ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 970/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au hotărât următoarele: A fost condamnat inculpatul A.C.Ș. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "loviri cauzatoare de moarte", prev. și ped. de art. 183 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului. A constatat că partea vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 4.039,23 RON. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 2458/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, inculpatul, în timp ce se afla pe raza com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași, fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia victima s-a dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele, peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic dr., contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7 decembrie 2011. În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile, art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nicio declarație. Totodată, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și de a solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin declarația dată la data de 6 iunie 2013, inculpatul A.C.Ș. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, și a precizat că dorește ca judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., nu are alte probe de solicitat, își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și regretă săvârșirea faptei. Prin ordonanța procurorului din data 9 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a indicat împrejurările și modalitatea în care a acționat, precizând și contextul care a generat atitudinea sa violentă. Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: A.C.Ș. este locuitor al com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași și la data comiterii faptei era angajat în calitate de muncitor la SC A.B.P.

SRL Iași. În cursul zilei de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 12,00 acesta s-a întâlnit pe raza localității de domiciliu cu prietenii săi, numiții A.P.V. și C.C., împreună cu care au băut câte o bere la barul aparținând numitei A.C., situat pe raza aceleiași localități. La un moment dat cei trei au luat hotărârea să meargă în vizită la consăteanul și amicul lor, numitul D.R. Ajunși acolo, sus-numiții împreună cu gazda D.R. au consumat o sticlă cu vin și o sticlă cu bere, ambele având capacitatea de 2 litri, în intervalul orar 14,00 - 17,00 ajungând toți în stare de ebrietate. La orele 17,00 la propunerea martorului A.P.V. au mers toți patru la locuința acestuia, unde au consumat câte un pahar cu vin, după care au hotărât să meargă în sat să se plimbe.

A.C.Ș. a plecat primul din imobil, ieșind în stradă unde l-a văzut pe consăteanul său P.V. stând în fața porții locuinței sale, amplasată în imediata vecinătate cu locuința martorului A.P.V. Fiind în stare de ebrietate, lui A.C.Ș. i s-a părut că numitul P.V. îi adresează injurii, motiv din care s-a enervat și fără a-i spune nimic s-a apropiat de acesta și i-a aplicat o lovitură de mare intensitate cu pumnul în zona feței. În urma loviturii partea vătămată P.V. s-a dezechilibrat și căzut, lovindu-se cu capul de pietrele aflate pe sol, pierzându-și cunoștința. Momentul incidentului a fot perceput în mod nemijlocit de către numita P.L., soția victimei, precum și de către martora D.M., care scotea apă de la o fântână amplasată la 40 - 50 metri de locul agresiunii.

Aceasta din urmă s-a apropiat în grabă de locul în care se aflau victima și agresorul, apostrofându-l pe cel din urmă pentru atitudinea lui violentă. Din cauza stării în care se afla inculpatul nu a reacționat la observațiile aspre ale martorei, dimpotrivă acesta s-a apropiat de victima căzută la pământ și i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele peste spate, fiind nevoie de intervenția martorilor D.R. și A.P.V. pentru stoparea acțiunii agresive a învinuitului. Martorul A.P.V. l-a imobilizat pe inculpat, împiedicându-l astfel să mai lovească victima căzută, după care împreună cu martorul D.R. și C.C. l-au convins pe inculpat să-și continue deplasarea până la barul administrat de către numita A.C.

După plecarea celor patru persoane, martora D.M. împreună cu P.L. l-au ridicat pe numitul P.V. de pe sol și l-au transportat în imobil, culcându-l pe un pat. A doua zi, inculpatul nu a discutat cu nimeni despre incident, iar în seara zilei de 5 decembrie 2011 a plecat în localitatea Voroneț, jud. Suceava, unde SC A.B.P. SRL Iași are deschis un punct de lucru. În zilele următoare victima P.V. a fost imobilizată la pat, din cauza agresiunii exercitate asupra sa de către inc. A.C.Ș. În dimineața zilei de 7 decembrie 2011, în jurul orelor 10,00 starea de sănătate a P.V. s-a agravat, astfel încât vecina acestuia, numita G.M., a anunțat Serviciul de Ambulanță Iași. Peste 30 minute o ambulanță s-a prezentat la locuința acestuia din localitatea Mânzătești, com.

