ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4826/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87/ D din 16 martie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.E. la: - 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. Din pedeapsa aplicată, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea de o zi, respectiv din data de 20 septembrie 2001. În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Casa de Asigurări de sănătate Bacău, suma de 6.052.900 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și suma de 791.000 lei cu titlu de cheltuieli de transport, iar părții civile Casa de Asigurări de Sănătate Iași suma de 15.642.316 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.S.C. suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale. În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc. pen., a dispus păstrarea la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei, a unui cuțit care a servit la săvârșirea infracțiunii. S-a constatat că inculpatul a fost reprezentat de un apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În cursul anului 2000, inculpatul S.E.

l-a cunoscut, prin intermediul unor cunoștințe comune, pe numitul B.C., iar din luna martie 2001, până la data săvârșirii faptei, a locuit în apartamentul acestuia, situat în Bacău. În noaptea de 25 iulie 2001, în timp ce se afla în locuința lui B.C., împreună cu acesta și numita M.R., între cei doi s-a declanșat un conflict verbal, care apoi a degenerat în acte de violențe fizice, pentru motivul că, aflat sub influența băuturilor alcoolice și a unor medicamente calmante, inculpatul a izbit în masă cu o cană, cioburi din aceasta lovind în față pe B.C. Încercând să opună rezistența, dar să și îl intimideze pe B.C., inculpatul a luat un cuțit, cu care l-a amenințat că îl va ucide, după care își va lua și el viața.

Văzând că inculpatul a devenit deosebit de agresiv, B.C. a părăsit locuința. Inculpatul a continuat să se manifeste violent izbind cu pumnii în mobilier, fapt ce a determinat-o și pe M.R. să părăsească încăperea. Inculpatul a urmărit-o pe M.R., cerându-i să revină în imobil, asigurând-o că nu îi va face nimic. Când a revenit în locuință, M.R. a încuiat ușa sperând că îl va împiedica pe inculpat să mai pătrundă în casă, însă acesta a început să lovească cu pumnii și picioarele în ușă, motiv pentru care i s-a permis intrarea în interior. Datorită zgomotului produs, vecinii s-au alertat și l-au anunțat telefonic pe tatăl gazdei, B.S.C. Când B.S.C. a ajuns la locul scandalului a găsit-o pe M.R. într-o stare agitată și la cererea acesteia a ajutat-o să părăsească locuința prin escaladarea gardului.

Sesizând prezența lui B.S.C., inculpatul s-a apropiat de acesta și, fără nici o explicație, l-a lovit cu pumnul în față. Uimit și nedumerit de comportarea inculpatului, B.S.C., însoțit de M.R., s-a deplasat la locuința numitului B.P., căruia i-a cerut să meargă la domiciliul fiului său, B.C., temându-se că inculpatul va da foc casei, așa cum se exprimase în discuțiile avute cu M.R. Ajunși la domiciliul lui B.C., cei trei l-au întâlnit pe inculpat în apropierea scărilor. Când s-au apropiat de acesta, au văzut că din locuință iese fum. Mai înainte de a cere explicații inculpatului, acesta, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, l-a lovit pe B.C. de două ori în zona abdomenului, după care a părăsit în fugă locul faptei.

Victima a fost transportată cu salvarea la spitalul județean Bacău unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și apoi la Spitalul Sf. Spiridon Iași, Clinica III Chirurgie cu diagnosticul „plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu perforații multiple ileale și perforație gastrică operată” ce a necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei, lucru atestat și de certificatul medico-legal întocmit în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care însă nu l-a motivat, apărătorii aleși ai acestuia susținând că încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.) și nu de tentativă la infracțiunea de omor (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.).

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 146 din 11 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că „Activitatea infracțională a inculpatului care a lovit victima de două ori în abdomen, într-o zonă vitală, cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună viața în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă de omor cum corect a reținut prima instanță și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă”. S-a mai arătat că apărarea inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în legitimă apărare nu poate fi primită, fiind infirmată de însăși declarațiile acestuia în care a arătat că l-a lovit cu cuțitul de două ori pe B.C., fără ca acesta să încerce să îl lovească cu același cuțit.

S-a făcut precizarea că susținerea inculpatului, potrivit căreia nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală este nefondată, deoarece acest lucru s-a datorat culpei sale care s-a sustras de la urmărirea penală, fiind dat în urmărire generală. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la: - încadrarea juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., deoarece intenția sa nu a fost de a ucide victima, ci de a se apăra; - omisiunea de a se constata că fapta a fost săvârșită în condițiile depășirii legitimei apărări; - pedeapsa aplicată, pe care, în cazul în care nu se vor primi primele două critici, o consideră prea severă, solicitând reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Recursul declarat de inculpat este nefondat. După cum este de observat, prin recursul declarat inculpatul, prin primele două motive de casare, a reiterat criticile formulate și la instanța de apel și anume greșita încadrare juridică a faptei și omisiunea de a se constata că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare ori de depășire a acesteia.

Întrucât instanța de apel a dat o motivare corectă și în concordanță cu probele de la dosar și a încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare, motivare redată în prezenta decizie și pe care instanța de recurs și-o însușește, astfel că reluarea acestor considerente nu se mai impune, ținând seama și de faptul că, în legătură cu aceste aspecte, nu mai este nimic de adăugat, în afară de faptul că și în cazul depășirii limitelor legitimei apărări, pentru a opera acest text de lege ( art. 44 alin. (3) C. pen.), se cer a fi îndeplinite cerințele referitoare la legitima apărare și anume că atacul să fie material, direct, imediat și injust, ceea ce în cauză evident nu s-a dovedit. În ce privește critica privind greșita individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta este prea severă se constată, de asemenea, că este tot nefondată.

Prima instanță a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată se circumscrie criteriilor de individualizare, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social al faptei comise cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că executarea acesteia în limitele stabilite este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.E. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. e) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E., împotriva deciziei penale nr. 146 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de o zi, respectiv din 20 septembrie 2001. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2004.