ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 50 din data de 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea au fost

respinse cererile privind schimbările de încadrare juridică.

Au fost condamnate inculpatele: M.C. și M.A.,

pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.

de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. la câte 2 (doi) ani

închisoare.

Au fost achitate inculpatele pentru comiterea

infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. pen., complicitate la

înșelăciune.

S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a

dispus condamnarea inculpatei M.C. la câte 2 ani închisoare, este concurentă cu

infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr.

651 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați și

Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009, definitivă prin Decizia penală

nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea.

A fost descontopită pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 în

pedepsele componente de patru ani închisoare, șase luni închisoare, trei ani și

două luni închisoare, cinci luni închisoare și un an închisoare și 250 RON,

amendă aplicată prin Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009.

S-a menținut anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin Sentința penală

nr. 144/2009, de Judecătoria Focșani.

Au fost contopite pedepsele de patru ani

închisoare, șase luni închisoare, trei ani și două luni închisoare, cinci luni

închisoare, un an închisoare, 250 RON amendă cu pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 4

(patru) ani închisoare, în total inculpata M.C. având de executat pedeapsa de 4

(patru) ani închisoare.

S-a constatat că pentru inculpata M.C. s-a

emis mandat pentru executarea pedepsei privative de libertate în baza Sentinței

penale nr. 651 din 27 martie 2012.

A fost anulat Mandatul nr. 748 din 21 iunie

2012 emis de Judecătoria Focșani și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

I s-a interzis inculpatei pe perioada de

executare a pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții din

sentințele penale contopite. S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a

dispus condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare este concurentă

cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr.

651 din 27 martie 2012 de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați.

A fost descontopită pedeapsa de un an

închisoare în pedepsele componente de un an închisoare, o lună închisoare.

A fost anulată suspendarea condiționată a

executării pedepsei de un an închisoare.

Au fost contopite pedepsele de un an

închisoare, o lună închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 651/2012 cu

pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea

mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4

(patru) ani.

I s-a atras atenția inculpatei asupra

consecințelor nerespectării disp. art. 82 C. pen.

Au fost anulate actele false: adeverințe de

venit, cărți de muncă întocmite pentru obținerea creditelor de la B. Focșani de

către M.I., C.C., S.R., S.V., S.L.Ș., S.V., G.C., L.N., S.I., T.F.V., A.Ș.,

J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ș.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L., S.E., C.I., V.G.,

C.I.A. - descrise la urmărirea penală.

A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea

civilă promovată împotriva inculpatelor de B. - pentru Sucursala Focșani. Din

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: M.C. și M.A. sunt

prietene, nu au o ocupație sau pregătire profesională bine definitivă însă au

frecventat medii de afaceri în care au descoperit breșe prin care cu abilitate,

folosindu-se fie de naivitatea, fie de dorința de câștig ușor, pot obține

venituri și foloase proprii fără prea mult efort.

Astfel martorii G.L., T.F., A.Ș. au declarat

că le cunoșteau pe inculpate ca fiind brokeri bancari. Martora V.G. a declarat

că s-au recomandat ca persoane binevoitoare cu cunoștințe în domeniul bancar,

iar din depozițiile martorilor A.C. etc. rezultă că a fost suficient ca

inculpatele să-și ofere serviciile pentru a fi ulterior contactate, chiar dacă

martorii cunoșteau că inculpatele nu sunt angajatele niciunei unități bancare.

Ajutorul dat de inculpate martorilor era

simplu: acestea furnizau doritorilor actele necesare întocmirii dosarelor, iar

ulterior erau depuse la unitatea bancară pentru acordarea creditelor bancare.

Adeverințele care atestau existența unor

venituri lunare sigure prin calitatea de angajat la o societate comercială ca

emise de: SC A.C. SRL pentru C.C., S.E., S.L.Ș., S.V., S.R., SC B.S. SRL pentru

D.Ș.M., T.C.F.; SC M.F. SRL pentru G.C., L.N., S.I.; SC L.M. SRL pentru J.M.,

S.D.; SC M. SRL pentru A.Ș., T.F.V.; SC R.C. SRL pentru A.C., L.D., S.V.; SC

D.C. SRL pentru P.M., M.I.

Solicitanții le dădeau inculpatelor copii de

pe actele de identitate sau alte acte de stare civilă și odată dosarul

completat, martorii mergeau la B. Sucursala Focșani, le depuneau la martorii

W.A.M. (director) sau P.I.C. (consilier bancar) și în urma aprobării dosarelor

primeau creditele solicitate. După ridicarea banilor de la casieria băncii,

beneficiarii creditelor dădeau inculpatelor diferite sume solicitate inițial de

acestea ca plată pentru ajutorul acordat - falsificarea actelor depuse la

dosar.

Reprezentanții Sucursalei bancare F.D. au

arătat în declarațiile lor că la depunere actele componente ale dosarelor

îndeplineau toate cerințele de formă, nu prezentau indicii care să trezească

suspiciuni privind autenticitatea lor sau realitatea datelor conținute. Însă

când beneficiarii creditelor, repetat, nu și-au achitat ratele împrumuturilor,

unitatea bancară a încercat să contacteze societățile emitente ale actelor

depuse, pe administratorii acestora la adresele și numerele de telefon indicate

și abia atunci au constatat nerealitatea actelor depuse.

