ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3999/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73/ F din 30 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 1233/44/2009 s-a dispus condamnarea

inculpatei P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.

(1) C. pen. precum și la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri private în formă continuată prevăzută de art.

290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse aplicate inculpatei P.M. și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea

de 4 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 4 luni conform art. 82 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a dispus anularea actelor

falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum și

împuternicirea avocațială a avocatului C.I. aflată la fila 59 din dosarul de

urmărire penală.

S-au respins pretențiile civile

formulate de partea vătămată U.D. și a fost obligată inculpata P.M. la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut

că faptele inculpatei au fost dovedite cu plângerea penală și cu declarația

părții vătămate, cu înscrisurile falsificate și cu scriptele de comparație, cu

declarațiile martorei S.E. și ale învinuiților I.C.G., B.V. și U.A.V., care au

relatat împrejurările în care inculpata a săvârșit faptele.

S-a mai reținut că din rapoartele de

constatare tehnico-științifică și din expertiza criminalistică reiese faptul că

acțiunea introdusă la Judecătoria Ploiești, scrisul și semnăturile depuse pe

cele trei cereri adresate instanței de judecată, datate in 17 octombrie 2005,

14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie 2005, precum și scrisul de pe împuternicirea

avocațială a avocatului I.C., au fost executate de inculpată. S-a reținut

totodată că urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, iar

solicitarea inculpatei, de a se dispune restituirea cauzei la parchetul

competent, este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 39 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpata P.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17, 17

1

C. proc. pen., astfel:

- în mod greșit instanța de judecată

a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de

fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real;

- în mod greșit instanța de judecată

nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărâre.

În dezvoltarea motivelor de recurs

formulate de Parchet, s-a susținut că instanța a considerat în mod greșit că

falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocațiale pe numele

altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului

I.C.G., reprezintă o infracțiune de fals realizată printr-o rezoluție

infracțională separată, aspect care nu rezultă din materialul probator

administrat în cauză.

S-a susținut, de asemenea, că

instanța a precizat în mod generic că anulează actele falsificate existente la

filele 61-64 dosar urmărire penală, precum și împuternicirea avocațială a

avocatului C.I. de la fila 59 din dosarul de urmărire penală, fără a le

individualiza și a omis să anuleze acțiunea civilă și cererea depusă la data de

13 octombrie 2005, întocmite de inculpată.

S-a solicitat ca, în temeiul

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17, 17

1

C. proc. pen. și art. 385

15

alin.

(1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului formulat,

casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatei

pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și

anularea actelor declarate false de către instanța de fond.

Inculpata a criticat sentința

recurată, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 2, 9, 13 și 18 C. proc. pen., în esență pentru următoarele motive:

- rechizitoriul întocmit nu este

confirmat de procurorul ierarhic superior;

- procurorul, care a efectuat

urmărirea penală, a dispus măsuri cu privire la o persoană, care, după

calitate, nu intra sub incidența competenței Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești - numitul B.V., cu calitate de învinuit în Dosarul nr. 502/P/2007;

astfel trebuia ca în timpul cercetării penale să se disjungă cauza cu privire

la B.V. și să se decline competența în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ploiești, pentru a fi trimis spre cercetare poliției judiciare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece a redactat, semnat

în numele U.D. adresa către Primăria Brazi;

- încălcarea dreptului la apărare

prin respingerea cererilor de probatorii și prin înlăturarea probei cu

înscrisuri fără o motivare corespunzătoare;

- instanța de fond nu face aprecieri

asupra aspectului de legalitate vizând latura civilă a cauzei, în raport de

infracțiunea dedusă judecății;

- instanța de fond a dat o

interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, reținând în mod greșit

săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa; în dezvoltarea

acestui motiv de recurs, inculpata a învederat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât la solicitarea

părții vătămate, în cursul anului 2005, a scris machete-modele de cereri pentru Dosarul civil nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, dar că nu le-a semnat

și nu le-a depus la registratura instanței în locul acesteia, iar probatoriul

administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa în forma reținută de instanță.

