ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 970/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 970/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 156 din

26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 275 din 20 iunie

2013 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat

inculpatul A.C.Ș. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de "loviri cauzatoare de moarte", prev. și ped. de art.

183 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare

conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de

încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform

programului stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbare locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la

lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Iași.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în

vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.

A constatat că partea

vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 4.039,23 RON.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași nr. 2458/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpatului A.C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de

loviri cauzatoare de moarte.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut că, inculpatul, în timp ce se afla pe raza com.

Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași, fiind în stare avansată de ebrietate, fără

vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona

feței, în urma căreia victima s-a dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de

pământ, ajungând în stare de inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri

cu picioarele, peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom

subdural emisferic dr., contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la

decesul victimei în data de 7 decembrie 2011.

În cursul cercetării

judecătorești, în conformitate cu dispozițiile, art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta care formează obiectul

cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător precum și

dreptul de a nu face nicio declarație.

Totodată, instanța

i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaște

săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și de a solicita ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin declarația dată

la data de 6 iunie 2013, inculpatul A.C.Ș. a recunoscut săvârșirea faptei

reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, și a precizat că dorește ca

judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

nu are alte probe de solicitat, își menține declarațiile date în cursul

urmăririi penale și regretă săvârșirea faptei.

Prin ordonanța

procurorului din data 9 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală

împotriva inculpatului pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev.

de art. 183 C. pen.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei, a indicat împrejurările și modalitatea în care a

acționat, precizând și contextul care a generat atitudinea sa violentă.

Fiind declarată

terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând

actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație

de fapt:

A.C.Ș. este locuitor

al com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași și la data comiterii faptei era

angajat în calitate de muncitor la SC A.B.P. SRL Iași. În cursul zilei de 4

decembrie 2011, în jurul orelor 12,00 acesta s-a întâlnit pe raza localității

de domiciliu cu prietenii săi, numiții A.P.V. și C.C., împreună cu care au băut

câte o bere la barul aparținând numitei A.C., situat pe raza aceleiași

localități. La un moment dat cei trei au luat hotărârea să meargă în vizită la

consăteanul și amicul lor, numitul D.R. Ajunși acolo, sus-numiții împreună cu

gazda D.R. au consumat o sticlă cu vin și o sticlă cu bere, ambele având

capacitatea de 2 litri, în intervalul orar 14,00 - 17,00 ajungând toți în stare

de ebrietate.

La orele 17,00 la

propunerea martorului A.P.V. au mers toți patru la locuința acestuia, unde au

consumat câte un pahar cu vin, după care au hotărât să meargă în sat să se

plimbe.

A.C.Ș. a plecat

primul din imobil, ieșind în stradă unde l-a văzut pe consăteanul său P.V.

stând în fața porții locuinței sale, amplasată în imediata vecinătate cu

locuința martorului A.P.V.

Fiind în stare de

ebrietate, lui A.C.Ș. i s-a părut că numitul P.V. îi adresează injurii, motiv

din care s-a enervat și fără a-i spune nimic s-a apropiat de acesta și i-a

aplicat o lovitură de mare intensitate cu pumnul în zona feței. În urma

loviturii partea vătămată P.V. s-a dezechilibrat și căzut, lovindu-se cu capul

de pietrele aflate pe sol, pierzându-și cunoștința.

Momentul incidentului

a fot perceput în mod nemijlocit de către numita P.L., soția victimei, precum

și de către martora D.M., care scotea apă de la o fântână amplasată la 40 - 50

metri de locul agresiunii. Aceasta din urmă s-a apropiat în grabă de locul în

care se aflau victima și agresorul, apostrofându-l pe cel din urmă pentru

atitudinea lui violentă.

Din cauza stării în

care se afla inculpatul nu a reacționat la observațiile aspre ale martorei,

dimpotrivă acesta s-a apropiat de victima căzută la pământ și i-a mai aplicat

câteva lovituri cu picioarele peste spate, fiind nevoie de intervenția

martorilor D.R. și A.P.V. pentru stoparea acțiunii agresive a învinuitului.

Martorul A.P.V. l-a imobilizat pe inculpat, împiedicându-l astfel să mai

lovească victima căzută, după care împreună cu martorul D.R. și C.C. l-au

convins pe inculpat să-și continue deplasarea până la barul administrat de

către numita A.C.

După plecarea celor

patru persoane, martora D.M. împreună cu P.L. l-au ridicat pe numitul P.V. de

pe sol și l-au transportat în imobil, culcându-l pe un pat.

A doua zi, inculpatul

nu a discutat cu nimeni despre incident, iar în seara zilei de 5 decembrie 2011

a plecat în localitatea Voroneț, jud. Suceava, unde SC A.B.P. SRL Iași are

deschis un punct de lucru.

În zilele următoare

victima P.V. a fost imobilizată la pat, din cauza agresiunii exercitate asupra

sa de către inc. A.C.Ș.