La urmărirea penală audiindu-se martorii S.P.

ca administrator al SC D.C. SRL, M.M. - administrator la SC M. SRL, B.C. -

administrator la SC B.S. SRL, P.I. - administrator la SC L. SRL, M.C.A. -

administrator la SC A.C. SRL, Ț.I. - administrator la SC M.F. SRL, contabilii

V.D., I.V., P.M., s-a dovedit cu certitudine că aceste societăți nu au emis

adeverințele de venit depuse la dosarele de credite și acești martori au

precizat că societățile emitente nu au avut niciodată directori economici sau

administratori consemnați în adeverințele de venit.

Verificându-se carnetele de muncă s-a

constatat la urmărirea penală pentru cei 24 de martori că acestea cuprind date

nereale deoarece nu sunt confirmate în evidențele Inspectoratului Teritorial de

Muncă.

Contractul de muncă nr. AA/2007 înregistrat

în rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit

aparținând lui S.L.Ș. a fost identificat în evidența ITM ca fiind în realitate

încheiat între D.V. și SC V.P. SRL; Contractul nr. BB/2006 înregistrat în

rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit

aparținând lui J.M. a fost identificat în evidența ITM ca fiind în realitate

încheiat între O.M. și SC T.L.T. SRL, iar situația aceasta se repetă la toate

copiile de pe carnetele de muncă.

S-a dovedit astfel că acele copii de pe

carnetele de muncă erau falsificate prin completare cu date ale altor contracte

de muncă aparținând altor persoane. Având în vedere faptul că pe acele copii ale

carnetelor de muncă erau aplicate și ștampilele și semnăturile aparținând unor

inspectori ITM, s-a procedat la audierea acestora.

Inspectorii ITM V.L., C.S., P.C., O.V., D.I.

au declarat faptul că își recunosc semnăturile din rubricile special destinate

acestora de pe copiile carnetelor de muncă în litigiu, însă nu au semnat ei și

nu au ștampilat carnetele de muncă respective și nu le-au avut în supraveghere

niciodată.

Unii dintre martori au constatat direct

modalitatea în care inculpatele întocmeau actele necesare obținerii creditelor.

Astfel, M.I. a declarat că în timpul unei

vizite la reședința lui M.A. a observat că aceasta avea o foaie de hârtie A4,

pe care erau aplicate ștampile ale unor societăți comerciale.

M.A. lua impresiunile de ștampile ale unor

societăți comerciale (aplicate pe o foaie de hârtie A4) și le aplica pe

adeverințele de venit după care acea adeverință de venit era xerocopiată

producându-se astfel o xerocopie de pe o adeverință de venit gata ștampilată.

Această adeverință era completată cu pix cu pastă neagră cu datele persoanelor

cărora li se întocmeau dosarele de credit. În continuare, martora M.I. a

declarat că a văzut des venind în casa inculpatei M.A. pe numita M.C., fiind

bune prietene. Deseori M.C. scria la computerul lui M.A. fără a permite accesul

niciunei persoane în acea încăpere și avea o atitudine autoritară față de

aceasta.

La urmărirea penală inculpata M.A. a

recunoscut faptul că în anul 2008 a ajutat mai multe persoane să obțină credite

bancare procurându-le dosarele de credit. A arătat că în anul 2007 a cunoscut-o

pe M.C. și a aflat de la aceasta că este broker de credite și că poate obține

credite bancare. În anul 2008 când nepoata sa S.V. a dorit să obțină un credit

ipotecar și nu avea toate documentele în regulă, M.C. s-a oferit să o ajute și

astfel în două zile au avut documentele gata întocmite. M.C. a avut nevoie doar

de cartea de muncă a numitei S.V. și xerocopie de pe cartea de identitate

pentru a întocmi documentele necesare la bancă.

Tot astfel s-a procedat și cu documentele

întocmite de M.C. pentru S.R. atunci când acesta a dorit să obțină un credit de

nevoi personale pentru a-și ajuta fiica în amenajarea apartamentului. S.V. a

confirmat faptul că documentele pentru obținerea creditului au fost aduse de

către M.C. și că a plătit pentru ele suma de 4.000 RON din care M.C. i-a spus

că va plăti 3.000 RON contribuții sociale retroactiv la ITM și 1.000 RON este

comisionul ei.

De asemenea, M.A. a declarat că după

întocmirea acestui dosar de credit, M.C. i-a spus că dacă îi va aduce și alte

persoane doritoare de credite îi va da și ei un comision de 300 RON. Astfel,

inculpata M.A. cerea persoanelor care aveau nevoie de credite bancare copii de

pe cărțile de muncă și de pe buletinele lor pe care le dădea lui M.C. Aceasta

întocmea adeverințe de venit false și întocmea un dosar de credit pe care îl

dădea lui M.A. să-l predea persoanei solicitante de credit.

M.A. a observat faptul că M.C. avea într-o

mapă de culoare neagră mai multe ștampile ale societăților comerciale dintre

care și le aduce aminte pe cele aparținând SC A.C. SRL și pe cea aparținând SC

"M.F." SRL. Cu această ocazie a aflat de la M.C. că aceasta poate să

semneze în diferite feluri și să scrie cu un specimen de scris diferit, astfel

încât scrisul său de pe documentele întocmite la bancă să nu corespundă cu cel

de pe alte documente. Tot din declarația dată de M.A. a reieșit faptul că M.C.

venea cu copii ale cărților de muncă ștampilate pe care le completa cu date

suplimentare cu un pix de culoare neagră. De asemenea, tot M.C. completa și

declarațiile de venit cu datele persoanelor solicitante.

