ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1839/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iași, s-au hotărât următoarele: „Condamnă inculpatul A.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la lit. b)-d) se vor comunica Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea unui cuțit, folosit de inculpat la comiterea infracțiunii. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului. Constată că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să achite suma de 7.142,41 RON către Spitalul Clinic Județean de Urgențe Iași, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul să achite suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumă în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în sumă de 200 RON, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Public.” Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 368/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. și ped. de disp. art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în seara zilei de 07 aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M.

se afla la locuința acestuia situată în comuna D., județul Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit în gât, cauzându-i plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreaptă, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial și faringiană cu șoc hemoragie, insuficiență respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viața victimei. În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație.

Totodată, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și de a solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin declarația dată la data de 20 iunie 2013, inculpatul A.M. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, și a precizat că dorește ca judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, nu are alte probe de solicitat, își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și regretă săvârșirea faptei.

Prin ordonanța procurorului din data 08 aprilie 2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a indicat împrejurările și modalitatea în care a acționat, precizând și contextul care a generat atitudinea sa violentă. Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen. anterior, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul A.M. are vârsta de 35 ani și locuiește singur într-un imobil proprietate personală situat pe raza comunei D., județul Iași. Este cunoscut ca și consumator de băuturi alcoolice, iar potrivit declarației martorei A.P.

(cumnata inculpatului) pe fondul acestui consum devine violent. Pe numitul S.M. - partea vătămată din prezenta cauză - îl cunoaște de mulți ani, cei doi fiind prieteni. În ziua de 07 aprilie 2013, în jurul orelor 19.00, după ce pe parcursul zilei inculpatul A.M. consumase băuturi alcoolice, acesta s-a întâlnit cu martorul D.C. împreună cu care s-a deplasat la un magazin alimentar de pe raza comunei D., unde gestionară este numita A.P. (cumnata inculpatului) pentru a consuma băuturi alcoolice. Aici s-au întâlnit și cu partea vătămată S.M., cei trei consumând împreună băuturi alcoolice. De la magazin, inculpatul a mai cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin și, însoțit de martorul D.C. și partea vătămată S.M., s-a deplasat la un alt bar, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.

Deoarece gestionarul barului intenționa să închidă, inculpatul A.M. i-a invitat la el acasă pe martorul D.C. și partea vătămată S.M., pentru a continua să bea. Martorul D.C. a mai stat la locuința inculpatului aproximativ 20 minute, după care a plecat, inculpatul rămânând cu partea vătămată. Cel mai probabil părțile au continuat să consume băuturi alcoolice, iar, la un moment dat, potrivit susținerilor inculpatului cei doi „s-au luat la sfadă” (fără ca inculpatul să precizeze care a fost motivul care a dus la această situație). Partea vătămată ar fi luat de pe masă un cuțit și ar fi încercat să îl lovească pe inculpat, însă acesta s-a apărat, a luat cuțitul din mâna părții vătămate și, imediat, a aplicat părții vătămate o lovitură cu acel cuțit în gât.

Apoi, în jurul orelor 23.30-23.45, inculpatul A.M. a mers la locuința martorului A.M., care, deplasându-se la locuința inculpatului, l-a văzut pe numitul S.M. căzut la pământ și plin de sânge pe față, la gât și pe haine. Martorul a fost cel care a apelat serviciul de urgență 112. Partea vătămată S.M. a fost transportată cu salvarea la Spitalul de Urgențe Iași, fiind operată în regim de urgență. Din certificatul medico-legal din data de 26 aprilie 2013 rezultă că partea vătămată S.M. prezintă „plagă tăiată profundă penetrantă în faringe latero-cervicală dreapta pentru care s-a efectuat traheotomie profilactică joasă și s-a intervenit chirurgical efectuându-se cervicotomie exploratorie dreapta cu hemostază, sutură faringiană și drenaj, leziune ce a putut fi produsă prin lovire activă cu obiect tăietor-înțepător (cuțit) și necesită 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin insuficiența respiratorie și șocul hemoragic consecutiv, leziunea a fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei. Cu ocazia cercetărilor efectuate a fost ridicat corpul delict (cuțitul), în urma examinării acestuia constatându-se că prezintă pete de culoare brun-roșcat. În cauză nu există martori oculari, având în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta, respectiv în locuința inculpatului, pe timp de noapte. În cadrul activității de urmărire penală inculpatul A.M. a avut o atitudine procesuală oscilantă. În faza de debut a cercetărilor, în declarația olografă a susținut că după ce s-au luat la sfadă, partea vătămată ar fi luat de pe masă un cuțit și ar fi încercat să îl lovească, însă acesta s-a apărat, a luat cuțitul din mâna părții vătămate și, imediat, a aplicat părții vătămate o lovitură cu acel cuțit în gât.

