ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1839/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1839/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului declarat

de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 312 din 23

iulie 2013 a Tribunalului Iași, s-au hotărât următoarele:

„Condamnă inculpatul A.M. la pedeapsa

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev.

și ped. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie

termen de încercare conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea

pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. obligă inculpatul

ca, pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit

de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la lit. b)-d) se vor comunica

Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. dispune confiscarea unui cuțit, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă inculpatul la prelevarea

de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic

al inculpatului.

Constată că partea vătămată S.M. nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

obligă inculpatul să achite suma de 7.142,41 RON către Spitalul Clinic Județean

de Urgențe Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În

baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul să achite suma

de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumă în care va fi inclus

onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în sumă de 200

RON, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Public.”

Pentru a pronunța sentința penală, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași nr. 368/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest

preventiv, a inculpatului A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor,

prev. și ped. de disp. art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut

că inculpatul, în seara zilei de 07 aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele

21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se afla la locuința acestuia situată

în comuna D., județul Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui

conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit în gât, cauzându-i

plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreaptă, venă

jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial și faringiană cu șoc hemoragie,

insuficiență respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viața victimei.

În cursul cercetării judecătorești, în

conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța

i-a adus la cunoștință inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea

juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face

nicio declarație.

Totodată, instanța i-a adus la cunoștință

inculpatului dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, introdus

prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaște săvârșirea faptei

reținute în actul de sesizare a instanței și de a solicita ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin declarația dată la data de 20

iunie 2013, inculpatul A.M. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa

prin actul de inculpare, și a precizat că dorește ca judecata să urmeze procedura

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, nu are alte probe de solicitat,

își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și regretă săvârșirea faptei.

Prin ordonanța procurorului din data 08

aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru

infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

anterior.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,

a indicat împrejurările și modalitatea în care a acționat, precizând și contextul

care a generat atitudinea sa violentă.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească,

conform art. 339 C. proc. pen. anterior, analizând actele și lucrările dosarului,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A.M. are vârsta de 35 ani și

locuiește singur într-un imobil proprietate personală situat pe raza comunei D.,

județul Iași. Este cunoscut ca și consumator de băuturi alcoolice, iar potrivit

declarației martorei A.P. (cumnata inculpatului) pe fondul acestui consum devine

violent.

Pe numitul S.M. - partea vătămată din prezenta

cauză - îl cunoaște de mulți ani, cei doi fiind prieteni.

În

ziua de 07 aprilie 2013, în jurul orelor 19.00, după ce pe

parcursul zilei inculpatul A.M. consumase băuturi alcoolice, acesta s-a întâlnit

cu martorul D.C. împreună cu care s-a deplasat la un magazin alimentar de pe raza

comunei D., unde gestionară este numita A.P. (cumnata inculpatului) pentru a consuma

băuturi alcoolice. Aici s-au întâlnit și cu partea vătămată S.M., cei trei consumând

împreună băuturi alcoolice.

De la magazin, inculpatul a mai cumpărat

o sticlă de 2 litri cu vin și, însoțit de martorul D.C. și partea vătămată S.M.,

s-a deplasat la un alt bar, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Deoarece

gestionarul barului intenționa să închidă, inculpatul A.M. i-a invitat la el acasă

pe martorul D.C. și partea vătămată S.M., pentru a continua să bea.

Martorul D.C. a mai stat la locuința inculpatului

aproximativ 20 minute, după care a plecat, inculpatul rămânând cu partea vătămată.

Cel mai probabil părțile au continuat să

consume băuturi alcoolice, iar, la un moment dat, potrivit susținerilor inculpatului

cei doi „s-au luat la sfadă” (fără ca inculpatul să precizeze care a fost motivul

care a dus la această situație). Partea vătămată ar fi luat de pe masă un cuțit

și ar fi încercat să îl lovească pe inculpat, însă acesta s-a apărat, a luat cuțitul

din mâna părții vătămate și, imediat, a aplicat părții vătămate o lovitură cu acel

cuțit în gât.

Apoi, în jurul orelor 23.30-23.45, inculpatul

A.M. a mers la locuința martorului A.M., care, deplasându-se la locuința inculpatului,

l-a văzut pe numitul S.M. căzut la pământ și plin de sânge pe față, la gât și pe

haine. Martorul a fost cel care a apelat serviciul de urgență 112.

