ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin plângerea adresată Curții de Apel Galați și remisă Înaltei Curți de Casație și Justiție prin sentința de declinare nr. 101/F din 13 mai 2009, petentul F.M. a solicitat desființarea rezoluției nr. nr. 284/P/2008 din 8 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.S.D., S.S. , C.C.M., B.D.I., E.L.S., S.C., N.D., C.L., L.M., M.L. și M.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 205, art. 249, art. 289, art. 291, art. 194, art. 264 C. pen.

Inițial, prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, la data de 25 octombrie 2007, persoana vătămată F.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de persoane din cadrul Judecătoriei Galați, Tribunalului Galați, Curții de Apel Galați, parchetelor corespunzătoare acestor instanțe, Poliției municipiului Galați, Primăriei Municipiului Galați, Consiliul Local Galați, Consiliul Județean Galați și Prefecturii Galați, sub aspectul infracțiunilor de primire de foloase necuvenite, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, insultă, neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals, șantaj, dare de mită, luare de mită, trafic de influență și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 256, art. 246, art. 205, art. 249, art. 289, art. 291, art. 194, art. 255, art. 254, art. 257, art. 264 C. pen.

Prin rezoluția nr. 115/P/2007 din data de 28 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.V.I.S., M.C.E. și C.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000. De asemenea, în conformitate cu art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la celelalte persoane reclamate pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, insultă, neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals, șantaj și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, art. 205, art. 249, art. 289, art. 291, art. 194, art. 264 C. pen.

și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări. Fiind audiată de procuror, la data de 19 februarie 2008, persoana vătămată F.M. a declarat că își menține plângerea formulată și că solicită efectuarea de cercetări față de lucrătorii de poliție și procurorii care au efectuat cercetări, respectiv au soluționat dosarele nr. 76917P/2004 și nr. 848/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, dosarele nr. 30/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dosarele nr. 845/11/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, dosarul nr. 419942/25 noiembrie 2003 al Secției 4 de Politie Galați, întrucât aceștia nu au administrat toate probele și au încălcat dispozițiile privind competența de soluționare.

De asemenea, persoana vătămată a precizat că formulează plângere penală și împotriva judecătorilor care au soluționat dosarele nr. 2371/P/2005 și nr. 2512/P/2005 ale Judecătoriei Galați, dosarele nr. 170/P/2006, nr. 5278/121/2006, nr. 377/COM/2004 și nr. 4187/COM/2004 ale Tribunalului Galați și dosarul nr. 760/CAF/200 al Curții de Apel Galați, pentru aceleași motive. În final, persoana vătămată a declarat că formulează plângere penală și împotriva inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Galați, procurorului general al României, ministrului de Interne, ministrului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii și primului ministru al României, întrucât aceștia nu au controlat și îndrumat activitatea instituțiilor publice din municipiul Galați și, în acest scop, în mod expres a solicitat efectuarea de cercetări penale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2. Din actele premergătoare administrate în cauză, procurorul a reținut că dosarul nr. 30/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost soluționat de către procuror C.V.; dosarul nr.848/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost soluționat de către procuror C.S.D. care, în prezent, face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați; dosarul nr. 7691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost soluționat de către procuror S.S. care se află, în prezent, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, iar plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției dispuse în acest dosar a fost soluționată de către procuror C.C.M.

care își desfășoară activitatea, în prezent, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați; dosarul nr. 2512/P/2005 al Judecătoriei Galați a fost soluționat de către judecător B.D.I., iar dosarul nr. 2371 /P/2005 al Judecătoriei Galați de către judecător E.L.S., care își desfășoară activitatea, în prezent, în cadrul Tribunalului Galați; dosarul nr. 5278/121 din 20 iunie al Tribunalului Galați a fost soluționat de completul format din judecătorii S.C., N.D. și C.L., iar dosarul nr. 170/P/2006 al Tribunalului Galați a fost soluționat de completul format din judecătorii L.M. , M.L. și M.F. În raport de conținutul plângerii, procurorul a concluzionat că nu există date sau indicii că în adoptarea soluțiilor judiciare magistrații intimați au săvârșit fapte penale.

3. Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 2512/623/ll-2/2009 din 13 februarie 2009 dată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 4. În plângerea adresată instanței la data de 16 martie 2009, petentul a atacat rezoluțiile menționate, reiterând în esență susținerile din plângerea penală și arătând că procurorul a făcut o cercetare formală, neadministrând probele necesare.

Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 284/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente: Referitor la rezoluția nr. 284/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, ce face obiectul plângerii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că procurorul a apreciat în mod corect că, prin adoptarea unor rezoluții/ordonanțe și, respectiv, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, în materie penală, magistrații - intimați nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei infracțiunii în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece ar fi fost fiind necesar ca aceștia să acționeze, cu știință, în scopul prejudicierii interesului unei părți, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Aprecierea că intimații - magistrați nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte penale, respectiv a infracțiunilor prev. de art. 256, art. 246, art. 205, art. 249, art. 289, art. 291, art. 194, art. 255, art. 254, art. 257, art. 264 C. pen., după cum apreciază petentul, este corectă, întrucât activitatea desfășurată de magistrații se înscrie printre atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească și regulamentele de ordine interioară ale instanțelor, iar cum din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimați în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale persoanei vătămate, simplul fapt că activitățile desfășurate de magistrați au condus la un rezultat care nu a convenit intereselor acesteia nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaților - magistrați.

Totodată, Înalta Curte constată că, de principiu, în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale; de asemenea, nu este permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la desființarea și transformarea hotărârilor judecătorești, aceasta fiind permisă numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și exercitate cu respectarea dispozițiilor legale.

În raport de aceste considerente, având în vedere că la dosarul cauzei procurorul a anexat copii după toate actele procedurale emise de magistrații - intimați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, indicate în plângerea penală astfel cum a fost precizată, Înalta Curte apreciază că nu mai era necesară administrarea altor acte premergătoare, critica petentului în acest sens fiind neîntemeiată. Pentru toate aceste motive, văzând și prevederile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul F.M. și, pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.M. împotriva rezoluției nr. 284/P/2008 din 8 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.