ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentin
ța penală nr. 170 din
data de 17 octombrie 2012, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul T.B.C., domiciliat
în orașul Murgeni, sat.Schineni, jud. Vaslui, cu antecedente penale, pentru
săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută
de art. 183 C. pen., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Pe durata execut
ării pedepsei, a
interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a
(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice )
și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de
stat) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 86
1
și
următoarele C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani
închisoare sub supraveghere.
Conform art. 86
2
alin. (1) C. pen., a stabilit termen de
încercare pentru inculpatul T.B.C. de 7 ani
care începe să curgă potrivit art. 86
2
alin. (2) rap. la art. 82 alin.
(3) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În baza art. 86
3
alin. (1) și (3) C. pen. pe durata termenului de încercare stabilit, inculpatul
are obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a). s
ă se prezinte la datele fixate la
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;
b). s
ă anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea;
c). s
ă comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d).s
ă comunice informații de natură a
putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
e). s
ă urmeze programul „O.T.O." la
Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;
A atras aten
ția inculpatului T.B.C.
în conformitate cu art. 83
4
raportat la art. 83, art. 84 C. pen. că
în caz de nerespectare a obligațiilor impuse de instanță prin prezenta sentință
penală în termenul de încercare stabilit, se va dispune revocarea beneficiului
suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, urmând ca acesta
să execute pedeapsa în regim de detenție.
Potrivit art. 86
3
alin. (4)
C. pen., supravegherea execut
ării obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală
pentru inculpatul T.B.C. se va efectua de către Serviciul de probațiune de pe
lângă Tribunalul Vaslui, care are obligația de a sesiza Tribunalul Vaslui în
caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse inculpatului pentru revocarea
beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe
durata suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, se suspendă
și executarea pedepselor accesorii a interzicerii exercitării de inculpat a
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a
ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a
dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de
reținere și arest preventiv a inculpatului, de la data de 04 aprilie 2012 până
la data de 17 octombrie 2012.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.
proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.B.C., dacă
nu este arestat în altă cauză.
A admis ac
țiunile civile
formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență „E.B." Bârlad și
Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art.
1349 și 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr.
72/2006, a obligat pe inculpatul T.B.C. să plătească cu titlu de despăgubiri
civile suma de 5.433,50 lei către partea civilă Spitalul Municipal de Urgență „E.B."
Bârlad și suma de 264 lei către S.J.A. Vaslui, sume actualizate la data
executării.
În baza art. 320
1
alin. (5)
C. proc. pen.
,
a dispus disjungerea judecății acțiunii civile referitoare la pretențiile
morale și materiale formulate de partea civilă G.I. și ceilalți moștenitori ai
victimei B.F.A. și a stabilit termen de judecată Ia data de 14 noiembrie 2012.
În
baza art. 91
3
alin. (7) C. proc. pen.
, a dispus arhivarea C.D.-R.
inscripționat cu numărul de dosar conținând convorbirile telefonice
interceptate în cauză, într-un loc special în plic sigilat cu asigurarea
confidențialității,după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
Pentru
a hot
ăra
astfel, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele:
„În seara zilei de 17 martie 2012, în
timp ce se deplasa spre casă, inculpatul s-a întâlnit cu victima B.F.A. în fața
unui magazin din sat, cei doi nefiind în relații de amiciție, inculpatul
susținând că victima avea o conduită violentă și un comportament cu implicații
penale, deoarece susținea că este bolnav, are ciroză și, oricum, nu mai are
nimic de pierdut.
Pe fondul celor ar
ătate, la mică
distanță de magazinul aparținând SC T. SRL, între inculpat și victimă a început
un conflict în cadrul căruia inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri
cu pumnii iar, după căderea victimei pe sol, a continuat să o lovească cu
picioarele în diferite zone corporale.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la
domiciliu.
A doua zi fapta a fost sesizat
ă organelor de
poliție sub aspectul că la agresiune ar fi contribuit și alte persoane însă nu
au rezultat date certe în acest sens.