Ulterior, s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul A.M. a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând faptul că a înjunghiat pe partea vătămată S.M. în abdomen, motivându-și acțiunea agresivă ca fiind doar urmarea consumului exagerat de băuturi alcoolice („amândoi eram foarte beți”). Partea vătămată S.M. a declarat că în seara de 07 aprilie 2013 s-a întâlnit la un bar cu inculpatul A.M. și martorul D.C. și împreună au consumat băuturi alcoolice, după care toți s-au deplasat la locuința inculpatului pentru a bea în continuare, moment din care nu își mai aduce aminte nimic, probabil din cauza faptului că a stat în comă timp de 48 ore, după cum susține partea vătămată.

Martorul D.C. nu se mai afla la locuința inculpatului în momentul agresiunii. Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; - declarația părții vătămate S.M.; - certificat medico-legal din 26 aprilie 2013; - declarațiile martorilor A.M., D.C. și A.P.; - declarație învinuit/inculpat; - proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Situația de fapt reținută de instanță, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce la concluzia vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În drept, fapta inculpatului A.M., care în seara de 07 aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M.

se afla la locuința acestuia situată în comuna D., județul Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit în gât, cauzându-i plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial și faringiană cu șoc hemoragic, insuficiență respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor - prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 C. pen. anterior. La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare instanța a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

anterior, atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate. Conform disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost introdus prin art. XVlll pct 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța pronunță condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. în speța de față, inculpatul poate beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru tentativa la omor este închisoarea de la 5 la 10 ani.

Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului A.M. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului - conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în cauză nu s-a impus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

anterior, incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea, a conștientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere, inculpatul își câștigă existența în mod cinstit, fiind agricultor, este bine integrat în societate. În consecință, raportat la toate aceste considerente, instanța a reținut că pentru a se atinge scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție fiind aplicabile dispozițiile referitoare la art. 86 1 -86 2 C. pen.

anterior, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. A constatat că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă. Având în vedere adresa de constituire de parte civilă trimisă de Spitalul Clinic Județean de Urgențe Iași și deconturile atașate, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate. În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 191 C. proc. pen. anterior, care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat ocazionate de desfășurarea procesului penal, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului se arată că pedeapsa nu a fost just individualizată prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. anterior. Instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei constatând că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, interpretând greșit dispozițiile art. 86 1 C. pen. anterior, în sensul că aspectele legate de atingerea scopului pedepsei sunt prevăzute ca o condiție pentru aplicarea art. 81 C. pen. anterior și nu pentru posibilitatea aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Condiția prev. de art. 86 1 lit. c) C. pen. anterior are în vedere că instanța, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Instanța trebuia să analizeze posibilitatea de a dispune suspendarea sub supraveghere prin prisma faptului că, lăsându-l în libertate pe inculpat, nu există riscul săvârșirii unor noi infracțiuni. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă riscul săvârșirii de noi infracțiuni. Inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent al acestuia în condițiile consumului de alcool și nu există garanția că, într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleași manifestări de violență și nu va săvârși alte noi infracțiuni de violență.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că inculpatul A.M., consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, având manifestări deosebit de violente pe fondul consumului de alcool (martorii A.M. și A.P.). Inculpatul a săvârșit fapta brusc și fără nicio provocare din partea părții vătămate S.M. Față de gravitatea deosebită a faptei săvârșită de inculpatul aflat în stare de ebrietate și față de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut fapta sa, lipsa antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului și caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanția favorabil persoana inculpatului și nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului și nici garanția că acesta nu va săvârși noi infracțiuni în condiții similare.