În dimineața zilei de

7 decembrie 2011, în jurul orelor 10,00 starea de sănătate a P.V. s-a agravat,

astfel încât vecina acestuia, numita G.M., a anunțat Serviciul de Ambulanță

Iași. Peste 30 minute o ambulanță s-a prezentat la locuința acestuia din

localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, medicii reușind să-l

stabilizeze pe pacient, după care s-au deplasat cu numitul P.V. spre o unitate

spitalicească din mun. Iași. La scurt timp, ambulanța a revenit la domiciliul

familiei P., comunicându-i numitei P.L. că la ora 11,17 a intervenit decesul

numitului P.V., motiv din care au lăsat corpul defunctului în imobil,

înmânându-i totodată actele medicale care atestau decesul.

Întrucât defunctul

P.V. figura în evidența medicului de familie cu diferite boli și era cunoscut

ca un consumator de băuturi alcoolice, medicul C.M. a eliberat certificatul de

deces în cursul zilei de 7 decembrie 2011.

În dimineața de 8

decembrie 2011, C.M., medic de familie în localitatea Ungheni, jud. Iași, a

sesizat organele de poliție din cadrul Secției I Poliție Rurală Iași cu privire

la faptul că a retras certificatul constatator al decesului eliberat pe numele

P.V. de 53 ani din localitatea Mânzătești. com. Ungheni, jud. Iași, întrucât

are suspiciuni cu privire la decesul acestuia.

Având în vedere cele

sesizate echipa operativă deplasată la fața locului a constatat faptul că la

data de 4 decembrie 2011 numitul P.V. a fost agresat fizic de către numitul

A.C.Ș., iar la data de 7 decembrie 2011 a intervenit decesul acestei persoane.

Întrucât i s-a eliberat certificat constatator al decesului și apoi i-a fost

retras de către medicul de familie, existând suspiciuni cu privire la decesul

acestuia, prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 8 decembrie

2011, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea

sta stabilirii cauzelor morții victimei P.V.

Prin adresa nr. 6 din

data de 8 decembrie 2011, I.M.L. Iași a înaintat următoarele constatări

preliminare:

"Moartea lui

P.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului

subdural emisferic drept, contuziei dilacerare cerebrală. Leziunile s-au putut

produce prin lovire urmată de cădere. Moartea datează din data de 7 decembrie

2011".

Imediat după

obținerea concluziilor medico-legale organele de poliție din cadrul Secției I

Poliție Rurală Iași au anunțat S.I.C., care la rândul lor au sesizat procurorul

criminalist, astfel cauza fiind preluată pentru efectuarea urmăririi penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

În cadrul activității

de urmărire penală, la data de 9 decembrie 2011, echipa operativă din cadrul

I.P.J. Iași - S.I.C., deplasată la fața locului a procedat la audierea

martorilor A.P.V. și D.R., din depozițiile acestor persoane stabilind

modalitatea în care a fost comisă fapta de către învinuitul A.C.Ș.

De precizat este

faptul că imediat după decesul victimei P.V., numitul A.C. și-a anunțat

telefonic fiul, respectiv pe A.C.Ș. despre acest aspect, comunicându-i totodată

că organele de poliție îl bănuiesc pe el de comiterea faptei.

Astfel, A.C.Ș. a

revenit în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, în data de 9

decembrie 2011, iar în data de 12 decembrie 2011 s-a prezentat în fața

organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J. Iași - S.I.C. în vederea

audierii sale.

Împreună cu organele

de poliție s-a deplasat în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași,

unde în prezența martorilor asistenți A.G. și B.P. a fost efectuată reconstituirea

faptei, în cadrul căreia învinuitul a arătat modalitatea de comitere a

agresiunii fizice în seara de 4 decembrie 2011 asupra numitului P.V.

Situația de fapt

reținută de instanță a fost dovedită cu următoarele mijloacele de probă

arătate: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de consemnarea

actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe

fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la

fața locului, efectuată la data de 8 decembrie 2011; ordonanță de efectuare

necropsie medico-legală din 8 decembrie 2012; concluzii provizorii

medico-legale; raport medico-legal de necropsie din 25 octombrie 2012; adresa

I.M.L. din data de 25 martie 2013; proces-verbal de reconstituirea faptei;

declarație parte vătămată; declarații de martori; procese-verbale de aducere la

cunoștință a învinuirii; declarație olografă învinuit; declarație învinuit;

ordonanță de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara;

ordonanță de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara;

proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului din

data de 25 martie 2013.

Situația de fapt

reținută de instanță, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce

la concluzia vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În drept, fapta

inculpatului A.C.Ș. care, în seara de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 18,30 -

19,00, în timp ce se afla pe raza com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași,

fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat

numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia victima s-a

dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de

inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele peste corp

(spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic drept,

contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7

decembrie 2011, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de

"lovituri cauzatoare de moarte" faptă prevăzută și pedepsită de art.

183 din C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și a modului de executare instanța

ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol

social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta

a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât și de circumstanțele personale

ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut

comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.

Conform art. 320

1

alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr.

