ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2004

Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.49 din 10 februarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații: - F.C. : - 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20, raportat la art.174 – 175 lit.i, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.; - 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 1 lit.a, b, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. (parte vătămată B. I.) prin schimbare de calificare din art.211 alin.2 lit.a, c și alin.2 1 lit.b C.pen. - 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art.20, raportat la art.197 alin.1 și 3 teza I, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

Conform art.61 C.pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 462 zile rămase neexecutate din pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.350/2000 a Judecătoriei Bacău, rest contopit în pedepsele de mai sus. In baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen., s-au contopit cele 3 pedepse rezultante de 11 ani (2 pedepse) și de 9 ani închisoare și cele 2 pedepse complementare cu cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsă complementară, în final inculpatul având de executat 12 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. S-a făcut aplicarea art.64 – 71 C.pen., a fost menținută starea de arest și s-a computat detenția de la 27 aprilie 2002. S-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

- C.F.: - 10 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. și - 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen., pentru complicitate la tentativă de viol, prevăzută de art.26, raportat la art.20, cu referire la art.197 alin.1 și 3, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. Au fost contopite pedepsele în cea mai gravă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. S-a făcut aplicarea art.64, 71 C.pen. S-a constatat încetată de drept măsura prevăzută de art.145 alin.1 C.pen. A fost obligat inculpatul F.C. să achite despăgubiri civile la: - 20.300.000 lei părții civile B.I.; - 34.000.000 lei părții civile M.I.; - 76.000 către Serviciul de Ambulanță a Județului Bacău și 7.077.600 lei părții civile Spitalul Județean Bacău.

Au fost obligați inculpații să achite cheltuieli judiciare de 3.000.000 lei de către F.C. și de 2.000.000 lei de către C.F. S-a reținut că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpații s-au înțeles să plece la Penitenciarul Bacău, la o rudă apropiată, care executa o pedeapsă cu închisoarea. Inculpata C.F. a mers la numita C.E. să o lase pe fiica sa, C.A.E., să meargă împreună cu ea la un magazin din apropiere pentru a cumpăra pîine, ouă, produse pe care minora, în vârstă de 12 ani, urma să le ducă numitului I.E. Inculpata C.F., pe motiv că nu a găsit produsele alimentare căutate, a urcat-o, în mod forțat pe C.A.E., în autobuzul nr.6, unde se aflau inculpații F.C. și G.F.L.. Toți patru au coborât în stația de autobuz de la baia comunală.

După ce partea vătămată C.A.E. a văzut că a trecut de Piața Centrală, unde inculpata C.F. i-a spus că va merge să cumpere produse alimentare, i-a solicitat acesteia să o lase să meargă acasă. Inculpata C.F. a luat-o de mână pe C.A.E. și, împotriva voinței acesteia, s-au deplasat, împreună cu inculpatul F.C. și G.F.L., spre strada Mărășești, de unde au luat un taxi și au mers până la stația CFR Bacău. După ce inculpatul F.C. și martorul G.F.L. au constatat că au un tren, spre municipiul Buzău, în jurul orelor 1,00, împreună cu C.F. și C.A.E., au mers la un bar, în apropiere. Aici, cei doi inculpați și G.F.L. au consumat băuturi alcoolice, iar minora C.A.E., un suc. Minora i-a cerut, în mai multe rânduri, inculpatei să o lase să plece acasă, dar ea a refuzat.

In timp ce se deplasau pe o stradă din municipiul Bacău, inculpatul fără motiv l-a lovit pe M.I., cu un cuțit, de mai multe ori, în zona frontală și tempo-auriculară stângă. Inculpatul l-a lovit, cu cuțitul, și pe B.I., în zona cervicală partea stângă, ocazie cu care i-a sustras și ceasul de la mână. Când inculpatul a ajuns la intersecția străzilor Banatului cu Veneamin Costache, din municipiul Bacău, i-a propus minorei, în vârstă de 12 ani, C.A.E., să întrețină, cu el raporturi sexuale, iar aceasta nu a fost de acord. După ce minora a fost lovită, cu palmele, peste față, de inculpat, ea a reușit să fugă și a cerut ajutorul a doi cetățeni, care locuiau într-un bloc din apropiere. Inculpata a urmărit-o pe C.A.E.

