ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 970/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 970/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
recursului declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 156 din
26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu
minori, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 275 din 20 iunie
2013 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat
inculpatul A.C.Ș. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de "loviri cauzatoare de moarte", prev. și ped. de art.
183 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Au fost interzise
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.
pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare
conform art. 86
2
C. pen.
În temeiul art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de
încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform
programului stabilit de această instituție;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbare locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
Datele prevăzute la
lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Iași.
A atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 7 din
Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în
vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
A constatat că partea
vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat
inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 4.039,23 RON.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Iași nr. 2458/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de
arest preventiv, a inculpatului A.C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de
loviri cauzatoare de moarte.
În actul de sesizare
a instanței s-a reținut că, inculpatul, în timp ce se afla pe raza com.
Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași, fiind în stare avansată de ebrietate, fără
vreun motiv întemeiat i-a aplicat numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona
feței, în urma căreia victima s-a dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de
pământ, ajungând în stare de inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri
cu picioarele, peste corp (spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom
subdural emisferic dr., contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la
decesul victimei în data de 7 decembrie 2011.
În cursul cercetării
judecătorești, în conformitate cu dispozițiile, art. 70 alin. (2) C. proc.
pen., instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta care formează obiectul
cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător precum și
dreptul de a nu face nicio declarație.
Totodată, instanța
i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen., introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaște
săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și de a solicita ca
judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin declarația dată
la data de 6 iunie 2013, inculpatul A.C.Ș. a recunoscut săvârșirea faptei
reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, și a precizat că dorește ca
judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen.,
nu are alte probe de solicitat, își menține declarațiile date în cursul
urmăririi penale și regretă săvârșirea faptei.
Prin ordonanța
procurorului din data 9 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală
împotriva inculpatului pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev.
de art. 183 C. pen.
Inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptei, a indicat împrejurările și modalitatea în care a
acționat, precizând și contextul care a generat atitudinea sa violentă.
Fiind declarată
terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând
actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație
de fapt:
A.C.Ș. este locuitor
al com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași și la data comiterii faptei era
angajat în calitate de muncitor la SC A.B.P. SRL Iași. În cursul zilei de 4
decembrie 2011, în jurul orelor 12,00 acesta s-a întâlnit pe raza localității
de domiciliu cu prietenii săi, numiții A.P.V. și C.C., împreună cu care au băut
câte o bere la barul aparținând numitei A.C., situat pe raza aceleiași
localități. La un moment dat cei trei au luat hotărârea să meargă în vizită la
consăteanul și amicul lor, numitul D.R. Ajunși acolo, sus-numiții împreună cu
gazda D.R. au consumat o sticlă cu vin și o sticlă cu bere, ambele având
capacitatea de 2 litri, în intervalul orar 14,00 - 17,00 ajungând toți în stare
de ebrietate.
La orele 17,00 la
propunerea martorului A.P.V. au mers toți patru la locuința acestuia, unde au
consumat câte un pahar cu vin, după care au hotărât să meargă în sat să se
plimbe.
A.C.Ș. a plecat
primul din imobil, ieșind în stradă unde l-a văzut pe consăteanul său P.V.
stând în fața porții locuinței sale, amplasată în imediata vecinătate cu
locuința martorului A.P.V.
Fiind în stare de
ebrietate, lui A.C.Ș. i s-a părut că numitul P.V. îi adresează injurii, motiv
din care s-a enervat și fără a-i spune nimic s-a apropiat de acesta și i-a
aplicat o lovitură de mare intensitate cu pumnul în zona feței. În urma
loviturii partea vătămată P.V. s-a dezechilibrat și căzut, lovindu-se cu capul
de pietrele aflate pe sol, pierzându-și cunoștința.
Momentul incidentului
a fot perceput în mod nemijlocit de către numita P.L., soția victimei, precum
și de către martora D.M., care scotea apă de la o fântână amplasată la 40 - 50
metri de locul agresiunii. Aceasta din urmă s-a apropiat în grabă de locul în
care se aflau victima și agresorul, apostrofându-l pe cel din urmă pentru
atitudinea lui violentă.
