ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din data de 31

ianuarie 2013, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

În temeiul dispozițiilor

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., a

condamnat pe inculpatul O.C.S., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor

publice” și în baza dispozițiilor art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate

inculpatului O.C.S. iar în baza dispozițiilor art. 86

2

C. pen. a stabilit

termen de încercare pe o durată de 5 ani.

A atenționat pe inculpat

asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) C. pen. raportat la

art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza dispozițiilor

art. 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpatul O.C.S. să respecte

următoarele obligații:

- să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului

de supraveghere stabilit de acesta;

- să anunte, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depăseste

8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele de subzistentă.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de

3.800 RON, 3268,08 RON în cursul urmăririi penale și respectiv 531,92 RON în cursul

judecății.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalului Iași emis la data de 28 martie 2012 în Dosarul nr. 4031/P/2010,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.C.S. cu privire la săvârșirea

infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.

La baza acestei dispoziții

de trimitere în judecată, reprezentantul Ministerului Public a reținut următoarea

situație de fapt:

În data de 17 martie 2011

inculpatul O.C.S., agent de poliție în cadrul secției VI Poliția Municipiului Iași,

în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a oprit pentru control

autoturismul marca D. condus de către P.A. și după ce a constatat că certificatul

de înmatriculare era reținut, nu a aplicat măsurile legale.

Astfel, inculpatul O.C.S.

are calitatea de agent de poliție în cadrul Compartimentului Siguranța Publică și

Patrulare, Ordine Publică în secția VI Poliție din cadrul Poliției Municipiului

Iași. Acesta face parte din poliția judiciară începând cu data de 6 martie 2007

și din data de 28 august 2008 a fost desemnat ca polițist rutier.

În data de 17 martie 2011,

inculpatul O.C.S. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și își desfășura

activitatea pe raza teritorială de competență a secției VI când pe str. P.H. a oprit

pentru control, autoturismul marca D. condus de către martorul P.A. De precizat

faptul că acest autoturism aparține mamei martorului P.A., respectiv numita G.E.

În data de 3 octombrie 2010 martorului P.A. i-a fost reținut certificatul de înmatriculare

al autoturismului D. deoarece avea ITP-ul expirat din data de 12 octombrie 2008

și i-a fost înmânată dovada din 3 octombrie 2010 cu drept de circulație de 15 zile.

Cu toate acestea martorul P.A. a continuat să conducă autoturismul de mai sus și

după cele 15 zile pentru care avea drept de circulație, astfel că în data de 17

martie 2011 când a fost oprit de inculpatul O.C.S. certificatul de înmatriculare

se afla la Poliția Rutieră Iași.

În jurul orei 24:00 în

data de 17 martie 2011 martorul P.A. a plecat de la domiciliu la volanul autoturismului

D. pentru a cumpăra țigări. Când se întorcea acasă, pe str. P.H. din municipiul

Iași, martorul a fost oprit de agentul O.C.S. care după ce s-a legitimat i-a solicitat

actele la control. Agentul de poliție a luat actele martorului, a mers la autoturismul

de poliție și după ce a efectuat verificările în baza de date aflată la dispoziție

a constatat că certificatul de înmatriculare al autoturismului condus, martor era

reținut de Politia Rutieră.

În aceste condiții, inculpatul

O.C.S. în calitate de agent de poliție trebuia să dea eficiență dispozițiilor

art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 potrivit cărora: „Săvârșirea de către conducătorul

unui autovehicul a uneia sau mai multor contravenții atrage pe lângă sancțiunea

amenzii și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

c) 4 puncte de penalizare

pentru săvârșirea următoarelor fapte:

5) conducerea unui autovehicul

sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare

sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulație sau durata acesteia

a expirat”.

Prin urmare, pe lângă

sancțiunea principală a amenzii de clasa a IV-a sau avertismentului, inculpatul

trebuia să-i aplice martorului 4 puncte de penalizare ca sancțiune contravențională

complementară.

Inculpatul nu a făcut

acest lucru așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Martorul

P.A. a precizat în declarația sa că pentru a nu fi sancționat i-a dat suma de 50

RON inculpatului, dar acest lucru nu se coroborează cu alte mijloace de probă, urmând

a se dispune neînceperea urmăririi penale față de O.C.S. în ce privește săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 254 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt prezentată

mai sus, rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.

