ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 170 din data de 17 octombrie 2012, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul T.B.C., domiciliat în orașul Murgeni, sat.Schineni, jud. Vaslui, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pe durata execut ării pedepsei, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 86 1 și următoarele C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere. Conform art. 86 2 alin. (1) C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpatul T.B.C. de 7 ani care începe să curgă potrivit art. 86 2 alin. (2) rap. la art. 82 alin. (3) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale. În baza art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen.

pe durata termenului de încercare stabilit, inculpatul are obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a). s ă se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui; b). s ă anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). s ă comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d).s ă comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ; e). s ă urmeze programul „O.T.O." la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui; A atras aten ția inculpatului T.B.C. în conformitate cu art. 83 4 raportat la art. 83, art. 84 C. pen.

că în caz de nerespectare a obligațiilor impuse de instanță prin prezenta sentință penală în termenul de încercare stabilit, se va dispune revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, urmând ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenție. Potrivit art. 86 3 alin. (4) C. pen., supravegherea execut ării obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală pentru inculpatul T.B.C. se va efectua de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, care are obligația de a sesiza Tribunalul Vaslui în caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse inculpatului pentru revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, se suspendă și executarea pedepselor accesorii a interzicerii exercitării de inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reținere și arest preventiv a inculpatului, de la data de 04 aprilie 2012 până la data de 17 octombrie 2012. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.B.C., dacă nu este arestat în altă cauză.

A admis ac țiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență „E.B." Bârlad și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1349 și 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat pe inculpatul T.B.C. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 5.433,50 lei către partea civilă Spitalul Municipal de Urgență „E.B." Bârlad și suma de 264 lei către S.J.A. Vaslui, sume actualizate la data executării. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. , a dispus disjungerea judecății acțiunii civile referitoare la pretențiile morale și materiale formulate de partea civilă G.I. și ceilalți moștenitori ai victimei B.F.A.

și a stabilit termen de judecată Ia data de 14 noiembrie 2012. În baza art. 91 3 alin. (7) C. proc. pen. , a dispus arhivarea C.D.-R. inscripționat cu numărul de dosar conținând convorbirile telefonice interceptate în cauză, într-un loc special în plic sigilat cu asigurarea confidențialității,după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale. Pentru a hot ăra astfel, Tribunalul Vaslui a reținut următoarele: „În seara zilei de 17 martie 2012, în timp ce se deplasa spre casă, inculpatul s-a întâlnit cu victima B.F.A. în fața unui magazin din sat, cei doi nefiind în relații de amiciție, inculpatul susținând că victima avea o conduită violentă și un comportament cu implicații penale, deoarece susținea că este bolnav, are ciroză și, oricum, nu mai are nimic de pierdut.

Pe fondul celor ar ătate, la mică distanță de magazinul aparținând SC T. SRL, între inculpat și victimă a început un conflict în cadrul căruia inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii iar, după căderea victimei pe sol, a continuat să o lovească cu picioarele în diferite zone corporale. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliu. A doua zi fapta a fost sesizat ă organelor de poliție sub aspectul că la agresiune ar fi contribuit și alte persoane însă nu au rezultat date certe în acest sens. Dosarul a fost înregistrat sub nr. 1449/P/2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bîrlad, fiind începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Ulterior decesului victimei s-a apreciat c ă în cauză există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., fiind declinată competența de soluționare a cauzei, cercetările fiind continuate de procurorul criminalist. Din cercet ări a rezultat că victima a fost internată în spital în perioada 18 martie 2012 - 30 martie 2012, când a decedat. Situa ția de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces - verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă; declarația în calitate de vătămat a numitului B.F.A. ; raport de expertiză medico - legală din 2012 al C.M.L.

Bîrlad, privind victima B.F.A., declarațiile martorilor audiați, coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat, inculpatul T.B.C. , și-a asumat întreaga responsabilitate pentru fapta săvârșită, în sensul că l-a lovit pe B.F.A. pe fondul unei stări conflictuale mai vechi. În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a menținut această poziție. Prin Decizia penal ă nr. 27 din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de părțile civile G.I. și Spitalul Municipal de Urgență E.B.-Bârlad, împotriva sentinței penale nr. 1170 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă.

Rejudec ând cauza: A majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.B.C. de la 4 (patru) ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. A înlăturat din sentința apelată prevederile art. 86 1 , art. 86 2 , alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 86 3 alin. (1), (3) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în regim de detenție. A majorat cuantumul desp ăgubirilor civile solicitate de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență E.B. - Bârlad,de la 5.433,50 lei la 5.553,50 lei -sumă actualizată la data executării, la care a fost obligat inculpatul.

A men ținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul T.B.C. pentru cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și aplicarea disp. art. 72 C. pen. corect, în sensul reducerii pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor în întreținere, a solicitat judecarea cu aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar conflictul dintre părți a fost inițiat de partea vătămată pe fondul unei stări conflictuale anterioare. Examin ând recursul declarat de inculpatul T.B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozi țiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Decizia recurat ă a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 26 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instan țelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Din aceast ă perspectivă, în ceea ce privește motivul de recurs invocat în scris de inculpatul T.B.C. vizând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., Înalta Curte constată ca dispozițiile invocate vizează cazul în care se poate face recurs când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, or, prin criticile susținute vizând reținerea dispozițiilor art. 72 C. pen., în sensul reducerii pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor în întreținere și a solicitat judecarea cu aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., se tinde la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil. Pe de alt ă parte, potrivit dispozițiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei. Noile dispoziții ale art. 385 9 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Așa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instan țe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speța nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului T.B.C.

încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare. Ca atare, dup ă verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului T.B.C. fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.