ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2010

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 1233/44/2009 s-a dispus condamnarea inculpatei P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. precum și la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri private în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatei P.M.

și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni conform art. 82 C. pen. În baza dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. S-a dispus anularea actelor falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum și împuternicirea avocațială a avocatului C.I.

aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală. S-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată U.D. și a fost obligată inculpata P.M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că faptele inculpatei au fost dovedite cu plângerea penală și cu declarația părții vătămate, cu înscrisurile falsificate și cu scriptele de comparație, cu declarațiile martorei S.E. și ale învinuiților I.C.G., B.V. și U.A.V., care au relatat împrejurările în care inculpata a săvârșit faptele. S-a mai reținut că din rapoartele de constatare tehnico-științifică și din expertiza criminalistică reiese faptul că acțiunea introdusă la Judecătoria Ploiești, scrisul și semnăturile depuse pe cele trei cereri adresate instanței de judecată, datate in 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie 2005, precum și scrisul de pe împuternicirea avocațială a avocatului I.C., au fost executate de inculpată.

S-a reținut totodată că urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, iar solicitarea inculpatei, de a se dispune restituirea cauzei la parchetul competent, este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 39 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpata P.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17, 17 1 C. proc. pen., astfel: - în mod greșit instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real; - în mod greșit instanța de judecată nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărâre.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de Parchet, s-a susținut că instanța a considerat în mod greșit că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocațiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C.G., reprezintă o infracțiune de fals realizată printr-o rezoluție infracțională separată, aspect care nu rezultă din materialul probator administrat în cauză. S-a susținut, de asemenea, că instanța a precizat în mod generic că anulează actele falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum și împuternicirea avocațială a avocatului C.I. de la fila 59 din dosarul de urmărire penală, fără a le individualiza și a omis să anuleze acțiunea civilă și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, întocmite de inculpată.

S-a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17, 17 1 C. proc. pen. și art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului formulat, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatei pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și anularea actelor declarate false de către instanța de fond. Inculpata a criticat sentința recurată, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 2, 9, 13 și 18 C. proc.

pen., în esență pentru următoarele motive: - rechizitoriul întocmit nu este confirmat de procurorul ierarhic superior; - procurorul, care a efectuat urmărirea penală, a dispus măsuri cu privire la o persoană, care, după calitate, nu intra sub incidența competenței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - numitul B.V., cu calitate de învinuit în Dosarul nr. 502/P/2007; astfel trebuia ca în timpul cercetării penale să se disjungă cauza cu privire la B.V. și să se decline competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru a fi trimis spre cercetare poliției judiciare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece a redactat, semnat în numele U.D.

adresa către Primăria Brazi; - încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererilor de probatorii și prin înlăturarea probei cu înscrisuri fără o motivare corespunzătoare; - instanța de fond nu face aprecieri asupra aspectului de legalitate vizând latura civilă a cauzei, în raport de infracțiunea dedusă judecății; - instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, reținând în mod greșit săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa; în dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpata a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât la solicitarea părții vătămate, în cursul anului 2005, a scris machete-modele de cereri pentru Dosarul civil nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, dar că nu le-a semnat și nu le-a depus la registratura instanței în locul acesteia, iar probatoriul administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa în forma reținută de instanță.

Recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010, și, în principal, în baza art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen., să se constate că instanța nu a fost legal sesizată prin rechizitoriu și în temeiul art. 197 alin. (2), art. 300 și art. 322 C. proc. pen., să se trimită cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de care este acuzată inculpata nu există. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatei, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals.

Tot în subsidiar, dacă instanța va considera că este vinovată, să se constate că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., achitarea și aplicarea unei amenzi administrative. Totodată, a solicitat ca în situația condamnării să se rețină în sarcina ei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen., să se aibă în vedere faptul că nu are antecedente penale și a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului. Împotriva aceleiași hotărâri, a declarat recurs intitulat „recurs peste termen”, partea vătămată U.D., solicitând conform declarației de la fila 174 (dosar recurs) „repunerea în termenul de recurs”, întrucât avocatul ales pentru judecarea cauzei în fond nu a depus diligențe pentru a exercita în termenul legal calea de atac a recursului.

