ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47

din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul I.T., la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C.

pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere. Conform art. 86

2

C. pen., a stabilit termen de încercare 5 ani.

Pe durata executării

pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C.

pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă

executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca

organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

O copie a prezentei

hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui și la Poliția municipiului Huși, județul

Vaslui.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 160

5

alin. (6) al C. proc. pen., cu referire la art. 160

3

C. proc. pen.,

a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar dispusă

prin decizia penală nr. 878 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului I.T. durata reținerii și arestării preventive de la 10

septembrie 2007 la 18 decembrie 2007.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a confiscat de la inculpat un făcăleț la camera de corpuri delicte a

instanței înregistrat la poziția 69/2007 în registrul de corpuri delicte.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 8 septembrie 07,

inculpatul I.T. a aplicat mai multe lovituri, cu o bucată de lemn, victimei I.R.,

fiul său, în urma cărora aceasta a decedat.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de consemnare a denunțului

oral, de întocmire a actelor premergătoare, de cercetare la fața locului și

planșa foto, de reconstituire, cu declarațiile martorilor U.G., I.M. și C.E.,

cu raportul de expertiză medico-legală, precum și cu interceptarea audio și

video a relatărilor inculpatului privind modalitatea de comitere a faptei.

Fiind audiat, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 87 din 11 septembrie 2008, a admis apelul formulat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr. 47 din 23 ianuarie

08 a Tribunalului Vaslui, în sensul reținerii dispozițiilor art. 76 alin. (2) C.

pen. și a respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul I.T.

împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva sus-menționatei

decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, solicitând

admiterea pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., susținând că în mod greșit s-a făcut individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sub

aspectul cuantumului și al modalității de executare.

A mai arătat că s-a acordat

o prea mare eficiență circumstanțelor atenuante, iar instanța nu a ținut cont

de pericolul social al faptei, de modalitatea de săvârșire și nici de persoana

inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea acesteia, apreciind că se impune

majorarea pedepsei aplicate cu executarea acesteia în regim de detenție.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea instanței

de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea situației de fapt,

a încadrării faptei, dovedirii vinovăției inculpatului și la stabilirea și

individualizarea judiciară a pedepsei, avându-se în vedere toate circumstanțele

reale ale săvârșirii faptei, respectiv istoricul violent al relației dintre

inculpat și victimă, starea de tensiune generată de temperamentul său, toate

acestea fiind însă de natură a determina reținerea, în favoarea inculpatului a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 alin.

(2) C. pen., pe baza tuturor probelor administrate.

Cât privește cuantumul

pedepsei și modalitatea de individualizare a acesteia, respectiv aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., Curtea constată că la stabilirea

pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte,

împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul în care inculpatul a procedat,

trecutul violent al victimei în raport de inculpat, întregul istoric al

relației dintre victimă și părinții săi, care în timp le-a generat acestora o

stare permanentă de frică și tensiune, circumstanțele personale ale inculpatului,

care este o persoană în vârstă de 66 de ani, fără antecedente penale,

pensionar, căsătorit, cu 2 copii majori, aspecte față de care se apreciază că

pedeapsa aplicată a fost just individualizată ca și cuantum și modalitate de

executare, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului

educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune

redozarea acesteia, în sensul majorării acesteia, și fără a fi necesară executarea

în regim de detenție.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

deciziei penale nr. 87 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, privind pe

inculpatul I.T.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.