Partea vătămată S.M. a fost transportată

cu salvarea la Spitalul de Urgențe Iași, fiind operată în regim de urgență.

Din certificatul medico-legal din data

de 26 aprilie 2013 rezultă că partea vătămată S.M. prezintă „plagă tăiată profundă

penetrantă în faringe latero-cervicală dreapta pentru care s-a efectuat traheotomie

profilactică joasă și s-a intervenit chirurgical efectuându-se cervicotomie exploratorie

dreapta cu hemostază, sutură faringiană și drenaj, leziune ce a putut fi produsă

prin lovire activă cu obiect tăietor-înțepător (cuțit) și necesită 25-30 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Prin insuficiența respiratorie și șocul

hemoragic consecutiv, leziunea a fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei.

Cu ocazia cercetărilor efectuate a fost

ridicat corpul delict (cuțitul), în urma examinării acestuia constatându-se că prezintă

pete de culoare brun-roșcat.

În cauză nu există martori oculari, având

în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta, respectiv în locuința

inculpatului, pe timp de noapte.

În

cadrul activității de urmărire penală inculpatul A.M. a avut

o atitudine procesuală oscilantă. În faza de debut a cercetărilor, în declarația

olografă a susținut că după ce s-au luat la sfadă, partea vătămată ar fi luat de

pe masă un cuțit și ar fi încercat să îl lovească, însă acesta s-a apărat, a luat

cuțitul din mâna părții vătămate și, imediat, a aplicat părții vătămate o lovitură

cu acel cuțit în gât.

Ulterior, s-a prevalat de dreptul de a

nu da nicio declarație.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală, inculpatul A.M. a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând faptul

că a înjunghiat pe partea vătămată S.M. în abdomen, motivându-și acțiunea agresivă

ca fiind doar urmarea consumului exagerat de băuturi alcoolice („amândoi eram foarte

beți”).

Partea vătămată S.M. a declarat că în seara

de 07 aprilie 2013 s-a întâlnit la un bar cu inculpatul A.M. și martorul D.C. și

împreună au consumat băuturi alcoolice, după care toți s-au deplasat la locuința

inculpatului pentru a bea în continuare, moment din care nu își mai aduce aminte

nimic, probabil din cauza faptului că a stat în comă timp de 48 ore, după cum susține

partea vătămată. Martorul D.C. nu se mai afla la locuința inculpatului în momentul

agresiunii. Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu următoarele

mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului

și planșa foto;

- declarația părții vătămate S.M.;

-

certificat medico-legal din 26 aprilie 2013;

- declarațiile martorilor A.M., D.C. și

A.P.;

- declarație învinuit/inculpat;

- proces-verbal de prezentare a materialului

de urmărire penală.

Situația de fapt reținută de instanță,

dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce la concluzia vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În

drept, fapta inculpatului A.M., care în seara de 07

aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată

S.M. se afla la locuința acestuia situată în comuna D., județul Iași, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate

o lovitură cu un cuțit în gât, cauzându-i plagă tăiată latero-cervicală dreapta

cu interesare venă jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos

tiro-lingo-facial și faringiană cu șoc hemoragic, insuficiență respiratorie acută,

leziune ce a pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă la omor - prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la

art. 174 C. pen. anterior.

La individualizarea judiciară a pedepsei

și a modului de executare instanța a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72

C. pen. anterior, atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea

și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât

și de circumstanțele personale ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală

corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.

Conform disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost introdus prin art. XVlll pct

43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța pronunță condamnarea

inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. în speța de față, inculpatul poate

beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru tentativa la omor este

închisoarea de la 5 la 10 ani.

Față de aceste considerente, instanța a

aplicat inculpatului A.M. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat

- în raport de gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului

- conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior. În

baza dispozițiilor art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior,

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior; cum

inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau

altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în cauză nu s-a impus interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, incluse de

legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

În

ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța

a avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu

are antecedente penale, este la primul contact cu legea, a conștientizat gravitatea

faptelor sale, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, instanța

a avut în vedere faptul că, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere,

inculpatul își câștigă existența în mod cinstit, fiind agricultor, este bine integrat

în societate. În consecință, raportat la toate aceste considerente, instanța a reținut

că pentru a se atinge scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei

în regim de detenție fiind aplicabile dispozițiile referitoare la art. 86

1

-86

2

C. pen. anterior, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A constatat că partea vătămată S.M. nu

s-a constituit parte civilă.