Inculpata M.A. a recunoscut faptul că la

solicitarea inculpatei M.C. a mai semnat anumite documente, iar ștampila

aplicată pe adeverința lui L.D. este a societății sale și, de asemenea,

recunoaște faptul că s-a întâlnit cu diferite persoane cărora le-a procurat

dosare pentru obținerea unor credite bancare de la care a luat suma de 1.000

euro, din care și-a oprit suma de 300 RON, restul banilor fiind dați inculpatei

M.C.

În urma verificărilor s-a constatat faptul că

pe numele firmei lui M.A. - SC "R.C." SRL au fost emise adeverințe de

venit pe numele lui A.C., L.D., S.V., ultimele două persoane fiind rude cu M.A.

Inculpata M.C. nu a recunoscut acuzațiile

aduse și susținerile inculpatei M.A.

Însă aceste susțineri despre activitatea

inculpatei M.C. au fost confirmate și de martorii beneficiari ai creditelor.

Aceștia prin declarațiile lor au descris activitatea infracțională desfășurată

atât de M.C., cât și de M.A.

G.C. a declarat că M.A. i-a procurat actele

cu care a obținut un credit bancar de la B. - Agenția "F.D." Focșani.

Pentru aceasta i-a dat numitei M.A. o xerocopie de pe cartea de identitate, iar

aceasta i-a adus după câteva zile dosarul de credit cu toate documentele.

G.L. a declarat faptul că în anul 2008 a

cunoscut-o pe numita M.C., care i-a spus că este broker de credite și dacă

dorește îi poate obține un credit bancar. Având în vedere că a avut nevoie de

bani, M.C. i-a spus că îi va procura ea toate documentele necesare obținerii

unui credit bancar, dar contra sumei de 6.000 RON, în cazul în care va obține

un credit de peste 20.000 RON. După aproximativ 3 zile G.L. a primit dosarul de

credit cu care a mers la bancă și în baza căruia i s-a aprobat creditul. Deși a

întrebat-o dacă documentele din dosar sunt în regulă, M.C. i-a dat asigurări că

nu va avea nicio problemă. După ce G.L. a obținut creditul s-a întâlnit cu M.C.

în zona clădirii "F." de pe Bd. Unirii din Focșani, unde i-a dat suma

de 6.000 RON din cei 23.000 primiți credit de la bancă. În continuare G.L. a

precizat faptul că întrucât aflase și că mama unei colege de școală de-a fiicei

sale are nevoie de bani i-a recomandat-o acesteia tot pe M.C. Astfel și numita

T.F. a obținut dosarul de credit tot de la M.C. plătind suma de 2.800 RON

pentru acest dosar. În continuare, T.F. recunoaște faptul că nu a lucrat

niciodată la SC "B.S." SRL - societate la care apare ca angajată pe

adeverința de venit folosită la bancă.

V.G. a declarat faptul că le-a cunoscut pe

numita M.A. și pe M.C. în anul 2008, în timp ce lucra la un fast-food în

municipiul Focșani. Atunci aceasta a venit în vizită la proprietarul

restaurantului și astfel a aflat că dacă dorește să obțină un credit bancar

poate apela la aceasta. În luna mai 2008 i-a solicitat numitei M.A. să o ajute

să obțină un credit bancar.

Aceasta i-a adus dosarul cu documentele

necesare pe care le-a prezentat la bancă și a obținut un credit în valoare de

10.300 RON. Pe M.A. a recunoscut-o din fotografii și a declarat că nu a mai văzut-o

de la data când a primit dosarul de credit.

Și D.Ș.M. a declarat că documentele necesare

obținerii unui credit bancar au fost obținute tot de M.C. Valoarea creditului

fiind de 10.300 RON la care s-a adăugat și un card de cumpărături, inculpata

M.C. i-a cerut numitei D.Ș.M., pentru procurarea acestui dosar de credit, suma

de 500 euro.

S.I. a recunoscut că în anul 2008 a dorit

obținerea unui credit bancar pentru care documentele necesare la bancă au fost

procurate de către M.A. Pentru acest dosar de credit el i-a dat lui M.A.

xerocopie de pe cartea de identitate și de pe cartea de muncă. După 4 zile

dosarul a fost întocmit și acceptat de către bancă - S.I. semnând dosarul de

credit. După aproximativ o săptămână a primit banii. Pentru întocmirea acestor documente

S.I. a plătit suma de 5.000 RON inculpatei M.A. drept comision pentru

procurarea dosarului de credit.

C.I.A. a declarat faptul că în anul 2008 a

avut nevoie de bani pentru a obține un credit bancar și întrucât mai avea și

alte credite bancare a apelat la un angajat de-al său, pe nume A.Ș., care să

facă un credit pe numele său și să împartă ratele și suma de bani obținută. În

acea perioadă o cunoscuse pe M.C., care i-a spus că este broker de credite și

că îl poate ajuta să obțină credite bancare. Astfel, M.C. i-a adus dosarul de

credit pentru care a plătit un comision de 4.000 RON. Ulterior, întrucât și

fratele său C.C. și tatăl său C.I. au dorit obținerea unui credit bancar, tot

M.C. a fost cea care le-a întocmit dosarele de credit. Pentru creditul de

27.000 RON obținut de C.C., inculpata M.C. a primit suma de 3.000 RON, iar

pentru creditul de 40.000 RON obținut de C.I., inculpata a primit de la C.I.A.

suma de 5.000 RON. Conform declarațiilor lui C.C. și C.I. banii obținuți din

aceste credite tot de C.I.A. au fost folosiți în parte.

