ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din data de 31 ianuarie 2013, Tribunalul Iași a hotărât următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.C.S., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” și în baza dispozițiilor art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului O.C.S.

iar în baza dispozițiilor art. 86 2 C. pen. a stabilit termen de încercare pe o durată de 5 ani. A atenționat pe inculpat asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpatul O.C.S. să respecte următoarele obligații: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului de supraveghere stabilit de acesta; - să anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depăseste 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de subzistentă.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de 3.800 RON, 3268,08 RON în cursul urmăririi penale și respectiv 531,92 RON în cursul judecății. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalului Iași emis la data de 28 martie 2012 în Dosarul nr. 4031/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.C.S. cu privire la săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. La baza acestei dispoziții de trimitere în judecată, reprezentantul Ministerului Public a reținut următoarea situație de fapt: În data de 17 martie 2011 inculpatul O.C.S., agent de poliție în cadrul secției VI Poliția Municipiului Iași, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a oprit pentru control autoturismul marca D. condus de către P.A.

și după ce a constatat că certificatul de înmatriculare era reținut, nu a aplicat măsurile legale. Astfel, inculpatul O.C.S. are calitatea de agent de poliție în cadrul Compartimentului Siguranța Publică și Patrulare, Ordine Publică în secția VI Poliție din cadrul Poliției Municipiului Iași. Acesta face parte din poliția judiciară începând cu data de 6 martie 2007 și din data de 28 august 2008 a fost desemnat ca polițist rutier. În data de 17 martie 2011, inculpatul O.C.S. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și își desfășura activitatea pe raza teritorială de competență a secției VI când pe str. P.H. a oprit pentru control, autoturismul marca D. condus de către martorul P.A. De precizat faptul că acest autoturism aparține mamei martorului P.A., respectiv numita G.E.

În data de 3 octombrie 2010 martorului P.A. i-a fost reținut certificatul de înmatriculare al autoturismului D. deoarece avea ITP-ul expirat din data de 12 octombrie 2008 și i-a fost înmânată dovada din 3 octombrie 2010 cu drept de circulație de 15 zile. Cu toate acestea martorul P.A. a continuat să conducă autoturismul de mai sus și după cele 15 zile pentru care avea drept de circulație, astfel că în data de 17 martie 2011 când a fost oprit de inculpatul O.C.S. certificatul de înmatriculare se afla la Poliția Rutieră Iași. În jurul orei 24:00 în data de 17 martie 2011 martorul P.A. a plecat de la domiciliu la volanul autoturismului D. pentru a cumpăra țigări. Când se întorcea acasă, pe str. P.H.

din municipiul Iași, martorul a fost oprit de agentul O.C.S. care după ce s-a legitimat i-a solicitat actele la control. Agentul de poliție a luat actele martorului, a mers la autoturismul de poliție și după ce a efectuat verificările în baza de date aflată la dispoziție a constatat că certificatul de înmatriculare al autoturismului condus, martor era reținut de Politia Rutieră. În aceste condiții, inculpatul O.C.S.

în calitate de agent de poliție trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 potrivit cărora: „Săvârșirea de către conducătorul unui autovehicul a uneia sau mai multor contravenții atrage pe lângă sancțiunea amenzii și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 5) conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulație sau durata acesteia a expirat”. Prin urmare, pe lângă sancțiunea principală a amenzii de clasa a IV-a sau avertismentului, inculpatul trebuia să-i aplice martorului 4 puncte de penalizare ca sancțiune contravențională complementară.