Recurenta inculpată a solicitat admiterea

recursului declarat, casarea sentinței penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010,

și, în principal, în baza art. 385

9

pct. 2 C. proc. pen., să se

constate că instanța nu a fost legal sesizată prin rechizitoriu și în temeiul art.

197 alin. (2), art. 300 și art. 322 C. proc. pen., să se trimită cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În subsidiar, a solicitat achitarea,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât fapta de care este acuzată inculpata nu există. Totodată, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., să se dispună

achitarea inculpatei, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de fals. Tot în subsidiar, dacă instanța va considera că este

vinovată, să se constate că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., achitarea și

aplicarea unei amenzi administrative. Totodată, a solicitat ca în situația

condamnării să se rețină în sarcina ei circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74, art. 76 C. pen., să se aibă în vedere faptul că nu are antecedente penale

și a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului.

Împotriva aceleiași hotărâri, a

declarat recurs intitulat „recurs peste termen”, partea vătămată U.D.,

solicitând conform declarației de la fila 174 (dosar recurs) „repunerea în

termenul de recurs”, întrucât avocatul ales pentru judecarea cauzei în fond nu

a depus diligențe pentru a exercita în termenul legal calea de atac a

recursului.

Recursurile declarate de Parchet și

de inculpată sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Recursul părții vătămate este tardiv

formulat.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză, dar și

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17 și 17

1

C. proc. pen.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 502/P/2007

din 09 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținându-se că, în cursul lunii decembrie 2002, între partea vătămată U.D. și

numitul B.V. s-a încheiat un înscris autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați L.M. și L.M.L., prin care aceasta a declarat că a primit de

la B.V. suma de 90 milioane lei, reprezentând contravaloarea imobilului situat

în comuna Brazi, sat Botești și s-a obligat să întocmească actul de

vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 20 ianuarie 2003. În

conținutul acestui înscris nu s-a descris imobilul care a făcut obiectul

tranzacției dintre părți, astfel că între acestea au apărut neînțelegeri legate

de suprafața de teren aferentă construcției care urma să fie înstrăinată.

Urmare a acestui fapt, numitul B.V. a angajat-o pe inculpata P.M. pentru a-i

acorda asistență juridică în vederea promovării unei acțiuni civile, în contradictoriu

cu partea vătămată, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești

care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Partea vătămată deținea acte de

proprietate numai pentru suprafața de 250 m

2

, teren aferent imobilului, motiv pentru care inculpata a promovat, în numele acesteia, o acțiune

civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al părții vătămate

asupra suprafeței de 392 m

2

teren până la întreaga suprafață de 642 m

2

, tehnoredactând acțiunea și completând împuternicirea avocațială semnată în alb de

numitul I.C.G., documente pe care le-a depus la Judecătoria Ploiești.

Acțiunea civilă a făcut obiectul Dosarului

nr. 11230/2005 al acestei instanțe. S-a reținut în rechizitoriu că pentru

susținerea acestei acțiuni civile, numitul B.V. a contrafăcut semnătura părții

vătămate U.D. pe cererea adresată Primăriei comunei Brazi și înregistrată sub nr.

7865 din 10 octombrie 2005, cerere prin care solicita eliberarea unor acte din

care să rezulte anul din care s-a plătit impozit pentru terenul care făcea

obiectul Dosarului nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, precum și suprafața

de teren pentru care s-a plătit impozitul. În cursul procesului civil,

inculpata a întocmit și semnat în numele și pentru partea vătămată cererile

depuse la dosarul sus-menționat la datele de 17 octombrie 2005, 21 noiembrie

2005 și 14 noiembrie 2005, prin judecătorul de serviciu.

Partea vătămată a învederat

instanței că nu a promovat acțiune civilă, având ca obiect cel menționat în Dosarul

nr. 11230/2005 și nu a angajat avocat în acest sens, solicitând a se luat act

că renunță la judecarea cauzei.