Din cauza stării în
care se afla inculpatul nu a reacționat la observațiile aspre ale martorei,
dimpotrivă acesta s-a apropiat de victima căzută la pământ și i-a mai aplicat
câteva lovituri cu picioarele peste spate, fiind nevoie de intervenția
martorilor D.R. și A.P.V. pentru stoparea acțiunii agresive a învinuitului.
Martorul A.P.V. l-a imobilizat pe inculpat, împiedicându-l astfel să mai
lovească victima căzută, după care împreună cu martorul D.R. și C.C. l-au
convins pe inculpat să-și continue deplasarea până la barul administrat de
către numita A.C.
După plecarea celor
patru persoane, martora D.M. împreună cu P.L. l-au ridicat pe numitul P.V. de
pe sol și l-au transportat în imobil, culcându-l pe un pat.
A doua zi, inculpatul
nu a discutat cu nimeni despre incident, iar în seara zilei de 5 decembrie 2011
a plecat în localitatea Voroneț, jud. Suceava, unde SC A.B.P. SRL Iași are
deschis un punct de lucru.
În zilele următoare
victima P.V. a fost imobilizată la pat, din cauza agresiunii exercitate asupra
sa de către inc. A.C.Ș.
În dimineața zilei de
7 decembrie 2011, în jurul orelor 10,00 starea de sănătate a P.V. s-a agravat,
astfel încât vecina acestuia, numita G.M., a anunțat Serviciul de Ambulanță
Iași. Peste 30 minute o ambulanță s-a prezentat la locuința acestuia din
localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, medicii reușind să-l
stabilizeze pe pacient, după care s-au deplasat cu numitul P.V. spre o unitate
spitalicească din mun. Iași. La scurt timp, ambulanța a revenit la domiciliul
familiei P., comunicându-i numitei P.L. că la ora 11,17 a intervenit decesul
numitului P.V., motiv din care au lăsat corpul defunctului în imobil,
înmânându-i totodată actele medicale care atestau decesul.
Întrucât defunctul
P.V. figura în evidența medicului de familie cu diferite boli și era cunoscut
ca un consumator de băuturi alcoolice, medicul C.M. a eliberat certificatul de
deces în cursul zilei de 7 decembrie 2011.
În dimineața de 8
decembrie 2011, C.M., medic de familie în localitatea Ungheni, jud. Iași, a
sesizat organele de poliție din cadrul Secției I Poliție Rurală Iași cu privire
la faptul că a retras certificatul constatator al decesului eliberat pe numele
P.V. de 53 ani din localitatea Mânzătești. com. Ungheni, jud. Iași, întrucât
are suspiciuni cu privire la decesul acestuia.
Având în vedere cele
sesizate echipa operativă deplasată la fața locului a constatat faptul că la
data de 4 decembrie 2011 numitul P.V. a fost agresat fizic de către numitul
A.C.Ș., iar la data de 7 decembrie 2011 a intervenit decesul acestei persoane.
Întrucât i s-a eliberat certificat constatator al decesului și apoi i-a fost
retras de către medicul de familie, existând suspiciuni cu privire la decesul
acestuia, prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 8 decembrie
2011, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în vederea
sta stabilirii cauzelor morții victimei P.V.
Prin adresa nr. 6 din
data de 8 decembrie 2011, I.M.L. Iași a înaintat următoarele constatări
preliminare:
"Moartea lui
P.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului
subdural emisferic drept, contuziei dilacerare cerebrală. Leziunile s-au putut
produce prin lovire urmată de cădere. Moartea datează din data de 7 decembrie
2011".
Imediat după
obținerea concluziilor medico-legale organele de poliție din cadrul Secției I
Poliție Rurală Iași au anunțat S.I.C., care la rândul lor au sesizat procurorul
criminalist, astfel cauza fiind preluată pentru efectuarea urmăririi penale sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
În cadrul activității
de urmărire penală, la data de 9 decembrie 2011, echipa operativă din cadrul
I.P.J. Iași - S.I.C., deplasată la fața locului a procedat la audierea
martorilor A.P.V. și D.R., din depozițiile acestor persoane stabilind
modalitatea în care a fost comisă fapta de către învinuitul A.C.Ș.
De precizat este
faptul că imediat după decesul victimei P.V., numitul A.C. și-a anunțat
telefonic fiul, respectiv pe A.C.Ș. despre acest aspect, comunicându-i totodată
că organele de poliție îl bănuiesc pe el de comiterea faptei.