Inculpatul nu a făcut acest lucru așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Martorul P.A. a precizat în declarația sa că pentru a nu fi sancționat i-a dat suma de 50 RON inculpatului, dar acest lucru nu se coroborează cu alte mijloace de probă, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale față de O.C.S. în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. Situația de fapt prezentată mai sus, rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză. S-a stabilit astfel faptul că inculpatul O.C.S. a oprit pentru control autoturismul marca D. În aceste condiții inculpatul a constatat că martorul P.A.

a comis contravenția prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 1 pentru care trebuia să aplice sancțiunea principală a avertismentului sau amenda de clasa a IV-a. Dar pentru această situație de fapt, respectiv că P.A. condusese pe drumurile publice autoturismul deși avea certificatul de înmatriculare reținut pentru că-i expirase IPT-ul, art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 prevede obligativitatea aplicării a 4 puncte de penalizare. Inculpatul nu a făcut acest lucru obținând în felul acesta un avantaj nepatrimonial pentru P.A. Faptul că P.A. nu a fost sancționat pentru contravenția săvârșită rezultă din înscrisuri, precum și din rapoartele de activitate încheiate de O.C.S. după încheierea activității.

De asemenea, din înscrisuri rezultă că certificatul de înmatriculare pentru autoturismul marca D. era reținut din data de 3 octombrie 2010 întrucât expirase ITP-ul. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în data de 17 martie 2010 O.C.S. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și avea aviz pentru a-și desfășura activitatea pe linia circulației rutiere. În sensul celor de mai sus, este și declarația martorului P.A. Acesta precizează că în data de 17 martie 2011 a hotărât să meargă cu autoturismul proprietatea mamei sale, pe care el de obicei îl folosea, să-și cumpere țigări. Pe strada P.H., P.A. a fost oprit de un agent de poliție, care avea semnalmentele inculpatului O.C.S.

și care după ce i-a spus că certificatul de înmatriculare este reținut i-a pretins o sumă de bani. Martorul a dat agentului de poliție suma de 50 RON și nu a fost sancționat contravențional. Având în vedere faptul că nu a putut fi probată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. de către O.C.S. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la această faptă. Fiind audiat în cauză inculpatul O.C.S. a declarat că nu-și aduce aminte să fi oprit pentru control în data de 17 martie 2011 autoturismul marca D. condus de P.A. și crede că l-a atenționat verbal pentru niște motive avute în vedere atunci. Nu-și explică de ce nu i-a aplicat punctele de penalizare și că nu a primit nici o sumă de bani de la P.A.

pentru a nu-l sancționa. O.C.S. a arătat că nu este adevărat faptul că identifica autoturisme care circulau pe raza de competență teritorială a Secției VI Poliție care aveau numere de înmatriculare expirate și apoi i le comunica lui C.P.D. De asemenea, nu este adevărat că numitul C.P.D. identifica în trafic aceste autoturisme și îi spunea lui O.C.S. pentru ca acesta să-i oprească pe conducătorii auto și să pretindă și să primească diferite sume de bani de la aceștia. Cu privire la acest aspect interceptările efectuate în cauză nu au relevat împrejurări de natură a le susține, urmând de asemenea a se dispune neînceperea urmăririi penale față de O.C.S. în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

și față de C.P.D. în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. Având în vedere acest lucru, în conformitate cu prevederile art. 912 alin. (4) C. proc. pen. se vor arhiva la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului O.C.S. rezultă că acesta nu posedă antecedente penale care să atragă starea de recidivă, dar se poate constata că prin rechizitoriul din 27 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Acest lucru demonstrează o perseverență infracțională din partea inculpatului, în săvârșirea aceluiași tip de activități ilicite, o consecvență în nerespectarea atribuțiilor de serviciu și faptul că o sancțiune cu caracter administrativ nu este suficientă pentru a asigura coerciția sa, fiind necesară aplicarea unei sancțiuni mai aspre.” Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 5 aprilie 2012, primind aleatoriu prim termen de judecată la data de 10 mai 2012. La termenul de judecată din 21 iunie 2012 instanța a pus în discuția contradictorie a părților regularitatea actului de sesizare al instanței, la același termen constatând, din perspectiva îndeplinirii exigențelor art. 263 C. proc.

