ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penala nr. 246 din 10 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5388/121/2006, Tribunalul Galați, secția penală a respins cererea de restituire a cauzei la procuror, formulată de inculpata C.M. și: 1 În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecații, privind pe inculpata C.M., din infracțiunea de înșelăciune prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. A contopit pedepsele, urmând ca inculpata C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 2. În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, privind pe inculpatul M.C., din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., a obligat inculpații C.M. si M.C., în solidar, la plata despăgubirilor civile. A menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 626/P/2003 din 01 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Conform art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a împuternicirilor aflate la dosar nr. 626/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 626/P/2003 din 10 mai 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată a inculpaților C.M. si M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. si de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele: Numitul T.P., în calitate de reprezentant legal al SC A.H.

LCBV, societate cu răspundere limitată cu sediul în S.U.A., l-a împuternicit pe martorul C.A. să îndeplinească toate tipurile de activități sau acțiuni care sunt necesare sau au legătură cu afacerile companiei, sens în care a emis o procură pe numele acestuia, tradusă si legalizată la un notar public. La începutul anului 2002, în cadrul unei reuniuni organizate de martorul C.A., prin intermediul martorei A.M., contabilă la SC A.H. în Republica Moldova, acesta a cunoscut-o pe inculpata C.M. Aceasta a afirmat față de martor că face afaceri în România, în domeniul petrolului, cafelei si alcoolului, de 8 ani, propunându-i acestuia să facă export de alcool dublu rafinat, de vânzare la un preț de 3$/litru, urmând a se ocupa inculpata, iar câștigul obținut din vânzare să fie împărțit în mod egal.

Martorul a fost de acord cu propunerea și, drept urmare, în luna iulie 2002, a întocmit o procură pe numele martorei A.M. de reprezentare a acestuia în Zona Liberă Galați. La cererea martorului C.A., martora A.M. împreună cu inculpata C.M., s-a deplasat la Galați în vederea documentării privind posibilitatea închirierii unui spațiu pentru depozitarea alcoolului. În data de 04 iulie 2002 a fost încheiat cu A.Z.L. Galați contractul de închiriere, semnat din partea SC A.H. de martora A.M. Cu acest prilej, inculpata C.M. i l-a prezentat martorei si pe inculpatul M.C., despre care i-a spus că este un fost lucrător vamal, cu experiență în ceea ce privește importul si exportul de alcool, si i-a propus ca acesta să lucreze pentru societate, în sensul de a se ocupa de depozitarea alcoolului în Zona Liberă Galați.

Începând din vara anului 2002, în baza contractului de închiriere, SC A.H. a depozitat în Zona Liberă Galați cantitatea de 115 tone alcool dublu rafinat, adus în trei transporturi, conform facturilor de proveniență a mărfii. Din această cantitate, partea vătămată a efectuat în luna octombrie 2002 un export de 20 tone alcool dublu rafinat în Rusia, în depozit rămânând cantitatea de 95 tone alcool dublu rafinat. Cu ocazia realizării acestui export, la cererea inculpatului M.C., martorul C.A. i-a lăsat acestuia ștampila aparținând SC A.H. LCBV, fără a întocmi procura în acest sens. Inculpatul a solicitat ștampila societății cu motivarea că trebuie să ștampileze documentele privitoare la depozitarea alcoolului.

Începând cu luna ianuarie 2003, reprezentanții A.Z.L. Galați au încercat să ia legătura cu martora A.M., atât pentru plata chiriei cât si pentru faptul că expirase contractul de închiriere. Cu privire la aceste aspecte a fost anunțat si inculpatul M.C., cunoscut în Zona Libera Galați ca fiind reprezentantul SC A.H., ulterior fiind si notificat în acest sens. În aceste condiții inculpații au hotărât să valorifice ei cele aproximativ 95 tone alcool ramase în depozit. În realizarea acestei rezoluții, inculpatul M.C. a întocmit către A.Z.L. Galați o declarație de abandon a mărfii si, în același timp, l-a contactat telefonic pe martorul C.A., căruia i-a comunicat că alcoolul rămas în Zona Liberă Galați a fost confiscat de autoritățile române.

