ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4394/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 444

din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, inculpatul G.G. a fost condamnat,

la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la zi.

S-a luat act că partea

vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat să

achite suma de 13.071.701 lei părții civile C.J.A.S. Vaslui și suma de

76.243.607 lei părții civile C.J.A.S. Iași cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Au fost respinse, ca

neîntemeiate, pretențiile civile ale S.A. Vaslui, Spitalul Municipal Huși și

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința,

instanța de fond a reținut:

Inculpatul G.G. locuiește în

județul Vaslui împreună cu mama sa G.E. fiind vecin cu partea vătămată C.M.

Aceștia erau în relații bune însă, în ziua de 8 aprilie 2004, inculpatul

mergând în vizită la locuința părții vătămate C.M. a observat că aceasta deține

o băncuță de lemn care este proprietatea sa, motiv pentru care după ce a

discutat cu ginerele părții vătămate C.R. a luat băncuța și a plecat acasă.

Această băncuță fusese

împrumutată părții vătămate C.M. cu un an în urma când a avut un praznic iar

aceasta nu o mai restituise.

În ziua de 11 aprilie 2004,

partea vătămată C.M. a mers împreună cu membrii familiei ei la cimitirul sătesc

din Tâseti și după prânz au venit acasă, aceasta consumând băuturi alcoolice.

La scurt timp partea vătămată C.M. a mers la domiciliul numitei G.E. unde l-a

găsit pe inculpatul G.G. care consumase și el câteva pahare de vin și după ce

au discutat, partea vătămată i-a reproșat inculpatului că a luat băncuța de

lemn de la ea fără a avea acceptul ei, injuriindu-l de câteva ori. Enervat de

atitudinea părții vătămate inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu palmele

și pumnii peste față, în timp ce aceasta se afla pe holul locuinței iar după

căderea acesteia i-a aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona abdominală.

Fratele inculpatului, G.C. auzind

scandalul a intervenit și l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței apoi a

ridicat-o pe partea vătămată și a dus-o acasă.

Văzând starea în care se

afla partea vătămată, ginerele acesteia P.D. și fiica P.L. au mers la poarta

locuinței familiei G. și l-au bruscat pe inculpatul G.G. împingându-l spre

ogradă în timp ce discutau în contradictoriu.

A doua zi, starea părții

vătămate C.M. s-a agravat, motiv pentru care, în dimineața zilei de 12 martie

2004, aceasta a fost transportată cu o mașină de ocazie la dispensarul comunei

Gherghești și apoi cu ambulanța la Spitalul Municipal Huși unde s-a intervenit

chirurgical, partea vătămată prezentând un traumatism abdominal închis.

Din constatarea

medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată C.M. a prezentat

leziuni de tipul unui traumatism abdominal închis cu ruptura de intestin

subțire și peritonită generalizată fiind puse în evidență și leziuni traumatice

de tipul echimozei și tumefierii la nivelul feței, regiunii cervicale și

toracelui.

Se concluzionează că

leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri

medicale, partea vătămată prezentând o pierdere temporară a capacității de

muncă pe un interval de 60 zile.

Leziunile cauzate părții

vătămate au pus în primejdie viața acesteia iar în lipsa intervenției

chirurgicale s-ar fi instituit în mod cert decesul acesteia prin șoc

toxico-septic urmare a peritonitei generalizate determinată de ruptura de ansa

intestinală, conform expertizei medico-legale nr. 115/ E din 26 aprilie 2004

întocmită de S.M.L. Jud. Vaslui.

Faptul că inculpatul G.G.

i-a aplicat părții vătămate lovituri în mod repetat, cu picioarele în zona

abdominală a provocat o vătămare severă a acesteia având ca rezultat ruptura

unui organ intern iar ca reacție imediată o peritonită generalizată, punându-i

în primejdie viața mai ales că mijloacele de apărare ale acesteia erau aproape

inexistente, fiind căzută la pământ. Fiind interogat, inculpatul recunoaște și

regretă săvârșirea faptelor.

În drept faptele

inculpatului G.G. de a aplica lovituri repetate cu palmele, pumnii și

picioarele peste cap și zona abdominală părții vătămate C.M. în timp ce se afla

în locuința părinților săi, cauzându-i leziuni traumatice severe care i-a pus

viața acesteia în primejdie, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 C. pen.

Săvârșirea infracțiunii și

vinovăția inculpatului sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă:

plângere și declarația părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fața

locului; proces-verbal de examinare a F.O. nr. 3807 din 12 aprilie 2004;

raportul de expertiză medico-legală nr. 115/ E din 26 aprilie 2004,

declarațiile martorilor toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului.

Pentru săvârșirea acestei

infracțiuni inculpatul G.G. a fost condamnat la o pedeapsă în limitele

prevăzute de partea specială a Codului penal.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în cadrul

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol

social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei precum și

circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a

recunoscut și regretat săvârșirea faptei având o atitudine sinceră după

comiterea acesteia, împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și efectele acestora prevăzute de art. 76 lit.

b) C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul G.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanțele au dat o greșită

încadrare juridică a faptelor în infracțiunea de tentativă de omor, faptele

încadrându-se în infracțiunea de vătămare corporală.

O altă critică s-a referit

la faptul că în mod greșit nu i s-a reținut în favoarea sa circumstanța

atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Conflictul nu ar fi

avut loc dacă partea vătămată nu ar fi intrat în curtea inculpatului să-i facă

scandal, să-i adreseze cuvinte jignitoare, situație în care inculpatul i-a

aplicat o corecție, fără a avea intenția de a o omorî.

Pumnii pe care i-a aplicat

nu puteau să-i producă ruptura de intestin.

A solicitat reaprecierea întregului

material probator administrat în cauză, raportat la împrejurările concrete în

care fapta a fost comisă și în consecință să se constate că încadrarea juridică

în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu reținerea art. 73 lit. b) C.

pen.

În subsidiar, a solicitat a

se da mai multă eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen., în trecut nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră procesuală

și o conduită corectă în familie și societate.

Prin decizia penală nr. 188 din

12 mai 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului

cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

De altfel, inculpatul nici

nu contestă săvârșirea faptei, ci încadrarea juridică a acesteia.

În speță, însă, raportat la

modul de săvârșire a infracțiunii, la zonele vitale lezate prin activitatea

infracțională a acestuia, precum și la urmările produse constând în leziuni ce

au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale și au

pus în primejdie viața părții vătămate, iar în lipsa intervenției chirurgicale

s-ar fi instalat în mod cert decesul, așa cum rezultă din examinarea

concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuat de S.M.L. Județean

Vaslui nr. 115/ E din 26 aprilie 2004, se constată că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C.

pen.

În consecință, încadrarea

juridică a faptei săvârșite de inculpat este corectă și nu se impune schimbarea

acesteia în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., astfel cum solicită

recurentul inculpat.

Nici cererea de aplicare a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică

întrucât partea vătămată nu a produs nici o acțiune prin violență, care să

aducă o atingere gravă demnității inculpatului sau altă acțiune ilicită gravă,

de natură să determine o puternică tulburare sau emoții inculpatului.

Cu privire la motivul de

recurs formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte

apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

ridicat de pericol social al faptei comise, modul și împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și

circumstanțele personale (este infractor primar, a avut o atitudine sinceră

după săvârșirea infracțiunii, pe care a recunoscut-o), aspecte ce au atras

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecințele

prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen. și stabilirea unei pedepse care, prin

cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 188 din 12 mai

2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la 15

iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 160 lei (1.600.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iulie 2005.