pen., că a fost legal sesizată dispunând începerea cercetării judecătorești. Din oficiu, instanța a dispus în sensul citării, în vederea audierii, a martorilor din lucrări P.A., C.P.D. și H.C.C., mijloc de probă solicitat spre administrare și de către apărătorul inculpatului care a solicitat instanței și administrarea probei cu înscrisuri. Ulterior, inculpatul a solicitat instanței, prin apărător, audierea martorului O.A. cu privire la care, la ultimul termen de judecată, ca urmare a plecării acestuia din țară, renunță.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarea situație de fapt: Ca urmare a unei petiții anonime înaintate D.G.A., prin care a fost semnalată o pretinsă activitate infracțională derulată de inculpatul O.C.S., agent în cadrul Secției VI din cadrul Poliției Iași, constând în faptul că acesta, în mai multe rânduri, pretindea și primea de la șoferi depistați în trafic cu probleme diferite sume de bani, pentru a nu lua măsurile legale împotriva lor, au fost începute de către D.G.A., Serviciul Teritorial Iași, în baza delegării dispuse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cercetări cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”.

Astfel, au fost identificate, ca urmare a verificărilor efectuate în evidenta informatizată a S.P.R. Iași, datele interogate de inculpat în perioada 1 septembrie 2010-5 ianuarie 2011, constatându-se în continuarea cercetărilor că unele dintre persoanele deținătoare ale acestor date, posesori de autovehicule, fuseseră oprite pentru control de către inculpatul O.C.S. în condițiile în care săvârșeau abateri grave sau chiar infracțiuni dar care nu au fost sancționate. A reținut instanța în acest sens că numitul D.A. a fost oprit pentru control la data de 21 decembrie 2010, ora 14:50, de către inculpatul O.C.S. și, deși avea permisul suspendat din data de 18 decembrie 2010, acestuia nu i s-a întocmit dosar penal.

În împrejurări similare a fost oprit în trafic și numitul C.I., respectiv la data de 31 decembrie 2010, ora 22:50, față de care inculpatul O.C.S. nu a luat măsurile legale. În acest context, inculpatul, în activitatea sa de identificare în trafic a autoturismelor care circulau cu numere expirate, l-a atras și pe martorul C.P.D., activitatea acestuia fiind cea de a-i comunica inculpatului existența în trafic a vreunui autoturism care circula cu numere expirate, după ce în prealabil inculpatul îi comunica martorului numerele de înmatriculare și semnalmentele acelor autoturisme. A constatat însă instanța că sub acest aspect organul de urmărire penală a apreciat că nu sunt suficiente probe în sensul antrenării răspunderii penale a inculpatului, dispunându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Dar, aceste cercetări au stat la baza interceptărilor telefonice care au relevat infracțiunea sub aspectul căreia inculpatul O.C.S. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv cea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., constând în fapta acestuia care, în data de 17 martie 2011, în timp ce se află în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a oprit pentru control în trafic autoturismul marca D. condus de martorul denunțător P.A. și, deși a constatat că certificatul de înmatriculare era reținut, nu a luat măsurile care se impuneau față de conducătorul autoturismului. Elocvente în acest sens sunt declarațiile martorului P.A.

date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, în cuprinsul cărora relatează împrejurările opririi sale în trafic de către inculpat, respectiv în luna martie 2011, fiindu-i imputată neprezentarea certificatului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea și care în fapt fusese anterior reținut, precum și solicitarea unei sume de bani de către inculpatul O.C.S. în schimbul neluării măsurilor legale, suma de bani oferită de martorul denunțător și primită de inculpat fiind de 50 RON. A reținut instanța că sub aspectul infracțiunii de „luare de mită” nu s-a reținut în actul de inculpare răspunderea inculpatului care a fost trimis în judecată doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Cu prilejul audierii sale la termenul de judecată din 18 octombrie 2012, inculpatul O.C.S. deși recunoaște oprirea în trafic a martorului P.A. pentru un control de rutină și constatarea faptului că acesta circula având ITP-ul expirat, neagă pretinderea vreunei sume de bani de la acesta în scopul neluării măsurilor legale, justificând clemența sa în neaplicarea sancțiunilor care se impuneau de insistențele martorului și promisiunile acestuia cu privire la efectuarea imediat a inspecției tehnice. Dacă declarația martorului P.A.

ar fi fost una singulară din perspectiva acuzațiilor care i se aduc inculpatului, instanța s-ar fi aflat în prezența unor probe insuficiente în ceea ce privește antrenarea răspunderii penale a inculpatului, însă, coroborată cu cele date de martorul H.C.C., în ambele faze ale procesului penal, relevă fără echivoc caracterul nesincer al apărărilor inculpatului și reflectă caracterul infracțional al activităților întreprinse de acesta, în calitate de agent de poliție.

