a primit mită cu scopul de a-i proteja denunțătorului, D.G., activitățile desfășurate în cadrul grupului de firme controlat de acesta, acționar majoritar la SC A. SA și SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea.

Inculpatul își asumase obligația de a-l încunoștința în cazul în care se efectuau controale din partea unor instituții publice, cu atribuții de control, cum ar fi Garda Financiară, Biroul Vamal Vâlcea, poliție, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și altele, pentru a interveni în favoarea acestor firme sau să obțină soluții favorabile atunci când împotriva lui D.G., denunțător în cauză, se formulau sesizări penale, aflate pe rolul organelor de cercetare ale poliției din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, dosare penale în care se efectuau cercetări în legătură cu activitățile întreprinse în cadrul grupului său de firme.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că numai cu privire la aceste sume sunt probe evidente în această cauză, neprimind susținerea Ministerul Public că în cauză inculpatul ar fi obținut în mod repetat suma de 60.000 RON, pe întreaga durată a perioadei cuprinsă între ianuarie 2006 - septembrie 2008, și anume câte 2.000 sau 3.000 RON/lună.

În ceea ce privește probele testimoniale, instanța de fond a avut în vedere declarația martorului C.D. - din care rezultă că inculpatul venea în mod frecvent la societatea administrată de denunțător. Personal, martorul l-a auzit pe D.G. spunând că M.D. „iar ar fi venit după ciugulit” și a continuat spunând că s-a săturat de atâtea controale. A precizat martorul că de fiecare dată când existau controale la societate, administratorul D.G. era prezent.

Și martorul M.R.F., Șef al Serviciului de investigare a fraudelor din cadrul I.P.J. Argeș, a declarat că M.D. i-a pus că-l cunoaște pe D.G. de cca. 10 ani, întrucât lucrase într-un dosar penal care s-a finalizat cu arestarea și trimiterea în judecată a acestuia. A precizat acest martor că a fost contactat de inculpat, de le un post telefonic, ce nu-l avea în memoria aparatului său mobil.

În ceea ce privește interceptările convorbirilor telefonice, instanța de fond a avut în vedere convorbirile purtate între M.D. și martorul D.G. la data de 05 iunie 2008, cu această ocazie inculpatul i-a cerut denunțătorului suma de 2.000 RON, sumă pe care D.G. a lăsat-o martorului M.M.D., pentru ca acesta din urmă să o remită comisarului.

Din declarația martorului M.M.D., dată în faza de urmărire penală și reiterată în faza de judecată, a menționat: „îmi aduc aminte că prin vara anului 2008, am vorbit la telefon cu cumnatul meu D.G., care mi-a zis că îmi lasă o sumă de bani al cărui cuantum nu mi-l amintesc, banii pe care urmează să-i înmânez, în aceeași zi sau dimineața următoare, ofițerului de poliție M.D.”. În faza de judecată, martorul M.M.D. a menționat că nu a remis suma de bani inculpatului M. În acest sens, declarația denunțătorului D.G. se coroborează cu declarația martorului M.M.D. de la urmărirea penală fiind înlăturată ca nesinceră declarația dată în faza judecății. Ulterior, la data de 06 iunie 2008, a fost interceptată o altă convorbire telefonică purtată de denunțătorul D.G. cu un bărbat necunoscut, din care rezultă că i-a dat dreptul celui care „în funcția asta a rămas tot la fel”, adică „30...”.

Relevantă este, de asemenea, o altă convorbire telefonică purtată la data de 07 noiembrie 2008 între denunțător și inculpatul M.D., din care rezultă că aceștia urmau să se întâlnească la Grădina Zoologică, pentru a lămuri problemele de natură penală în care erau implicați. În ceea ce privește contestarea de inculpat a faptului că această convorbire nu a fost purtată cu el, instanța de fond va avea în vedere că și martorul M. a precizat că M.D. l-a telefonat de la un număr ce nu-l avea în memoria telefonului său. De asemenea, se va reține și conținutul convorbirii telefonice purtată între martorului D.G., notat cu D.G. și martorului M.M.D. (notat cu M.D.) din care rezultă că denunțătorul urma să-i lase pe birou mita pentru inculpat („douăzeci îi dau dă-l dracu că-i ajung”).

Cum declarațiile denunțătorului D.G. se coroborează cu declarațiile martorilor M.M.D., C.D. și M.R.F. având în vedere și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, instanța de fond constatată dovedită infracțiunea de luare de mită în formă continuată, reținută de parchet ca fiind săvârșită de inculpatul M.D.