Având în vedere adresa de constituire de

parte civilă trimisă de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Iași și deconturile

atașate, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006

a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate.

În

conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008

a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării

în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

art. 191 C. proc. pen. anterior, care reglementează plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat ocazionate de desfășurarea procesului penal, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului se arată că pedeapsa

nu a fost just individualizată prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. anterior.

Instanța de fond a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei constatând că scopul educativ al pedepsei poate

fi atins și fără privare de libertate, interpretând greșit dispozițiile art. 86

1

C. pen. anterior, în sensul că aspectele legate de atingerea scopului pedepsei sunt

prevăzute ca o condiție pentru aplicarea art. 81 C. pen. anterior și nu pentru posibilitatea

aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Condiția prev. de art. 86

1

lit. c) C. pen. anterior are în vedere că instanța, ținând seama de persoana condamnatului,

de comportamentul său după comiterea faptei, apreciază că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul

nu va mai săvârși infracțiuni. Instanța trebuia să analizeze posibilitatea de a

dispune suspendarea sub supraveghere prin prisma faptului că, lăsându-l în libertate

pe inculpat, nu există riscul săvârșirii unor noi infracțiuni. Lăsarea în libertate

a inculpatului prezintă riscul săvârșirii de noi infracțiuni.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare

de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent al acestuia în condițiile

consumului de alcool și nu există garanția că, într-o împrejurare asemănătoare,

inculpatul nu va avea aceleași manifestări de violență și nu va săvârși alte noi

infracțiuni de violență.

Din

depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că

inculpatul A.M., consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, având manifestări deosebit

de violente pe fondul consumului de alcool (martorii A.M. și A.P.).

Inculpatul a săvârșit fapta brusc și fără

nicio provocare din partea părții vătămate S.M.

Față de gravitatea deosebită a faptei săvârșită

de inculpatul aflat în stare de ebrietate și față de rezultatul deosebit de grav

pe care l-a avut fapta sa, lipsa antecedentelor penale, caracterul relativ sincer

al inculpatului și caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanția favorabil

persoana inculpatului și nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului

și nici garanția că acesta nu va săvârși noi infracțiuni în condiții similare.

Instanța trebuia să aplice inculpatului

o pedeapsă privativă de libertate, să constate că lăsarea în libertate creează pericol

real ca acesta să săvârșească noi fapte de violență în condițiile consumului de

alcool.

Hotărârea penală este nelegală sub aspectul

dispunerii ca plata onorariului pentru apărător din oficiu în cursul urmăririi penale

se va avansa din fondurile Ministerului Public, în condițiile în care Protocolul

privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență

juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. nr. 113928/2008,

prevede că asistența juridică în materie penală se suportă din sumele cuprinse distinct

în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

Astfel, onorariul datorat apărătorului

din oficiu în faza de urmărire penală trebuie să fie achitat din fondurile Ministerului

Justiției.

II. Prin decizia penală nr. 171/2013 din

16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori,

s-a dispus admiterea

apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale

nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în

latură penală și rejudecând:

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

A.M. durata reținerii și arestării preventive de la 08 aprilie 2013 la 21 iunie

2013 inclusiv.

A înlăturat dispoziția privind suportarea

din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru

apărător oficiu la urmărirea penală.

Suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru

apărător din oficiu la urmărirea penală va fi avansată din fondurile Ministerului

Justiției.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas

în sarcina statului.

Analizând apelul procurorului, instanța

de apel a constatat că este parțial fondat.

Instanța de fond a soluționat și judecat

cauza în cadrul procedurii simplificate, prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen. anterior, și a examinat și evaluat toate probele administrate la urmărirea

penală coroborat cu probele cu înscrisuri și declarația inculpatului de recunoaștere

a faptelor și vinovăției administrate la judecarea cauzei, iar faptele și împrejurările

reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Fapta inculpatului A.M. care, în seara

de 07 aprilie 2013, între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se

afla la locuința acestuia din comuna D., județul Iași, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice și al unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un

cuțit în gât, cauzându-i o plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă

jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial

și faringiană cu șoc hemoragic, insuficiență respiratorie acută, leziune ce a pus

în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 C. pen.

anterior.