Deși acest martor nu face referire în mod expres la fapta sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată, el relevă în cuprinsul declarațiilor sale modalitatea în care inculpatul O.C.S., cu participarea martorului C.P.D., identifica în trafic mașini cu numere de înmatriculare expirate pe care ulterior, în calitatea sa de agent de poliție oprea în trafic, activitate în care s-a încercat de către cei doi atragerea participării și a martorului H.C.C., cu motivarea de „a face un ban în plus”, lucru pe care însă acesta l-a refuzat. Relevante sunt în acest context și transcrierile convorbirilor telefonice interceptate, purtate între inculpat și o persoană rămasă neidentificată, o parte a acestora fiind expusă în conținutul motivelor care au sta la baza actului de inculpare, transcrieri care susțin declarația martorului H.C.C.

și înlătură apărările inculpatului referitoare la nevinovăția sa. Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că în drept, fapta inculpatului O.C.S. care, în data de 17 martie 2011, în timp ce se află în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a oprit pentru control în trafic autoturismul marca D. condus de martorul denunțător P.A. și, deși a constatat că certificatul de înmatriculare era reținut, nu a luat măsurile care se impuneau față de conducătorul autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând totodată că acesta desi nu posedă antecedente penale, prin rechizitoriul din 27 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., similară celei sub aspectul căreia a fost cercetat în prezenta cauză, împrejurare care în opinia instanței nu-l îndreptățește în a-i fi recunoscute eventuale circumstanțe atenuante.

Alăturat pedepsei principale, față de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, a aplicat acestuia, în baza art. 65 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pentru aceleași considerente care au vizat individualizarea pedepsei principale aplicabilă inculpatului instanța a apreciat că nu se impune privarea de libertate a acestuia, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind în măsură a asigura îndeplinirea scopului acesteia, în contextul lipsei antecedentelor penale, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere care vor fi dispuse în baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicabilă, s-a reținut că, fată de natura faptei săvârșite de inculpat, gradul ridicat de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă. Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența C.E.D.O., instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale aplicate inculpatului, a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) a) și lit. b) C. pen. este proporțională cu situația care a determinat-o. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de 3.800 RON, 3.268,08 RON în cursul urmăririi penale și respectiv 531,92 RON în cursul judecății.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul O.C.S. a apelat hotărârea pe care o consideră netemeinică și nelegală. El a invocat depozițiile contradictorii ale martorilor C.P.D. și H.C.C., lipsa unui proces-verbal certificat de procuror în ce privește convorbirile telefonice interceptate cu încălcarea dispozițiilor art. 91 1 C. proc. pen. și faptul că, în cele patru luni cât a fost monitorizat de organele de cercetare penală nu au existat indicii că ar fi comis fapte penale”. Inculpatul a solicitat reaprecierea probelor și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar inculpatul a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., întrucât fapta nu constituie infracțiune. Prin decizia penală nr. 77 din 9 mai 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul O.C.S. împotriva sentinței penale nr. 46 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Iași și, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul O.C.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin motivele scrise depuse la dosar solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iași care, reanalizând întreg materialul probator, să dispună condamnarea inculpatului O.C.S.

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. La data fixată pentru soluționarea recursului, respectiv 31 ianuarie 2014, în ședință publică, reprezentantul parchetului a solicitat să se ia act de cererea de retragere a recursului formulat în cauză. Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a titularului cererii de recurs, cât și dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează să ia act de cererea de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 77 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 77 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.C.S., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2014.