În ceea ce o privește pe P.M., s-a constatat

faptul că aceasta a continuat să plătească ratele la creditul obținut.

Numitul J.M., deși este fratele inculpatei

M.C., a declarat că o persoană pe care a întâlnit-o ocazional s-a oferit să-i

întocmească un dosar pentru a obține un credit bancar.

În urma audierii, inculpata M.C. nu a

recunoscut acuzațiile ce i se aduc și a declarat faptul că nu cunoaște pe

niciuna dintre persoanele inculpate din acest dosar de urmărire penală și nu

dorește să facă nicio confruntare cu aceste persoane.

Totodată, aceasta a declarat faptul că în

perioada iunie 2008 - decembrie 2008 a fost plecată în Italia, fapt care poate

fi confirmat și de martora I.V. Astfel, organele de cercetare penală au procedat

la audierea martorului propus de inculpata M.C.

Deși M.C. a negat că ar fi avut vreo legătură

cu creditele obținute de aceste persoane de la B., atât M.A. cât și M.I. au

recunoscut-o pe M.C. ca fiind persoana care întocmea documentele de credit, iar

C.I.A., G.L., D.Ș.M., S.V. au recunoscut că aceasta le-a dat documentele

necesare obținerii creditelor, folosindu-se și planșe fotografice.

La urmărirea penală s-a procedat la

percheziționarea imobilelor în care își aveau domiciliul M.C. și M.A.

În urma perchezițiilor efectuate în cauză la

domiciliul inculpatei M.C. s-a găsit carnetul de muncă X aparținând lui J.M. În

urma analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat

la rubricile speciale cu denumirea angajatorului SC L. SRL, care apare la

rubricile speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de

credit. De asemenea, în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința

numitei M.A. s-a găsit carnetul de muncă Y aparținând lui S.V. În urma

analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat la

nicio rubrică cu denumirea angajatorului SC R.C. SRL, care apare în rubricile

speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de credit.

Și carnetul de muncă al lui B.N. folosit la

dosarul de credit al lui C.C. și A.Ș. s-a constatat faptul că nu este completat

la nicio rubrică cu vreo denumire de angajator.

Apărarea inculpatei M.C. privind aflarea sa

în străinătate în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 nu prezintă relevanță

câtă vreme martorii indicați anterior au declarat despre împrejurările în care

au contactat inculpata și aceasta le-a înaintat actele neconforme cu

realitatea, au identificat-o pe aceasta din planșele foto prezentate la

urmărirea penală.

Chiar dacă în cauză nu s-a efectuat o

expertiză grafologică, declarațiile martorilor, verificările efectuate la ITM

și la societățile comerciale privind realitatea consemnărilor din acte au

dovedit că actele verificate sunt false, iar inculpatele fiecare în parte cu

intenție le-au falsificat.

În drept, faptele inculpatelor care au

întocmit actele oficiale în scopul ca prin datele consemnate în cuprinsul

acestora să fie îndeplinite condițiile pentru acordarea de credite bancare la

diferite persoane - martori în cauză, date care atestau fapte sau informații

neconforme cu realitatea, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată.

Deoarece prin aceleași modalități, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, inculpatele au repetat acțiunea de

falsificare descrisă de martori, sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C.

pen.

Instanța de fond a apreciat că situația de

fapt astfel descrisă și vinovăția inculpatelor au fost pe deplin dovedite prin

: declarațiile martorilor audiați în cauză: G.L., T.C.F., V.G., D.Ș.M., A.Ș.,

C.C., C.I., M.I. - pentru inculpata M.C.; S.V., S.I., V.G., G.C., P.I., W.A.M.

pentru inculpata M.A.; procesele-verbale de recunoaștere din fotografii; planșe

cu impresiuni ale unor ștampile aparținând societăților comerciale; relații

scrise emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă; procese-verbale de

percheziție.

La individualizarea pedepselor ce au fost

aplicate, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., a avut în

vedere atât modalitățile în care au fost comise infracțiunile, repetarea și

constanța repetării actelor infracționale, precum și antecedentele penale.

Astfel, pentru M.C., s-a reținut că prin

Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focșani, pronunțată

în Dosarul nr. 7069/231/2008, a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an

închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 927 din 9 iunie 2010

pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 15584/231/2009, inculpata M.C.

a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și

complicitate la înșelăciune, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Ambele hotărâri judecătorești au rămas

definitive prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel

Galați și nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea. Prin Sentința

penală nr. 651 din 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel

Galați, a fost condamnată inculpata M.C. la pedepse de 4 ani închisoare, 6 luni

închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, 5 luni închisoare, pentru fapte

săvârșite înainte de rămânerea definitivă a celorlalte hotărâri judecătorești.

Instanța a apreciat că s-a dovedit astfel

specializarea inculpatei M.C. în săvârșirea infracțiunii de fals, exercițiul

acestei infracțiuni a devenit un obicei, și astfel se impune aplicarea unei

pedepse peste limita minimă prevăzută de legiuitor, cu executare prin detenție.