Recursurile declarate de Parchet și de inculpată sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta. Recursul părții vătămate este tardiv formulat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17 și 17 1 C. proc. pen. Astfel, prin rechizitoriul nr. 502/P/2007 din 09 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în cursul lunii decembrie 2002, între partea vătămată U.D.

și numitul B.V. s-a încheiat un înscris autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați L.M. și L.M.L., prin care aceasta a declarat că a primit de la B.V. suma de 90 milioane lei, reprezentând contravaloarea imobilului situat în comuna Brazi, sat Botești și s-a obligat să întocmească actul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 20 ianuarie 2003. În conținutul acestui înscris nu s-a descris imobilul care a făcut obiectul tranzacției dintre părți, astfel că între acestea au apărut neînțelegeri legate de suprafața de teren aferentă construcției care urma să fie înstrăinată. Urmare a acestui fapt, numitul B.V. a angajat-o pe inculpata P.M. pentru a-i acorda asistență juridică în vederea promovării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu partea vătămată, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Partea vătămată deținea acte de proprietate numai pentru suprafața de 250 m 2 , teren aferent imobilului, motiv pentru care inculpata a promovat, în numele acesteia, o acțiune civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al părții vătămate asupra suprafeței de 392 m 2 teren până la întreaga suprafață de 642 m 2 , tehnoredactând acțiunea și completând împuternicirea avocațială semnată în alb de numitul I.C.G., documente pe care le-a depus la Judecătoria Ploiești. Acțiunea civilă a făcut obiectul Dosarului nr. 11230/2005 al acestei instanțe. S-a reținut în rechizitoriu că pentru susținerea acestei acțiuni civile, numitul B.V. a contrafăcut semnătura părții vătămate U.D.

pe cererea adresată Primăriei comunei Brazi și înregistrată sub nr. 7865 din 10 octombrie 2005, cerere prin care solicita eliberarea unor acte din care să rezulte anul din care s-a plătit impozit pentru terenul care făcea obiectul Dosarului nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, precum și suprafața de teren pentru care s-a plătit impozitul. În cursul procesului civil, inculpata a întocmit și semnat în numele și pentru partea vătămată cererile depuse la dosarul sus-menționat la datele de 17 octombrie 2005, 21 noiembrie 2005 și 14 noiembrie 2005, prin judecătorul de serviciu. Partea vătămată a învederat instanței că nu a promovat acțiune civilă, având ca obiect cel menționat în Dosarul nr. 11230/2005 și nu a angajat avocat în acest sens, solicitând a se luat act că renunță la judecarea cauzei.

Prin rezoluția din 22 februarie 2007 (fila 5 dosar urmărire penală), în temeiul art. 34 C. proc. pen., s-a dispus conexarea Dosarelor penale nr. 4530/P/2006 și nr. 5174/2006, întrucât plângerile penale formulate de numita U.D. erau îndreptate, pe de o parte, împotriva numiților I.C.G. - avocat în cadrul Baroului Prahova și B.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 290 și art. 246 C. pen., iar pe de altă parte împotriva numiților B.V. și U.A. - funcționar la Primăria comunei Brazi sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 4530/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, având în vedere Referatul cu propunere de declinare a competenței întocmit de organul de cercetare penală al poliției judiciare învestit inițial cu soluționarea plângerilor formulate de partea vătămată U.D., în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 28 1 , modificat prin Legea nr. 27/2007 și art. 45 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, întrucât în cauză se reclamă săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană având calitatea de avocat. În urma examinării materialului de urmărire penală, se constată că, în cauză, rechizitoriul a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu respectarea dispozițiilor art. 28 1 C. proc.

pen. și art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) și (4) C. proc. pen. Potrivit art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 35 teza ultimă C. proc. pen. „dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reținute revine instanței superioare în grad”. Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale. Prin prisma dispozițiilor legale menționate se constată că, în cauză, activitatea de urmărire penală a fost efectuată de organul competent, motiv pentru care criticile inculpatei formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate. Motivul de recurs invocat de inculpata P.M., vizând neregularitatea actului de sesizare al instanței este, de asemenea, neîntemeiat.