Considerându-se proprietarul mărfii, inculpatul M.C. a dat anunțuri în presă si pe internet privind vânzarea a 100.000 litri alcool. Negăsind client pentru marfă si neavând bani pentru achitarea taxelor vamale, inculpații au stabilit să creeze aparența unui tranzit vamal pe teritoriul României, pentru a putea scoate alcoolul din Zona Liberă Galați si a-l valorifica ulterior fără acordul SC A.H. LCBV. În acest scop inculpații C.M. și M.C. s-au prezentat în data de 05 iunie 2003 la sediul comisionarului vamal SC R. SA Galați, unde au solicitat martorului A.C. întocmirea a două declarații vamale de tranzit, pentru cantitatea de 44 tone alcool ce urma a fi vândut unui cetățean turc, în acest sens prezentând facturi și C.M.R.

- uri semnate de inculpata C.M. Declarațiile vamale, însoțite de procuri false, întocmite folosindu-se stampila anterior primită, care atestau calitatea inculpaților de împuterniciți ai SC A.H., au fost prezentate A.Z.L. Galați, de unde au ridicat marfa. Inculpata a închiriat două camioane, în care a fost încărcată cantitatea de 44 tone alcool etilic, cu destinația Turcia, marfă însă care nu a părăsit teritoriul României, fiind vândută fără a se putea identifica destinatarul final al acesteia. În acest mod inculpații au produs SC A.H. o pagubă de 50.000 dolari S.U.A. Din coroborarea probelor administrate rezultă că niciunul dintre inculpați nu a fost împuternicit să reprezinte SC A.H.

și să efectueze exportul de alcool, inculpații înțelegându-se în acest sens si folosind, pentru a întocmi împuternici false în vederea scoaterii alcoolului din Zona Liberă Galați, stampila societății care se afla în posesia inculpatului M.C., fiindu-i înmânată de martorul C.A., în luna octombrie 2002, la cererea inculpatului, sub pretextul că trebuie să stampileze documentele la C.F.R. Prima instanță a reținut că fapta inculpaților C.M. si M.C. de a induce si menține în eroare reprezentanții legali ai SC R. SA si SC A.H. LCBV, cu prilejul scoaterii din Zona Liberă Galați a cantității de 44 tone alcool dublu rafinat aparținând acestei din urmă societăți, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv procuri pe care le-au falsificat pentru a putea efectua aceste activități si prin folosirea de calități mincinoase, creând aparența unui tranzit vamal pe teritoriul României, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 50.000 dolari S.U.A.

și 553.828.315 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, urmarea produsă, atitudinea procesuală a inculpatei, dar si împrejurarea că aceasta nu are antecedente penale în raport de care s-a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum si atitudinea procesuală a inculpatului si actele în circumstanțiere depuse la dosar, în raport de care a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpata C.M.

și inculpatul M.C. Critica procurorului privește netemeinicia hotărârii primei instanțe, pedepsele aplicate inculpaților nefiind just individualizate, în contextul circumstanțelor reale de comitere a infracțiunilor, pericolul social sporit al faptelor care s-au reținut în sarcina inculpaților, natura si importanta relațiilor sociale afectate, modul în care acestea au fost concepute si puse în practică de inculpați, precum si poziția procesuală a acestora, conduita anterioară a inculpaților, în sensul că nu au mai săvârșit infracțiuni, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante si coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de norma incriminatoare. Totodată, procurorul a susținut că neaplicarea unui spor de pedeapsă la stabilirea pedepsei rezultante constituie o nejustificată clemență a instanței de fond.

