ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4826/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87/ D din

16 martie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.E. la:

- 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 C. pen.

Din pedeapsa aplicată, în temeiul art.

88 C. pen., s-a dedus reținerea de o zi, respectiv din data de 20 septembrie

2001.

În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Casa de Asigurări de

sănătate Bacău, suma de 6.052.900 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și

suma de 791.000 lei cu titlu de cheltuieli de transport, iar părții civile Casa

de Asigurări de Sănătate Iași suma de 15.642.316 lei, cu titlu de cheltuieli de

spitalizare.

În temeiul art. 14, art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile B.S.C. suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile

reprezentând daune morale.

În temeiul art. 109 alin. (3) C.

proc. pen., a dispus păstrarea la Camera de corpuri delicte de pe lângă

Tribunalul Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei, a unui cuțit care a

servit la săvârșirea infracțiunii.

S-a constatat că inculpatul a fost

reprezentat de un apărător ales.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 7.000.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul anului 2000, inculpatul S.E.

l-a cunoscut, prin intermediul unor cunoștințe comune, pe numitul B.C., iar din

luna martie 2001, până la data săvârșirii faptei, a locuit în apartamentul

acestuia, situat în Bacău.

În noaptea de 25 iulie 2001, în timp

ce se afla în locuința lui B.C., împreună cu acesta și numita M.R., între cei

doi s-a declanșat un conflict verbal, care apoi a degenerat în acte de violențe

fizice, pentru motivul că, aflat sub influența băuturilor alcoolice și a unor

medicamente calmante, inculpatul a izbit în masă cu o cană, cioburi din aceasta

lovind în față pe B.C.

Încercând să opună rezistența, dar

să și îl intimideze pe B.C., inculpatul a luat un cuțit, cu care l-a amenințat

că îl va ucide, după care își va lua și el viața.

Văzând că inculpatul a devenit

deosebit de agresiv, B.C. a părăsit locuința.

Inculpatul a continuat să se

manifeste violent izbind cu pumnii în mobilier, fapt ce a determinat-o și pe M.R.

să părăsească încăperea.

Inculpatul a urmărit-o pe M.R.,

cerându-i să revină în imobil, asigurând-o că nu îi va face nimic.

Când a revenit în locuință, M.R. a

încuiat ușa sperând că îl va împiedica pe inculpat să mai pătrundă în casă,

însă acesta a început să lovească cu pumnii și picioarele în ușă, motiv pentru

care i s-a permis intrarea în interior.

Datorită zgomotului produs, vecinii

s-au alertat și l-au anunțat telefonic pe tatăl gazdei, B.S.C.

Când B.S.C. a ajuns la locul

scandalului a găsit-o pe M.R. într-o stare agitată și la cererea acesteia a

ajutat-o să părăsească locuința prin escaladarea gardului.

Sesizând prezența lui B.S.C.,

inculpatul s-a apropiat de acesta și, fără nici o explicație, l-a lovit cu

pumnul în față.

Uimit și nedumerit de comportarea

inculpatului, B.S.C., însoțit de M.R., s-a deplasat la locuința numitului B.P.,

căruia i-a cerut să meargă la domiciliul fiului său, B.C., temându-se că

inculpatul va da foc casei, așa cum se exprimase în discuțiile avute cu M.R.

Ajunși la domiciliul lui B.C., cei

trei l-au întâlnit pe inculpat în apropierea scărilor. Când s-au apropiat de

acesta, au văzut că din locuință iese fum. Mai înainte de a cere explicații

inculpatului, acesta, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, l-a lovit pe B.C.

de două ori în zona abdomenului, după care a părăsit în fugă locul faptei.

Victima a fost transportată cu

salvarea la spitalul județean Bacău unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale

și apoi la Spitalul Sf. Spiridon Iași, Clinica III Chirurgie cu diagnosticul

„plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu perforații multiple ileale și

perforație gastrică operată” ce a necesitat pentru vindecare 45-50 zile

îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei, lucru atestat

și de certificatul medico-legal întocmit în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul pe care însă nu l-a motivat, apărătorii aleși ai

acestuia susținând că încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare

corporală gravă (art. 182 C. pen.) și nu de tentativă la infracțiunea de omor (art.

20 raportat la art. 174 C. pen.).

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 146 din 11 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a arătat că „Activitatea infracțională a inculpatului care a lovit victima

de două ori în abdomen, într-o zonă vitală, cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce

au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale și care

au fost de natură să-i pună viața în primejdie, constituie infracțiunea de

tentativă de omor cum corect a reținut prima instanță și nu infracțiunea de

vătămare corporală gravă”.

S-a mai arătat că apărarea

inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în legitimă apărare nu poate fi

primită, fiind infirmată de însăși declarațiile acestuia în care a arătat că

l-a lovit cu cuțitul de două ori pe B.C., fără ca acesta să încerce să îl

lovească cu același cuțit.

S-a făcut precizarea că susținerea

inculpatului, potrivit căreia nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală

este nefondată, deoarece acest lucru s-a datorat culpei sale care s-a sustras

de la urmărirea penală, fiind dat în urmărire generală.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la:

- încadrarea juridică a faptei, pe

care o consideră ca fiind de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C.

pen., deoarece intenția sa nu a fost de a ucide victima, ci de a se apăra;

- omisiunea de a se constata că

fapta a fost săvârșită în condițiile depășirii legitimei apărări;

- pedeapsa aplicată, pe care, în

cazul în care nu se vor primi primele două critici, o consideră prea severă,

solicitând reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

După cum este de observat, prin

recursul declarat inculpatul, prin primele două motive de casare, a reiterat

criticile formulate și la instanța de apel și anume greșita încadrare juridică

a faptei și omisiunea de a se constata că fapta a fost comisă în stare de

legitimă apărare ori de depășire a acesteia.

Întrucât instanța de apel a dat o

motivare corectă și în concordanță cu probele de la dosar și a încadrat fapta

în textele de lege corespunzătoare, motivare redată în prezenta decizie și pe

care instanța de recurs și-o însușește, astfel că reluarea acestor considerente

nu se mai impune, ținând seama și de faptul că, în legătură cu aceste aspecte,

nu mai este nimic de adăugat, în afară de faptul că și în cazul depășirii

limitelor legitimei apărări, pentru a opera acest text de lege ( art. 44 alin.

(3) C. pen.), se cer a fi îndeplinite cerințele referitoare la legitima apărare

și anume că atacul să fie material, direct, imediat și injust, ceea ce în cauză

evident nu s-a dovedit.

În ce privește critica privind

greșita individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta este prea severă se

constată, de asemenea, că este tot nefondată.

Prima instanță a făcut o justă

aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată se

circumscrie criteriilor de individualizare, acordând semnificația cuvenită atât

pericolului social al faptei comise cât și datelor ce caracterizează persoana

inculpatului, astfel că executarea acesteia în limitele stabilite este în

măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul

declarat de inculpatul S.E. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. e) C. proc. pen. și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei penale nr. 146 din 11 mai 2004 a

Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii de o zi, respectiv din 20 septembrie 2001.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2004.