și, cu forța, a tras-o din mâinile celor doi cetățeni, spunându-le că este fiica sa. Pe un teren cultivat cu iarbă, din apropierea intersecției străzilor Banatului și Veneamin Costache, prin violență, inculpatul F.C. a încercat să întrețină raporturi sexuale cu minora C.A.E., fiind surprinși de lucrătorii de poliție, din cadrul Secției 2 a Poliției Bacău, aceștia fiind anunțați de cetățenii care locuiau în zonă. Din Raportul de constatare medico-legală nr.1315/2002 al S.M.L. Bacău, rezultă că C.A.E. este virgină și prezintă echimoze faciale, prin lovire cu mijloace contondente care pot data din noaptea de 26/27 aprilie 2002. Partea vătămată M.I. a fost transportată, cu un autoturism la Spitalul Județean Bacău – Secția de Neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Din Raportul de constatare medico-legală nr.1316/2002, rezultă că numitul M.I. prezintă diagnosticul de „plăgi tăiate frontal stâng și temporo-auricular stâng. Paralizii de nerv facial de timp periferic stâng”. S-a constatat, ținând seama că inculpatul F.C. acționând asupra părții vătămate M.I. cu cuțitul, apt a produce moartea și într-o zonă vitală a corpului, a comis tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20, raportat la art.174-175 lit.c C.pen. Impotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați. Inculpatul F.C. a susținut că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece a lovit victima, fără a-i sustrage ceasul, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor, pe care le consideră, prea severe.

In apelul inculpatei C.F. s-a cerut a se constata, în primul rând că cererea s-a declarat în termen legal, deoarece nu i s-a comunicat hotărârea primei instanțe, la adresa unde locuiește, iar în fond să fie achitată pentru ambele infracțiuni pe care le-a comis. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.201 din 20 mai 2003 a respins ca nefondat apelul inculpatului F.C., a computat detenția acestuia de la 10 februarie 2003, a dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie suportat din fondul Ministerului Justiției și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, a respins ca tardiv apelul inculpatei C.F., a luat act că aceasta a avut apărător ales și a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații. Inculpații, prin apărătorul lor, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe. Inculpatul F.C., în ultimul cuvânt, a solicitat achitarea sa, pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât nu a comis-o. Recursul declarat de inculpatul F.C. este fondat, dar numai cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 1 lit.a și b C.pen. Verificând actele și lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în motivele de recurs cu care instanța a fost legal investită, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art.385 9 alin.2 C.proc.pen., se constată că atât prima instanță, cât și cea de apel, nu au manifestat un rol activ în administrarea și analizarea probelor și, ca urmare, au pronunțat hotărâri care nu sunt suficient întemeiate, pentru a justifica reținerea infracțiunii de tâlhărie.

In această privință, este de arătat că materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să conducă la concluzia certă că inculpatul F.C. a săvârșit și infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat. Deși, este de necontestat faptul că, în seara zilei de 26 aprilie 2002, inculpatul F.C. a lovit-o, cu cuțitul pe partea vătămată B.I., totuși, probele din care rezultă că inculpatul iar fi sustras și un ceas trebuiau completate cu declarații în fața instanțelor de fond și de apel. Or, prima instanță nefiind preocupată de clarificarea împrejurărilor în care s-a comis fapta de tâlhărie, și de înlăturarea oricăror îndoieli cu privire la autorul acesteia, nu a ascultat martorii din cauză.

Astfel că, din declarațiile aflate la dosar, nu rezultă ascultarea martorilor, cu privire la fapta de tâlhărie. Procedând astfel, prima instanță nici nu a avut posibilitatea să manifeste un rol activ, cu ocazia ascultării inculpaților pentru a le cere explicații în legătură cu eventualele contradicții dintre susținerile lor și relatările martorilor, cu efectuarea de confruntări între ei și martori, cu privire la aspectele în care declarațiile ar fi avut conținut diferit. Este de reținut și poziția inculpatului F.C., care a recunoscut toate acuzațiile care i s-au adus, negând continuu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

De aceea, constatându-se că situația de fapt, în ce privește infracțiunea de tâlhărie, nu este rezultatul unei suficiente preocupări pentru aflarea adevărului și prevenirea orcăror erori în stabilirea, cu certitudine a autorului acesteia, hotărârile sunt susceptibile a fi supuse cazurilor de casare prevăzute de art.385 9 alin.1 pct.17 1 și pct.18 C.proc.pen. Ca urmare, recursul declarat de inculpatul F.C. va fi admis, se vor casa ambele hotărâri, numai cu privire la condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Bacău. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. In ce privește recursul inculpatei C.F., acesta este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, hotărârea primei instanțe, i-a fost comunicată inculpatei la data de 12 februarie 2003, dovada de primire fiind semnată de tatăl ei, Cioroabă Ionel, care este potrivit recunoașterii sale, tatăl ei vitreg, și apelul fiind declarat la 2 aprilie 2003. Potrivit art.363 C.proc.pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru cea care a fost lipsă. Deci, corect a fost respins, ca tardiv, apelul inculpatei C.F., astfel că recursul acesteia este nefondat și va fi respins, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.201 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și sentința penală nr.49 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie. Trimite cauza, spre rejudecare, la instanța de fond – Tribunalul Bacău, numai sub acest aspect. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Menține starea de arest a inculpatului F.C. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurenta inculpată C.F. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.C., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.