La individualizarea pedepsei, în considerarea

dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. anterior, instanța de fond a avut în vedere

limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca efect al dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise,

pe care l-a considerat ca fiind unul major, rezultând din modalitățile și împrejurările

de săvârșire, din urmarea gravă produsă (leziunile care i-au pus în primejdie viața),

cât și circumstanțele personale ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală

corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.

La aplicarea modalității de executare, instanța de fond a reținut lipsa antecedentelor

penale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, a conștientizat

gravitatea faptelor sale, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei, precum

și faptul că inculpatul este bine integrat social, câștigându-și existența în mod

cinstit, fiind agricultor, și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanța de fond a făcut o justă individualizare

a pedepsei, atât în cuantum, cât și modalitate de executare.

Instanța de apel a reținut că pentru aplicarea

modalității de individualizare prev. de art. 86

1

C. pen. anterior trebuie

îndeplinite condițiile prevăzute de textul menționat în alin. (1) lit. a), b)

și c) C. pen. anterior, condiții care se referă la durata pedepsei aplicată care

este închisoarea de cel mult 4 ani, la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului

care, prin urmare constituie un temei al aplicării suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei și la elementele ce țin de persoana inculpatului și comportamentul

acestuia după comiterea faptei, pe baza cărora instanța apreciază că pronunțarea

condarnnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea

pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Împrejurările și modalitatea de comitere

a faptei dau dimensiunea gradului de pericol social al infracțiunii comise alături

de urmările produse și conturează elementele constitutive ale infracțiunii.

Raportat la condițiile de aplicare a

art. 86

1

C. pen. anterior, toate acestea au fost constatate ca îndeplinite

în cauză.

Inculpatul nu are antecedente penale, nu

a mai fost judecat sau condamnat penal. A recunoscut și regretat faptele în cursul

procesului penal din faza de urmărire penală, de la momentul prezentării materialului

de urmărire penală, anterior menționând că în urma unui conflict spontan cu partea

vătămată aceasta l-a amenințat cu un cuțit. La momentul săvârșirii faptei nu au

asistat martori oculari, martorul D. fiind plecat deja de la domiciliul inculpatului,

iar celălalt martor audiat, A.M., a fost chemat de inculpat la domiciliul său și

a constatat postfactum cele întâmplate, găsind pe partea vătămată la locuința inculpatului

și anunțând poliția și salvarea.

I

nculpatul

a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool împreună cu partea vătămată

și martorul D. Deși este caracterizat ca un consumator de băuturi alcoolice (declarație

martor A.M. și A.P.) acesta este cunoscut ca o persoană liniștită, muncitoare (declarație

martor A.M. și caracterizări depuse la instanța de fond).

În cursul judecății, inculpatul a recunoscut

faptele și vinovăția așa cum sunt descrise în rechizitoriu. Acestea toate sunt elemente

care caracterizează persoana inculpatului și comportamentul acestuia după săvârșirea

faptei reținând și faptul că acesta este integrat social și muncește, câștigându-și

existența ca agricultor.

Față de aceste date ce țin de persoana

inculpatului și comportamentul său după comiterea faptei, aprecierea Curții a fost

în sensul că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și

chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52

C. pen. anterior, constă în reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni. În cazul inculpatului acesta poate fi realizat fără executarea

pedepsei aplicate în regim de detenție și prin suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, măsurile de supraveghere impuse și sancțiunea revocării suspendării

sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, constituind garanții în

sensul prevenirii comiterii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a constatat că pedeapsa

aplicată este just individualizată, proporțională cu faptele și persoana inculpatului,

acest motiv de critică nefiind întemeiat.

În

cursul procesului penal, inculpatul a fost arestat preventiv,

prin încheierea penală din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Iași și mandatul de arestare

preventivă din 09 aprilie 2013, fiind reținut prin ordonanța de reținere a Parchetului

din 08 aprilie 2013. Prin încheierea din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași, în cursul

judecății în fond a cauzei, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a

inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind pus în libertate la

data de 21 iunie 2013.

La soluționarea cauzei și condamnarea inculpatului,

instanța de fond a omis să deducă din pedeapsă, conform art. 88 C. pen. anterior

și art. 350 C. proc. pen. anterior, durata reținerii și arestării preventive, sens

în care hotărârea a fost reformată.

Critica privind avansarea onorariului pentru

apărător din oficiu în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Justiției

și nu din fondurile Ministerului Public a fost considerată ca fondată.