Aceeași sancțiune a apreciat instanța că

trebuie aplicată și inculpatei M.A. deoarece și pentru aceasta există dovezi

certe privind un comportament specializat constant infracțional.

Astfel, prin Sentința penală nr. 1651 din 27

martie 2012 rămasă definitivă, Judecătoria Focșani a dispus condamnarea

inculpatei M.A. la pedeapsa totală de 2 ani închisoare în principal tot pentru

comiterea unor infracțiuni de fals, situație care din punctul de vedere al

instanței de fond ar atrage aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de

legiuitor.

Instanța a constatat că ambele inculpate au

comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată înainte de

rămânerea definitivă a sentințelor penale analizate. Fiind întrunite

dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36

C. pen. cu referire la art. 449 C. proc. pen. și s-a procedat la repunerea

pedepselor în individualitatea lor prin descontopire și aplicarea ulterioară a

unei pedepse unice.

Instanța a reținut că prin Sentința penală

nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focșani, s-a dispus aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Infracțiunea pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatelor a fost comisă înainte de rămânerea

definitivă a sentinței penale pentru care s-a dispus contopirea în cauză,

astfel că s-au apreciat ca fiind întrunite dispozițiile art. 86 C. pen., motiv

pentru care a fost anulată suspendarea și s-a făcut o nouă aplicare a

modalității de executare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpate.

Astfel, pentru inculpata M.C., pedeapsa a

fost dispusă să fie executată prin privare de libertate deoarece pedeapsa

anterioară stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr.

651 din 27 martie 2012 impunea această modalitate de executare.

În ce o privește pe inculpata M.A., față de

atitudinea sinceră și cooperantă, de faptul că a recunoscut acuzațiile aduse,

instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără executare, urmând

să fie aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată

a executării pedepsei. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a

limitelor pedepselor deoarece inculpata, deși și-a însușit întreg materialul de

urmărire penală și a recunoscut comiterea faptelor, recunoașterea sa s-a realizat

în parte numai cu privire la anumite acuzații și în parte cu privire la

cuantumul prejudiciului.

Prin caracteristicile infracțiunilor și

modalitățile comiterii acestora, ambele inculpate au dovedit nerespectarea

normelor de conviețuire, atitudine care le exclude din categoria persoanelor

care pot ocupa funcții de responsabilitate publică, administrativă sau

politică.

Pentru aceste considerente, li s-a aplicat

inculpatelor și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

a fost suspendată pedeapsa accesorie pentru inculpata M.A.

S-a dispus anularea tuturor actelor întocmite

de inculpate fără să reflecte situația reală, prin contrafacerea semnăturilor

și a ștampilelor așa cum au fost descrise anterior și recunoscute atât la

urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească a cauzei prin acte

scrise, relații comunicate de partea vătămată și declarațiile martorilor

audiați atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească a cauzei.

Referitor la infracțiunea de complicitate

prev. de art. 26 C. pen. la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 în

formele sale prev. de art. (1), (2) și (5) C. pen., instanța de fond a reținut

că din declarațiile tuturor martorilor audiați au rezultat următoarele:

Pentru acordarea unor credite, B. impunea

solicitanților depunerea unor dosare care cuprindeau diferite acte.

După înaintarea cererilor și verificarea

dosarelor, creditele erau aprobate, iar solicitanții ridicau de la casieria

băncii sumele.

Pe acest parcurs, subiecții raportului

juridic bancar erau banca - prin sucursala sa pe de o parte și solicitantul

beneficiar al creditului pe de altă parte, iar obiectul îl constituia suma sau

sumele acordate drept credit cu diferite utilizări sau denumiri - nevoi

personale, consum, credit de cumpărături, credit pentru achiziționarea de

imobile etc., așa cum rezultă din actele depuse de partea vătămată și

beneficiarii de credite la dosar.

Persoanele care au beneficiat de credite,

conștiente și responsabile, cu intenție au depus la unitatea bancară dosare

despre conținutul cărora cunoșteau că nu corespund realității pe de o parte,

iar pe de altă parte la executarea contractelor astfel obținute, nu și-au respectat

obligațiile.

S-a apreciat că teoretic toți beneficiarii

creditelor astfel obținute pot fi autori ai infracțiunii prev. de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen.

Față de raportul juridic astfel descris,

inculpatele au o contribuție indirectă în sensul că fiecăruia dintre

beneficiari le-au înaintat acte false componente ale dosarului depus pentru

aprobarea creditului.

Din această perspectivă, inculpatele ar fi

comis infracțiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. la infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Însă prin rechizitoriu inculpatele sunt

acuzate de comiterea infracțiunii de complicitate, nu la infracțiunea de

înșelăciune în forma simplă, ci înșelăciune în forma calificată - prev. de art.

215 alin. (5) C. pen. fără a se preciza care este autorul sau autorii comiterii

acestei infracțiuni.

Este adevărat că prin R.I.L. XIV din 22 mai

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "în cazul

infracțiunilor continuate caracterul de consecințe deosebit de grave se

determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor

fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se

realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii". Însă

această dispoziție este inaplicabilă inculpatelor, care chiar dacă au săvârșit

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. în mod repetat aplicându-se disp. art.