Inculpata C.M. a criticat hotărârea penală ca fiind nelegală, cu referire la respingerea cererii privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Pe fondul cauzei aceasta a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că aceasta a reprezentat legal societatea comercială, în temeiul unei procuri autentice si, pe cale de consecință, nu a înșelat pe nimeni, în sensul că s-ar fi prezentat în fața autorităților declarând în mod fals că este împuternicită SC A.H. Totodată, activitățile întreprinse de aceasta sunt în limitele puterilor conferite prin împuternicirea dată de societatea comercială. Inculpatul M.C.

a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, criticile inculpatului privesc greșita încadrare juridică, eronata reținere a caracterului continuat al infracțiunii. Susținând că fapta nu există, respectiv că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia si aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 144/ A din 30 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală si pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința atacată si: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., a încetat procesul penal față de inculpata C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. A înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpata C.M. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

A înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Prin aceeași decizie, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat. În motivarea acestei decizii, urmare analizării cauzei prin prisma motivelor de apel invocate dar si a aspectelor de fapt si de drept, instanța de apel a constatat că în mod întemeiat prima instanță a respins cererea inculpatei C.M., privind restituirea cauzei la procuror, în faza de urmărire penală acesteia aducându-i-se la cunoștință învinuirea.

Inculpata a fost audiată în calitate de învinuită, a solicitat probe în apărare, iar materialul de urmărire penală i-a fost prezentat acesteia în prezența apărătorului ales. Pe fondul cauzei instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, corespunzător probelor administrate, a constatat săvârșirea cu vinovăție a faptelor, cărora le-a dat încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale. Drept urmare, instanța a constatat ca fiind neîntemeiat apelul declarat de inculpați sub aceste aspecte. Apelul este fondat exclusiv sub aspectul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat că acestea sunt just individualizate, instanța de fond având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate, sub aspectul cuantumului si modalității de executare, fiind apte a realiza rolul si funcțiile stabilite prin art. 52 C. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri inculpații C.M. si M.C. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 21, 10, 14 și 17 C. proc. pen., inculpatul M.C. a formulat critici privind: - judecata în apel si în primă instanță a cauzei fără să se fi îndeplinit legala procedură de citare a părții civile SC A.H. LCVB; - nestabilirea, de către ambele instanțe, a calității în care SC A.H.

stă în proces; - la individualizarea pedepsei instanțele nu au avut în vedere împrejurarea bunei-credințe a acestuia, cu referire la faptul că acesta a acționat în baza unui mandat comercial; - greșita încadrare juridică a faptelor, cu referire la reținerea nejustificată a alin. (5) al art. 215 C. pen. În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză si trimiterea acesteia la prima instanță, în vederea rejudecării. La termenul din 17 ianuarie 2012, inculpatul a declarat că înțelege să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. si că, în aceste condiții, recursul acestuia privește exclusiv latura civilă a cauzei, în sensul că nestabilindu-se valoarea prejudiciului, în mod greșit s-a reținut în încadrarea juridică a faptelor alin. (5) al art. 215 C. pen., ceea ce are drept consecință si greșita individualizare a pedepsei.

Reiterând criticile formulate în apel, inculpata C.M. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, desființarea hotărârii primei instanțe si trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței. În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., inculpata a solicitat restituirea cauzei la parchet sau prima instanță în vederea respectării dispozițiilor procedurale referitoare la constituirea ca părți vătămate ale SC R. și SC A.H., în raport de reținerea agravantei prevăzute de alin. (5) al art. 215 C. pen. în funcție de cuantumul prejudiciului, fără administrarea de probe pentru stabilirea acestuia.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate si dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei, următoarele: Încadrarea juridică corectă a faptelor privește stabilirea concordanței depline între fapta săvârșită de inculpat si norma penală specială care încriminează acea faptă, precum și în raport cu dispozițiile penale generale aplicabile faptei comise. Prin urmare, încadrarea juridică temeinică și legală implică, în primul rând și în mod obligatoriu, stabilirea exactă a situației de fapt. Probatoriul administrat în cauză, cu referire la plângerile formulate de părțile vătămate SC A.H. și SC R. SA și adresele comunicate de acestea, adresele A.Z.L.

Galați și D.R.V. Galați, declarația de abandon, note de comandă, facturi fiscale, contract de închiriere și acte adiționale la acesta, cerere formulată de inculpatul M.C. în Vamă, fișa postului operator incinta Zona Liberă Galați, declarații vamale, declarațiile martorilor, susține următoarea situație de fapt: În contextul în care, începând cu luna ianuarie 2003, reprezentanții A.Z.L. Galați au încercat să ia legătura cu martora A.M., atât pentru plata chiriei spațiului cât si pentru că expirase contractul de închiriere, inculpata C.M. a fost contactată telefonic de directorul comercial al Zonei Libere Galați, aceasta comunicându-i că în cazul în care nu va achita în cel mai scurt timp chiria datorată pentru depozitarea alcoolului adus din Ucraina de către SC A.H., se va proceda la confiscarea mărfii.