Instanța trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, să constate că lăsarea în libertate creează pericol real ca acesta să săvârșească noi fapte de violență în condițiile consumului de alcool. Hotărârea penală este nelegală sub aspectul dispunerii ca plata onorariului pentru apărător din oficiu în cursul urmăririi penale se va avansa din fondurile Ministerului Public, în condițiile în care Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. nr. 113928/2008, prevede că asistența juridică în materie penală se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

Astfel, onorariul datorat apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală trebuie să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției. II. Prin decizia penală nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latură penală și rejudecând: A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata reținerii și arestării preventive de la 08 aprilie 2013 la 21 iunie 2013 inclusiv. A înlăturat dispoziția privind suportarea din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător oficiu la urmărirea penală.

Suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu la urmărirea penală va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Analizând apelul procurorului, instanța de apel a constatat că este parțial fondat. Instanța de fond a soluționat și judecat cauza în cadrul procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, și a examinat și evaluat toate probele administrate la urmărirea penală coroborat cu probele cu înscrisuri și declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor și vinovăției administrate la judecarea cauzei, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Fapta inculpatului A.M. care, în seara de 07 aprilie 2013, între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se afla la locuința acestuia din comuna D., județul Iași, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit în gât, cauzându-i o plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial și faringiană cu șoc hemoragic, insuficiență respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 C. pen. anterior.

La individualizarea pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. anterior, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca efect al dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise, pe care l-a considerat ca fiind unul major, rezultând din modalitățile și împrejurările de săvârșire, din urmarea gravă produsă (leziunile care i-au pus în primejdie viața), cât și circumstanțele personale ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.

La aplicarea modalității de executare, instanța de fond a reținut lipsa antecedentelor penale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, a conștientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei, precum și faptul că inculpatul este bine integrat social, câștigându-și existența în mod cinstit, fiind agricultor, și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât în cuantum, cât și modalitate de executare. Instanța de apel a reținut că pentru aplicarea modalității de individualizare prev. de art. 86 1 C. pen.

anterior trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de textul menționat în alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, condiții care se referă la durata pedepsei aplicată care este închisoarea de cel mult 4 ani, la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului care, prin urmare constituie un temei al aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și la elementele ce țin de persoana inculpatului și comportamentul acestuia după comiterea faptei, pe baza cărora instanța apreciază că pronunțarea condarnnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni. Împrejurările și modalitatea de comitere a faptei dau dimensiunea gradului de pericol social al infracțiunii comise alături de urmările produse și conturează elementele constitutive ale infracțiunii.

Raportat la condițiile de aplicare a art. 86 1 C. pen. anterior, toate acestea au fost constatate ca îndeplinite în cauză. Inculpatul nu are antecedente penale, nu a mai fost judecat sau condamnat penal. A recunoscut și regretat faptele în cursul procesului penal din faza de urmărire penală, de la momentul prezentării materialului de urmărire penală, anterior menționând că în urma unui conflict spontan cu partea vătămată aceasta l-a amenințat cu un cuțit. La momentul săvârșirii faptei nu au asistat martori oculari, martorul D. fiind plecat deja de la domiciliul inculpatului, iar celălalt martor audiat, A.M., a fost chemat de inculpat la domiciliul său și a constatat postfactum cele întâmplate, găsind pe partea vătămată la locuința inculpatului și anunțând poliția și salvarea.

I nculpatul a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool împreună cu partea vătămată și martorul D. Deși este caracterizat ca un consumator de băuturi alcoolice (declarație martor A.M. și A.P.) acesta este cunoscut ca o persoană liniștită, muncitoare (declarație martor A.M. și caracterizări depuse la instanța de fond). În cursul judecății, inculpatul a recunoscut faptele și vinovăția așa cum sunt descrise în rechizitoriu. Acestea toate sunt elemente care caracterizează persoana inculpatului și comportamentul acestuia după săvârșirea faptei reținând și faptul că acesta este integrat social și muncește, câștigându-și existența ca agricultor. Față de aceste date ce țin de persoana inculpatului și comportamentul său după comiterea faptei, aprecierea Curții a fost în sensul că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, constă în reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În cazul inculpatului acesta poate fi realizat fără executarea pedepsei aplicate în regim de detenție și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, măsurile de supraveghere impuse și sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, constituind garanții în sensul prevenirii comiterii de noi infracțiuni. Instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată este just individualizată, proporțională cu faptele și persoana inculpatului, acest motiv de critică nefiind întemeiat.

