ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
672 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de
Tribunalul Iași, în baza art. 20 C. pen., raportat
la art. 174 alin. (l) C. pen.,
a fost condamnat inculpatul T.S.G.,
la pedeapsa de 6 ani
închisoare, pentru
săvârșirea
tentativei la infracțiunea de omor.
În baza dispozițiilor art.
65 alin. (2) și art. 66 C. pen., s-a aplicat
inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului
și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile
prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispozițiilor art.
88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din durata
pedepsei aplicate, timpul
reținerii și arestării preventive a inculpatului de la
19 iunie 2007 la 9 ianuarie 2008.
A fost admisă acțiunea
formulată de partea civilă Spitalul Clinic de
Urgență Sf. Spiridon Iași și,
în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346
C. proc. pen., a fost obligat
inculpatul T.S.G. să
plătească
părții civile suma de 18.223,10 lei, precum și dobânda de referință a B.N.R.,
până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că S.A.
Iași nu s-a constituit parte
civilă
în cauză.
A fost admisă în parte
acțiunea formulată de partea civilă C.
C.O. și, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la
art. 346 C. proc. pen.,
a fost obligat inculpatul T.S.G. să
plătească părții civile
suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza dispozițiilor art.
189 C. proc. pen., onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în
ambele faze ale
procesului penal, în sumă de câte 100 lei pentru flecare (în total 200
lei) s-a dispus a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului
Justiției.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (l) C.
proc. pen., a fost
obligat inculpatul T.S.G.
la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, în sumă de 5700 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 18
iunie 2007, inculpatul T.S.G.,
aflându-se la domiciliul său din Iași (imobil
care cuprinde mai multe
camere), s-a deplasat în camera părții vătămate
C.C., unde aceasta împreună cu martorii M.
C. și T.I. ascultau muzică
și consumau băuturi alcoolice.
Pe fondul unor
animozități mai vechi existente între el și partea
vătămată, față de atitudinea
ironică pe care partea vătămată a manifestat-o
față de el (în sensul că aceasta
a relatat martorilor un anumit comportament
sexual pe care inculpatul l-a
avut cât timp a fost în detenție), acesta a luat
un cuțit de bucătărie de pe masa
din apropierea victimei și i-a înfipt lama în
zona gâtului, martorii M.C. și
T.I. intervenind
imediat, oprindu-l pe inculpat să continue exercitarea agresiunii.
În urma acestei
agresiuni, partea vătămată C.C. a
necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de
îngrijiri medicale, în
cuprinsul
raportului de constatare medico-legală nr. 2885/963 din
12 iulie 2007, reținându-se că leziunile constatate au pus în primejdie
viața
părții vătămate.
Deși inculpatul, în
apărarea sa a solicitat să-i fie recunoscută
circumstanța atenuantă legală a
scuzei provocării, prima instanță a apreciat
că în cauză nu sunt incidente
dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., gestul
inculpatului, de o extremă violență, neavând nici o
justificare
circumstanțială, acesta
aplicându-i părții vătămate lovitura cu cuțitul, doar
pe fondul
consumului de băuturi alcoolice și nu determinat de vreo provocare din partea
victimei.
Situația de fapt
descrisă mai sus a fost reținută în urma coroborării probelor administrate în
cursul urmăririi penale, respectiv, procesul verbal
de cercetare la fața locului și
planșele foto, înscrisurile privind starea
sănătății victimei, rapoartele
de constatare medico-legală a leziunilor
prezentate de victimă, declarațiile părții
vătămate, declarațiile inculpatului,
ale martorilor audiați și cu cele administrate în fața primei instanțe,
relevante în acest sens fiind declarațiile
martorilor M.C.,
C.M., C.I., B.P. și
C.M.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.S.G. care a solicitat
reducerea cuantumului pedepsei
aplicată de prima instanță, având în vedere atitudinea
de recunoaștere și
regret, pe care a manifestat-o față de fapta săvârșită, pe tot
parcursul
procesului penal.
Prin decizia penală nr.
18 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea
de Apel Iași, secția penală, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpatul T.S.G. împotriva
sentinței penale nr. 672 din
12
noiembrie 2008 a Tribunalului Iași.
A fost obligat apelantul
inculpat să achite statului suma de 300 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare,
din care suma de 200 lei către Baroul Iași,
reprezentând onorariul avocatului desemnat din
oficiu.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul
T.S.G. care, prin apărătorul
desemnat din oficiu, a
invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.
,
solicitând să se acorde o mai largă eficiență datelor care
caracterizează persoana sa, cât și circumstanțelor
reale ale săvârșirii faptei,
cu consecința reducerii cuantumului
pedepsei, sub limita celei anterior stabilite.
Înalta Curte, examinând
motivele de recurs invocate, cât și din oficiu
ambele hotărâri, conform prevederilor
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
, combinat cu art. 385
6
alin. (l) și art. 385
7
C. proc. pen.,
constată că, prima instanță a
reținut, în mod corect, situația de fapt și a
stabilit vinovăția
inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor
administrate în cauză, dând
faptei comise de acesta încadrarea juridică
corespunzătoare.
De asemenea, instanța de
fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât
sub aspectul naturii și al cuantumului
acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit art. 52 C. pen.,
pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de
infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe
lângă scopul său
represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea
legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită,
cât și în ce
privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea
respectării legii penale și să evite în viitor
săvârșirea de fapte penale.
La individualizarea
pedepsei stabilite inculpatului, instanțele de fond
și apel au reținut și au dat eficiență, atât
împrejurărilor concrete ale
comiterii
faptei, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de
inculpat.
Astfel, s-au avut în
vedere gravitatea faptei săvârșită de inculpat,
care aduce atingere valorii
sociale supreme, viața omului, împrejurările
concrete ale comiterii acesteia
(deși partea vătămată a avut o atitudine
ironică față de inculpat, în timp ce cu toții
consumau băuturi alcoolice,
reacția inculpatului a fost extrem de violentă și nejustificată,
aplicându-i
acesteia
o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, zona gâtului), urmările
produse (din raportul de
constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007 a rezultat că, partea
vătămată a prezentat o plagă înjunghiată cervicală cu interesare traheală,
viata acesteia fiind salvată doar datorită intervenției
medicale prompte), cât și
împrejurării că inculpatul nu este la primul
impact cu legea penală.
În aceste condiții, nu se poate avea în
vedere, neexistând
corespondent în probele
dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare
cu care au operat
instanțele de fond și apel.
Pe de altă parte,
asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a
societății ar crea un sentiment
de insecuritate și neîncredere în buna
desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea
făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă
reprobabilă, de o
gravitate
deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub
forma paricidului, Înalta Curte constată că prima
instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa câtre limita
minimă prevăzută
de textul sancționator.
Fată de cele menționate
mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
1
alin.
(l) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.G.
împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie
2009 a Curții de Apel Iași,
secția penală.
Potrivit art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., va fi obligat recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților
Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul T.S.
G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24
februarie 2009 a Curții
de Apel
Iași, secția penală.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul
Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 aprilie 2009.