Potrivit art. 300 C. proc. pen., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare și în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. Raportând criticile inculpatei la dispozițiile art. 300 C. proc. pen., se constată că în adresa din 09 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 4 Dosar nr. 1051/42/2008 al Curții de Apel Ploiești) se menționează că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc.

pen. Constatându-se îndeplinită cerința legală instituită de dispozițiile menționate, în mod corelativ se constată că sesizarea instanței este legală. În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpată cu referire, pe de o parte, la reținerea în sarcina sa a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. din care una în formă continuată (art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), iar pe de altă parte cererea sa de achitare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (fila 37 dosar recurs), acesta va fi examinat concomitent cu analiza primului motiv de recurs formulat de Parchet, întrucât vizează același caz de casare (art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen.). Astfel, din dispozitivul rechizitoriului nr. 502/P din 09 octombrie 2008 (fila 7 dosar urmărire penală) rezultă că inculpata P.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din examinarea actelor efectuate în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond nu rezultă că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. (prin încheiere sau prin hotărâre recurată).

Deși în rechizitoriu se reține că fapta comisă de inculpată, constă în aceea că în cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a promovat și semnat, fără mandat, în numele părții vătămate U.D., o acțiune civilă, având ca obiect constatarea unui drept de proprietate pe terenul în suprafață de 392 m 2 , la care a atașat împuternicirea avocațială a avocatului I.C.G., pe care a completat-o cu date nereale (în sensul că ar fi fost angajat de partea vătămată în vederea susținerii acțiunii), instanța a considerat că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocațiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C.G., reprezintă o infracțiune de fals realizată printr-o rezoluție infracțională separată.

Aceasta nu rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât inculpata a luat rezoluția infracțională a promovării unei acțiuni civile pentru a-l ajuta pe clientul său B.V. în vederea intrării în posesia imobilului și a unei suprafețe mai mari de teren, iar toate actele falsificate au fost depuse la dosar în realizarea aceluiași scop infracțional. Ca atare, în cauză fiind vorba de o rezoluție infracțională unică, se impunea condamnarea inculpatei pentru o singură infracțiune și anume infracțiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, se constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea a două infracțiuni fără a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. și fără a pune în discuția părților acest aspect. În aceste condiții, în mod greșit instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aflate în concurs real, motiv pentru care, sub acest aspect, atât criticile formulate de parchet cât și cele formulate de inculpată sunt fondate, urmând a se dispune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei pedepse în concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. În ceea ce privește critica inculpatei vizând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată - latura subiectivă - aceasta este nefondată.

Latura subiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe, deoarece, prin săvârșirea faptei, acesta urmărește producerea unei consecințe juridice. Intenția privește atât acțiunea de falsificare, cât și acțiunea de foloase sau de încredințare a înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii unor consecințe juridice. Latura subiectivă a infracțiunii este realizată și atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului în înscrisuri.

Consumarea infracțiunii are loc, după caz, în momentul în care autorul falsului folosește înscrisul falsificat sau îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, moment în care se produce și urmarea periculoasă. Din aceste perspective, raportat la speța dedusă judecății, se constată că vinovăția inculpatei, în forma cerută de lege, este dovedită. În contextul dat și prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, raportul de expertiză criminalistă efectuat în cauză dovedește, fără putință de tăgadă, existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpată. Motivul pentru care a procedat în acest mod, a fost acela de a-i profita clientului său, B.V.

pentru suprafața de 342 mp teren, pentru care existau neînțelegeri cu partea vătămată și pentru care aceasta nu poseda acte de proprietate. Acest fapt explică modul în care inculpata P.M. a tehnoredactat atât acțiunea civilă, în numele persoanei vătămate U.D., cât și acțiunea civilă în numele martorului B.V.; în acțiunea civilă introdusă pentru persoana vătămată U.D. se susține că aceasta a promovat acțiunea în vederea înstrăinării imobilului pentru care la momentul înțelegerii s-a stabilit prețul și s-a încasat, iar în acțiunea civilă introdusă pentru numitul B.V. se susține că persoana vătămată U.D. refuză să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Criticile inculpatei, referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat latura civilă a cauzei, sunt nefondate. Sub denumirea „infracțiunea de fals”, legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracțiuni, în Titlul VII al părții speciale a C. pen., faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite entități - înscrisuri - care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă. Capitolul III este consacrat infracțiunilor constând în falsuri în înscrisuri - art. 288 - art. 294 C. pen. - obiectul juridic comun constând în relațiile sociale referitoare la încrederea de care trebuie să se bucure aceste entități, cărora legea le-a atribuit însușire probatorie, adică adevărul pe care acestea au destinația legală de a-l exprima sau atesta.

