ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
In baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.49 din 10 februarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe
inculpații:
- F.C.
:
- 11
ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. pentru tentativă la omor calificat,
prevăzută de art.20, raportat la art.174 – 175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a
C.pen.;
- 11
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211
alin.2 lit.c și alin.2
1
lit.a, b, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
(parte vătămată B. I.) prin schimbare de calificare din art.211 alin.2 lit.a, c
și alin.2
1
lit.b C.pen.
- 9 ani
închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară pentru tentativă la infracțiunea de
viol, prevăzută de art.20, raportat la art.197 alin.1 și 3 teza I, cu aplicarea
art.37 lit.a C.pen.
Conform
art.61 C.pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 462 zile
rămase neexecutate din pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare,
aplicată prin sentința penală nr.350/2000 a Judecătoriei Bacău, rest contopit
în pedepsele de mai sus.
In baza
art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen., s-au contopit cele 3 pedepse rezultante de 11
ani (2 pedepse) și de 9 ani închisoare și cele 2 pedepse complementare cu cea
mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani
pedeapsă complementară, în final inculpatul având de executat 12 ani și 6 luni
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.
S-a
făcut aplicarea art.64 – 71 C.pen., a fost menținută starea de arest și s-a
computat detenția de la 27 aprilie 2002.
S-a
dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
- C.F.:
- 10
ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189
alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. și
- 7 ani
închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art.64 lit.a și b C.pen., pentru complicitate la tentativă de viol,
prevăzută de art.26, raportat la art.20, cu referire la art.197 alin.1 și 3, cu
aplicarea art.37 lit.b C.pen.
Au fost
contopite pedepsele în cea mai gravă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.
S-a
făcut aplicarea art.64, 71 C.pen.
S-a
constatat încetată de drept măsura prevăzută de art.145 alin.1 C.pen.
A fost
obligat inculpatul F.C. să achite despăgubiri civile la:
-
20.300.000 lei părții civile B.I.;
-
34.000.000 lei părții civile M.I.;
-
76.000 către Serviciul de Ambulanță a Județului Bacău și 7.077.600 lei părții
civile Spitalul Județean Bacău.
Au fost
obligați inculpații să achite cheltuieli judiciare de 3.000.000 lei de către F.C.
și de 2.000.000 lei de către C.F.
S-a
reținut că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpații s-au înțeles să plece
la Penitenciarul Bacău, la o rudă apropiată, care executa o pedeapsă cu
închisoarea.
Inculpata
C.F. a mers la numita C.E. să o lase pe fiica sa, C.A.E., să meargă împreună
cu ea la un magazin din apropiere pentru a cumpăra pîine, ouă, produse pe care
minora, în vârstă de 12 ani, urma să le ducă numitului I.E.
Inculpata
C.F., pe motiv că nu a găsit produsele alimentare căutate, a urcat-o, în mod
forțat pe C.A.E., în autobuzul nr.6, unde se aflau inculpații F.C. și G.F.L..
Toți patru au coborât în stația de autobuz de la baia comunală. După ce partea
vătămată C.A.E. a văzut că a trecut de Piața Centrală, unde inculpata C.F. i-a
spus că va merge să cumpere produse alimentare, i-a solicitat acesteia să o
lase să meargă acasă.
Inculpata
C.F. a luat-o de mână pe C.A.E. și, împotriva voinței acesteia, s-au deplasat,
împreună cu inculpatul F.C. și G.F.L., spre strada Mărășești, de unde au luat
un taxi și au mers până la stația CFR Bacău. După ce inculpatul F.C. și
martorul G.F.L. au constatat că au un tren, spre municipiul Buzău, în jurul
orelor 1,00, împreună cu C.F. și C.A.E., au mers la un bar, în apropiere. Aici,
cei doi inculpați și G.F.L. au consumat băuturi alcoolice, iar minora C.A.E.,
un suc. Minora i-a cerut, în mai multe rânduri, inculpatei să o lase să plece
acasă, dar ea a refuzat.
In timp
ce se deplasau pe o stradă din municipiul Bacău, inculpatul fără motiv l-a
lovit pe M.I., cu un cuțit, de mai multe ori, în zona frontală și
tempo-auriculară stângă. Inculpatul l-a lovit, cu cuțitul, și pe B.I., în zona
cervicală partea stângă, ocazie cu care i-a sustras și ceasul de la mână.
Când
inculpatul a ajuns la intersecția străzilor Banatului cu Veneamin Costache, din
municipiul Bacău, i-a propus minorei, în vârstă de 12 ani, C.A.E., să
întrețină, cu el raporturi sexuale, iar aceasta nu a fost de acord. După ce minora
a fost lovită, cu palmele, peste față, de inculpat, ea a reușit să fugă și a
cerut ajutorul a doi cetățeni, care locuiau într-un bloc din apropiere.
Inculpata
a urmărit-o pe C.A.E. și, cu forța, a tras-o din mâinile celor doi cetățeni,
spunându-le că este fiica sa. Pe un teren cultivat cu iarbă, din apropierea
intersecției străzilor Banatului și Veneamin Costache, prin violență,
inculpatul F.C. a încercat să întrețină raporturi sexuale cu minora C.A.E.,
fiind surprinși de lucrătorii de poliție, din cadrul Secției 2 a Poliției
Bacău, aceștia fiind anunțați de cetățenii care locuiau în zonă.
Din
Raportul de constatare medico-legală nr.1315/2002 al S.M.L. Bacău, rezultă că C.A.E.
este virgină și prezintă echimoze faciale, prin lovire cu mijloace contondente
care pot data din noaptea de 26/27 aprilie 2002.
