ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 731 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

A condamnat inculpatul C.F., studii - 8 clase, ocupația - agricultor, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2007 la 22 iunie 2007.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ. a obligat inculpatul C.F. să plătească părții civile F.C.suma de 3000 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.

A respins celelalte pretenții formulate de partea civilă F.C.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ. coroborat cu dispozițiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată aobligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Spiridon Iași suma de 203,31 RON la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr.N.O." Iași, suma de 293,353 RON, iar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță suma de 406 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Ia act că Spitalul de Pneumoftiziologie Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza dispozițiilor art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 RON (delegațiile nr. 4216/2007 și nr. 8482/2008) a fost suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, fiind inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1000 RON, din care suma de 300 RON reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu.

În baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic de Urgențe "Prof. Dr.N.O." Iași, suma de 79,18 RON cu titlu de cheltuieli ocazionate de examinarea părții vătămate F.C.

Pe baza ansamblului probator administrat, prima instanță a reținut în esență că fapta inculpatului C.F., care în ziua de 20 august 2007 a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului părții vătămate F.C. (cap, zona toracică) cauzându-i leziuni vindecabile în 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 74 C. pen.

Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta într-o stare de puternică tulburare cauzată de comportamentul părții vătămate, care, în aceeași zi, cu puțin timp în urmă, l-a lovit pe nepotul său, căruia i-a cauzat leziuni minore la nivelul capului, astfel încât, s-a impus reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru reținerea acestei stări de provocare nu prezintă relevanță că inculpatul nu a acționat imediat la aflarea evenimentului declanșator, terminând masa pe care o servea la acel moment, relevanță prezentând împrejurarea că pe tot acest interval, de la aflarea celor întâmplate nepotului său și până la lovirea părții vătămate, inculpatul să se fi găsit în acea stare de tulburare, caracteristică provocării.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată F.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 euro, cu titlu de daune materiale și morale. Partea civilă nu a făcut probe în susținerea pretențiilor sale, astfel încât instanța va respinge pretențiile acesteia, constând în daune materiale ca nedovedite.

În ce privește însă daunele morale, instanța a apreciat, însă că, dată fiind gravitate leziunilor ce i-au fost produse de inculpat, posibilele urmări ale acestora, efectele constând în spitalizarea în mai multe unități medicale a părții vătămate și disconfortul psihic evident cauzat prin fapta inculpatului ținând seama și de contribuția părții vătămate (prin provocarea inculpatului) consideră că o reparație echitabilă se va putea realiza prin obligarea inculpatului la plata unei sume de 3000 RON cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.

Instanța a admis și acțiunile civile promovate de părțile civile unități medicale la care a fost internată partea vătămată și unde aceasta a primit îngrijirile medicale adecvate în vederea vindecării leziunilor cauzate de inculpat, respectiv Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de urgență Prof. Dr.N.O. Iași și Serviciul de Ambulanță a Județului Iași, dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor cu care acestea s-au constituit părți civile în cauză.

În termen legal inculpatul C.F. a apelat sentința penală sus-menționată, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând următoarele aspecte:

- în latura penală, consideră că nu rezultă din probe întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, pentru care a fost condamnat, inculpatul a recunoscut doar că a lovit partea vătămată, dar nu a avut intenția de a ucide, iar actele medicale comportau și declarațiile părții vătămate care declară că a mai suferit leziuni anterior, solicitând și schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și reindividualizarea pedepsei aplicate;

- în latura civilă, consideră că instanța de fond a admis în mod greșit pretențiile părților civile Spitalele Clinice - întrucât nu și-au formulat pretențiile în termen legal, considerându-le tardiv formulate.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor invocate de inculpat, în limitele procedurale conferite de dispozițiile art. 371 și urm. C. proc. pen., instanța de apel a constatat că raportul de constatare medico-legală din 24 aprilie 2007 rezultă că F.C. a prezentat fracturi costale C8, C9 arc postero-lateral, echimoze, emfizem subcutanat și pneumotorax stg. drenat, leziunile au fost produse prin lovire cu mijloace sau corpuri contondente și pot data din 20 aprilie 2007, au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să-i pună în primejdie viața.

Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Pneumologie din Iași - Clinica Chirurgie Toracică unde s-a intervenit chirurgical prin realizarea unei pleurotomii, fiind evacuat aerul sub presiune, postoperatoriu evoluția fiind favorabilă sub drenaj aspirativ.

Din referatul unității spitalicești rezultă că în urma examenului neurochirurgical s-a constatat și o fractură de coloană cervicală, astfel încât bolnavul a fost transferat la data de 28 aprilie 2007 la Spitalul Clinic de urgență "Sf. Treime" din Iași, secția neurochirurgie pentru investigații și tratament de specialitate.

Partea vătămată a fost internată la 28 aprilie 2007, prezentând rahialgii cervicale după un traumatism cranio-cerebral și cervical prin agresiune, având o hiperlordoză cervicală la coloană C1 și o ușoară luxație în ax C2-C3.

Din raportul de expertiză medico-legală din 6 octombrie 2008 a I.M.L. Iași rezultă că F.C. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură deschisă de piramidă nazală, comoție cerebrală anamnestică și un traumatism toracic cu fractura arcului anterior a coastei a V-a stg. și arcului posterior al coastei a VIII-a și a IX-a stg. cu hemopneumotorax consecutiv. Leziunile prin aspectul lor pledează pentru producerea prin loviri cu corpuri contondente (pumn, cap, picior, etc.) posibil urmată de cădere cu impact toracic posterior. Leziunile pot data din 20 aprilie 2007. Din punct de vedere medico-legal pentru astfel de leziuni sunt necesare 11 - 13 zile de îngrijiri medicale pentru traumatismul cranio-facial și 23 - 25 zile de îngrijiri medicale pentru traumatism toracic. Traumatismul toracic a întrunit caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață, rezultă fără îndoială elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.

Intenția inculpatului a fost indirectă, însă a rezultat cert din modalitatea în care a aplicat loviturile și din "stăruința" acestuia în producerea unui rezultat - lezarea părții vătămate - aplicând în continuare lovituri și atunci când partea vătămată era căzută, cât și zona aplicării loviturilor (cap și torace).

Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. nu se poate raporta la faptul că instanța a reținut scuza provocării - circumstanța prevăzută la art. 73 lit. b) C. pen. și nici la numărul de zile îngrijiri medicale necesare părții vătămate stabilite prin expertiza medico-legală efectuată.

În cauză nu s-au conturat probator elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, rezultând cert punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a săvârși infracțiunea de omor a părții vătămate - executare ce nu și-a produs însă efectul. Instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a pedepsei aplicate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, cu reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării și a efectelor acesteia.

Argumentarea inculpatului apelant în redozarea pedepsei, nu este probator fondată, instanța de fond raportând just atingerea scopului pedepsei prin cuantumul aplicat și modalitatea de executare.

Față de criticile formulate de inculpat cu privire la acțiunea civilă promovată de părțile civile - Spitalele, se constată că dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. impun constituirea de parte civilă până la citirea actului de sesizare; însă se impune și respectarea drepturilor și libertăților procesuale ale celorlalte părți (Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 171 C. proc. pen.) - în speță ale inculpatului.

Ori, până la momentul formulării pretențiilor civile de către spitale s-au constatat impedimente, s-au derulat acte procedurale obligatorii - citarea părților civile, adrese pentru lipsa avocatului pentru inculpat, adrese la spitalele - părți civile.

Față de aceste argumente de fapt, nu se poate constata în cauză existența tardivității formulării pretențiilor civile de către spitale.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 95 din 29 iunie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins a nefondat apelul formulat de inculpatul C.F. împotriva Sentinței penale nr. 731 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași.

Inculpatul a fost obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.F.

Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, se apreciază că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, constatându-se că a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor, deși nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, ci doar de a-i aplica acesteia o corecție pentru atitudinea violentă avută față de nepotul său, în vârstă de 8 ani.

În susținerea acestui motiv, inculpatul a mai invocat faptul că nu a fost înarmat, și este posibil ca traumatismele toracice al victimei să fie posterioare acțiunii sale, împrejurare în raport de care celelalte leziuni ale părții vătămate au necesitat 11 - 13 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. sau, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen.

În drept, inculpatul și-a încadrat acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei.