S-a stabilit astfel faptul

că inculpatul O.C.S. a oprit pentru control autoturismul marca D. În aceste condiții

inculpatul a constatat că martorul P.A. a comis contravenția prevăzută de art. 102

alin. (1) pct. 1 pentru care trebuia să aplice sancțiunea principală a avertismentului

sau amenda de clasa a IV-a. Dar pentru această situație de fapt, respectiv că P.A.

condusese pe drumurile publice autoturismul deși avea certificatul de înmatriculare

reținut pentru că-i expirase IPT-ul, art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 prevede obligativitatea

aplicării a 4 puncte de penalizare. Inculpatul nu a făcut acest lucru obținând în

felul acesta un avantaj nepatrimonial pentru P.A.

Faptul că P.A. nu a fost

sancționat pentru contravenția săvârșită rezultă din înscrisuri, precum și din rapoartele

de activitate încheiate de O.C.S. după încheierea activității.

De asemenea, din înscrisuri

rezultă că certificatul de înmatriculare pentru autoturismul marca D. era reținut

din data de 3 octombrie 2010 întrucât expirase ITP-ul.

Din înscrisurile depuse

la dosarul cauzei rezultă că în data de 17 martie 2010 O.C.S. se afla în exercitarea

atribuțiilor de serviciu și avea aviz pentru a-și desfășura activitatea pe linia

circulației rutiere.

În sensul celor de mai

sus, este și declarația martorului P.A. Acesta precizează că în data de 17

martie 2011 a hotărât să meargă cu autoturismul proprietatea mamei sale, pe care

el de obicei îl folosea, să-și cumpere țigări. Pe strada P.H., P.A. a fost oprit

de un agent de poliție, care avea semnalmentele inculpatului O.C.S. și care după

ce i-a spus că certificatul de înmatriculare este reținut i-a pretins o sumă de

bani. Martorul a dat agentului de poliție suma de 50 RON și nu a fost sancționat

contravențional.

Având în vedere faptul

că nu a putut fi probată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. de către O.C.S. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale cu privire la această faptă.

Fiind audiat în cauză

inculpatul O.C.S. a declarat că nu-și aduce aminte să fi oprit pentru control în

data de 17 martie 2011 autoturismul marca D. condus de P.A. și crede că l-a atenționat

verbal pentru niște motive avute în vedere atunci. Nu-și explică de ce nu i-a aplicat

punctele de penalizare și că nu a primit nici o sumă de bani de la P.A. pentru a

nu-l sancționa.

O.C.S. a arătat că nu

este adevărat faptul că identifica autoturisme care circulau pe raza de competență

teritorială a Secției VI Poliție care aveau numere de înmatriculare expirate și

apoi i le comunica lui C.P.D. De asemenea, nu este adevărat că numitul C.P.D. identifica

în trafic aceste autoturisme și îi spunea lui O.C.S. pentru ca acesta să-i oprească

pe conducătorii auto și să pretindă și să primească diferite sume de bani de la

aceștia.

Cu privire la acest aspect

interceptările efectuate în cauză nu au relevat împrejurări de natură a le susține,

urmând de asemenea a se dispune neînceperea urmăririi penale față de O.C.S. în ce

privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și față de C.P.D. în ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Având în vedere acest

lucru, în conformitate cu prevederile art. 912 alin. (4) C. proc. pen. se vor arhiva

la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Din fișa de cazier judiciar

a inculpatului O.C.S. rezultă că acesta nu posedă antecedente penale care să atragă

starea de recidivă, dar se poate constata că prin rechizitoriul din 27

octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași i s-a aplicat sancțiunea

administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. Acest lucru demonstrează

o perseverență infracțională din partea inculpatului, în săvârșirea aceluiași tip

de activități ilicite, o consecvență în nerespectarea atribuțiilor de serviciu și

faptul că o sancțiune cu caracter administrativ nu este suficientă pentru a asigura

coerciția sa, fiind necesară aplicarea unei sancțiuni mai aspre.”

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Iași la data de 5 aprilie 2012, primind aleatoriu prim termen

de judecată la data de 10 mai 2012.

La termenul de judecată

din 21 iunie 2012 instanța a pus în discuția contradictorie a părților regularitatea

actului de sesizare al instanței, la același termen constatând, din perspectiva

îndeplinirii exigențelor art. 263 C. proc. pen., că a fost legal sesizată dispunând

începerea cercetării judecătorești.

Din oficiu, instanța a

dispus în sensul citării, în vederea audierii, a martorilor din lucrări P.A., C.P.D.

și H.C.C., mijloc de probă solicitat spre administrare și de către apărătorul inculpatului

care a solicitat instanței și administrarea probei cu înscrisuri.