Vor fi înlăturate apărările inculpatului M.D., referitoare la faptul că denunțătorul, prin declarațiile sale, a dorit exclusiv să obțină o soluție favorabilă în dosarul penal în care era deja arestat, având în vedere că în analiza materialului probator instanța de fond a precizat în mod expres că nu a dat relevanță exclusivă acestora, ci a analizat toate dovezile privitoare la infracțiunea de luare de mită.

Totodată, în ceea ce privește înregistrările convorbirilor telefonice, probă contestată de apărare, deoarece nu au fost efectuate în baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel Pitești, în faza urmăririi penale, fază în care pot să fie administrate probele, ci în faza actelor premergătoare, fază în care proba nu poate fi obținută în mod legal.

Legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale, întrucât textul de lege nu prevede în mod expres o atare condiție, așa cum este prevăzută, de exemplu, la efectuarea percheziției care este condiționată de începerea urmăririi penale. Potrivit art. 91

1

C. proc. pen. anterior, legiuitorul nu condiționează autorizarea interceptărilor și înregistrărilor de începerea urmăririi penale, o atare susținere că aceasta trebuia dată numai după începerea urmăririi penale, nu poate fi acceptată.

Ca atare, cum legea procesuală penală nu interzice ca mijlocul de probă identificat cu interceptările și înregistrările audio sau video să fie folosit și în faza actelor premergătoare, în această situație, instanța de fond a constatat că acest mijloc de probă poate să fie folosit în egală măsură atât în faza actelor premergătoare, cum este cazul în prezenta speță, cât și în cursul urmăririi penale, până la finalizarea procesului penal.

Nu poate fi împărtășită nici susținerea apărării că presupusa activitate infracțională inculpatului, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, deoarece o astfel de faptă reținută de parchet nu are legătură cu atribuțiile de serviciu.

În acest sens, conform fișei postului, șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor are multiple sarcini, printre care și aceea de organizare, coordonare, îndrumare și control în cadrul serviciului, precum și la unitățile teritoriale de poliție, iar conform fișei postului, ca și adjunct al Inspectoratului de Poliție are, de asemenea, multiple atribuții, printre care coordonarea și îndrumarea structurilor de poliție stabilite prin dispoziția inspectorului șefa serviciilor, birourilor și compartimentelor din cadrul unității de poliție, între altele, Serviciului Poliției de Ordine Publică, Serviciul Poliției Rutiere și posturile de poliție comunale, toate aceste atribuții - pe lângă altele - demonstrând că oricând inculpatul în funcțiile deținute se putea implica în exercițiul atribuțiilor de serviciu în cauzele penale, ce erau pe rolul organelor de poliție, printre care și cele care vizau pe denunțătorul D.G.

Or, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, cu grad profesional de comisar, deținând inițial, începând cu data de 1 septembrie 2005, funcția de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor, iar, ulterior, începând cu data de 15 aprilie 2008, funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție Județului Vâlcea, a primit sumele de bani menționate, de 3.000 RON, respectiv 2.000 RON, pentru a proteja activitățile desfășurate în cadrul grupului de firme controlat de D.G. sau de prieteni ai acestuia, prevalându-se de influența sa, ca urmare a funcției pe care o deținea și atribuțiilor de serviciu pe care le avea.

Astfel, instanța de fond reține în acest sens, discuția telefonică a denunțătorului D.G. cu inculpatul M.D., ocazie cu care l-a rugat „să-l ajute” pe B.I.M., un prieten al denunțătorului, care conducea un autoturism marca L., în care se afla cantitatea de 860 litri alcool, fără a avea toate documentele legale și care a fost surprins în trafic de organele de poliție, autoturism ce a fost ridicat de Garda Financiară - Secția Argeș, inculpatul M. intervenind în acest sens la șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor de la Pitești, M.R.F., pentru a i se restitui acel autoturism (declarațiile învinuitului M.R.F.).

De asemenea, la data de 5 iunie 2008, a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între inculpatul M.D. și martorul denunțător D.G. care-i solicita să intervină „la cei de la Pitești”.