În cursul procesului penal, inculpatul a fost arestat preventiv, prin încheierea penală din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Iași și mandatul de arestare preventivă din 09 aprilie 2013, fiind reținut prin ordonanța de reținere a Parchetului din 08 aprilie 2013. Prin încheierea din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași, în cursul judecății în fond a cauzei, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind pus în libertate la data de 21 iunie 2013. La soluționarea cauzei și condamnarea inculpatului, instanța de fond a omis să deducă din pedeapsă, conform art. 88 C. pen. anterior și art. 350 C. proc. pen. anterior, durata reținerii și arestării preventive, sens în care hotărârea a fost reformată.

Critica privind avansarea onorariului pentru apărător din oficiu în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Justiției și nu din fondurile Ministerului Public a fost considerată ca fondată. Prin Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România se prevede alocarea în bugetul Ministerului Justiției a fondurilor necesare suportării cheltuielilor privind asistența juridică obligatorie în materie penală, Protocolul nr. 113928 fiind adoptat în 2008, în vigoare de la data de 01 decembrie 2008. Conform art. 1 alin. (2) al acestui Protocol, plata onorariilor prev. la alin. (1) se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției la Capitolul „Ordine publică și siguranță națională” Titlul „Bunuri și servicii” Articolul „Ajutor public judiciar” pentru finanțarea sistemului de ajutor public judiciar și a sistemului de asistență juridică.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Protocol, prin protocol se stabilesc cuantumul și modalitatea de plată a onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală. Conform art. 5 alin. (2) din Protocol, onorariile cuvenite avocaților pentru asistența juridică obligatorie a învinuitului, inculpatului, în cursul urmăririi penale se acordă o singură dată pentru întreaga durată a urmăririi penale, iar, în cursul judecății, separat pentru fiecare grad de jurisdicție. Prin sentința penală atacată, instanța de fond a dispus că onorariul pentru apărător din oficiu al inculpatului în cursul urmăririi penale, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Public, în baza art. 191 C. proc.

pen. Dispozițiile art. 191 C. proc. pen. nu prevăd modalitățile concrete de plată a onorariilor pentru apărătorii din oficiu în cursul urmăririi penale sau al judecății, deși acestea sunt incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat. Conform dispozițiilor art. 189 alin. (2) C. proc. pen., cu nota marginală „Acoperirea cheltuielilor judiciare”, cheltuielile judiciare prevăzute în alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, Ministerul Public și Ministerul Administrației și Internelor. Această dispoziție legală este în vigoare fiind modificată prin art. 1 pct. 108 din Legea nr. 356/2006, iar protocolul aplicabil în cauză este adoptat în 2008, cu data intrării în vigoare la 01 decembrie 2008, deci după modificarea art. 189 alin. (2) C. proc.

pen., conform căruia, și în prezent, onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților în cursul urmăririi penale se suportă din fondurile bugetare alocate în continuare Ministerului Justiției. În consecință suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului la urmărirea penală, inclusă în cheltuielile judiciare, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și nu ale Ministerului Public. Pentru considerentele expuse, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iași. Împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.M.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situație în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, se constată că inculpatul A.M. nu a depus motive de recurs în termenul legal, situație în care se vor analiza incidența cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. anterior și aplicarea art. 5 C. pen. Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu sunt incidente cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior. Mai mult, instanța constată că inculpatul A.M. nu a declarat apel, iar în apelul admis al procurorului s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata reținerii și arestării preventive de la 08 aprilie 2013 la 21 iunie 2013 inclusiv și a fost înlăturată dispoziția privind suportarea din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu la urmărirea penală, sumă care a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Ca atare, conform art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen. anterior, doar sub aceste aspecte inculpatul A.M. ar fi putut critica hotărârea instanței de prim control judiciar. În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, inculpatul A.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 la 10 ani. Conform noii legi, infracțiunea se încadrează în art. 32 rap.

la art. 188 C. pen. cu limite de pedeapsă tot de la 5 la 10 ani, astfel că nu este incident art. 5 C. pen. Față de aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2014.