ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 29 iunie 2009, în Dosarul nr.

93/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în temeiul dispozițiilor art.

228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și având în vedere

și dispozițiile art. 45, art. 52 și ale art. 38 din același cod, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.L., P.V., T.S. și M.L., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C.

pen., precum și disjungerea cauzei față de C.L., P.V., T.S., M.L. și M.E.,

declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu încontra

intereselor persoanelor, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani,

fals intelectual în înscrisuri oficiale.

Actul procurorului a

reținut, analizând plângerea SC P.F. SRL Galați, prin administrator U.P.,

referitor la susținerile acesteia, că judecătorii menționați, din cadrul Curții

de Apel Galați și Tribunalul Galați au admis în dosarele societății, folosirea

unor societăți comerciale care la data judecării erau radiate (exemplu SC M.R.L.

SRL Iași), astfel recuperându-se la buget 1.400.000 lei, iar M.L., a modificat

în procesele judecate, datele pronunțării, ceea ce, ilegal, ar fi acoperit

sumele de 5.477.414 și 55.340.000 lei datorate bugetului de stat, toate acestea

pentru că au comis infracțiunea de luare de mită, nu s-a confirmat, fapta

neexistând.

Totodată, verificând

și susținerile petentului date cu prilejul audierii sale din 26 mai 2009 în

sensul că judecătorii foloseau, pentru a judeca, documente fiscale xerocopiate,

care nu aveau certificare conform cu originalul din partea A.N.A.F. - București

documentele societății administrate încă din anul 2006, materialul fiind

transmis D.N.A., cei reclamați fiind vinovați prin chiar acțiunile lor,

procurorul nu a identificat comiterea vreunei fapte de corupție care să fie

reținută în sarcina vinovaților.

Împotriva ordonanței,

U.P., reprezentant al SC P.F. SRL Galați, a formulat plângere la procurorul șef

al Secției de Combatere a Corupției din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție, în esență el arătând că „prin acest mod, procurorul G.I. încearcă,

prin funcția ce o deține, să acopere sume de bani cu care s-a fraudat bugetul

de stat și să își acopere abuzurile comise în perioada când își desfășura

activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați”, iar în

dispunerea ordonanței atacate, nu a luat în considerare probele depuse.

Prin rezoluția nr. 411/II-2/2009

din 04 august 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, a respins ca

neîntemeiată plângerea, actul procurorului reținând că U.P., formulând

plângerea inițială, nu s-a conformat dispozițiilor art. 222 alin. (2) din C.

proc. pen. în sensul că nu a indicat vreun mijloc de probă care să ateste fapte

de corupție, simplele sale susțineri în ceea ce privește hotărârile

judecătorești care l-au nemulțumit nefiind suficiente pentru începerea

urmăririi penale.

În baza dispozițiilor

art. 278/1 din C. proc. pen. petentul a formulat plângere penală la instanță,

motivarea acesteia urmând aceeași situație de fapt și aceleași susțineri ca

cele aduse în fața organului judiciar, el cerând desființarea ordonanței, a

rezoluției procurorului ierarhic și începerea urmăririi penale față de toate

persoanele sesizate „pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență și

pentru fapte de corupție din Legea nr. 78/2000” (fila 4 dosar Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, petentul în

sprijinul plângerii, a depus, în copie, acte privindu-l pe M.E., funcționar

public D.G.F.P. Galați, adrese de la instanțele din raza Curții de Apel Galați,

acte de la Administrația Financiară Galați, adrese de la A.N.A.F. - D.G.F.P.

Galați, hotărâri judecătorești în materie comercială, declarații fiscale ale

societății, deconturi privind TVA ș.a.

Plângerea nu este

fondată.

Este de amintit că,

potrivit disp. art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., examinând

plângerea, se verifică ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului

cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

De asemenea, potrivit

disp. art. 278

1

din același cod, plângerea poate viza numai actul

procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deci nu și

dispoziția de disjungere și numai în ce privește faptele reclamate, în cauză

pretinsa infracțiuni. de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

Ca atare, controlul

judecătoresc în materia specială a plângerii contra actului procurorului,

vizează legalitatea și temeinicia acestuia.

În raport cu actele

și lucrările dosarului, Curtea constată că Ordonanța nr. 93/P/2009 din 29 iunie

2009 este legală și temeinică.

Pentru a se putea

începe urmărirea penală, într-o cauză sunt necesare două condiții: - prima,

constă din existența unui minim de date care permit organului de urmărire

penală, să considere că s-a săvârșit o infracțiune, caz în care el poate deține

informațiile, fie direct din sesizarea analizată, fie din actele premergătoare

desfășurate ulterior sesizării sale; - a 2-a condiție rezultă din art. 228 din C.

proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în

mișcare a urmăririi penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., un astfel de caz

rezultând fie din actele prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare

efectuate în urma sesizării, astfel că pot determina ca în locul începerii

urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

În cauză, din actele

premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale, fiind

constatat cazul prev. de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).

În cauză, utilizarea

de către petent a unor documente emanate de la autoritățile fiscale sau

hotărâri judecătorești în materie comercială nu au conturat că judecătorii

reclamați, atunci când au pronunțat soluțiile, au fost corupți. Pronunțarea

unei soluții nu echivalează cu reținerea, în ce-l privește pe magistrat, a fi

rezultatul coruperii lui, astfel cum a susținut petenta, de fapt aceasta chiar

subliniind că nu are probe materiale că s-ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art.

254 din C. pen., dar că aceasta rezultă din „acțiunile lor”.

Pentru considerentele

expuse, plângerea petentului nefiind fondată, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă.

Conform dispozițiilor

art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petenta va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

h

o t ă r ă ș t e

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.F. SRL prin administrator U.P.

împotriva ordonanței din 29 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, dispusă în Dosarul

nr. 93/P/2009.

Obligă petiționara

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 15 decembrie 2009.