ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța din 29 iunie 2009, în Dosarul nr. 93/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și având în vedere și dispozițiile art. 45, art. 52 și ale art. 38 din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.L., P.V., T.S. și M.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen., precum și disjungerea cauzei față de C.L., P.V., T.S., M.L. și M.E., declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu încontra intereselor persoanelor, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, fals intelectual în înscrisuri oficiale.

Actul procurorului a reținut, analizând plângerea SC P.F. SRL Galați, prin administrator U.P., referitor la susținerile acesteia, că judecătorii menționați, din cadrul Curții de Apel Galați și Tribunalul Galați au admis în dosarele societății, folosirea unor societăți comerciale care la data judecării erau radiate (exemplu SC M.R.L. SRL Iași), astfel recuperându-se la buget 1.400.000 lei, iar M.L., a modificat în procesele judecate, datele pronunțării, ceea ce, ilegal, ar fi acoperit sumele de 5.477.414 și 55.340.000 lei datorate bugetului de stat, toate acestea pentru că au comis infracțiunea de luare de mită, nu s-a confirmat, fapta neexistând. Totodată, verificând și susținerile petentului date cu prilejul audierii sale din 26 mai 2009 în sensul că judecătorii foloseau, pentru a judeca, documente fiscale xerocopiate, care nu aveau certificare conform cu originalul din partea A.N.A.F.

- București documentele societății administrate încă din anul 2006, materialul fiind transmis D.N.A., cei reclamați fiind vinovați prin chiar acțiunile lor, procurorul nu a identificat comiterea vreunei fapte de corupție care să fie reținută în sarcina vinovaților. Împotriva ordonanței, U.P., reprezentant al SC P.F. SRL Galați, a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Combatere a Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în esență el arătând că „prin acest mod, procurorul G.I. încearcă, prin funcția ce o deține, să acopere sume de bani cu care s-a fraudat bugetul de stat și să își acopere abuzurile comise în perioada când își desfășura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați”, iar în dispunerea ordonanței atacate, nu a luat în considerare probele depuse.

Prin rezoluția nr. 411/II-2/2009 din 04 august 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, a respins ca neîntemeiată plângerea, actul procurorului reținând că U.P., formulând plângerea inițială, nu s-a conformat dispozițiilor art. 222 alin. (2) din C. proc. pen. în sensul că nu a indicat vreun mijloc de probă care să ateste fapte de corupție, simplele sale susțineri în ceea ce privește hotărârile judecătorești care l-au nemulțumit nefiind suficiente pentru începerea urmăririi penale. În baza dispozițiilor art. 278/1 din C. proc. pen.

petentul a formulat plângere penală la instanță, motivarea acesteia urmând aceeași situație de fapt și aceleași susțineri ca cele aduse în fața organului judiciar, el cerând desființarea ordonanței, a rezoluției procurorului ierarhic și începerea urmăririi penale față de toate persoanele sesizate „pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență și pentru fapte de corupție din Legea nr. 78/2000” (fila 4 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Totodată, petentul în sprijinul plângerii, a depus, în copie, acte privindu-l pe M.E., funcționar public D.G.F.P. Galați, adrese de la instanțele din raza Curții de Apel Galați, acte de la Administrația Financiară Galați, adrese de la A.N.A.F.

- D.G.F.P. Galați, hotărâri judecătorești în materie comercială, declarații fiscale ale societății, deconturi privind TVA ș.a. Plângerea nu este fondată. Este de amintit că, potrivit disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., examinând plângerea, se verifică ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. De asemenea, potrivit disp. art. 278 1 din același cod, plângerea poate viza numai actul procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deci nu și dispoziția de disjungere și numai în ce privește faptele reclamate, în cauză pretinsa infracțiuni. de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Ca atare, controlul judecătoresc în materia specială a plângerii contra actului procurorului, vizează legalitatea și temeinicia acestuia.

În raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că Ordonanța nr. 93/P/2009 din 29 iunie 2009 este legală și temeinică. Pentru a se putea începe urmărirea penală, într-o cauză sunt necesare două condiții: - prima, constă din existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală, să considere că s-a săvârșit o infracțiune, caz în care el poate deține informațiile, fie direct din sesizarea analizată, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării sale; - a 2-a condiție rezultă din art. 228 din C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a urmăririi penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., un astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, astfel că pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, din actele premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale, fiind constatat cazul prev. de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există). În cauză, utilizarea de către petent a unor documente emanate de la autoritățile fiscale sau hotărâri judecătorești în materie comercială nu au conturat că judecătorii reclamați, atunci când au pronunțat soluțiile, au fost corupți. Pronunțarea unei soluții nu echivalează cu reținerea, în ce-l privește pe magistrat, a fi rezultatul coruperii lui, astfel cum a susținut petenta, de fapt aceasta chiar subliniind că nu are probe materiale că s-ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 254 din C. pen., dar că aceasta rezultă din „acțiunile lor”.

Pentru considerentele expuse, plângerea petentului nefiind fondată, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

h o t ă r ă ș t e Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.F. SRL prin administrator U.P. împotriva ordonanței din 29 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, dispusă în Dosarul nr. 93/P/2009. Obligă petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.