Elementul material al laturii obiective al acestor infracțiuni se realizează, de regulă, printr-o acțiune de falsificare, de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracțiunile de fals produc și alte urmări, constând într-o pagubă materială sau o pagubă importantă sistemului judiciar. În speță, ne aflăm în situația primei variante a urmării produse prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată, respectiv aceea a stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Examinând critica formulată de parchet în sensul că instanța de fond nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată, constată că aceasta este fondată.

Astfel, instanța a precizat generic că anulează actele falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum și împuternicirea avocațială a avocatului C.I., aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală. Chiar dacă instanța a precizat filele la care se află în dosar actele false, încercând o individualizare a lor în acest fel, a omis să anuleze acțiunea civilă, aflată la fila 58 a dosarului de urmărire penală și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, aflată la fila 60 al aceluiași dosar. Deși s-a reținut în motivarea hotărârii că inculpata a tehnoredactat, promovat și semnat în numele părții vătămate U.D.

acțiunea civilă prin care se solicită instanței să constate dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 392 m 2 , până la întreaga suprafață de 642 m 2 , precum și faptul că inculpata a semnat și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005 la Dosarul civil nr. 11230/2005, în numele părții vătămate U.D., instanța a omis să le anuleze. În ceea ce privește cererea părții vătămate U.D. de repunere în termenul de declarare a recursului se constată că aceasta nu a făcut dovezile legale pentru a fi incidente dispozițiile art. 385 3 cu referire la art. 364 C. proc. pen., în sensul că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. În aceste condiții, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de partea vătămată este nefondată.

Declarația de recurs peste termen intitulată ca atare de partea vătămată U.D., astfel cum a fost motivată (fila 174 dosar recurs), nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 385 3 cu referire la art. 365 C. proc. pen., întrucât, așa cum rezultă din practicarea hotărârii recurate (fila 216 dosar fond) partea vătămată a fost prezentă la dezbaterile din 28 aprilie 2010. Așa fiind, urmează a respinge recursul peste termen declarat de partea vătămată U.D. Văzând dispozițiile art. 385 3 cu referire la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și ținând seama de faptul că declarația de recurs a fot înregistrată la data de 29 septembrie 2010, cu depășirea termenului de 10 zile, de la data de 28 aprilie 2010, când partea vătămată a fost prezentă la dezbateri, urmează a constata că recursul părții vătămate este tardiv formulat, urmând a dispune în consecință.

Pentru aceste considerente, cum și din oficiu nu s-au ivit și alte motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17 și 17 1 C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați a casa în parte sentința și, în rejudecare, a descontopi pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepse componente și a dispune condamnarea inculpatei pentru o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite - concretizat în modalitatea în care a fost săvârșită fapta - persoana inculpatei care este la primul impact cu legea penală, are studii superioare, o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei aplicate. Urmează a face aplicarea art. 71 C. pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei se apreciază că, o executare virtuală, în sensul dispozițiilor art. 81 C. pen., este de natură a da eficiență și sub acest aspect, dispozițiilor art. 52 C. pen. În considerarea acestui fapt corelativ și obligatoriu, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. Totodată, urmează ca în baza art. 348 C. proc. pen., să anuleze acțiunea civilă formulată în numele părții civile U.D. - fila 58 dosar urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005, fila 60 dosar urmărire penală, cererile formulate în numele părții civile U.D., din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată (filele 61, 62, 63, 64 dosar urmărire penală), urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată de U.D. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentei părți vătămate U.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea recursului. Ținând seama de dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de partea civilă U.D. Respinge recursul peste termen declarat de partea civilă U.D. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează în parte sentința penală nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 și, în rejudecare, descontopește pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata P.M. din infracțiunile prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. și de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata P.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., anulează acțiunea civilă formulată în numele părții civile U.D. - fila 58 dosar urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005 - fila 60 dosar de urmărire penală, cererile formulate în numele părții civile U.D., din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată (filele 61, 62, 63, 64 dosar urmărire penală).

Menține în rest dispozițiile sentinței. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă U.D. Obligă recurenta intimată parte civilă, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata P.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.