Cu privire la această situație a fost informat, si apoi notificat, si inculpatul M.C. În aceste condiții, inculpații C.M. si M.C. au hotărât să valorifice în folos propriu cantitatea de aproximativ 95 tone alcool dublu rafinat proprietatea SC A.H. Drept urmare, în realizarea acestei rezoluții, inculpatul M.C., pe de o parte, a întocmit către A.Z.L. Galați o declarație de abandon a mărfii și, pe de altă parte, l-a contactat telefonic pe administratorul societății proprietare a mărfii, căruia i-a comunicat că alcoolul rămas în zona liberă a fost confiscat de autoritățile române.

Din cantitatea menționată de marfă inculpații au valorificat cantitatea de 44 tone alcool dublu rafinat, folosindu-se de împuterniciri false și efectuând toate operațiunile documentare specifice tranzitului de marfă, mai puțin actul material al scoaterii efective din țară a mărfii pretins livrate la export, producându-i-se în acest mod un prejudiciu si comisionarului vamal R. Rezumând, în modul arătat, inculpații au înșelat SC A.H., proprietara alcoolului depozitat în Zona Liberă Galați, pe care si l-au însușit, comunicându-i faptul confiscării mărfii, precum și pe comisionarul vamal, căruia în vederea valorificării alcoolului și fără ale cărui garanții nu ar fi putut crea aparența exportului, și s-au prezentat că împuterniciți ai SC A.H.

pentru realizarea tranzitului vamal. Rezultând că inculpații, cu intenție directă, în scopul obținerii unui folos patrimonial, au indus în eroare societatea proprietară a alcoolului si comisionarului vamal, în mod întemeiat prima instanță a reținut că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Criticile inculpaților privesc greșita încadrare juridică a faptelor prin reținerea alin. (5) al art. 215 C. pen. Potrivit acestui text, înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi. Inculpații susțin că nu s-a făcut în cauză dovada producerii prin infracțiune a unei pagube materiale mai mari de 200.000 lei.

Or, partea vătămată SC S.R. s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 553.828.315 ROL, pentru ca, la data de 04 decembrie 2003, printr-o cerere completatoare, corespunzător actelor primite de la D.R.V., să-și precizeze pretențiile la suma de 253.182,71 lei (2.531.827.147 ROL). Totodată, cu adresa din 29 iulie 2003, SC A.H. LCVB s-a constituit parte civilă pentru valoarea alcoolului etilic de care a fost lipsită în modul arătat, respectiv suma de 50.000 dolari S.U.A., valoare dovedită cu facturile aflate la dosarul cauzei. Rezultă așadar că prin infracțiune s-a produs o pagubă materială ce depășește plafonul de 200.000 lei stabilit prin art. 147 C. pen. Prin urmare, încadrarea juridică a faptelor, cu referire la reținerea alin. (5) al art. 215 C. pen., este corectă, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. Prin hotărârea primei instanțe, menținută de instanța de apel, inculpații au fost obligați la plata sumelor cu care părțile vătămate au fost prejudiciate material prin săvârșirea infracțiunilor. Învederând împrejurarea dizolvării SC A.H. LCVB, la data de 05 septembrie 2006, inculpații invocă nelegalitatea obligării acestora la plata sumei reprezentând prejudiciu produs prin infracțiune acestei societăți. Este de observat, sub un prim aspect, că societatea menționată si-a manifestat procedural intenția exercitării acțiunii civile în procesul penal, așa încât în mod corect procurorul a reținut, prin rechizitoriu, participarea acesteia în proces în această calitate. Ca atare, recursurile se constată a fi neîntemeiate sub aspectul criticilor referitoare la nestabilirea calității în care această parte participă în procesul penal.

