ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

672 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Iași, în baza art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 alin. (l) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul T.S.G.,

la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru

săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor.

În baza dispozițiilor art.

65 alin. (2) și art. 66 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului

și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art.

88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din durata

pedepsei aplicate, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la

19 iunie 2007 la 9 ianuarie 2008.

A fost admisă acțiunea

formulată de partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Spiridon Iași și,

în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346

C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul T.S.G. să

plătească

părții civile suma de 18.223,10 lei, precum și dobânda de referință a B.N.R.,

până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că S.A.

Iași nu s-a constituit parte

civilă

în cauză.

A fost admisă în parte

acțiunea formulată de partea civilă C.

C.O. și, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la

art. 346 C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul T.S.G. să

plătească părții civile

suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza dispozițiilor art.

189 C. proc. pen., onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în

ambele faze ale

procesului penal, în sumă de câte 100 lei pentru flecare (în total 200

lei) s-a dispus a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului

Justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (l) C.

proc. pen., a fost

obligat inculpatul T.S.G.

la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, în sumă de 5700 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 18

iunie 2007, inculpatul T.S.G.,

aflându-se la domiciliul său din Iași (imobil

care cuprinde mai multe

camere), s-a deplasat în camera părții vătămate

C.C., unde aceasta împreună cu martorii M.

C. și T.I. ascultau muzică

și consumau băuturi alcoolice.

Pe fondul unor

animozități mai vechi existente între el și partea

vătămată, față de atitudinea

ironică pe care partea vătămată a manifestat-o

față de el (în sensul că aceasta

a relatat martorilor un anumit comportament

sexual pe care inculpatul l-a

avut cât timp a fost în detenție), acesta a luat

un cuțit de bucătărie de pe masa

din apropierea victimei și i-a înfipt lama în

zona gâtului, martorii M.C. și

T.I. intervenind

imediat, oprindu-l pe inculpat să continue exercitarea agresiunii.

În urma acestei

agresiuni, partea vătămată C.C. a

necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de

îngrijiri medicale, în

cuprinsul

raportului de constatare medico-legală nr. 2885/963 din

12 iulie 2007, reținându-se că leziunile constatate au pus în primejdie

viața

părții vătămate.

Deși inculpatul, în

apărarea sa a solicitat să-i fie recunoscută

circumstanța atenuantă legală a

scuzei provocării, prima instanță a apreciat

că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., gestul

inculpatului, de o extremă violență, neavând nici o

justificare

circumstanțială, acesta

aplicându-i părții vătămate lovitura cu cuțitul, doar

pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și nu determinat de vreo provocare din partea

victimei.

Situația de fapt

descrisă mai sus a fost reținută în urma coroborării probelor administrate în

cursul urmăririi penale, respectiv, procesul verbal

de cercetare la fața locului și

planșele foto, înscrisurile privind starea

sănătății victimei, rapoartele

de constatare medico-legală a leziunilor

prezentate de victimă, declarațiile părții

vătămate, declarațiile inculpatului,

ale martorilor audiați și cu cele administrate în fața primei instanțe,

relevante în acest sens fiind declarațiile

martorilor M.C.,

C.M., C.I., B.P. și

C.M.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.S.G. care a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei

aplicată de prima instanță, având în vedere atitudinea

de recunoaștere și

regret, pe care a manifestat-o față de fapta săvârșită, pe tot

parcursul

procesului penal.

Prin decizia penală nr.

18 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Iași, secția penală, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul T.S.G. împotriva

sentinței penale nr. 672 din

12

noiembrie 2008 a Tribunalului Iași.

A fost obligat apelantul

inculpat să achite statului suma de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare,

din care suma de 200 lei către Baroul Iași,

reprezentând onorariul avocatului desemnat din

oficiu.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul

T.S.G. care, prin apărătorul

desemnat din oficiu, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.

,

solicitând să se acorde o mai largă eficiență datelor care

caracterizează persoana sa, cât și circumstanțelor

reale ale săvârșirii faptei,

cu consecința reducerii cuantumului

pedepsei, sub limita celei anterior stabilite.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu

ambele hotărâri, conform prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, combinat cu art. 385

6

alin. (l) și art. 385

7

C. proc. pen.,

constată că, prima instanță a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a

stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând

faptei comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului

acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de

infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe

lângă scopul său

represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea

legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită,

cât și în ce

privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și să evite în viitor

săvârșirea de fapte penale.

La individualizarea

pedepsei stabilite inculpatului, instanțele de fond

și apel au reținut și au dat eficiență, atât

împrejurărilor concrete ale

comiterii

faptei, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de

inculpat.

Astfel, s-au avut în

vedere gravitatea faptei săvârșită de inculpat,

care aduce atingere valorii

sociale supreme, viața omului, împrejurările

concrete ale comiterii acesteia

(deși partea vătămată a avut o atitudine

ironică față de inculpat, în timp ce cu toții

consumau băuturi alcoolice,

reacția inculpatului a fost extrem de violentă și nejustificată,

aplicându-i

acesteia

o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, zona gâtului), urmările

produse (din raportul de

constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007 a rezultat că, partea

vătămată a prezentat o plagă înjunghiată cervicală cu interesare traheală,

viata acesteia fiind salvată doar datorită intervenției

medicale prompte), cât și

împrejurării că inculpatul nu este la primul

impact cu legea penală.

În aceste condiții, nu se poate avea în

vedere, neexistând

corespondent în probele

dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare

cu care au operat

instanțele de fond și apel.

Pe de altă parte,

asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a

societății ar crea un sentiment

de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea

făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Având în vedere că inculpatul a comis o faptă

reprobabilă, de o

gravitate

deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub

forma paricidului, Înalta Curte constată că prima

instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa câtre limita

minimă prevăzută

de textul sancționator.

Fată de cele menționate

mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

1

alin.

(l) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.G.

împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie

2009 a Curții de Apel Iași,

secția penală.

Potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va fi obligat recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.S.

G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24

februarie 2009 a Curții

de Apel

Iași, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 aprilie 2009.