ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 672 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.S.G., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (l) C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19 iunie 2007 la 9 ianuarie 2008. A fost admisă acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași și, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. să plătească părții civile suma de 18.223,10 lei, precum și dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile. S-a constatat că S.A. Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost admisă în parte acțiunea formulată de partea civilă C. C.O. și, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. să plătească părții civile suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. În baza dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, în ambele faze ale procesului penal, în sumă de câte 100 lei pentru flecare (în total 200 lei) s-a dispus a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.S.G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 5700 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 18 iunie 2007, inculpatul T.S.G., aflându-se la domiciliul său din Iași (imobil care cuprinde mai multe camere), s-a deplasat în camera părții vătămate C.C., unde aceasta împreună cu martorii M. C. și T.I.

ascultau muzică și consumau băuturi alcoolice. Pe fondul unor animozități mai vechi existente între el și partea vătămată, față de atitudinea ironică pe care partea vătămată a manifestat-o față de el (în sensul că aceasta a relatat martorilor un anumit comportament sexual pe care inculpatul l-a avut cât timp a fost în detenție), acesta a luat un cuțit de bucătărie de pe masa din apropierea victimei și i-a înfipt lama în zona gâtului, martorii M.C. și T.I. intervenind imediat, oprindu-l pe inculpat să continue exercitarea agresiunii. În urma acestei agresiuni, partea vătămată C.C. a necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, în cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007, reținându-se că leziunile constatate au pus în primejdie viața părții vătămate.

Deși inculpatul, în apărarea sa a solicitat să-i fie recunoscută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., gestul inculpatului, de o extremă violență, neavând nici o justificare circumstanțială, acesta aplicându-i părții vătămate lovitura cu cuțitul, doar pe fondul consumului de băuturi alcoolice și nu determinat de vreo provocare din partea victimei. Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută în urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, înscrisurile privind starea sănătății victimei, rapoartele de constatare medico-legală a leziunilor prezentate de victimă, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, ale martorilor audiați și cu cele administrate în fața primei instanțe, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor M.C., C.M., C.I., B.P.

și C.M. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.S.G. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicată de prima instanță, având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret, pe care a manifestat-o față de fapta săvârșită, pe tot parcursul procesului penal. Prin decizia penală nr. 18 din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.S.G. împotriva sentinței penale nr. 672 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași. A fost obligat apelantul inculpat să achite statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei către Baroul Iași, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.S.G. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. , solicitând să se acorde o mai largă eficiență datelor care caracterizează persoana sa, cât și circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, sub limita celei anterior stabilite. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. , combinat cu art. 385 6 alin. (l) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că, prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanțele de fond și apel au reținut și au dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat.

Astfel, s-au avut în vedere gravitatea faptei săvârșită de inculpat, care aduce atingere valorii sociale supreme, viața omului, împrejurările concrete ale comiterii acesteia (deși partea vătămată a avut o atitudine ironică față de inculpat, în timp ce cu toții consumau băuturi alcoolice, reacția inculpatului a fost extrem de violentă și nejustificată, aplicându-i acesteia o lovitură cu cuțitul într-o zonă vitală, zona gâtului), urmările produse (din raportul de constatare medico-legală nr. 2885/963 din 12 iulie 2007 a rezultat că, partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată cervicală cu interesare traheală, viata acesteia fiind salvată doar datorită intervenției medicale prompte), cât și împrejurării că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală.

În aceste condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa câtre limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 1 alin. (l) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.