ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2866/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta O.V. a formulat cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 100 din 7 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea fiind adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat, în primul rând, că există două hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, respectiv Sentința penală nr. 100 din 7 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia comercială nr. 394/R din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați, de anulare a recursului împotriva încheierii din 27 aprilie 2011 a Tribunalului Galați în Dosarul nr. 1135/121/2009. În concret, prin hotărârea penală a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

și, prin urmare, sus-numita putea reprezenta în continuare societatea, iar prin Hotărârea comercială din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați s-a arătat că nu este recunoscut dreptul sus-numitei de reprezentare, admițându-se excepția lipsei calității de reprezentant (administrator), ca o consecință a condamnării sale penale. Aspectul care nu se poate concilia privește mențiunea din dispozitivul deciziei cu privire la pedeapsa accesorie, cu implicații privind activitatea sa comercială.

Revizuenta a mai susținut că s-a descoperit un element nou care, dacă ar fi fost știut la momentul judecării cauzei, soluția instanței ar fi fost alta, în acest context, a arătat revizuenta că proba hotărâtoare pentru condamnarea sa a fost fila CEC nr. X, despre care s-a presupus că ar fi prezentat modificări sau ștersături și că la dosarul cauzei, au fost depuse doar copii xerox, fără nicio mențiune conform cu originalul, după cotoarele filelor CEC, însă dacă s-ar fi depus, s-ar fi observat pe verso ștampila și semnătura sa, ceea ce schimbă total situația de fapt și, în consecință, condamnarea sa. În drept, revizuenta a invocat dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui s-au formulat concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă, reținându-se că potrivit art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., pot fi supuse revizuirii, conform procedurii penale, două hotărâri penale ale căror dispoziții nu se pot concilia. Prin urmare, nu se poate, pe calea procedurii penale, revizui o hotărâre comercială reținându-se că dispozițiile din cele două hotărâri nu sunt contradictorii. S-a constatat vinovăția inculpatei, s-a aplicat interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., prin sentința penală sus-citată. S-a arătat și că faptul că s-a suspendat executarea pedepsei accesorii ceea ce nu împiedică instanța comercială să dispună o astfel de măsură, și anume cea de retragere a dreptului de reprezentare. Prin Sentința penală nr. 14/C din data de 19 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen. raportat la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de O.V.C., privind revizuirea Sentinței penale nr. 100 din 7 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a obligat pe revizuenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește motivul întemeiat pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., că susținerea revizuentei este nefondată, întrucât fila CEC nr. X se regăsește în original în Dosarul nr. 121/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, fiind avută în vedere de instanțe la momentul pronunțării pe fondul cauzei, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. în ceea ce privește motivul întemeiat pe cazul prev de art. 386 lit. e) C. proc. pen., a reținut că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre penală și o hotărâre civilă sau comercială. De asemenea, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre penală prin care s-a respins o cerere de revizuire ca inadmisibilă în principiu și o hotărâre penală prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Astfel, a apreciat că nu se poate analiza existența unei inconciliabilități între Sentința penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia comercială nr. 394/R din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuenta, reiterând aceleași motive și prin Decizia penală nr. 10 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul formulat de condamnata O.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 14/C din 19 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care a menținut-o. A reținut instanța de apel că, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., fiind vorba despre o hotărâre penală și una comercială, care nu au soluționat fondul cauzei. A constatat că este lipsit de temei și celălalt motiv invocat de recurentă, fila CEC nr. X regăsindu-se în original în Dosarului nr. 121/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați fiind avută în vedere de instanță la momentul pronunțării pe fondul cauzei.

A constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii și că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea petentei. Împotriva acestei decizii, la data de 25 ianuarie 2012 revizuenta O.V.C., în termen legal, a ; declarat recurs și în concluziile orale s-a solicitat admiterea recursului, susținându-se ca sunt două hotărâri care nu se pot concilia și există elemente noi, în sensul că în momentul în care s-a luat acea filă CEC, acea matcă trebuia ștampilată, însă originalul, respectiv matca cecului, nu există la dosarul cauzei, instanța aflându-se în eroare când a motivat că se află la dosarul cauzei, în fapt, referindu-se la fila cec, care într-adevăr se află în dosarul de urmărire penală.

Examinând recursul declarat de revizuenta O.V.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuentei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Față motivul invocat de revizuentă întemeiat pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., prin care s-a susținut că s-a dispus condamnarea sa pe motivul că fila CEC nr. X, ar fi prezentat modificări sau ștersături și că la dosarul cauzei, au fost depuse doar copii xerox, fără nicio mențiune conform cu originalul, după cotoarele filelor CEC, această susținere este neîntemeiată, întrucât așa cum corect a, constatat instanța de fond și apel, la fila dosar, se află originalul filei CEC despre care s-a făcut vorbire. În ceea ce privește motivul invocat întemeiat pe disp. art. 394 lit. c) C. proc. pen., de asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond și de apel că nu este incident în cauză.

Astfel, prin Sentința penală nr. 100 din 07 martie 2007 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatei O.V. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și 33 lit. a) C. pen. Aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen., s-a comunicat Oficiului Registrului Comerțului Galați.

Hotărârea instanței de fond a fost apelată de inculpată și, prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul formulat și, rejudecând, după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. De asemenea, în baza art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 6 ani.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Hotărârea Curții de Apel a fost recurată de inculpată, recursul fiind respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. prevăd ca și caz de revizuire - când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul, astfel că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., fiind vorba despre o hotărâre penală și una comercială, care nu a soluționat fondul cauzei. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuenta condamnată O.V.C.

nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta revizuenta condamnată O.V.C. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta condamnată O.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AS