ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penala
nr. 246 din 10 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 5388/121/2006, Tribunalul
Galați, secția penală a respins cererea de restituire a cauzei la procuror,
formulată de inculpata C.M. și:
1 În baza art. 334 C.
proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecații,
privind pe inculpata C.M., din infracțiunea de înșelăciune prevăzuta de art.
215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de
art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata
C.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C.
pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1)
lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată.
A contopit pedepsele,
urmând ca inculpata C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, b) și c) C. pen.
A aplicat art. 71,
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
În baza art. 334
C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse
judecății, privind pe inculpatul M.C., din infracțiunea de înșelăciune
prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (1) lit. a), alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat
pe inculpatul M.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare si pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) - art. 76
alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2
luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată.
A contopit pedepsele,
urmând ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare
si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, b) și c) C. pen.
A aplicat art. 71,
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
În baza art. 14 C.
proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., a obligat inculpații C.M. si M.C.,
în solidar, la plata despăgubirilor civile.
A menținut măsura
sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 626/P/2003 din 01 martie
2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Conform art. 348 C.
proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a
împuternicirilor aflate la dosar nr. 626/P/2003 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galați.
Pentru a hotărî
astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 626/P/2003 din 10
mai 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus punerea în mișcare a
acțiunii penale si trimiterea în judecată a inculpaților C.M. si M.C., pentru
săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)
și (5) C. pen. si de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.
290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând ansamblul
probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Numitul T.P., în
calitate de reprezentant legal al SC A.H. LCBV, societate cu răspundere
limitată cu sediul în S.U.A., l-a împuternicit pe martorul C.A. să
îndeplinească toate tipurile de activități sau acțiuni care sunt necesare sau
au legătură cu afacerile companiei, sens în care a emis o procură pe numele
acestuia, tradusă si legalizată la un notar public.
La începutul anului
2002, în cadrul unei reuniuni organizate de martorul C.A., prin intermediul
martorei A.M., contabilă la SC A.H. în Republica Moldova, acesta a cunoscut-o
pe inculpata C.M.
Aceasta a afirmat
față de martor că face afaceri în România, în domeniul petrolului, cafelei si
alcoolului, de 8 ani, propunându-i acestuia să facă export de alcool dublu
rafinat, de vânzare la un preț de 3$/litru, urmând a se ocupa inculpata, iar
câștigul obținut din vânzare să fie împărțit în mod egal.
Martorul a fost de
acord cu propunerea și, drept urmare, în luna iulie 2002, a întocmit o procură
pe numele martorei A.M. de reprezentare a acestuia în Zona Liberă Galați.
La cererea martorului
C.A., martora A.M. împreună cu inculpata C.M., s-a deplasat la Galați în
vederea documentării privind posibilitatea închirierii unui spațiu pentru
depozitarea alcoolului. În data de 04 iulie 2002 a fost încheiat cu A.Z.L.
Galați contractul de închiriere, semnat din partea SC A.H. de martora A.M. Cu
acest prilej, inculpata C.M. i l-a prezentat martorei si pe inculpatul M.C.,
despre care i-a spus că este un fost lucrător vamal, cu experiență în ceea ce privește
importul si exportul de alcool, si i-a propus ca acesta să lucreze pentru
societate, în sensul de a se ocupa de depozitarea alcoolului în Zona Liberă
Galați.
Începând din vara
anului 2002, în baza contractului de închiriere, SC A.H. a depozitat în Zona
Liberă Galați cantitatea de 115 tone alcool dublu rafinat, adus în trei
transporturi, conform facturilor de proveniență a mărfii.
Din această
cantitate, partea vătămată a efectuat în luna octombrie 2002 un export de 20
tone alcool dublu rafinat în Rusia, în depozit rămânând cantitatea de 95 tone
alcool dublu rafinat.
Cu ocazia realizării
acestui export, la cererea inculpatului M.C., martorul C.A. i-a lăsat acestuia
ștampila aparținând SC A.H. LCBV, fără a întocmi procura în acest sens.
Inculpatul a solicitat ștampila societății cu motivarea că trebuie să
ștampileze documentele privitoare la depozitarea alcoolului.
