ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2013

Asupra recursului penal de față: Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 15 din 7 februarie 2013 a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea O.V.C. privind decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași și a obligat-o pe contestatoare să achite statului suma de 130 RON cheltuieli judiciare. Din acte rezultă că numita O.V.C. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 161 lit. a) C. proc. pen. În motivarea contestației la executare contestatoarea condamnată a arătat că prin sentința penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Iași a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și, conform art. 34, art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași a fost admis apelul inculpatei, s-au descontopit pedepsele, s-a redus pedeapsa de 4 ani la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere, conform art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen.

Decizia penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nelămurirea din dispozitivul deciziei penale nr. 187/2007 a Curții de Apel Iași privește pedepsele accesorii și constă în faptul că în cauză, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen. și se pune problema dacă mai poate ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. Întrucât s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., contestatoarea poate ocupa, în continuare, această funcție. Cu toate acestea, cu ocazia soluționării unei cauze aflate pe rolul Curții de Apel Galați (Dosar nr. 1135/121/2009), instanța a dispus anularea recursului promovat de SC C. SRL administrată de contestatoare, întrucât, ca urmare a aplicării pedepsei accesorii O.V.C.

nu mai poate ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. Solicită ca această nelămurire privitoare la executarea deciziei penale nr. 187/2007 a Curții de Apel Iași să fie lămurită de instanță în sensul de a se stabili dacă mai poate ocupa o funcție de natura celei deținute la data săvârșirii infracțiunii, respectiv administrator al unei societăți comerciale, având în vedere că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. a fost suspendată, în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. Conform art. 436 C. proc. pen. măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri.

Cum Curtea de Apel nu a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii la O.R.C. Galați, în mod cert instanța a apreciat că prin suspendarea executării pedepsei accesorii poate ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. Instanța sesizată cu soluționarea contestației la executare a considerat-o nefondată. Conform art. 461 lit. e) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., în pedepsele componente, a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilind măsurile de supraveghere și conform art. 71 alin. (5) C. pen.

a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata termenului de încercare. Inculpatei i s-a interzis dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară. Dispozitivul deciziei penale este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, astfel încât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. Conform legii, practicii judiciare și doctrinei, suspendarea produce efecte provizorii de suspendare a executării pedepselor accesorii și complementare pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Efectele definitive ale suspendării pedepsei accesorii se produc după împlinirea termenului de încercare fixat de instanță când se consideră executată pedeapsa principală, conform art. 71 C. pen., precum și ale executării pedepsei complementare, când intervine reabilitarea de drept conform art. 86 C. pen. Numai instituția reabilitării face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Suspendarea are efecte provizorii numai asupra pedepselor accesorii și complementare aplicate de instanță și nu asupra incapacităților care rezultă din legi speciale și care operează în baza legii, independent de felul și natura pedepselor aplicate de instanța de condamnare, care încetează numai prin reabilitare.

Prin hotărârea de condamnare desființată în parte, în apel, prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași nu s-a aplicat inculpatei măsura de siguranță prevăzută de art. 112 lit. a) C. pen. și nicio măsură de siguranță, măsurile de siguranță fiind exceptate expres de la suspendare, conform art. 86 alin. (4), cu referire la art. 81 alin. (3) C. pen. Dispozițiile art. 436 C. proc. pen. invocate nu sunt incidente, prin urmare. În consecință, nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, așa încât, contestația la executare de față va fi respinsă, ca neîntemeiată, cazul de contestație la executare prevăzut de art. 461 lit. e) C. proc. pen. nefiind dovedit.

Decizia civilă nr. 384/R din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați, invocată drept argument în cauză, nu a avut în vedere, în soluție, interdicția prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., dispusă de instanța penală de condamnare, ca pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie, ci o incapacitate decurgând din condamnarea asupra căreia modalitatea de individualizare a pedepsei nu produce efecte juridice de suspendare, incapacitatea încetând astfel cum s-a reținut deja, prin reabilitare și privește situații juridice exterioare. Așa fiind, conform art. 461 și art. 462 C. proc. pen. contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal contestatoarea O.V.C., susținând că hotărârea atacată n-ar fi legală deoarece n-ar fi admisibilă din punct de vedere juridic, ca o interdicție suspendată printr-o hotărâre penală definitivă să fie schimbată de o instanță civilă care să constate că acea pedeapsă accesorie și complementară se execută. S-a mai susținut că, în mod greșit, instanța care a judecat contestația la executare s-a oprit numai la analizarea dispozitivului deciziei penale nr. 187/2007, deși din chiar motivarea contestației, rezultă în mod explicit că nelămurirea deciziei se datorează deciziei civile nr. 384/2011 a Curții de Apel Galați. Examinând recursul declarat de contestatoare, în raport de criticile formulate Curtea constată că, acesta este nefondat, în speță nefiind prezentă vreo nelămurire sau neclaritate a hotărârii contestate, care să deschidă contestatoarei calea contestației la executare.

Dimpotrivă, prin hotărârea recurată, s-a demonstrat corect motivul pentru care pe perioada cât contestatoarea are aplicate pedeapsa accesorie și complementară, este lipsită de dreptul de a ocupa o funcție de administrator, la care pedepsele respective se referă, și aceasta, chiar dacă aceasta ar fi suspendată, o astfel de suspendare, neputând avea decât un efect temporar, pe durata executării pedepsei principale. De asemenea, instanța care a pronunțat hotărârea recurată a demonstrat și de ce hotărârea civilă nu poate influența cu nimic asupra modului de soluționare a contestației la executare privind o hotărâre penală. În aceste condiții, Curtea va trebui să privească recursul declarat de contestatoarea O.V.C.

împotriva deciziei penale nr. 15 din 7 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat și a-l respinge, ca atare, menținând astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 7 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.