Pe de altă parte, împrejurarea dizolvării unei societăți comerciale care participă în procesul penal în calitate de parte civilă nu constituie un impediment legal în admiterea acțiunii civile. Astfel, sub aspect procesual, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală precum si, după caz, a persoanei care răspunde civil pentru actele inculpatului. Tragerea la răspundere civilă a inculpatului si, după caz, a părții responsabile civilmente, privește justa reparare a pagubei produse prin infracțiune, regulile referitoare la repararea pagubei fiind cele prevăzute de legea civilă.

În cazul în care partea civilă este o societate comercială si aceasta intră în dizolvare, obligația justei reparări a pagubei produse prin infracțiune subzistă, având în vedere că potrivit legii civile urmare dizolvării persoana juridică intră în lichidare, constând în realizarea activului si plata pasivului patrimonial, pentru ca în final activul net pozitiv să revină acționarilor sau asociaților societății comerciale, după caz, în proporții corespunzătoare participării acestora la formarea capitalului social. Pe de altă parte, corespunzător imposibilității legale a păstrării valorilor patrimoniale produse prin infracțiune, corelativ sau alternativ obligației de dezdăunare, după caz, fiind sesizată numai cu recursurile inculpaților, îi este oprit instanței de control judiciar de a proceda la confiscarea sumei de 50.000 dolari S.U.A., semnificând o agravare a situației inculpaților în propria cale de atac.

Prin urmare, recursurile inculpaților se constată fi nefondate si sub aspectul acestor critici. Inculpata C.M. reiterează în recurs criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor procedurale privitoare la sesizarea instanței de judecată. Or, examinând cererile inculpatei, sub aceste aspecte, în mod judicios atât instanța de fond cât si instanța de apel au constatat legala sesizare a instanței de judecată. În fapt, criticile acesteia privesc neîndeplinirea unor condiții referitoare la verificarea legalității si temeiniciei rechizitoriului stabilite de legiuitor ulterior sesizării instanței de judecată prin rechizitoriul din 15 mai 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat si sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc.

pen. În fine, inculpații au criticat hotărârile pronunțate în cauză, invocând judecata cauzei în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu SC A.H. începând cu data de 24 ianuarie 2003. Într-adevăr, participarea părților la judecata în primă instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare. Drept urmare, atunci când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților la judecată, intervine o nulitate relativă care poate atrage casarea hotărârii recurate. Însă, această nulitate intervenind în interesul părții lipsă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare cu aceasta, acest caz de casare poate fi invocat exclusiv de partea care a lipsit, ca urmare a nelegalei citări a acesteia.

Prin urmare, partea care a fost prezentă nu-și poate întemeia recursul pentru lipsa altei părți, nelegal citate. Cum în cauza inculpații invocă ca motiv de casare neîndeplinirea procedurii de citare cu o altă parte, respectiv cu SC A.H., recursul este nefondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. Alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. Urmează a fi admis însă recursul declarat de inculpatul M.C. pentru alte motive, respectiv ca urmare a declarației acestuia, făcută personal în instanță, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 C. proc. pen., instanța va admite recursul declarat de inculpatul M.C. si va casa decizia atacată, precum si sentința pronunțată la judecata în fond a cauzei, numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. si art. 13 C. pen., ținând cont de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., va condamna pe inculpatul M.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, apreciată a constitui în limitele legii o pedeapsă adecvată gravității infracțiunii si periculozității inculpatului, aptă a realiza scopul si funcțiile pedepsei astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 52 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. Va deduce durata reținerii de la 14 august 2003. Celelalte dispoziții ale deciziei recurate vor fi menținute. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele expuse, recursul declarat de inculpata C.M. va fi respins, ca nefondat. Va deduce durata reținerii de la 14 august 2003. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată C.M. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu pentru asistarea recurentului-inculpat M.C., în cuantum de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.: Admite recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 144 din 30 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 5388/121/2006. Casează decizia penală nr. 144 din 30 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 246 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M.C. referitor la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și rejudecând: Conform art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

cu referire la art. 76 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul M.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 C. pen. și interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Deduce durata reținerii de la 14 august 2003. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 144 din 30 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce durata reținerii de la 14 august 2003. În recursul inculpatului M.C., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta C.M. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2012.