Începând cu luna
ianuarie 2003, reprezentanții A.Z.L. Galați au încercat să ia legătura cu
martora A.M., atât pentru plata chiriei cât si pentru faptul că expirase
contractul de închiriere. Cu privire la aceste aspecte a fost anunțat si
inculpatul M.C., cunoscut în Zona Libera Galați ca fiind reprezentantul SC
A.H., ulterior fiind si notificat în acest sens.
În aceste condiții
inculpații au hotărât să valorifice ei cele aproximativ 95 tone alcool ramase
în depozit.
În realizarea acestei
rezoluții, inculpatul M.C. a întocmit către A.Z.L. Galați o declarație de
abandon a mărfii si, în același timp, l-a contactat telefonic pe martorul C.A.,
căruia i-a comunicat că alcoolul rămas în Zona Liberă Galați a fost confiscat
de autoritățile române.
Considerându-se
proprietarul mărfii, inculpatul M.C. a dat anunțuri în presă si pe internet
privind vânzarea a 100.000 litri alcool. Negăsind client pentru marfă si
neavând bani pentru achitarea taxelor vamale, inculpații au stabilit să creeze
aparența unui tranzit vamal pe teritoriul României, pentru a putea scoate
alcoolul din Zona Liberă Galați si a-l valorifica ulterior fără acordul SC A.H.
LCBV. În acest scop inculpații C.M. și M.C. s-au prezentat în data de 05 iunie
2003 la sediul comisionarului vamal SC R. SA Galați, unde au solicitat
martorului A.C. întocmirea a două declarații vamale de tranzit, pentru
cantitatea de 44 tone alcool ce urma a fi vândut unui cetățean turc, în acest
sens prezentând facturi și C.M.R. - uri semnate de inculpata C.M. Declarațiile
vamale, însoțite de procuri false, întocmite folosindu-se stampila anterior
primită, care atestau calitatea inculpaților de împuterniciți ai SC A.H., au
fost prezentate A.Z.L. Galați, de unde au ridicat marfa. Inculpata a închiriat
două camioane, în care a fost încărcată cantitatea de 44 tone alcool etilic, cu
destinația Turcia, marfă însă care nu a părăsit teritoriul României, fiind
vândută fără a se putea identifica destinatarul final al acesteia. În acest mod
inculpații au produs SC A.H. o pagubă de 50.000 dolari S.U.A.
Din coroborarea
probelor administrate rezultă că niciunul dintre inculpați nu a fost
împuternicit să reprezinte SC A.H. și să efectueze exportul de alcool,
inculpații înțelegându-se în acest sens si folosind, pentru a întocmi
împuternici false în vederea scoaterii alcoolului din Zona Liberă Galați,
stampila societății care se afla în posesia inculpatului M.C., fiindu-i
înmânată de martorul C.A., în luna octombrie 2002, la cererea inculpatului, sub
pretextul că trebuie să stampileze documentele la C.F.R.
Prima instanță a
reținut că fapta inculpaților C.M. si M.C. de a induce si menține în eroare
reprezentanții legali ai SC R. SA si SC A.H. LCBV, cu prilejul scoaterii din
Zona Liberă Galați a cantității de 44 tone alcool dublu rafinat aparținând
acestei din urmă societăți, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv
procuri pe care le-au falsificat pentru a putea efectua aceste activități si
prin folosirea de calități mincinoase, creând aparența unui tranzit vamal pe
teritoriul României, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 50.000
dolari S.U.A. și 553.828.315 ROL, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă
continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor
instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen., gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările în care au fost
săvârșite, urmarea produsă, atitudinea procesuală a inculpatei, dar si
împrejurarea că aceasta nu are antecedente penale în raport de care s-a reținut
în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.
a) C. pen., precum si atitudinea procesuală a inculpatului si actele în
circumstanțiere depuse la dosar, în raport de care a reținut în favoarea
acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și
art. 74 alin. (2) C. pen.
Împotriva hotărârii
primei instanțe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,
inculpata C.M. și inculpatul M.C.