Ulterior, inculpatul a

solicitat instanței, prin apărător, audierea martorului O.A. cu privire la care,

la ultimul termen de judecată, ca urmare a plecării acestuia din țară, renunță.

Tribunalul, examinând

actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat în cauză,

în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarea situație de fapt:

Ca urmare a unei petiții

anonime înaintate D.G.A., prin care a fost semnalată o pretinsă activitate infracțională

derulată de inculpatul O.C.S., agent în cadrul Secției VI din cadrul Poliției Iași,

constând în faptul că acesta, în mai multe rânduri, pretindea și primea de la șoferi

depistați în trafic cu probleme diferite sume de bani, pentru a nu lua măsurile

legale împotriva lor, au fost începute de către D.G.A., Serviciul Teritorial Iași,

în baza delegării dispuse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cercetări

cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de „abuz în serviciu contra

intereselor publice”.

Astfel, au fost identificate,

ca urmare a verificărilor efectuate în evidenta informatizată a S.P.R. Iași, datele

interogate de inculpat în perioada 1 septembrie 2010-5 ianuarie 2011, constatându-se

în continuarea cercetărilor că unele dintre persoanele deținătoare ale acestor date,

posesori de autovehicule, fuseseră oprite pentru control de către inculpatul O.C.S.

în condițiile în care săvârșeau abateri grave sau chiar infracțiuni dar care nu

au fost sancționate.

A reținut instanța în

acest sens că numitul D.A. a fost oprit pentru control la data de 21 decembrie 2010,

ora 14:50, de către inculpatul O.C.S. și, deși avea permisul suspendat din data

de 18 decembrie 2010, acestuia nu i s-a întocmit dosar penal.

În împrejurări similare

a fost oprit în trafic și numitul C.I., respectiv la data de 31 decembrie 2010,

ora 22:50, față de care inculpatul O.C.S. nu a luat măsurile legale.

În acest context, inculpatul,

în activitatea sa de identificare în trafic a autoturismelor care circulau cu numere

expirate, l-a atras și pe martorul C.P.D., activitatea acestuia fiind cea de a-i

comunica inculpatului existența în trafic a vreunui autoturism care circula cu numere

expirate, după ce în prealabil inculpatul îi comunica martorului numerele de înmatriculare

și semnalmentele acelor autoturisme.

A constatat însă instanța

că sub acest aspect organul de urmărire penală a apreciat că nu sunt suficiente

probe în sensul antrenării răspunderii penale a inculpatului, dispunându-se o soluție

de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C.

pen.

Dar, aceste cercetări

au stat la baza interceptărilor telefonice care au relevat infracțiunea sub aspectul

căreia inculpatul O.C.S. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv

cea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., constând

în fapta acestuia care, în data de 17 martie 2011, în timp ce se află în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, a oprit pentru control în trafic autoturismul marca D.

condus de martorul denunțător P.A. și, deși a constatat că certificatul de înmatriculare

era reținut, nu a luat măsurile care se impuneau față de conducătorul autoturismului.

Elocvente în acest sens

sunt declarațiile martorului P.A. date atât în cursul urmăririi penale, cât și în

fața instanței de judecată, în cuprinsul cărora relatează împrejurările opririi

sale în trafic de către inculpat, respectiv în luna martie 2011, fiindu-i imputată

neprezentarea certificatului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea

și care în fapt fusese anterior reținut, precum și solicitarea unei sume de bani

de către inculpatul O.C.S. în schimbul neluării măsurilor legale, suma de bani oferită

de martorul denunțător și primită de inculpat fiind de 50 RON.

A reținut instanța că

sub aspectul infracțiunii de „luare de mită” nu s-a reținut în actul de inculpare

răspunderea inculpatului care a fost trimis în judecată doar sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de art. 132

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Cu prilejul audierii sale

la termenul de judecată din 18 octombrie 2012, inculpatul O.C.S. deși recunoaște

oprirea în trafic a martorului P.A. pentru un control de rutină și constatarea faptului

că acesta circula având ITP-ul expirat, neagă pretinderea vreunei sume de bani de

la acesta în scopul neluării măsurilor legale, justificând clemența sa în neaplicarea

sancțiunilor care se impuneau de insistențele martorului și promisiunile acestuia

cu privire la efectuarea imediat a inspecției tehnice.