Prin rezoluția din 22 februarie 2007

(fila 5 dosar urmărire penală), în temeiul art. 34 C. proc. pen., s-a dispus

conexarea Dosarelor penale nr. 4530/P/2006 și nr. 5174/2006, întrucât

plângerile penale formulate de numita U.D. erau îndreptate, pe de o parte,

împotriva numiților I.C.G. - avocat în cadrul Baroului Prahova și B.V., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată

și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 290 și art.

246 C. pen., iar pe de altă parte împotriva numiților B.V. și U.A. - funcționar

la Primăria comunei Brazi sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în

înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prevăzute de art. 290

și art. 292 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 4530/P/2006,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, având în vedere Referatul cu

propunere de declinare a competenței întocmit de organul de cercetare penală al

poliției judiciare învestit inițial cu soluționarea plângerilor formulate de

partea vătămată U.D., în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. cu

referire la art. 28

1

, modificat prin Legea nr. 27/2007 și art. 45 C.

proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, întrucât în cauză se reclamă

săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană având calitatea de avocat.

În urma examinării materialului de urmărire

penală, se constată că, în cauză, rechizitoriul a fost întocmit de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu respectarea dispozițiilor art. 28

1

C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) și (4) C.

proc. pen.

Potrivit art. 45 C. proc. pen. cu

referire la art. 35 teza ultimă C. proc. pen. „dacă competența după natura

faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit,

competența de a judeca toate cauzele reținute revine instanței superioare în

grad”. Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi

penale.

Prin prisma dispozițiilor legale

menționate se constată că, în cauză, activitatea de urmărire penală a fost

efectuată de organul competent, motiv pentru care criticile inculpatei

formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs invocat de

inculpata P.M., vizând neregularitatea actului de sesizare al instanței este,

de asemenea, neîntemeiat.

Potrivit art. 300 C. proc. pen.,

instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare,

regularitatea actului de sesizare și în cazul în care se constată că sesizarea

nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de

îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie

organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Raportând criticile inculpatei la

dispozițiile art. 300 C. proc. pen., se constată că în adresa din 09 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 4 Dosar nr. 1051/42/2008 al Curții de

Apel Ploiești) se menționează că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul

legalității și temeiniciei, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc.

pen.

Constatându-se îndeplinită cerința

legală instituită de dispozițiile menționate, în mod corelativ se constată că

sesizarea instanței este legală.

În ceea ce privește motivul de

recurs formulat de inculpată cu referire, pe de o parte, la reținerea în

sarcina sa a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. din care una în formă continuată (art. 290

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), iar pe de altă parte

cererea sa de achitare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în

referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (fila 37 dosar recurs), acesta va fi examinat

concomitent cu analiza primului motiv de recurs formulat de Parchet, întrucât

vizează același caz de casare (art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen.).

Astfel, din dispozitivul rechizitoriului

nr. 502/P din 09 octombrie 2008 (fila 7 dosar urmărire penală) rezultă că

inculpata P.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din examinarea actelor efectuate în

cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond nu rezultă că s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. (prin încheiere sau prin

hotărâre recurată).

Deși în rechizitoriu se

reține că fapta comisă de inculpată, constă în aceea că în cursul anului 2005,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, a promovat și semnat, fără mandat,

în numele părții vătămate U.D., o acțiune civilă, având ca obiect

constatarea unui drept de proprietate pe terenul

în suprafață de 392 m

2

, la care a atașat împuternicirea avocațială a

avocatului I.C.G., pe care a completat-o cu date

nereale (în sensul că

ar fi fost angajat de partea vătămată în vederea susținerii acțiunii), instanța

a considerat că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri

avocațiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv

pe numele avocatului I.C.G., reprezintă o infracțiune de fals realizată

printr-o rezoluție infracțională separată.

Aceasta nu rezultă din

materialul probator administrat în cauză, întrucât inculpata a

luat rezoluția infracțională a promovării unei

acțiuni civile pentru a-l ajuta pe clientul său B.V. în vederea intrării în

posesia imobilului și a unei suprafețe mai mari de teren,

iar toate

actele falsificate au fost depuse la dosar în realizarea aceluiași scop

infracțional.