41 alin. (2) C. pen. nu lor li se aplică dispozițiile art. 146 C. pen.,

deoarece nu inculpatele au prejudiciat partea vătămată, ci beneficiarii de

credite - martorii în cauză care au recunoscut și declarat cum și-au însușit în

întregime sumele aprobate și achitate de B.

În calitate procesuală de complici,

răspunderea lor penală este stabilită raportat la răspunderea penală a

autorilor, autori pentru care încadrarea juridică a fost prevăzută în

rechizitoriu ca fiind art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

Potrivit raționamentului din actul de

sesizare, ar însemna ca inculpatele care sunt complici să fie sancționate mai

sever decât autorii infracțiunilor.

În același timp se poate constata că R.I.L.

nr. XIV din 22 mai 2006 se referă la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen. autorului infracțiunii continuate unice care ar trebui să răspundă

pentru totalitatea pagubelor materiale cauzate victimei.

Ori, în cauza de față s-a dovedit prin actele

depuse și declarațiile martorilor că mai multe persoane au obținut fraudulos

credite, că acestea au acționat independent unele de altele, deci fiecare ar

trebui să răspundă limitat, și nu pentru întreaga sumă solicitată de partea

vătămată.

Tot prin depozițiile martorilor s-a dovedit

că inculpatele nu au încasat niciodată singure sau alături de beneficiari vreun

credit aprobat, încât din perspectiva sumei acordate de partea vătămată tuturor

solicitanților să se considere că se pot aplica dispozițiile alin. (5)

respectiv art. 146 C. pen.

Față de aceste considerente, instanța a

apreciat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive pentru ca

inculpatele să fie condamnate pentru comiterea în calitate de complici ai

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a dovedit prin declarațiile martorilor și

actele depuse privind creditele acordate că beneficiarii în mod nemijlocit cu

intenție au înaintat dosarele cunoscând că unele dintre acte erau false, s-au

prezentat singuri la unitatea bancară și au semnat actele de primire pentru

fiecare credit acordat.

Aprecierea dată de reprezentantul

Ministerului Public privind activitatea inculpatelor ca fiind coautori ai

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. nu

a rezultat din depozițiile beneficiarilor de contracte și nu poate fi acceptată

cu atât mai mult cu cât niciunul dintre beneficiari nu a susținut participarea

nemijlocită a inculpatelor la obținerea și însușirea creditelor.

Împotriva sentinței penale menționate au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpata M.C. și

partea vătămată B. prin Sucursala Focșani.

În motivele de apel, parchetul a arătat

printre altele că soluția este nelegală sub aspectul achitării celor două

inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a cerut condamnarea

acestora și obligarea în solidar la recuperarea prejudiciului produs părții civile.

La termenul de judecată din 11 iunie 2013

reprezentantul parchetului a invocat ca motive suplimentare de apel reținerea,

prin schimbarea încadrării juridice, și a infracțiunilor de fals material în

înscrisuri oficiale prev. de 288 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic art. 41 alin.

(2) C. pen. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. pen. în ref. la

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sarcina celor două

inculpate. De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A.

Tot la termenul din 11 iunie 2013, apărătorul

inculpatei M.C. a arătat că soluția de condamnare pentru infracțiunea de fals

în înscrisuri sub semnătură privată este una netemeinică. S-a cerut achitarea

inculpatei pentru această faptă și menținerea achitării pentru cealaltă

infracțiune.

În motivele de apel, partea vătămată B. prin

Sucursala Focșani a arătat printre altele că soluțiile de achitare și cea de

rezolvare a acțiunii civile sunt nelegale, iar instanța a omis să se pronunțe

asupra sumelor de bani promise de inculpate și asupra confiscării ștampilelor.

S-a apreciat că apelurile sunt fondate.

Prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatelor M.C. și M.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de

art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a avut în vedere materialul probator

administrat în cauză:

- înscrisurile provenite de la partea vătămată,

contractele de credit, copii după carnetele de muncă și adeverințele de venit

(acestea din urmă două categorii fiind falsificate);

- declarațiile inculpatei M.A. prin care

recunoaște practic faptele comise și implicarea inculpatei M.C. în activitatea

de falsificare a înscrisurilor în vederea obținerii de contracte de credit de

la partea vătămată în favoarea anumitor persoane. La termenul de judecată din 9

mai 2012, aceasta a dat o declarație prin care arată că dorește să fie judecată

pe baza probatoriilor existente la dosarul de urmărire penală, dorind astfel

să-i fie aplicată procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen.;

- declarațiile martorilor (audiați ca

învinuiți la urmărirea penală) M.I., C.C., S.R., S.L.Ș., S.V., G.C., L.N.,

S.I., T.F.V., A.Ș., J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ș.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L.,

S.E., C.I., C.I.A., V.G., din care rezultă implicarea inculpatelor M.A. și M.C.

în întocmirea dosarelor pentru obținerea creditelor de la partea vătămată,

reieșind în mod implicit activitatea acestora de falsificare a unor adeverințe

de venit și a unor copii după carnetele de muncă;

- declarațiile martorei W.A.M., care a avut

calitatea de consilier la agenția B. din Focșani, de unde au fost luate

creditele, care prezintă anumite aspecte legate de creditele obținute în mod

fraudulos, inclusiv de prezența inculpatei M.A. care o însoțea pe G.C.;

- procese-verbale de prezentare pentru

recunoaștere și planșe foto aferente.