Dosarul a fost
înregistrat sub nr. 1449/P/2012
la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bîrlad, fiind începută urmărirea penală
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.
182 alin. (2) C. pen.
Ulterior decesului victimei s-a
apreciat c
ă
în cauză există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., fiind
declinată competența de soluționare a cauzei, cercetările fiind continuate de
procurorul criminalist.
Din cercet
ări a rezultat că
victima a fost internată în spital în perioada 18 martie 2012 - 30 martie 2012,
când a decedat.
Situa
ția de fapt și vinovăția inculpatului
au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:
proces - verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă; declarația
în calitate de vătămat a numitului B.F.A. ; raport de expertiză medico - legală
din 2012 al C.M.L. Bîrlad, privind victima B.F.A., declarațiile martorilor
audiați, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fiind
audiat, inculpatul T.B.C.
,
și-a asumat întreaga responsabilitate pentru fapta săvârșită, în sensul că l-a
lovit pe B.F.A. pe fondul unei stări conflictuale mai vechi. În faza de
cercetare judecătorească inculpatul și-a menținut această poziție.
Prin Decizia penal
ă nr. 27 din 26 februarie
2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis
apelul formulat de părțile civile G.I. și Spitalul Municipal de Urgență E.B.-Bârlad,
împotriva sentinței penale nr. 1170 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului
Vaslui, pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă.
Rejudec
ând cauza:
A majorat cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului T.B.C.
de la 4 (patru) ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prev. de art. 183
C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
A
înlăturat din sentința apelată prevederile art.
86
1
, art. 86
2
, alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 86
3
alin. (1), (3) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în
regim de detenție.
A majorat cuantumul desp
ăgubirilor civile
solicitate de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență E.B. - Bârlad,de la 5.433,50
lei la 5.553,50 lei -sumă actualizată la data executării, la care a fost
obligat inculpatul.
A men
ținut celelalte dispoziții ale
sentinței penale apelate.
Împotriva
sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul T.B.C. pentru cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. și a solicitat
admiterea recursului și aplicarea disp. art. 72 C. pen. corect, în sensul
reducerii pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta,
are un copil minor în întreținere, a solicitat judecarea cu aplicarea
disp. art. 320
1
C. proc. pen., iar conflictul dintre părți a
fost inițiat de partea vătămată pe fondul unei stări conflictuale anterioare.
Examin
ând recursul declarat de inculpatul T.B.C.
prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum
au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozi
țiilor art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele
motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
din același cod.
Decizia recurat
ă a fost pronunțată
de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 26
februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a
Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instan
țelor judecătorești,
așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ
menționat.
Din aceast
ă perspectivă, în
ceea ce privește motivul de recurs invocat în scris de inculpatul T.B.C. vizând
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.,
Înalta Curte constată ca dispozițiile invocate vizează cazul în care se poate
face recurs când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut
o greșită aplicare a legii, or, prin criticile susținute vizând reținerea dispozițiilor
art. 72 C. pen., în sensul reducerii pedepsei aplicate, având în vedere că a
recunoscut și regretat fapta, are un copil minor în întreținere și a solicitat
judecarea cu aplicarea disp. art. 320
1
C. proc. pen., se tinde la
reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce prin noua
reglementare nu mai este posibil.
Pe de alt
ă parte, potrivit dispozițiilor
C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea
nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziții ale art. 385
9
pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se
referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c
ând s-au aplicat
pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, cu privire la cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte
constată că din sfera de cenzură a acestei instan
țe, în calea de atac a recursului a
fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72
C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speța nu s-a întâmplat, pedeapsa
aplicată inculpatului T.B.C. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de
lege incriminatoare.
Ca atare, dup
ă verificarea cauzei și
în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursul
inculpatului T.B.C. fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)
din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 27
din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 25 octombrie 2013.