202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea

inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În speța de față,

inculpatul poate beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru

lovituri cauzatoare de moarte este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Față de aceste

considerente, instanța va aplica inculpatului A.C.Ș. o pedeapsă cu închisoarea

al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și

periculozitatea socială a inculpatului, conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2)

C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo

funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în

cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele

personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la

primul contact cu legea, a conștientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut

și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, instanța va avea în vedere

faptul că, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere, inculpatul are

un loc de muncă stabil, fiind bine integrat în societate. În consecință,

raportat la toate aceste considerente, instanța a reținut că pentru a se atinge

scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de

detenție fiind aplicabile dispozițiile referitoare la art. 86

1

- 86

2

C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul

A.C.Ș., criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea apelului

procurorului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată

sub aspectul modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., instanța interpretând în mod greșit dispozițiile art. 86

1

C. pen., întrucât aspectele legate de scopul pedepsei sunt prevăzute ca o

condiție de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. și nu a posibilității

aplicării art. 86

1

C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen., instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei dacă se apreciază, ținând cont de persoana inculpatului, de

comportamental său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu

va mai săvârși infracțiuni.

Or, lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă riscul săvârșirii de noi infracțiuni, acesta

săvârșind fapta în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent

al acestuia în condițiile consumului de alcool și că nu există garanții că

într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleași manifestări de

violență.

Instanța trebuia să

aprecieze caracterul violent al inculpatului raportat și la comportamentul său

în timpul și după săvârșirea faptei. Din declarațiile martorilor rezultă că

după lovirea victimei în față și după ce a căzut la pământ, inculpatul a

continuat să agreseze victima, aplicându-i alte lovituri cu piciorul în zona

toracelui și a spatelui (declarații martori A.P.V., D.M.).

Inculpatul a lovit

victima fără motiv și fără să fi fost provocat de acesta, încercând să-și

justifice acțiunea prin provocarea sa de victimă, însă probele cauzei nu

dovedesc aceasta.

Față de gravitatea

deosebită a faptei săvârșită de inculpat, aflat în stare de ebrietate și față

de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut (moartea victimei P.V.), lipsa

antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului și

caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanția favorabil persoana

inculpatului și nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului și

nici garanții că acesta nu va săvârși noi infracțiuni în condiții similare.

În apelul său,

inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., deoarece pedeapsa aplicată cu suspendarea sub

supraveghere a executării îl împiedică să se reintegreze în societate. A susținut

că a săvârșit fapta în stare de ebrietate, că este un act singular în viața sa,

a recunoscut comiterea infracțiunii săvârșită pe fondul consumului de alcool,

însă nu pe un fond de violență. A subliniat că nu are antecedente penale și are

un loc de muncă.

Prin Decizia penală

nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A.C.Ș. împotriva

Sentinței penale nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs inculpatul A.C.Ș. care, invocând pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. a solicitat să se aibă în vedere

circumstanțele sale personale, caracterizările favorabile depuse la dosar, față

de care se apreciază că puteau fi reținute și circumstanțe atenuante,

solicitându-se, astfel, reindividualizarea pedepsei, în condițiile în care

legea mai favorabilă este cea veche.

Astfel, având în

vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C.

proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12

din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a

legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân, în competența aceleiași instanțe și se judecă

potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se

aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul

inculpatului A.C.Ș. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce

succed.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. - când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

Recurentul a criticat

decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii prin nereținerea

circumstanțelor atenuante, făcând referire, în subsidiar, la aplicarea legii

penale mai favorabile.

În ceea ce privește

criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de prevederile

C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare

prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude

posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de

16 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce

privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina aplicabilitatea

sau nu a circumstanțelor atenuante sub aspectul reducerii pedepsei potrivit

dispozițiilor C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului

la probleme de drept.

În sensul Legii nr.

2/2013, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este strict legată de

aplicarea legii. Astfel, având în vedere că înlăturarea pct. 14 din textul de

lege al art. 385

9

C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o

limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de

față critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

anterior.

În ceea ce privește

aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată se invocă situația

descrisă de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii, penale mai favorabile

până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând sub acest

aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

În examinarea legii

incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează

să analizeze:

a) Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este, acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea

juridică;

b) Consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și

consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu

instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la

pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică

dată faptei.

Examinarea încadrării

juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât

pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din

norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude

posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o

lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea

dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate,

acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe

baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea

penală.

Pentru a compara cele

două legi, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în

vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și

sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării

în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în

legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este

încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte era sancționată potrivit art. 183 C.

pen. anterior, cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar noua incriminare, art. 195

C. pen., sancționează fapta cu închisoare de la 6 la 12 ani.

Este, astfel,

esențial că, nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai

favorabile, instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a

sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de

instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele

prevăzute de legea nouă.

Așadar, în aplicarea

legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune

către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit

aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu

este posibilă nici situația inversă, stabilirea legii penale mai favorabile

făcându-se în raport de sancțiune.

Astfel, stabilirea

legii penale mai favorabile se va face în raport de minimul pedepsei

închisorii, limita mai favorabilă regăsindu-se în forma prevăzută de legea

veche, criteriu în raport de care și instituția prevăzută de art. 320

1

din vechiul C. proc. pen., identificată ca fiind mai favorabilă prin prisma

componentei de drept material penal (din cadrul naturii sale duale), va păstra

efecte, de reducere a pedepsei, mai favorabile.

Văzând și

dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr.

156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2014.

Procesat de GGC - AS