Ungheni, jud. Iași, medicii reușind să-l stabilizeze pe pacient, după care s-au deplasat cu numitul P.V. spre o unitate spitalicească din mun. Iași. La scurt timp, ambulanța a revenit la domiciliul familiei P., comunicându-i numitei P.L. că la ora 11,17 a intervenit decesul numitului P.V., motiv din care au lăsat corpul defunctului în imobil, înmânându-i totodată actele medicale care atestau decesul. Întrucât defunctul P.V. figura în evidența medicului de familie cu diferite boli și era cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, medicul C.M. a eliberat certificatul de deces în cursul zilei de 7 decembrie 2011. În dimineața de 8 decembrie 2011, C.M., medic de familie în localitatea Ungheni, jud. Iași, a sesizat organele de poliție din cadrul Secției I Poliție Rurală Iași cu privire la faptul că a retras certificatul constatator al decesului eliberat pe numele P.V.

de 53 ani din localitatea Mânzătești. com. Ungheni, jud. Iași, întrucât are suspiciuni cu privire la decesul acestuia. Având în vedere cele sesizate echipa operativă deplasată la fața locului a constatat faptul că la data de 4 decembrie 2011 numitul P.V. a fost agresat fizic de către numitul A.C.Ș., iar la data de 7 decembrie 2011 a intervenit decesul acestei persoane. Întrucât i s-a eliberat certificat constatator al decesului și apoi i-a fost retras de către medicul de familie, existând suspiciuni cu privire la decesul acestuia, prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 8 decembrie 2011, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea sta stabilirii cauzelor morții victimei P.V.

Prin adresa nr. 6 din data de 8 decembrie 2011, I.M.L. Iași a înaintat următoarele constatări preliminare: "Moartea lui P.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului subdural emisferic drept, contuziei dilacerare cerebrală. Leziunile s-au putut produce prin lovire urmată de cădere. Moartea datează din data de 7 decembrie 2011". Imediat după obținerea concluziilor medico-legale organele de poliție din cadrul Secției I Poliție Rurală Iași au anunțat S.I.C., care la rândul lor au sesizat procurorul criminalist, astfel cauza fiind preluată pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

În cadrul activității de urmărire penală, la data de 9 decembrie 2011, echipa operativă din cadrul I.P.J. Iași - S.I.C., deplasată la fața locului a procedat la audierea martorilor A.P.V. și D.R., din depozițiile acestor persoane stabilind modalitatea în care a fost comisă fapta de către învinuitul A.C.Ș. De precizat este faptul că imediat după decesul victimei P.V., numitul A.C. și-a anunțat telefonic fiul, respectiv pe A.C.Ș. despre acest aspect, comunicându-i totodată că organele de poliție îl bănuiesc pe el de comiterea faptei. Astfel, A.C.Ș. a revenit în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, în data de 9 decembrie 2011, iar în data de 12 decembrie 2011 s-a prezentat în fața organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J.

Iași - S.I.C. în vederea audierii sale. Împreună cu organele de poliție s-a deplasat în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, unde în prezența martorilor asistenți A.G. și B.P. a fost efectuată reconstituirea faptei, în cadrul căreia învinuitul a arătat modalitatea de comitere a agresiunii fizice în seara de 4 decembrie 2011 asupra numitului P.V. Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu următoarele mijloacele de probă arătate: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de consemnarea actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată la data de 8 decembrie 2011; ordonanță de efectuare necropsie medico-legală din 8 decembrie 2012; concluzii provizorii medico-legale; raport medico-legal de necropsie din 25 octombrie 2012; adresa I.M.L.

din data de 25 martie 2013; proces-verbal de reconstituirea faptei; declarație parte vătămată; declarații de martori; procese-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii; declarație olografă învinuit; declarație învinuit; ordonanță de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara; ordonanță de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului din data de 25 martie 2013. Situația de fapt reținută de instanță, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce la concluzia vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În drept, fapta inculpatului A.C.Ș. care, în seara de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, în timp ce se afla pe raza com.

Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași, fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia victima s-a dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic drept, contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7 decembrie 2011, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de "lovituri cauzatoare de moarte" faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și a modului de executare instanța ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate. Conform art. 320 1 alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

În speța de față, inculpatul poate beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru lovituri cauzatoare de moarte este închisoarea de la 5 la 15 ani. Față de aceste considerente, instanța va aplica inculpatului A.C.Ș. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului, conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea, a conștientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere, inculpatul are un loc de muncă stabil, fiind bine integrat în societate. În consecință, raportat la toate aceste considerente, instanța a reținut că pentru a se atinge scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție fiind aplicabile dispozițiile referitoare la art. 86 1 - 86 2 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.C.Ș., criticând-o pentru netemeinicie. În motivarea apelului procurorului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată sub aspectul modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., instanța interpretând în mod greșit dispozițiile art. 86 1 C. pen., întrucât aspectele legate de scopul pedepsei sunt prevăzute ca o condiție de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. și nu a posibilității aplicării art. 86 1 C. pen. Potrivit art. 86 1 C. pen., instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dacă se apreciază, ținând cont de persoana inculpatului, de comportamental său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Or, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă riscul săvârșirii de noi infracțiuni, acesta săvârșind fapta în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent al acestuia în condițiile consumului de alcool și că nu există garanții că într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleași manifestări de violență. Instanța trebuia să aprecieze caracterul violent al inculpatului raportat și la comportamentul său în timpul și după săvârșirea faptei. Din declarațiile martorilor rezultă că după lovirea victimei în față și după ce a căzut la pământ, inculpatul a continuat să agreseze victima, aplicându-i alte lovituri cu piciorul în zona toracelui și a spatelui (declarații martori A.P.V., D.M.).

Inculpatul a lovit victima fără motiv și fără să fi fost provocat de acesta, încercând să-și justifice acțiunea prin provocarea sa de victimă, însă probele cauzei nu dovedesc aceasta. Față de gravitatea deosebită a faptei săvârșită de inculpat, aflat în stare de ebrietate și față de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut (moartea victimei P.V.), lipsa antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului și caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanția favorabil persoana inculpatului și nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului și nici garanții că acesta nu va săvârși noi infracțiuni în condiții similare. În apelul său, inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., deoarece pedeapsa aplicată cu suspendarea sub supraveghere a executării îl împiedică să se reintegreze în societate.

A susținut că a săvârșit fapta în stare de ebrietate, că este un act singular în viața sa, a recunoscut comiterea infracțiunii săvârșită pe fondul consumului de alcool, însă nu pe un fond de violență. A subliniat că nu are antecedente penale și are un loc de muncă. Prin Decizia penală nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A.C.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul A.C.Ș. care, invocând pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen.

a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, caracterizările favorabile depuse la dosar, față de care se apreciază că puteau fi reținute și circumstanțe atenuante, solicitându-se, astfel, reindividualizarea pedepsei, în condițiile în care legea mai favorabilă este cea veche. Astfel, având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân, în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai precis C. proc.

pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul inculpatului A.C.Ș. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii prin nereținerea circumstanțelor atenuante, făcând referire, în subsidiar, la aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de prevederile C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 16 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina aplicabilitatea sau nu a circumstanțelor atenuante sub aspectul reducerii pedepsei potrivit dispozițiilor C. pen.

anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În sensul Legii nr. 2/2013, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este strict legată de aplicarea legii. Astfel, având în vedere că înlăturarea pct. 14 din textul de lege al art. 385 9 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată se invocă situația descrisă de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii, penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este, acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Pentru a compara cele două legi, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte era sancționată potrivit art. 183 C. pen. anterior, cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar noua incriminare, art. 195 C. pen., sancționează fapta cu închisoare de la 6 la 12 ani.

Este, astfel, esențial că, nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă. Așadar, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă, stabilirea legii penale mai favorabile făcându-se în raport de sancțiune.

Astfel, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de minimul pedepsei închisorii, limita mai favorabilă regăsindu-se în forma prevăzută de legea veche, criteriu în raport de care și instituția prevăzută de art. 320 1 din vechiul C. proc. pen., identificată ca fiind mai favorabilă prin prisma componentei de drept material penal (din cadrul naturii sale duale), va păstra efecte, de reducere a pedepsei, mai favorabile. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2014. Procesat de GGC - AS