În legătură cu faptul că inculpatul M.D. era interesat de dosarele penale vizând firmele SC A. SA și SC S.C. SRL, al căror acționar majoritar era denunțătorul D.G., instanța de fond a apreciat că este relevantă declarația martorei C.E., în care se arată că, în legătură cu plângerea formulată de Garda Financiară împotriva SC A. SA, s-a deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Vâlcea, iar de la poartă a fost condusă la biroul inculpatului M.D., care, la acea vreme era șeful Serviciului Economic din cadrul I.P.J. Vâlcea, ocazie cu care aceasta în biroul acestuia a dat o declarație pe calculator, prin tehnoredactare, după care nu mai reține dacă a dat o atare declarație, alături de alte fotocopii făcute de pe înscrisurile din dosar, a fost dusă de către ea sau a venit un alt polițist „să le ridice”, declarație pe care și-o menține în fața instanței.

Astfel de declarații, dar și conținutul convorbirilor telefonice menționate, demonstrează, în opinia instanței de fond, că inculpatul a pretins și a primit sumele de bani menționate, în total 5.000 RON, în considerarea atribuțiilor de serviciu pe care le avea, printre care și acelea de supraveghere și control, ceea ce demonstrează că este realizat și celălalt aspect al laturii subiective, și anume „legătura cu atribuțiile de serviciu” contestată de apărare.

Așadar, față de cele arătate, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită de la denunțătorul D.G., în formă continuată, având în vedere cele două activități infracționale repetate ale acestuia, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, constând în două acțiuni ce reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii continuate de luare de mită și, ca atare, în baza art. 254 raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa închisorii pentru această infracțiune.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen. anterior, raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În perioada 18 iulie 2007 - 25 iulie 2007, inculpatul M.D. a primit de la inculpatul L.D., un pachet turistic la unitatea hotelieră Y. din stațiunea Mamaia, județul Constanța, așa cum rezultă din factura de prestări servicii emisă pe SC A.T. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru suma de 4.858 RON, în scopul de a proteja activitățile ilicite ale inculpatului L.D. și pentru ca acesta să obțină o soluție favorabilă în anumite dosare penale aflate pe rolul organelor de cercetare ale poliției, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, dosare întocmite în urma unor plângeri depuse în legătură cu activitățile întreprinse în cadrul grupului de firme controlat de L.D. sau dosare întocmite ca urmare a unor plângeri penale formulate de inculpatul L.D. împotriva altor parteneri de afaceri.

Aceeași infracțiune prevăzută de art. art. 254 C. pen. anterior, raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - fapta din august 2008, privind luarea de mită de la inculpatul L.D. - va fi reținută din probele administrate în cauză, sens în care rezultă că M.D. a pretins și primit de la inculpatul L.D., tot un pachet turistic la aceeași unitate hotelieră Y. de pe litoral, în valoare de 9.056 RON, pentru perioada 03 august 2008 - 10 august 2008, conform facturii de prestări servicii emisă pe numele SC A.C. SRL Târgu Jiu, tot în același scop al protejării activităților ilicite ale inculpatului L.D., a firmelor sale, a rezolvării favorabile a dosarelor penale pe care acesta le avea în numele său sau în numele firmelor pe care le control pe rolul organelor de poliție al județului Vâlcea, prevalându-se de funcția de conducere și control deținută, și anume aceea de șef serviciu investigarea fraudelor și, ulterior, cea de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea.

Inculpatul L.D. - om de afaceri - controla direct sau prin intermediul altor persoane mai multe societăți comerciale, între care SC A.T. SRL, în numele căreia inculpatul M.D. a beneficiat în iulie 2007 de pachetul turistic în valoare de 4.858 RON, devenită ulterior SC A.C. SRL, în numele căreia, același inculpat, a beneficiat de această dată în august 2008, de pachetul turistic în valoare de 9.056 RON.

Probele care vin în dovedirea acestor infracțiuni sunt interceptările convorbirilor telefonice din 3 august 2008, între inculpatul M.D. și un bărbat (identificat ulterior ca fiind învinuitul L.D.), din care a rezultat că la acea dată, inculpatul a fost prezent pe litoral, mai întâi la Hotelul R., după care, constatând că este o greșeală, a sunat pe inculpatul L.D. pentru a-i confirma că rezervarea o are pentru Hotel Y.

Apoi, inculpatul M.D., urmare a discuției pe care a purtat-o cu inculpatul L.D., s-a deplasat la Hotel Y., așa cum a rezultat din convorbirea telefonică tot din 3 august 2008 - data începerii sejurului până la 10 august 2008 - convorbire în care intervine și recepționerul Hotelului Y., martorul H.G., care pentru a lămuri situația, a purtat o discuție cu inculpatul L.D., din care a rezultat că la Hotel Y. a fost făcută o rezervare de martora V.A.M. pe numele SC A.C. SRL sau SC A.T. SRL și după aceea de L.D., pentru un sejur între 3 și 10 august 2008.