S-a apreciat că este dovedită atât

activitatea inculpatelor de falsificare a adeverințelor de venit și a copiilor

după carnetele de muncă, cât și cea de înlesnire a obținerii de credite,

respectiv sume de bani injuste, prin modalitatea frauduloasă de falsificare,

prejudiciind astfel partea vătămată care nu ar fi acordat respectivele credite

în condițiile date dacă le-ar fi cunoscut. Paguba suferită de partea vătămată

este mai mare de 200.000 RON.

Chiar dacă inculpata M.C. nu a recunoscut în

faza de urmărire penală comiterea faptelor, vinovăția ei și a celeilalte

inculpate rezultă în mod cert din declarațiile martorilor arătați anterior,

reieșind modul cum aceasta acționa, precum și din declarațiile inculpatei M.A.

care a recunoscut faptele din rechizitoriu.

Raționamentul prezentat de instanța de fond,

în baza căruia a dispus achitarea inculpatelor pentru infracțiunea de

complicitate la înșelăciune, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a fost

primit de instanța de apel.

Cele două inculpate au acționat cu intenție

în sensul obținerii de credite de către anumite persoane fizice, prin falsificarea

unor înscrisuri și prin ajutorul dat la întocmirea dosarelor necesare

creditării. Banca a fost prejudiciată, pentru că în mod normal nu ar fi acordat

acele credite, iar foloasele materiale injuste pot fi obținute și pentru alte

persoane, nu doar pentru inculpate, conform art. 215 alin. (1) C. pen.

Sunt activități ilicite specifice

complicelui, de înlesnire și ajutor, în orice mod, la săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală.

Prin urmare, s-a arătat că nu sunt întemeiate

concluziile de achitare formulate pentru inculpata M.C. pentru fapta de

"fals în înscrisuri sub semnătură privată", fiind fondate însă

motivele de apel ale parchetului și ale părții vătămate sub aceste aspecte.

Referitor la motivele suplimentare de apel

ale parchetului, s-a apreciat că nu sunt întemeiate cele privind schimbarea

încadrării juridice și reținerea și a infracțiunilor prev. de art. 288 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv prev. de art. 26

C. pen. în ref. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză, copiile după carnetele de muncă pe

care era aplicată ștampila ITM pentru conformitate, și care au fost

falsificate, nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C.

pen.

E vorba doar de înscrisuri xeroxate care se

înmânează părților, iar aplicarea ștampilei pentru conformitate nu le

transformă în înscrisuri care emană de la acea unitate, sau care aparțin unei

asemenea unități. Conformitatea prin aplicarea ștampilei conferă certitudinea

unei corespondențe între înscrisul oficial, care rămâne carnetul de muncă, și

copia xerox, fără ca acest din urmă înscris să se transforme în unul oficial,

fiind tot sub semnătură privată atâta timp cât este înmânat părții.

Pe de altă parte, menționarea în situația de fapt

din rechizitoriu a acestui aspect, cât timp urmărirea penală și trimiterea în

judecată s-a făcut pentru infracțiunile arătate anterior, nu conferă

posibilitatea legală de a schimba doar încadrarea juridică și a reține alte

două infracțiuni în plus față de cele inițiale.

S-ar fi impus o extindere a procesului penal

pentru alte fapte, în condițiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen., act

procesual care se realizează doar în fața primei instanțe, în apel o astfel de

solicitare fiind inadmisibilă.

S-a mai arătat că este fondat motivul

suplimentar de apel al parchetului, în sensul reținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A. Aceasta a dat o declarație

în acest sens înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din 9

mai 2012, astfel încât acestei inculpate îi sunt aplicabile prevederile legale

menționate.

Ținând cont de criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen. și de situația antecedentelor penale

ale celor două inculpate, instanța de apel a considerat că aplicarea

următoarelor pedepse pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune va

asigura scopul educativ-preventiv al sancțiunilor:

- 10 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani pentru inculpata M.C.;

- 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a

și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, inculpatei M.A.

Tot în baza acelorași criterii de

individualizare s-a arătat că nu se impune aplicarea unor pedepse egale cu

maximul special pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neexistând elemente care să justifice un

cuantum atât de ridicat al sancțiunii.

Prin urmare, față de inculpata M.C., instanța

a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru respectiva faptă de la 2 ani

închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, iar față de inculpata M.A. de la 2 ani

închisoare la 5 luni închisoare, în favoarea acesteia din urmă operând și disp.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

La rezolvarea antecedentele penale ale

inculpatei M.C., Curtea a arătat că trebuie să se țină seama că faptele din

prezenta cauză sunt concurente cu cele din Sentința penală nr. 144/2009 a

Judecătoriei Focșani și cu cele pentru care s-au aplicat pedepse de 3 ani și 2

luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare, din Sentința penală nr. 651/2012

a Judecătoriei Focșani.

Faptele pentru care s-au aplicat pedepse de 4

ani închisoare și 6 luni închisoare, din Sentința penală nr. 651/2012 a

Judecătoriei Focșani, sunt concurente și sunt comise după rămânerea definitivă

a Sentinței penale nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani și în termenul de

încercare al suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

S-a arătat că sunt aplicabile Decizia nr.

42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată într-un recurs în

interesul legii, și disp. art. 39 alin. (1) C. pen.

