ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2340/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 362 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea condamnatului S.D. de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1732/1998 a Tribunalului Vaslui. A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut: Prin sentința penală nr. 25 din 27 ianuarie 1999 a Tribunalului Vaslui, modificată prin decizia penală nr. 160 din 18 mai 1999 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală nr. 3751 din 26 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, inculpatul S.D.

a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-au aplicat inculpatului S.D. dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen. S-a constatat că partea vătămată C.G. nu are pretenții civile de la inculpat. Inculpatul S.D. a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Militar Central București în cuantum de 449.271 lei, Spitalul Municipal Adulți Bârlad – 42.047 lei și Spitalul Universitar Sfântu Spiridon Iași – 1.298.824 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumelor. Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul S.D. locuiește în satul Vinderei din județul Vaslui, iar, în seara de 05 iulie 1997, la restaurantul din sat a fost organizată nunta numitului D.G., naș fiind partea vătămată C.G., la nuntă participând mai multe persoane, printre care și inculpatul S.D. și frații acestuia, S.G. și S.M. În jurul orelor 24,00, partea vătămată a invitat nuntașii la mese, ieșind și afară din restaurant pentru aceasta. S.G. i-a cerut părții vătămate să mai amâne așezarea la mese întrucât el și ceilalți tineri vor să se mai distreze, însă acesta l-a refuzat motivând că trebuie să-și facă datoria de naș și s-a îndreptat spre intrarea în restaurant, moment în care a fost prins de S.G.

de guler și lovit cu pumnul. Partea vătămată a ripostat, însă în conflict a intervenit și inculpatul S.D., care a lovit-o cu un cuțit în zona abdominală. S-a creat îmbulzeală și inculpatul a încercat din nou să lovească pe vătămat, însă a fost împiedicat de intervenția martorului V.D., care la rândul lui a fost lovit cu pumnul de unul dintre cei prezenți. Inculpatul S.D. a încercat să-l lovească și pe martorul D.V. cu cuțitul, însă acesta a parat prima lovitură, iar a doua i-a creat martorului o leziune superficială în zona pectorală. Când inculpatul care avea în mână un cuțit și fratele său au încercat să intre în restaurant după partea vătămată C.G., manifestându-se violent, amenințând că-i taie pe toți, au fost opriți de intervenția altor nuntași.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Adulți Bârlad, unde a fost internată în perioada 6 iulie – 1 august 1997, cu diagnosticul de „plagă tăiată flanc stâng cu hematom întins pericolic și retroperitoneal”, apoi a fost internată în Spitalul Universitar Sfântu Spiridon Iași, în perioada 22 - 29 august 1997 și Spitalul Clinic Militar Central în perioada 18 septembrie – 17 octombrie 1997. Din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni de tipul plăgii înjunghiate lobo stângă cu hematon întins pericolic și retroperitoneal complicat în evoluție, leziuni ce s-au putut produce cu un obiect tăietor – înțepător (posibil cuțit) și care au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Instanța de fond a reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, neputând fi audiat, dar din probele administrate a rezultat fără dubiu că el a lovit partea vătămată cu cuțitul chiar dacă aceasta, în cursul cercetării judecătorești, și-a schimbat parțial poziția, arătând că nu a văzut cine a lovit-o cu cuțitul, deși la urmărirea penală l-a indicat pe inculpat drept autor. Martorii audiați la instanța de fond, D.G., M.N., C.I., D.V. și F.M. au precizat în declarațiile lor că inculpatul S.D. a avut cuțit asupra lui și a lovit partea vătămată în zona abdominală, cu o lovitură foarte puternică. S-a mai reținut că în raport de obiectul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii, care a fost puternică, întrucât traiectul leziunii din afară către înăuntru a pornit de sub extremitatea anterioară a coastei a XII-a până la musculatura paravertebrală, rezultă fără dubiu că inculpatul S.D.

a acționat cu intenția de a ucide. Chiar dacă în expertiza medico-legală se apreciază că leziunea nu a pus în pericol viața victimei, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-a mai reținut că hotărârea instanței de fond a fost verificată și în calea de atac a apelului și recursului, fiind modificată în apel doar în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, reducându-se pedeapsa de la 11 ani la 8 ani și 6 luni închisoare, reținându-se că instanța a omis să evalueze acele împrejurări care atenuează răspunderea penală a inculpatului, prevăzută de art. 72 C. pen.

Încadrarea juridică a faptei a fost verificată și în căile de atac, reținându-se că în mod just prima instanță a încadrat fapta în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., întrucât modalitatea în care inculpatul S.D. a conceput și realizat fapta, aplicând victimei o lovitură puternică cu un cuțit în zona abdominală, se circumscrie dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) C. pen., el prevăzând rezultatul faptei și acceptând posibilitatea producerii lui, deși nu l-a urmărit, fiind realizată latura subiectivă a acestei infracțiuni. Împrejurarea că leziunile produse nu au pus în primejdie viața victimei nefiind esențială în caracterizarea laturii subiective a faptei, aceasta fiind definită de zona vitală care a fost vizată, de obiectul folosit și de intensitatea loviturii aplicate.

S-a mai reținut că, inculpatul nu a fost prezent în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, nefiind audiat în cauză, dispunându-se arestarea sa prin rechizitoriu, în lipsă și darea lui în urmărire generală la 28 august 1999, beneficiind însă în cursul judecății de apărător ales care a propus în apărarea inculpatului audierea martorilor M.N. și M.I., admiși de instanță. Invocând încadrarea greșită a faptei după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în baza art. 522 1 C. proc. pen., a solicitat rejudecarea cauzei după ce a fost extrădat și a început executarea pedepsei. La cererea condamnatului au fost audiați martorii M.S. și G.M. Din probele administrate la instanța de fond și după introducerea cererii, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu și rejudecarea în fond a cauzei nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la judecata în ciclul ordinar al cauzei.

În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că este necesară rejudecarea cauzei având în vedere că lovitura pe care a aplicat-o părții vătămate, față de poziția în care a fost executată, nu constituie o situație de fapt corect încadrată, că nu a fost audiat în cursul urmăririi penale și a judecății. În apel a fost audiat condamnatul, acesta recunoscând că a lovit cu cuțitul. Prin decizia penală nr. 55 din 8 februarie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. S-a reținut că în mod corect instanța fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a cererii și rejudecarea în fond întrucât și după audierea inculpatului și a încă doi martori, situația de fapt reținută nu s-a modificat cât să atragă schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat critica privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. Recursul este nefondat. Invocând greșita încadrare juridică a faptei, și solicitând rejudecarea cauzei dat fiind că a fost judecat în lipsă, condamnatul a solicitat audierea a doi martori, aceștia au fost audiați însă declarațiile lor nu au fost de natură a schimba situația de fapt reținută de instanța de fond și încadrarea juridică a faptei. Art. 522 1 C. proc. pen., prevede posibilitatea rejudecării, celor judecați în lipsă în caz de extrădare, la cererea condamnatului, dispozițiile art. 405 – art. 408 C. proc.

pen., privind revizuirea aplicându-se corespunzător, însă în cauză nu se justifică darea unei încheieri de admitere în principiu, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.