ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2013

Asupra recursului penal de față:

Curtea

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr.

15 din 7 februarie 2013 a respins ca nefondată contestația la executare

formulată de contestatoarea O.V.C. privind decizia penală nr. 187 din 8

noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași și a obligat-o pe contestatoare să achite

statului suma de 130 RON cheltuieli judiciare.

Din acte rezultă că numita O.V.C. a formulat

contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007

a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 161 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea contestației la executare

contestatoarea condamnată a arătat că prin sentința penală nr. 100 din 7 martie

2007 a Tribunalului Iași a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin.

(5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1)

C. pen. și, conform art. 34, art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie

2007 a Curții de Apel Iași a fost admis apelul inculpatei, s-au descontopit

pedepsele, s-a redus pedeapsa de 4 ani la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (5)

C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit.

e) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere, conform art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen.

Decizia penală a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Nelămurirea din dispozitivul deciziei penale

nr. 187/2007 a Curții de Apel Iași privește pedepsele accesorii și constă în

faptul că în cauză, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen. și se pune problema

dacă mai poate ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

Întrucât s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., contestatoarea poate

ocupa, în continuare, această funcție.

Cu toate acestea, cu ocazia soluționării unei

cauze aflate pe rolul Curții de Apel Galați (Dosar nr. 1135/121/2009), instanța

a dispus anularea recursului promovat de SC C. SRL administrată de

contestatoare, întrucât, ca urmare a aplicării pedepsei accesorii O.V.C. nu mai

poate ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

Solicită ca această nelămurire privitoare la

executarea deciziei penale nr. 187/2007 a Curții de Apel Iași să fie lămurită

de instanță în sensul de a se stabili dacă mai poate ocupa o funcție de natura

celei deținute la data săvârșirii infracțiunii, respectiv administrator al unei

societăți comerciale, având în vedere că pedeapsa accesorie prevăzută de art.

64 lit. c) C. pen. a fost suspendată, în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Conform art. 436 C. proc. pen. măsura de

siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii se pune în executare prin

comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept să aducă la

îndeplinire aceste măsuri.

Cum Curtea de Apel nu a dispus comunicarea unei

copii de pe dispozitivul hotărârii la O.R.C. Galați, în mod cert instanța a

apreciat că prin suspendarea executării pedepsei accesorii poate ocupa funcția

de administrator al unei societăți comerciale.

Instanța sesizată cu soluționarea

contestației la executare a considerat-o nefondată.

Conform art. 461 lit. e) C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare.

Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie

2007, Curtea de Apel Iași după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit.

b) și lit. e) C. pen., în pedepsele componente, a redus pedeapsa pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) cu

aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., a dispus suspendarea executării

pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen

de încercare, stabilind măsurile de supraveghere și conform art. 71 alin. (5)

C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata termenului

de încercare.

Inculpatei i s-a interzis dreptul de a

desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară.

Dispozitivul deciziei penale este lămuritor

în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile

cauzei, astfel încât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se

execută.

Conform legii, practicii judiciare și

doctrinei, suspendarea produce efecte provizorii de suspendare a executării

pedepselor accesorii și complementare pe durata termenului de încercare al

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Efectele definitive ale suspendării pedepsei

accesorii se produc după împlinirea termenului de încercare fixat de instanță

când se consideră executată pedeapsa principală, conform art. 71 C. pen.,

precum și ale executării pedepsei complementare, când intervine reabilitarea de

drept conform art. 86 C. pen.

Numai instituția reabilitării face să

înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din

condamnare.

Suspendarea are efecte provizorii numai

asupra pedepselor accesorii și complementare aplicate de instanță și nu asupra

incapacităților care rezultă din legi speciale și care operează în baza legii,

independent de felul și natura pedepselor aplicate de instanța de condamnare,

care încetează numai prin reabilitare.

Prin hotărârea de condamnare desființată în

parte, în apel, prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Iași nu s-a aplicat inculpatei măsura de siguranță prevăzută de art. 112

lit. a) C. pen. și nicio măsură de siguranță, măsurile de siguranță fiind

exceptate expres de la suspendare, conform art. 86 alin. (4), cu referire la

art. 81 alin. (3) C. pen. Dispozițiile art. 436 C. proc. pen. invocate nu sunt

incidente, prin urmare.

În consecință, nu există nicio nelămurire cu

privire la hotărârea ce se execută, așa încât, contestația la executare de față

va fi respinsă, ca neîntemeiată, cazul de contestație la executare prevăzut de

art. 461 lit. e) C. proc. pen. nefiind dovedit.

Decizia civilă nr. 384/R din 19 mai 2011 a

Curții de Apel Galați, invocată drept argument în cauză, nu a avut în vedere,

în soluție, interdicția prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., dispusă de

instanța penală de condamnare, ca pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie,

ci o incapacitate decurgând din condamnarea asupra căreia modalitatea de

individualizare a pedepsei nu produce efecte juridice de suspendare,

incapacitatea încetând astfel cum s-a reținut deja, prin reabilitare și

privește situații juridice exterioare.

Așa fiind, conform art. 461 și art. 462 C.

proc. pen. contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

în termen legal contestatoarea O.V.C., susținând că hotărârea atacată n-ar fi

legală deoarece n-ar fi admisibilă din punct de vedere juridic, ca o

interdicție suspendată printr-o hotărâre penală definitivă să fie schimbată de

o instanță civilă care să constate că acea pedeapsă accesorie și complementară

se execută. S-a mai susținut că, în mod greșit, instanța care a judecat

contestația la executare s-a oprit numai la analizarea dispozitivului deciziei

penale nr. 187/2007, deși din chiar motivarea contestației, rezultă în mod

explicit că nelămurirea deciziei se datorează deciziei civile nr. 384/2011 a

Curții de Apel Galați.

Examinând recursul declarat de contestatoare,

în raport de criticile formulate Curtea constată că, acesta este nefondat, în

speță nefiind prezentă vreo nelămurire sau neclaritate a hotărârii contestate,

care să deschidă contestatoarei calea contestației la executare. Dimpotrivă,

prin hotărârea recurată, s-a demonstrat corect motivul pentru care pe perioada

cât contestatoarea are aplicate pedeapsa accesorie și complementară, este

lipsită de dreptul de a ocupa o funcție de administrator, la care pedepsele

respective se referă, și aceasta, chiar dacă aceasta ar fi suspendată, o astfel

de suspendare, neputând avea decât un efect temporar, pe durata executării

pedepsei principale.

De asemenea, instanța care a pronunțat

hotărârea recurată a demonstrat și de ce hotărârea civilă nu poate influența cu

nimic asupra modului de soluționare a contestației la executare privind o

hotărâre penală.

În aceste condiții, Curtea va trebui să

privească recursul declarat de contestatoarea O.V.C. împotriva deciziei penale

nr. 15 din 7 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, ca nefondat și a-l respinge, ca atare, menținând astfel,

hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor

judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatoarea O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 7 februarie 2013 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta contestatoare la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

septembrie 2013.