Inculpata M.C. a fugit în scopul de a se

sustrage de la judecată, fiind dată în urmărire de autorități, iar faptele

comise de aceasta au un grad de pericol social ridicat, aceasta fiind

condamnată și pentru alte infracțiuni de același gen. În consecință, lăsarea

acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune pedeapsa e mai mare de 4 ani

închisoare.

Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148

lit. a), f) C. proc. pen., astfel încât s-a completat dispozitivul sentinței

apelate în sensul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatei M.C.,

dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului

Vrancea, Dosar 4214/91/2011, menținere dispusă și în apel în baza art. 383

alin. (1) C. proc. pen. pentru aceleași considerente.

S-a modificat și dispoziția de anulare a

actelor false, în sensul că e vorba de copii după cărțile de muncă, și nu de

cărțile de muncă în original, cum eronat a consemnat prima instanță.

Nu pot fi confiscate ștampilele sau sumele de

bani pretinse de inculpate, întrucât primele nu au fost identificate și

ridicate, iar eventualele sume de bani nu sunt probate în mod cert sub aspectul

cuantumului acestora.

În ceea ce privește latura civilă, s-a

apreciat că a fost soluționată corect de instanța de fond, nefiind întemeiate

motivele de apel ale parchetului și ale părții vătămate.

Într-adevăr, acțiunea civilă formulată

împotriva inculpatelor de către partea vătămată este inadmisibilă, chiar dacă

faptele inculpatelor sunt încadrabile în răspunderea civilă delictuală, iar în

cauza de față prejudiciul poate fi acoperit prin intermediul contractelor de

credit care sunt titluri executorii.

Persoanele care au contractat cu partea

vătămată au luat banii în nume personal, cunoscând metodele frauduloase ale

inculpatelor și de obținere a împrumuturilor, iar respectarea acestor contracte

le revenea lor, ca și beneficiari ai sumelor de bani.

Pe de altă parte, după cum a arătat și prima

instanță, sumele de bani care trebuie recuperate de partea vătămată au o

anumită mobilitate sub aspectul cuantumului lor și al condițiilor contractuale,

astfel încât singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului în

raport cu toate clauzele, dobânzile și comisioanele din contracte, este prin

punerea în executare a acestora, dacă titularii de contract nu le achită de

bunăvoie.

Față de cele arătate, prin Decizia penală nr.

178/A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea, de inculpata M.C. și de partea vătămată B. prin Sucursala Focșani,

împotriva Sentinței penale nr. 50 din 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea,

pronunțată în Dosarul nr. 4935/91/2011.

A desființat în parte sentința penală și, în

rejudecare:

A înlăturat dispozițiile de achitare a

inculpatelor M.C. și M.A., cele referitoare la contopirea pedepselor pentru

ambele inculpate, precum și cele privind suspendarea condiționată a executării

pedepselor în privința inculpatei M.A.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.C. pentru

comiterea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată"

prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de

la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.C. la o pedeapsă

de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prev.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare aplicată inculpatei M.C. prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie

2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18

iunie 2012 a Curții de Apel Galați, în pedepse componente:

- 3 ani și 2 luni închisoare pedeapsă

rezultantă;

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 31 C. pen. cu ref. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din iunie -

august 2009);

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a)

C. pen. (faptă din mai - septembrie 2009).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și

2 luni închisoare menționată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c),

art. 76 C. pen. (din Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a

Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009

a Tribunalului Vrancea);

- 250 RON amendă penală pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 C.

pen. (din Sentința penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani);

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. (faptă din iunie 2008);

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 290 C. pen. (faptă din iunie 2008).

A menținut anularea suspendării condiționate

a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatei M.C.

prin Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focșani,

definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului

Vrancea, anulare dispusă prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a

Judecătoriei Focșani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la

art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit

pedepsele de 1 an închisoare, 250 RON amendă penală (din Sentința penală nr.

144/2009 a Judecătoriei Focșani), 3 ani și 2 luni închisoare, 5 luni închisoare

(din Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani), cu pedepsele de 1 an

și 2 luni închisoare, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate în prezenta cauză inculpatei M.C.

A aplicat inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă

de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., a contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 6 luni închisoare aplicate

inculpatei M.C. prin Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani și

aplică acesteia o pedeapsă rezultată de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare menționată în paragraful imediat

anterior cu pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani și aplică inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă

finală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o

perioadă de 4 ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A.

pentru comiterea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură

privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., prin reținerea și a disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.A. la o pedeapsă

de 6 ani și 8 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de

3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la

înșelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare,

aplicată inculpatei M.A. prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a

Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012

a Curții de Apel Galați.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an

închisoare menționată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit

pedeapsa de 1 an închisoare, 1 (o) lună închisoare, din Sentința penală nr.

651/2012 a Judecătoriei Focșani, cu pedepsele de 5 luni închisoare, 6 ani și 8

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate

inculpatei M.A. în prezenta cauză.

A aplicat inculpatei M.A. o pedeapsă

rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe

o durată de 3 ani.

A modificat dispoziția de anulare a actelor

false, în sensul că e vorba de copii după cărțile de muncă, și nu de cărțile de

muncă în original.

A completat dispozitivul sentinței penale

apelate în sensul că, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin

Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar nr.

4214/91/2011.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate, inclusiv cea refe