În ceea ce privește sejurul din 3 august 2008 - 10 august 2008, convorbirile telefonice se coroborează cu declarațiile recepționerului menționat, martorul H.G., în care menționează că îl cunoștea pe inculpatul M.D., întrucât acesta mai fusese cazat la Hotel Y. în anii anteriori, arătând următoarele: „La data de 3 august 2008, întrebându-l pe domnul M.D. pe ce nume a fost făcută rezervarea în perioada solicitată, adică 03 august - 10 august 2008, acesta a afirmat că este posibil să fie pe numele său, adică M.D., sau pe numele unei societăți al cărei nume mi l-a comunicat ulterior, după ce a sunat pe cineva, mi-au spus că este vorba de SC A.C. SRL”.

La rândul său, declarația martorului H.G. se coroborează și cu declarațiile martorului D.A.C., de asemenea recepționer Hotel Y., în care a arătat că, în luna septembrie 2008, șefa recepției Hotelului Y., martora M.A., a constatat, după ce a primit situația cu debitorii, că SC A.C. SRL figurează cu un sold de 9.056 RON neachitat. Mai mult, arată martorul: „...am purtat discuții cu domnișoara M.A. și cu colegul meu H.G., pentru a stabili cine a stat în perioada respectivă cazat pe rezervarea făcută de SC A.C. SRL, aflând de la domnișoara M.A. că persoana care a beneficiat de sejurul respectiv este o cunoștință de-a domnului L.D., un client fidel al Hotelului Y. din Stațiunea Mamaia”.

De altfel, fiind audiată și martora M.A., șef recepție la Hotelul Y. din Mamaia, aceasta a confirmat că la începutul lunii iulie 2008, a fost apelată telefonic de către învinuita V.A.M., despre care cunoștea că este asistența învinuitului L.D., ocazie cu care aceasta i-a solicitat rezervarea unui apartament în Hotelul Y., pentru perioada 03 august 2008 - 10 august 2008 „pentru un prieten al domnului L.”.

Rezultă, astfel, cu prisosință, având în vedere convorbirea telefonică menționată, precum și declarațiile martorilor arătați, că inculpatul M.D. a beneficiat de un sejur la Hotel Y. din Mamaia, în perioada 03 august - 10 august 2008, sejur intermediat de inculpatul L.D.

De asemenea, instanța de fond a considerat că sunt suficiente probe pentru a demonstra că inculpatul M.D. a beneficiat tot la Hotel Y. din Stațiunea Mamaia, de un sejur în perioada 18 iulie - 25 iulie 2007, oferit tot de inculpatul L.D.

În acest sens, s-a apreciat că sunt edificatoare declarațiile unora dintre martorii menționați mai înainte, și anume D.A.C., recepționer la Hotel Y. din Stațiunea Mamaia, la care se adaugă și declarația altui martor, recepționer la același hotel, D.F., care confirmă faptul că inculpatul M.D. a petrecut un sejur în cursul anului 2007, la Hotel Y. din Mamaia.

Astfel, martorul D.A.C. a arătat că în urma discuțiilor purtate cu H.G. și M.A., cu referire la sejurul din august 2008, a aflat „că același client M.D. a fost cazat și în vara anului 2007”, reținând o atare situație, întrucât inculpatul M.D. ar fi produs „un incident la recepția Hotelului Y., referitor la unele neînțelegeri privind includerea în prețul de cazare a contravalorii mesei pentru copilul său”.

De asemenea, și martorul D.F. a confirmat această situație, în sensul că nefiind achitată factura pentru perioada 3 august - 10 august 2008 și purtând discuții cu M.A., șef recepție, și cu H.G., recepționer, a aflat de la aceștia că „numitul M.D. ar fi fost cazat la Hotel Y. din Stațiunea Mamaia și în cursul anului 2007, când acesta ar fi produs un incident la recepția hotelului, cu privire la plata contravalorii serviciilor de masă pentru copilul său”.

Faptul că inculpatul M.D. a beneficiat de cele două sejururi pe litoral la Hotel Y. din Stațiunea Mamaia, în perioada 3 august - 10 august 2008, respectiv 18 iulie - 25 iulie 2007, a fost demonstrat și de înscrisurile ridicate de la sediul unității hoteliere Y. din Stațiunea Mamaia și de la SC A.C. SRL Târgu Jiu, care au făcut dovada sigură că inculpatul M.D. s-a bucurat că în mod direct împreună cu familia sa de cele două pachete turistice, în perioadele menționate.