Astfel, A.C.Ș. a
revenit în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași, în data de 9
decembrie 2011, iar în data de 12 decembrie 2011 s-a prezentat în fața
organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J. Iași - S.I.C. în vederea
audierii sale.
Împreună cu organele
de poliție s-a deplasat în localitatea Mânzătești, com. Ungheni, jud. Iași,
unde în prezența martorilor asistenți A.G. și B.P. a fost efectuată reconstituirea
faptei, în cadrul căreia învinuitul a arătat modalitatea de comitere a
agresiunii fizice în seara de 4 decembrie 2011 asupra numitului P.V.
Situația de fapt
reținută de instanță a fost dovedită cu următoarele mijloacele de probă
arătate: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de consemnarea
actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe
fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la
fața locului, efectuată la data de 8 decembrie 2011; ordonanță de efectuare
necropsie medico-legală din 8 decembrie 2012; concluzii provizorii
medico-legale; raport medico-legal de necropsie din 25 octombrie 2012; adresa
I.M.L. din data de 25 martie 2013; proces-verbal de reconstituirea faptei;
declarație parte vătămată; declarații de martori; procese-verbale de aducere la
cunoștință a învinuirii; declarație olografă învinuit; declarație învinuit;
ordonanță de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara;
ordonanță de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara;
proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului din
data de 25 martie 2013.
Situația de fapt
reținută de instanță, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce
la concluzia vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.
În drept, fapta
inculpatului A.C.Ș. care, în seara de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 18,30 -
19,00, în timp ce se afla pe raza com. Ungheni, sat Mânzătești, jud. Iași,
fiind în stare avansată de ebrietate, fără vreun motiv întemeiat i-a aplicat
numitului P.V. o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia victima s-a
dezechilibrat și căzut lovindu-se cu capul de pământ, ajungând în stare de
inconștiență, după care i-a mai aplicat lovituri cu picioarele peste corp
(spate), acesta suferind vătămări corporale (hematom subdural emisferic drept,
contuzie dilacerare cerebrală) care au condus la decesul victimei în data de 7
decembrie 2011, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de
"lovituri cauzatoare de moarte" faptă prevăzută și pedepsită de art.
183 din C. pen.
La individualizarea
judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și a modului de executare instanța
ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol
social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta
a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât și de circumstanțele personale
ale inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut
comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.
Conform art. 320
1
alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr.
202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea
inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În speța de față,
inculpatul poate beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru
lovituri cauzatoare de moarte este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Față de aceste
considerente, instanța va aplica inculpatului A.C.Ș. o pedeapsă cu închisoarea
al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și
periculozitatea socială a inculpatului, conform dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2)
C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo
funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în
cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64
lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.
În ceea ce privește
modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele
personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la
primul contact cu legea, a conștientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut
și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, instanța va avea în vedere
faptul că, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere, inculpatul are
un loc de muncă stabil, fiind bine integrat în societate. În consecință,
raportat la toate aceste considerente, instanța a reținut că pentru a se atinge
scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de
detenție fiind aplicabile dispozițiile referitoare la art. 86
1
- 86
2
C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinței
penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul
A.C.Ș., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului
procurorului s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată
sub aspectul modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen., instanța interpretând în mod greșit dispozițiile art. 86
1
C. pen., întrucât aspectele legate de scopul pedepsei sunt prevăzute ca o
condiție de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. și nu a posibilității
aplicării art. 86
1
C. pen.
Potrivit art. 86
1
C. pen., instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei dacă se apreciază, ținând cont de persoana inculpatului, de
comportamental său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie
un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu
va mai săvârși infracțiuni.
Or, lăsarea în
libertate a inculpatului prezintă riscul săvârșirii de noi infracțiuni, acesta
săvârșind fapta în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent
al acestuia în condițiile consumului de alcool și că nu există garanții că
într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleași manifestări de
violență.
Instanța trebuia să
aprecieze caracterul violent al inculpatului raportat și la comportamentul său
în timpul și după săvârșirea faptei. Din declarațiile martorilor rezultă că
după lovirea victimei în față și după ce a căzut la pământ, inculpatul a
continuat să agreseze victima, aplicându-i alte lovituri cu piciorul în zona
toracelui și a spatelui (declarații martori A.P.V., D.M.).