Dacă declarația martorului

P.A. ar fi fost una singulară din perspectiva acuzațiilor care i se aduc inculpatului,

instanța s-ar fi aflat în prezența unor probe insuficiente în ceea ce privește antrenarea

răspunderii penale a inculpatului, însă, coroborată cu cele date de martorul H.C.C.,

în ambele faze ale procesului penal, relevă fără echivoc caracterul nesincer al

apărărilor inculpatului și reflectă caracterul infracțional al activităților întreprinse

de acesta, în calitate de agent de poliție.

Deși acest martor nu face

referire în mod expres la fapta sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în

judecată, el relevă în cuprinsul declarațiilor sale modalitatea în care inculpatul

O.C.S., cu participarea martorului C.P.D., identifica în trafic mașini cu numere

de înmatriculare expirate pe care ulterior, în calitatea sa de agent de poliție

oprea în trafic, activitate în care s-a încercat de către cei doi atragerea participării

și a martorului H.C.C., cu motivarea de „a face un ban în plus”, lucru pe care însă

acesta l-a refuzat.

Relevante sunt în acest

context și transcrierile convorbirilor telefonice interceptate, purtate între inculpat

și o persoană rămasă neidentificată, o parte a acestora fiind expusă în conținutul

motivelor care au sta la baza actului de inculpare, transcrieri care susțin declarația

martorului H.C.C. și înlătură apărările inculpatului referitoare la nevinovăția

sa.

Pentru toate aceste motive,

instanța a apreciat că în drept, fapta inculpatului O.C.S. care, în data de 17

martie 2011, în timp ce se află în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a oprit

pentru control în trafic autoturismul marca D. condus de martorul denunțător P.A.

și, deși a constatat că certificatul de înmatriculare era reținut, nu a luat măsurile

care se impuneau față de conducătorul autoturismului, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de

art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

La individualizarea judiciară

a pedepsei aplicată inculpatului instanța a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând totodată

că acesta desi nu posedă antecedente penale, prin rechizitoriul din 27

octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași i s-a aplicat sancțiunea

administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., similară celei sub

aspectul căreia a fost cercetat în prezenta cauză, împrejurare care în opinia instanței

nu-l îndreptățește în a-i fi recunoscute eventuale circumstanțe atenuante.

Alăturat pedepsei principale,

față de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, a aplicat acestuia, în baza

art. 65 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

Pentru aceleași considerente

care au vizat individualizarea pedepsei principale aplicabilă inculpatului instanța

a apreciat că nu se impune privarea de libertate a acestuia, suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere fiind în măsură a asigura îndeplinirea scopului acesteia,

în contextul lipsei antecedentelor penale, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor

de supraveghere care vor fi dispuse în baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie aplicabilă, s-a reținut că, fată de natura faptei săvârșite de inculpat,

gradul ridicat de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului

precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea

drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită

morală ireproșabilă.

Luând în considerare și

dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența C.E.D.O., instanța

a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea

unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară

într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura

și gravitatea pedepsei principale aplicate inculpatului, a considerat că pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) a) și lit. b)

C. pen. este proporțională cu situația care a determinat-o.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de

3.800 RON, 3.268,08 RON în cursul urmăririi penale și respectiv 531,92 RON în cursul

judecății.

În termenul prevăzut de

art. 363 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul O.C.S. a apelat hotărârea pe care o

consideră netemeinică și nelegală. El a invocat depozițiile contradictorii ale martorilor

C.P.D. și H.C.C., lipsa unui proces-verbal certificat de procuror în ce privește

convorbirile telefonice interceptate cu încălcarea dispozițiilor art. 91

1

C. proc. pen. și faptul că, în cele patru luni cât a fost monitorizat de organele

de cercetare penală nu au existat indicii că ar fi comis fapte penale”.

Inculpatul a solicitat

reaprecierea probelor și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar inculpatul

a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., întrucât fapta nu constituie infracțiune.

Prin decizia penală

nr. 77 din 9 mai 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis apelul declarat de inculpatul O.C.S. împotriva sentinței penale

nr. 46 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Iași și, rejudecând, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

O.C.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 248 C. pen.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin motivele scrise

depuse la dosar solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Iași care, reanalizând întreg materialul probator, să dispună condamnarea inculpatului

O.C.S. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

La data fixată pentru

soluționarea recursului, respectiv 31 ianuarie 2014, în ședință publică, reprezentantul

parchetului a solicitat să se ia act de cererea de retragere a recursului formulat

în cauză.

Înalta Curte, având în

vedere manifestarea de voință a titularului cererii de recurs, cât și dispozițiile

art. 385

4

C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează să

ia act de cererea de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 77 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 77 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.C.S., în sumă de 100 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2014.