În acest sens, au fost avute în vedere următoarele înscrisuri cu privire la sejurul din perioada 3 august - 10 august 2008, și anume extras în sistemul electronic de gestiune hotelieră, care atestă că inculpatul M.D. a fost cazat în perioada 3 august 2008 - 10 august 2008, în acest hotel la camera nr. 106; ordin de plată în format electronic emis de către SC A.C. SRL, pentru valoarea de 9.056 RON, în care se menționează că suma de 9.056 RON este în conformitate cu factura proforma - cazare 03 - 10 august 2008. Și cu privire la sejurul din perioada 18 iulie 2007 - 25 iulie 2007, se au în vedere următoarele înscrisuri: fișa de cont a clientului extrasă din sistemul de gestiune hotelieră a Hotelului Y. din Mamaia, pentru clientul M.D. - camera 108, în sejurul 18 iulie - 25 iulie 2007; factură sistem electronic în valoare de 4.858 RON, emisă de unitatea hotelieră Y. din Mamaia, pentru sejurul din 18 iulie 2007 - 25 iulie 2007, client SC A.T. SRL.

Instanța de fond a apreciat că cele două sejururi de pe litoral, de care a beneficiat inculpatul M.D., au fost oferite de către inculpatul L.D., de aceeași firmă denumită inițial SC A.T. SRL Râmnicu Vâlcea și, ulterior, SC A.C. SRL Târgu Jiu, prin intermediul martorei V.A.M., cu care administratorul firmei, C.F., colabora, martoră care se prezenta ca fiind „asistenta învinuitului L.D.”, care a solicitat rezervarea apartamentului în Hotel Y., pe perioada 3 august - 10 august 2008, pentru „un prieten al domnului L.D.”, persoana cazată fiind inculpatul M.D., așa cum rezultă din probele administrate în cauză.

Mai mult, s-a avut în vedere că este concludentă în acest sens, al implicării inculpatului L.D. în numele SC A.C. SRL, alături de martora V.A.M., dovedită prin convorbirea telefonică din data de 3 august 2008, data începerii sejurului inculpatului M.D., între inculpatul M.D. și învinuitul L.D., convorbire în care intervine martorul H.G. din conținutul căreia s-au redat următoarele din care rezultă condițiile în care a fost făcută rezervarea pentru pachetul turistic.

Astfel, s-a reținut că inculpatul M.D. înlesnește convorbirea între inculpatul L.D. și martorul H.G., spunându-i că există o rezervare făcută de V.A.M., pe numele fie a SC A.T. SRL sau SC A.C. SRL sau pe numele de L.D., după care recepționerul H.G. confirmă că rezervarea este făcută pe SC A.T. SRL și după aceea pe numele de L.D., dar până la data de 9 august, ocazie cu care inculpatul L.D. arată că o să-i spună a doua zi numitei V.A.M. să prelungească încă o zi, mai exact, până pe data de 10 august 2008, când, de altfel, s-a și terminat sejurul inculpatului M.D., așa cum a rezultat din probele administrate în cauză.

De aceea, instanța de fond nu a primit susținerile constante ale inculpatului M.D. că nu a fost cazat la Hotelul Y. din Mamaia în perioadele menționate din august 2008, respectiv iulie 2007, susțineri care au fost, în opinia curții, nesincere și care nu au reflectat realitatea, în apărarea sa inculpatul invocând și alte situații cum ar fi aceea că, în legătură cu sejurul din 2007 nu a fost la Hotel Y., ci a fost în Bulgaria și China, situație care este infirmată chiar de înscrisurile de care se prevalează, și anume viza de pe pașaportul turistic, pentru că o astfel de viză cu privire la data ieșirii din țară și data intrării în țară, privește o altă perioadă decât cea în care inculpatul a fost cazat la Hotel Y., și anume perioada 19 august - 25 august 2007, și nu perioada efectivă a cazării la Hotelul Y. menționat, care a fost în perioada 18-25 iulie 2007.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere celelalte susțineri ale apărării, în sensul că o eventuală cazare în perioadele menționate nu poate fi reținută ca și luare de mită, întrucât inculpatul M.D. nu a avut, ca atribuție de serviciu, coordonarea activității organelor de cercetare penală la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea, în legătură cu dosarele ce le aveau în lucru, aceasta fiind în sarcina altor persoane cu funcții de conducere. Cum au fost analizate anterior atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.D., care deținea funcția de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor pe perioada 1 septembrie 2005 - 15 aprilie 2008, fiind numit ulterior în funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea, funcții exercitate care vizează și astfel de atribuții de coordonare și control a activității organelor de poliție pe linia cercetărilor penale, așa cum a rezultat din atribuțiile pe care le avea conform fișei postului menționate mai înainte, instanța de fond nu a reținut celelalte apărări ale inculpatului.

