ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4394/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 444 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, inculpatul G.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la zi. S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat să achite suma de 13.071.701 lei părții civile C.J.A.S. Vaslui și suma de 76.243.607 lei părții civile C.J.A.S. Iași cu titlu de cheltuieli de spitalizare. Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile civile ale S.A. Vaslui, Spitalul Municipal Huși și Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut: Inculpatul G.G. locuiește în județul Vaslui împreună cu mama sa G.E. fiind vecin cu partea vătămată C.M. Aceștia erau în relații bune însă, în ziua de 8 aprilie 2004, inculpatul mergând în vizită la locuința părții vătămate C.M. a observat că aceasta deține o băncuță de lemn care este proprietatea sa, motiv pentru care după ce a discutat cu ginerele părții vătămate C.R.

a luat băncuța și a plecat acasă. Această băncuță fusese împrumutată părții vătămate C.M. cu un an în urma când a avut un praznic iar aceasta nu o mai restituise. În ziua de 11 aprilie 2004, partea vătămată C.M. a mers împreună cu membrii familiei ei la cimitirul sătesc din Tâseti și după prânz au venit acasă, aceasta consumând băuturi alcoolice. La scurt timp partea vătămată C.M. a mers la domiciliul numitei G.E. unde l-a găsit pe inculpatul G.G. care consumase și el câteva pahare de vin și după ce au discutat, partea vătămată i-a reproșat inculpatului că a luat băncuța de lemn de la ea fără a avea acceptul ei, injuriindu-l de câteva ori. Enervat de atitudinea părții vătămate inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu palmele și pumnii peste față, în timp ce aceasta se afla pe holul locuinței iar după căderea acesteia i-a aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona abdominală.

Fratele inculpatului, G.C. auzind scandalul a intervenit și l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței apoi a ridicat-o pe partea vătămată și a dus-o acasă. Văzând starea în care se afla partea vătămată, ginerele acesteia P.D. și fiica P.L. au mers la poarta locuinței familiei G. și l-au bruscat pe inculpatul G.G. împingându-l spre ogradă în timp ce discutau în contradictoriu. A doua zi, starea părții vătămate C.M. s-a agravat, motiv pentru care, în dimineața zilei de 12 martie 2004, aceasta a fost transportată cu o mașină de ocazie la dispensarul comunei Gherghești și apoi cu ambulanța la Spitalul Municipal Huși unde s-a intervenit chirurgical, partea vătămată prezentând un traumatism abdominal închis.

Din constatarea medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată C.M. a prezentat leziuni de tipul unui traumatism abdominal închis cu ruptura de intestin subțire și peritonită generalizată fiind puse în evidență și leziuni traumatice de tipul echimozei și tumefierii la nivelul feței, regiunii cervicale și toracelui. Se concluzionează că leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale, partea vătămată prezentând o pierdere temporară a capacității de muncă pe un interval de 60 zile. Leziunile cauzate părții vătămate au pus în primejdie viața acesteia iar în lipsa intervenției chirurgicale s-ar fi instituit în mod cert decesul acesteia prin șoc toxico-septic urmare a peritonitei generalizate determinată de ruptura de ansa intestinală, conform expertizei medico-legale nr. 115/ E din 26 aprilie 2004 întocmită de S.M.L.

Jud. Vaslui. Faptul că inculpatul G.G. i-a aplicat părții vătămate lovituri în mod repetat, cu picioarele în zona abdominală a provocat o vătămare severă a acesteia având ca rezultat ruptura unui organ intern iar ca reacție imediată o peritonită generalizată, punându-i în primejdie viața mai ales că mijloacele de apărare ale acesteia erau aproape inexistente, fiind căzută la pământ. Fiind interogat, inculpatul recunoaște și regretă săvârșirea faptelor. În drept faptele inculpatului G.G. de a aplica lovituri repetate cu palmele, pumnii și picioarele peste cap și zona abdominală părții vătămate C.M. în timp ce se afla în locuința părinților săi, cauzându-i leziuni traumatice severe care i-a pus viața acesteia în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

Săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: plângere și declarația părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de examinare a F.O. nr. 3807 din 12 aprilie 2004; raportul de expertiză medico-legală nr. 115/ E din 26 aprilie 2004, declarațiile martorilor toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul G.G. a fost condamnat la o pedeapsă în limitele prevăzute de partea specială a Codului penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei având o atitudine sinceră după comiterea acesteia, împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și efectele acestora prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanțele au dat o greșită încadrare juridică a faptelor în infracțiunea de tentativă de omor, faptele încadrându-se în infracțiunea de vătămare corporală.

O altă critică s-a referit la faptul că în mod greșit nu i s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Conflictul nu ar fi avut loc dacă partea vătămată nu ar fi intrat în curtea inculpatului să-i facă scandal, să-i adreseze cuvinte jignitoare, situație în care inculpatul i-a aplicat o corecție, fără a avea intenția de a o omorî. Pumnii pe care i-a aplicat nu puteau să-i producă ruptura de intestin. A solicitat reaprecierea întregului material probator administrat în cauză, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și în consecință să se constate că încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen.

În subsidiar, a solicitat a se da mai multă eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., în trecut nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră procesuală și o conduită corectă în familie și societate. Prin decizia penală nr. 188 din 12 mai 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârșirea faptei, ci încadrarea juridică a acesteia. În speță, însă, raportat la modul de săvârșire a infracțiunii, la zonele vitale lezate prin activitatea infracțională a acestuia, precum și la urmările produse constând în leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, iar în lipsa intervenției chirurgicale s-ar fi instalat în mod cert decesul, așa cum rezultă din examinarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuat de S.M.L.

Județean Vaslui nr. 115/ E din 26 aprilie 2004, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. În consecință, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat este corectă și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., astfel cum solicită recurentul inculpat. Nici cererea de aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică întrucât partea vătămată nu a produs nici o acțiune prin violență, care să aducă o atingere gravă demnității inculpatului sau altă acțiune ilicită gravă, de natură să determine o puternică tulburare sau emoții inculpatului.

Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modul și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale (este infractor primar, a avut o atitudine sinceră după săvârșirea infracțiunii, pe care a recunoscut-o), aspecte ce au atras aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen. și stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 188 din 12 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la 15 iulie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2005.