În subsidiar, inculpatul a invocat greșita individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și a modalității de executare, apreciind că în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și de circumstanțele personale pedeapsa aplicată este prea severă, iar reducerea sa se poate realiza chiar și fără executarea efectivă.

În drept, inculpatul a întemeiat acest motiv de recurs pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, considerând că în mod greșit au fost admise acțiunile civile formulate de Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu Iași și Serviciul Județean de Ambulanță în condițiile în care constituirea de parte civilă a acestora nu a avut loc până la citirea actului de sesizare, astfel cum este prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat și a cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpatul C.F. este fondat numai cu privire la modalitățile de executare a pedepsei aplicate.

Înalta Curte constată că în cauză, pe baza ansamblului probator administrat a fost stabilită corect situația de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept, reținându-se că fapta inculpatului C.F. care în ziua de 20 august 2007, pe fondul unei stări de puternică tulburare cauzată de comportamentul violent al părții vătămate F.C. care l-a lovit pe nepotul său C.M.E., în vârstă de 8 ani, cauzându-i leziuni minore la nivelul capului și coapsei dr. și care au necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui părții vătămate întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor.

Susținerea inculpatului că fapta comisă de el nu poate întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, ci de a aplica o corecție corporală victimei care îl agresase, în aceeași zi, pe nepotul său, nu este fondată.

În cauză intenția inculpatului de o ucide a fost stabilită în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, respectiv numărul mare și intensitatea loviturilor aplicate victimei cu pumnii și picioarele, lovituri care au determinat căderea victimei la pământ, faptul că loviturile au fost aplicate în zona capului și toracelui părții vătămate, zone vitale, precum și din atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei care a plecat de la locul comiterii infracțiunii, fără a acorda ajutor părții vătămate, care rămăsese în stare de inconștiență.

Din raportul de expertiză medico-legală al I.M.L. Iași se reține că F.C. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură deschisă de piramidă nazală, comoție cerebrală anamnestică și un traumatism toracic cu fractura arcului interior a coastei a V-a stg., a arcului posterior al coastei a VIII-a și a IX-a stg., cu hemopneumotorax consecutiv.

S-a mai reținut în acest raport că leziunile au putut fi produse prin loviri cu corpuri contondente (pumn, cap, picior) posibil urmată de cădere cu impact toracic posterior și au necesitat pentru vindecare 11 - 13 zile îngrijiri medicale, pentru traumatismul cranio-facial și 23 - 25 zile îngrijiri medicale pentru traumatismul toracic.

De asemenea, s-a reținut că leziunile la nivelul toracelui au pus viața victimei în pericol.

Din împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea agresivă a inculpatului asupra victimei (care rezultă din declarațiile acesteia și ale martorului ocular D.C., precum și cele ale inculpatului), împrejurări coroborate și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, rezultă, în mod indubitabil, intenția inculpatului a ucide victima și nu aceea de a o lovi sau vătăma integritatea corporală.

În raport cu forma de vinovăție reținută, Înalta Curte constată că nu mai au relevanță pentru încadrarea juridică numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării persoane vătămate.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în conformitate cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., însă Înalta Curte apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins fără executarea efectivă a sancțiunii.

Înalta Curte constată că în cauză, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 86

1

C. pen. iar simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment pentru recurent și o garanție că acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea ca urmare a provocării din partea părții vătămate care exercitare acțiuni de violență asupra nepotului inculpatului, care era în vârstă de 8 ani, este tânăr (avea numai 22 de ani la data săvârșirii infracțiunii, vârstă la care nu a conștientizat, efectiv, consecințele faptei sale), nu este infractor primar, fiind caracterizat pozitiv în societate și a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând și regretând comiterea infracțiunii.

Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat referitor la latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că acesta, practic, rămăsese fără obiect, în condițiile în care acesta, cu prilejul ultimului cuvânt în fața instanței de recurs, a arătat că este de acord să plătească cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat de către prima instanță.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile atacate numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Astfel, conform art. 86

1

- 86

2

C. pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 7 ani, pe durata căruia inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Se va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.,

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează Sentința penală nr. 732 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, în parte, și decizia penală atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Conform art. 86

1

- 86

2

C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune al instanței de executare în prima zi de marți a fiecărei luni calendaristice;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.