Partea
vătămată M.I. a fost transportată, cu un autoturism la Spitalul Județean Bacău
– Secția de Neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Din
Raportul de constatare medico-legală nr.1316/2002, rezultă că numitul M.I.
prezintă diagnosticul de „plăgi tăiate frontal stâng și temporo-auricular
stâng. Paralizii de nerv facial de timp periferic stâng”.
S-a
constatat, ținând seama că inculpatul F.C. acționând asupra părții vătămate M.I.
cu cuțitul, apt a produce moartea și într-o zonă vitală a corpului, a comis
tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20, raportat la art.174-175
lit.c C.pen.
Impotriva
acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați.
Inculpatul
F.C. a susținut că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie,
deoarece a lovit victima, fără a-i sustrage ceasul, iar în subsidiar a
solicitat reducerea pedepselor, pe care le consideră, prea severe.
In
apelul inculpatei C.F. s-a cerut a se constata, în primul rând că cererea s-a
declarat în termen legal, deoarece nu i s-a comunicat hotărârea primei
instanțe, la adresa unde locuiește, iar în fond să fie achitată pentru ambele
infracțiuni pe care le-a comis.
Curtea
de Apel Bacău, prin decizia penală nr.201 din 20 mai 2003 a respins ca
nefondat apelul inculpatului F.C., a computat detenția acestuia de la 10
februarie 2003, a dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie
suportat din fondul Ministerului Justiției și l-a obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată,
a respins ca tardiv apelul inculpatei C.F., a luat act că aceasta a avut
apărător ales și a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Impotriva
acestei decizii au declarat recurs inculpații.
Inculpații,
prin apărătorul lor, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le
consideră prea severe.
Inculpatul
F.C., în ultimul cuvânt, a solicitat achitarea sa, pentru infracțiunea de
tâlhărie, întrucât nu a comis-o.
Recursul
declarat de inculpatul F.C. este fondat, dar numai cu privire la condamnarea
pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2
1
lit.a și b C.pen.
Verificând
actele și lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în motivele
de recurs cu care instanța a fost legal investită, cât și din oficiu, prin
prisma prevederilor art.385
9
alin.2 C.proc.pen., se constată că atât
prima instanță, cât și cea de apel, nu au manifestat un rol activ în administrarea
și analizarea probelor și, ca urmare, au pronunțat hotărâri care nu sunt
suficient întemeiate, pentru a justifica reținerea infracțiunii de tâlhărie.
In
această privință, este de arătat că materialul probator administrat în cauză
nu este în măsură să conducă la concluzia certă că inculpatul F.C. a săvârșit
și infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Deși,
este de necontestat faptul că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpatul F.C.
a lovit-o, cu cuțitul pe partea vătămată B.I., totuși, probele din care
rezultă că inculpatul iar fi sustras și un ceas trebuiau completate cu
declarații în fața instanțelor de fond și de apel.
Or,
prima instanță nefiind preocupată de clarificarea împrejurărilor în care s-a
comis fapta de tâlhărie, și de înlăturarea oricăror îndoieli cu privire la
autorul acesteia, nu a ascultat martorii din cauză. Astfel că, din
declarațiile aflate la dosar, nu rezultă ascultarea martorilor, cu privire la
fapta de tâlhărie.
Procedând
astfel, prima instanță nici nu a avut posibilitatea să manifeste un rol activ,
cu ocazia ascultării inculpaților pentru a le cere explicații în legătură cu
eventualele contradicții dintre susținerile lor și relatările martorilor, cu
efectuarea de confruntări între ei și martori, cu privire la aspectele în care
declarațiile ar fi avut conținut diferit. Este de reținut și poziția
inculpatului F.C., care a recunoscut toate acuzațiile care i s-au adus, negând
continuu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
De
aceea, constatându-se că situația de fapt, în ce privește infracțiunea de
tâlhărie, nu este rezultatul unei suficiente preocupări pentru aflarea
adevărului și prevenirea orcăror erori în stabilirea, cu certitudine a
autorului acesteia, hotărârile sunt susceptibile a fi supuse cazurilor de
casare prevăzute de art.385
9
alin.1 pct.17
1
și pct.18 C.proc.pen.
Ca
urmare, recursul declarat de inculpatul F.C. va fi admis, se vor casa ambele
hotărâri, numai cu privire la condamnarea acestuia pentru infracțiunea de
tâlhărie, și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Bacău.
Se vor
menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
In ce
privește recursul inculpatei C.F., acesta este nefondat.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, hotărârea primei
instanțe, i-a fost comunicată inculpatei la data de 12 februarie 2003, dovada
de primire fiind semnată de tatăl ei, Cioroabă Ionel, care este potrivit
recunoașterii sale, tatăl ei vitreg, și apelul fiind declarat la 2 aprilie
2003.
Potrivit
art.363 C.proc.pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare
pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la
comunicare pentru cea care a fost lipsă.
Deci,
corect a fost respins, ca tardiv, apelul inculpatei C.F., astfel că recursul
acesteia este nefondat și va fi respins, cu obligarea acesteia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.201 din 20
mai 2003 a Curții de Apel Bacău.
Casează
decizia atacată și sentința penală nr.49 din 10 februarie 2003 a Tribunalului
Bacău, numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de
tâlhărie.
Trimite
cauza, spre rejudecare, la instanța de fond – Tribunalul Bacău, numai sub acest
aspect.
Menține
restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Menține
starea de arest a inculpatului F.C.
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva aceleiași decizii.
Obligă
pe recurenta inculpată C.F. să plătească statului suma de 1.400.000 lei
cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul
pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.C., în sumă de 400.000 lei, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.