Ca atare, în cauză

fiind vorba de o rezoluție infracțională unică, se impunea condamnarea

inculpatei pentru o singură infracțiune și anume infracțiunea continuată de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De

asemenea, se constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei

pentru

săvârșirea a

două infracțiuni fără a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. și fără a pune în discuția părților acest aspect.

În aceste condiții, în

mod greșit instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru

săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

aflate în concurs real, motiv pentru care, sub acest aspect, atât criticile

formulate de parchet cât și cele formulate de inculpată sunt fondate, urmând a

se dispune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei pedepse în

concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

critica inculpatei vizând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată - latura subiectivă -

aceasta este nefondată.

Latura subiectivă a

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăția

făptuitorului sub forma intenției directe, deoarece, prin săvârșirea faptei,

acesta urmărește producerea unei consecințe juridice.

Intenția privește atât

acțiunea de falsificare, cât și acțiunea de foloase sau de încredințare a

înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii unor

consecințe juridice. Latura subiectivă a infracțiunii este realizată și atunci

când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat,

deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru

încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea

falsului în înscrisuri.

Consumarea infracțiunii

are loc, după caz, în momentul în care autorul falsului folosește înscrisul

falsificat sau îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea

producerii unei consecințe juridice, moment în care se produce și urmarea periculoasă.

Din aceste perspective,

raportat la speța dedusă judecății, se constată că vinovăția inculpatei, în

forma cerută de lege, este dovedită.

În contextul dat și

prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, raportul

de expertiză criminalistă efectuat în cauză dovedește, fără putință de tăgadă,

existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpată.

Motivul pentru care a

procedat în acest mod, a fost acela de a-i profita clientului său, B.V. pentru

suprafața de 342 mp teren, pentru care existau neînțelegeri cu partea vătămată

și pentru care aceasta nu poseda acte de proprietate. Acest fapt explică modul

în care inculpata P.M. a tehnoredactat atât acțiunea civilă, în numele

persoanei vătămate U.D., cât și acțiunea civilă în numele martorului B.V.; în

acțiunea civilă introdusă pentru persoana vătămată U.D. se susține că aceasta a

promovat acțiunea în vederea înstrăinării imobilului pentru care la momentul

înțelegerii s-a stabilit prețul și s-a încasat, iar în acțiunea civilă

introdusă pentru numitul B.V. se susține că persoana vătămată U.D. refuză să se

prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în

formă autentică.

Criticile inculpatei,

referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat latura civilă a cauzei,

sunt nefondate.

Sub denumirea „infracțiunea

de fals”, legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracțiuni, în

Titlul VII al părții speciale a C. pen., faptele de alterare a adevărului cu

privire la anumite entități - înscrisuri - care au menirea, potrivit legii, să

facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă.

Capitolul III este

consacrat infracțiunilor constând în falsuri în înscrisuri - art. 288 - art. 294

C. pen. - obiectul juridic comun constând în relațiile sociale referitoare la

încrederea de care trebuie să se bucure aceste entități, cărora legea le-a

atribuit însușire probatorie, adică adevărul pe care acestea au destinația

legală de a-l exprima sau atesta. Elementul material al laturii obiective al

acestor infracțiuni se realizează, de regulă, printr-o acțiune de falsificare,

de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol

pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracțiunile de fals

produc și alte urmări, constând într-o pagubă materială sau o pagubă importantă

sistemului judiciar. În speță, ne aflăm în situația primei variante a urmării

produse prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată, respectiv aceea a

stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită.

Examinând critica

formulată de parchet în sensul că instanța de fond nu a individualizat actele a

căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată, constată că aceasta este

fondată.

Astfel,

instanța a precizat generic că anulează actele falsificate existente la filele

61-64 dosar urmărire penală, precum și împuternicirea avocațială a avocatului C.I.,

aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală.

Chiar dacă

instanța a precizat filele la care se află în dosar actele false, încercând o

individualizare a lor în acest fel, a omis să anuleze acțiunea civilă, aflată

la fila 58 a dosarului de urmărire penală și cererea depusă la data de 13

octombrie 2005, aflată la fila 60 al aceluiași dosar.