Prin Protocolul încheiat între Ministerul

Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România se prevede alocarea în bugetul

Ministerului Justiției a fondurilor necesare suportării cheltuielilor privind asistența

juridică obligatorie în materie penală, Protocolul nr. 113928 fiind adoptat în 2008,

în vigoare de la data de 01 decembrie 2008. Conform art. 1 alin. (2) al acestui

Protocol, plata onorariilor prev. la alin. (1) se suportă din sumele cuprinse distinct

în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției la Capitolul „Ordine

publică și siguranță națională” Titlul „Bunuri și servicii” Articolul „Ajutor public

judiciar” pentru finanțarea sistemului de ajutor public judiciar și a sistemului

de asistență juridică.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Protocol,

prin protocol se stabilesc cuantumul și modalitatea de plată a onorariilor pentru

avocații care acordă asistență juridică în materie penală.

Conform art. 5 alin. (2) din Protocol,

onorariile cuvenite avocaților pentru asistența juridică obligatorie a învinuitului,

inculpatului, în cursul urmăririi penale se acordă o singură dată pentru întreaga

durată a urmăririi penale, iar, în cursul judecății, separat pentru fiecare grad

de jurisdicție.

Prin sentința penală atacată, instanța

de fond a dispus că onorariul pentru apărător din oficiu al inculpatului în cursul

urmăririi penale, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului

Public, în baza art. 191 C. proc. pen.

Dispozițiile art. 191 C. proc. pen. nu

prevăd modalitățile concrete de plată a onorariilor pentru apărătorii din oficiu

în cursul urmăririi penale sau al judecății, deși acestea sunt incluse în cheltuielile

judiciare avansate de stat.

Conform dispozițiilor art. 189 alin.

(2) C. proc. pen., cu nota marginală „Acoperirea cheltuielilor judiciare”, cheltuielile

judiciare prevăzute în alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după

caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, Ministerul

Public și Ministerul Administrației și Internelor. Această dispoziție legală este

în vigoare fiind modificată prin art. 1 pct. 108 din Legea nr. 356/2006, iar protocolul

aplicabil în cauză este adoptat în 2008, cu data intrării în vigoare la 01 decembrie

2008, deci după modificarea art. 189 alin. (2) C. proc. pen., conform căruia, și

în prezent, onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților în cursul urmăririi

penale se suportă din fondurile bugetare alocate în continuare Ministerului Justiției.

În

consecință suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului

din oficiu al inculpatului la urmărirea penală, inclusă în cheltuielile judiciare,

va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și nu ale Ministerului Public.

Pentru considerentele expuse, conform

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior s-a admis apelul formulat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 iulie 2013

a Tribunalului Iași.

Împotriva deciziei penale nr. 171/2013

din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori,

a declarat recurs,

în termenul legal, inculpatul A.M.

Analizând recursul declarat în cauză,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile

în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența

aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la

recurs.

C. proc. pen. anterior al României a fost

modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunțării deciziei

recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. anterior, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situație în care decizia recurată

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale

prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, se constată

că inculpatul A.M. nu a depus motive de recurs în termenul legal, situație în care

se vor analiza incidența cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior și aplicarea art.

5 C. pen.

Înalta Curte, analizând dosarul cauzei,

constată că în cauză nu sunt incidente cazurilor de casare care se iau în considerare

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Mai mult, instanța constată că inculpatul

A.M. nu a declarat apel, iar în apelul admis al procurorului s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului A.M. durata reținerii și arestării preventive de la 08 aprilie

2013 la 21 iunie 2013 inclusiv și a fost înlăturată dispoziția privind suportarea

din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru

apărătorul din oficiu la urmărirea penală, sumă care a fost avansată din fondurile

Ministerului Justiției. Ca atare, conform art. 385

1

alin. (4) C.

proc. pen. anterior, doar sub aceste aspecte inculpatul A.M. ar fi putut critica

hotărârea instanței de prim control judiciar.

În

ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform

art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite

de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că

nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, inculpatul A.M. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 raportat

la art. 174 C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 la 10 ani.

Conform noii legi, infracțiunea se încadrează

în art. 32 rap. la art. 188 C. pen. cu limite de pedeapsă tot de la 5 la 10 ani,

astfel că nu este incident art. 5 C. pen.

Față de aceste considerente, se va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr.

171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai

2014.