Existau dosare penale pe numele inculpatului L.D. sau a grupului de firme controlat de acesta, înregistrate înainte de perioada în care se susține că acesta din urmă i-ar fi plătit sejururile din iulie 2007, respectiv august 2008, pentru a proteja activitățile ilicite ale acestuia și a obține soluții favorabile în aceste dosare, astfel că nu exista nici un interes ca inculpatul L.D. să cumpere influența inculpatului M.D., din moment ce nu exista pe rolul organelor de poliție spre soluționare, astfel de dosare.

Astfel, la dosar au fost depuse înscrisuri doveditoare, și anume procesul-verbal din 27 ianuarie 2009, precum și procesul-verbal din 09 aprilie 2009, în care sunt consemnate toate dosarele penale înregistrate la I.P.J. Vâlcea, referitoare la numitul L.D., din care rezultă că astfel de dosare sunt înregistrate în anii 2008 și 2009, deci se aflau în lucru la organele de poliție, înainte de perioada în care inculpatul L.D. a oferit un sejur la mare inculpatului M.D., în august 2008, înlăturându-se, astfel, susținerea apărării că inculpatul L.D. nu avea niciun interes să cumpere influența inculpatului M.D.

Cu referire la faptul că astfel de dosare penale au fost înregistrate după ce inculpatul L.D. ar fi oferit, de asemenea, un alt sejur la mare inculpatului M.D., în iulie 2007, instanța de fond a apreciat că nici această susținere, în sensul că nu exista motivația ca inculpatul L.D. să plătească sejur gratuit inculpatului M.D., nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a observat din cazierul extrem de bogat al inculpatului L.D., acesta a avut mai multe dosare penale pe rolul instanțelor și înainte de anul 2007, în care firesc cercetările penale erau efectuate în condițiile legii, inițial de către organele de poliție, prin lucrători de poliție subordonați inculpatului M.D.

Mai mult, din înscrisurile prezentate în cauză cu referire la aceste aspecte, a fost exemplificată plângerea penală din anul 2005, depusă de Administrația Finanțelor Publice împotriva numiților L.D.R. și L.D., plângere care la data de 17 noiembrie 2005, așa cum a rezultat din rezoluția depusă pe dosar, a fost înaintată I.P.J. Vâlcea pentru cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Toate acestea au demonstrat că exista interes din partea inculpatului L.D., de a fi protejat de inculpatul M.D., care prin funcțiile pe care le deținea la acea dată, și anume aceea de șef Serviciu de Investigare a Fraudelor și, ulterior, de adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea, ar fi putut să influențeze în favoarea inculpatului L.D., urmare a atribuțiilor de serviciu, soluționarea favorabilă a multiplelor dosare pe care acesta le avea pe rolul organelor de cercetare penală, fie în calitatea sa de persoană care sesiza anumite fapte penale sau de persoană împotriva căreia erau sesizate fapte penale.

În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul M.D. a primit foloase necuvenite, constând în contravaloarea unui pachet turistic în sumă de 4.858 RON, pentru un sejur la mare oferit de inculpatul L.D., în perioada 18 iulie 2007 - 25 iulie 2007, în scopul de a proteja activitățile ilicite ale inculpatului L.D., ca urmare a atribuțiilor de serviciu pe care acesta le avea în calitate de ofițer de poliție judiciară, prevalându-se de funcțiile de conducere și control deținute ca șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor și, ulterior, de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea.

De asemenea, tot față de cele arătate, instanța de fond a avut în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul M.D. a primit foloase necuvenite, constând în contravaloarea unui pachet turistic în sumă de 9.056 RON, pentru un sejur la mare oferit de inculpatul L.D., în perioada 3 august 2008 - 10 august 2008, în scopul de a proteja activitățile ilicite ale inculpatului L.D., ca urmare a atribuțiilor de serviciu pe care acesta le avea, în calitate de ofițer de poliție judiciară, prevalându-se de funcțiile de conducere și control deținute ca ș