Deși s-a reținut în

motivarea hotărârii că inculpata a tehnoredactat, promovat și semnat în numele

părții vătămate U.D. acțiunea civilă prin care se solicită instanței să constate

dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 392 m

2

, până la întreaga suprafață de 642 m

2

, precum și faptul că inculpata a

semnat și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005 la Dosarul civil nr. 11230/2005,

în numele părții vătămate U.D., instanța a omis să le anuleze.

În ceea ce privește cererea

părții vătămate U.D. de repunere în termenul de declarare a recursului se constată

că aceasta nu a făcut dovezile legale pentru a fi incidente dispozițiile art. 385

3

cu referire la art. 364 C. proc. pen., în sensul că întârzierea a fost

determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

În aceste condiții,

cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de partea

vătămată este nefondată.

Declarația de recurs peste termen

intitulată ca atare de partea vătămată U.D., astfel cum a fost motivată (fila

174 dosar recurs), nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 385

3

cu referire la art. 365 C. proc. pen., întrucât, așa cum rezultă din practicarea

hotărârii recurate (fila 216 dosar fond) partea vătămată a fost prezentă la

dezbaterile din 28 aprilie 2010.

Așa fiind, urmează a respinge

recursul peste termen declarat de partea vătămată U.D.

Văzând dispozițiile art. 385

3

cu referire la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și ținând seama de

faptul că declarația de recurs a fot înregistrată la data de 29 septembrie

2010, cu depășirea termenului de 10 zile, de la data de 28 aprilie 2010, când

partea vătămată a fost prezentă la dezbateri, urmează a constata că recursul

părții vătămate este tardiv formulat, urmând a dispune în consecință.

Pentru aceste considerente, cum și

din oficiu nu s-au ivit și alte motive de ordine publică care să atragă casarea

hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen. cu referire la art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17 și 17

1

C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/ F

din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați a casa în parte sentința și, în

rejudecare, a descontopi pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepse

componente și a dispune condamnarea inculpatei pentru o infracțiune de fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 291 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei se vor

avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile

părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite - concretizat în modalitatea în

care a fost săvârșită fapta - persoana inculpatei care este la primul impact cu

legea penală, are studii superioare, o atitudine corespunzătoare pe parcursul

procesului penal și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Totodată, vor fi avute în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei aplicate.

Urmează a face aplicarea art. 71 C.

pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Sub aspectul modalității de

executare a pedepsei se apreciază că, o executare virtuală, în sensul

dispozițiilor art. 81 C. pen., este de natură a da eficiență și sub acest

aspect, dispozițiilor art. 52 C. pen.

În considerarea acestui fapt

corelativ și obligatoriu, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.

(5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Totodată, urmează ca în baza art. 348

C. proc. pen., să anuleze acțiunea civilă formulată în numele părții civile

U.D. - fila 58 dosar urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005, fila 60

dosar urmărire penală, cererile formulate în numele părții civile U.D., din 17

octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată (filele

61, 62, 63, 64 dosar urmărire penală), urmează a menține celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de

partea vătămată de U.D.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentei părți vătămate U.D. la

plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea recursului.

Ținând seama de dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, cererea de repunere în termenul de declarare a

recursului formulată de partea civilă U.D.

Respinge recursul peste termen

declarat de partea civilă U.D.

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/ F din 30 aprilie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează în parte sentința penală nr.

73/ F din 30 aprilie 2010 și, în rejudecare, descontopește pedeapsa rezultantă

de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată

pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și de 4 luni închisoare

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata P.M. din

infracțiunile prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. și de art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art.

290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata P.M. la o

pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., aplică

inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare

de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage

atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen.,

anulează acțiunea civilă formulată în numele părții civile U.D. - fila 58 dosar

urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005 - fila 60 dosar de urmărire

penală, cererile formulate în numele părții civile U.D., din 17 octombrie 2005,

14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată (filele 61, 62, 63, 64

dosar urmărire penală).

Menține în rest dispozițiile

sentinței.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de partea civilă U.D.

Obligă recurenta intimată parte

civilă, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata

P.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte

cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2010.