Inculpatul a lovit
victima fără motiv și fără să fi fost provocat de acesta, încercând să-și
justifice acțiunea prin provocarea sa de victimă, însă probele cauzei nu
dovedesc aceasta.
Față de gravitatea
deosebită a faptei săvârșită de inculpat, aflat în stare de ebrietate și față
de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut (moartea victimei P.V.), lipsa
antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului și
caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanția favorabil persoana
inculpatului și nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului și
nici garanții că acesta nu va săvârși noi infracțiuni în condiții similare.
În apelul său,
inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, solicitând aplicarea
dispozițiilor art. 81 C. pen., deoarece pedeapsa aplicată cu suspendarea sub
supraveghere a executării îl împiedică să se reintegreze în societate. A susținut
că a săvârșit fapta în stare de ebrietate, că este un act singular în viața sa,
a recunoscut comiterea infracțiunii săvârșită pe fondul consumului de alcool,
însă nu pe un fond de violență. A subliniat că nu are antecedente penale și are
un loc de muncă.
Prin Decizia penală
nr. 156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru
cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A.C.Ș. împotriva
Sentinței penale nr. 275 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iași.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs inculpatul A.C.Ș. care, invocând pct. 17
2
al art. 385
9
C. proc. pen. a solicitat să se aibă în vedere
circumstanțele sale personale, caracterizările favorabile depuse la dosar, față
de care se apreciază că puteau fi reținute și circumstanțe atenuante,
solicitându-se, astfel, reindividualizarea pedepsei, în condițiile în care
legea mai favorabilă este cea veche.
Astfel, având în
vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C.
proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12
din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind
C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a
legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului
potrivit legii vechi, rămân, în competența aceleiași instanțe și se judecă
potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se
aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Examinând cauza prin
prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul
inculpatului A.C.Ș. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce
succed.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. - când
hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită
aplicare a legii.
Recurentul a criticat
decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii prin nereținerea
circumstanțelor atenuante, făcând referire, în subsidiar, la aplicarea legii
penale mai favorabile.
În ceea ce privește
criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de prevederile
C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare
prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude
posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după data de
16 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce
privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina aplicabilitatea
sau nu a circumstanțelor atenuante sub aspectul reducerii pedepsei potrivit
dispozițiilor C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului
la probleme de drept.
În sensul Legii nr.
2/2013, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este strict legată de
aplicarea legii. Astfel, având în vedere că înlăturarea pct. 14 din textul de
lege al art. 385
9
C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o
limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de
față critica referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
anterior.
În ceea ce privește
aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată se invocă situația
descrisă de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii, penale mai favorabile
până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând sub acest
aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
În examinarea legii
incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează
să analizeze:
a) Influența
modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale
infracțiunii pentru care este, acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța
verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea
nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea
juridică;
b) Consecințele
produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și
consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu
instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la
pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică
dată faptei.
Examinarea încadrării
juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât
pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o
dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a
consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din
norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude
posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o
lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea
dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate,
acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe
baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea
penală.
Pentru a compara cele
două legi, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în
vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și
sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării
în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în
legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este
încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte era sancționată potrivit art. 183 C.
pen. anterior, cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar noua incriminare, art. 195
C. pen., sancționează fapta cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Este, astfel,
esențial că, nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai
favorabile, instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a
sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de
instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele
prevăzute de legea nouă.
Așadar, în aplicarea
legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune
către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit
aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu
este posibilă nici situația inversă, stabilirea legii penale mai favorabile
făcându-se în raport de sancțiune.
Astfel, stabilirea
legii penale mai favorabile se va face în raport de minimul pedepsei
închisorii, limita mai favorabilă regăsindu-se în forma prevăzută de legea
veche, criteriu în raport de care și instituția prevăzută de art. 320
1
din vechiul C. proc. pen., identificată ca fiind mai favorabilă prin prisma
componentei de drept material penal (din cadrul naturii sale duale), va păstra
efecte, de reducere a pedepsei, mai favorabile.
Văzând și
dispozițiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.Ș. împotriva Deciziei penale nr.
156 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 martie 2014.
Procesat de GGC - AS