Critica procurorului
privește netemeinicia hotărârii primei instanțe, pedepsele aplicate
inculpaților nefiind just individualizate, în contextul circumstanțelor reale
de comitere a infracțiunilor, pericolul social sporit al faptelor care s-au
reținut în sarcina inculpaților, natura si importanta relațiilor sociale
afectate, modul în care acestea au fost concepute si puse în practică de
inculpați, precum si poziția procesuală a acestora, conduita anterioară a
inculpaților, în sensul că nu au mai săvârșit infracțiuni, nu justifică
reținerea circumstanțelor atenuante si coborârea pedepsei sub limita minimă
prevăzută de norma incriminatoare. Totodată, procurorul a susținut că
neaplicarea unui spor de pedeapsă la stabilirea pedepsei rezultante constituie
o nejustificată clemență a instanței de fond.
Inculpata C.M. a
criticat hotărârea penală ca fiind nelegală, cu referire la respingerea cererii
privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Pe fondul cauzei aceasta a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în
baza art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că aceasta
a reprezentat legal societatea comercială, în temeiul unei procuri autentice
si, pe cale de consecință, nu a înșelat pe nimeni, în sensul că s-ar fi
prezentat în fața autorităților declarând în mod fals că este împuternicită SC
A.H. Totodată, activitățile întreprinse de aceasta sunt în limitele puterilor
conferite prin împuternicirea dată de societatea comercială.
Inculpatul M.C. a
solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat
la art. 10 lit. g) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată. Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune,
criticile inculpatului privesc greșita încadrare juridică, eronata reținere a
caracterului continuat al infracțiunii. Susținând că fapta nu există, respectiv
că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale
acestei infracțiuni, inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de
achitare. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, în sensul
reducerii cuantumului acesteia si aplicării dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Prin decizia penală
nr. 144/ A din 30 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală si pentru
cauze cu minori a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte
sentința atacată si:
În baza art. 11 pct.
2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
față de inculpata C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.
A înlăturat
dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpata C.M.
să execute pedeapsa de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen.,
pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct.
2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
față de inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.
A înlăturat
dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpatul M.C.
să execute pedeapsa de 6 ani închisoare si pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)
și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Celelalte dispoziții
ale sentinței au fost menținute.
Prin aceeași decizie,
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva hotărârii
primei instanțe a fost respins, ca nefondat.
În motivarea acestei
decizii, urmare analizării cauzei prin prisma motivelor de apel invocate dar si
a aspectelor de fapt si de drept, instanța de apel a constatat că în mod
întemeiat prima instanță a respins cererea inculpatei C.M., privind restituirea
cauzei la procuror, în faza de urmărire penală acesteia aducându-i-se la
cunoștință învinuirea. Inculpata a fost audiată în calitate de învinuită, a
solicitat probe în apărare, iar materialul de urmărire penală i-a fost
prezentat acesteia în prezența apărătorului ales.
Pe fondul cauzei
instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de
fapt, corespunzător probelor administrate, a constatat săvârșirea cu vinovăție
a faptelor, cărora le-a dat încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor
legale. Drept urmare, instanța a constatat ca fiind neîntemeiat apelul declarat
de inculpați sub aceste aspecte. Apelul este fondat exclusiv sub aspectul
împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea
de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C.
pen.
Sub aspectul
pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat că acestea sunt
just individualizate, instanța de fond având în vedere toate criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate, sub aspectul cuantumului si
modalității de executare, fiind apte a realiza rolul si funcțiile stabilite
prin art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recursuri inculpații C.M. si M.C.
Invocând cazurile de
casare prevăzute de art. 385
9
pct. 21, 10, 14 și 17 C. proc. pen.,
inculpatul M.C. a formulat critici privind:
- judecata în apel si
în primă instanță a cauzei fără să se fi îndeplinit legala procedură de citare
a părții civile SC A.H. LCVB;
- nestabilirea, de
către ambele instanțe, a calității în care SC A.H. stă în proces;
- la individualizarea
pedepsei instanțele nu au avut în vedere împrejurarea bunei-credințe a
acestuia, cu referire la faptul că acesta a acționat în baza unui mandat
comercial;
- greșita încadrare
juridică a faptelor, cu referire la reținerea nejustificată a alin. (5) al art.
215 C. pen.
În concluzie,
inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în
cauză si trimiterea acesteia la prima instanță, în vederea rejudecării.
La termenul din 17
ianuarie 2012, inculpatul a declarat că înțelege să beneficieze de dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. si că, în aceste condiții, recursul acestuia
privește exclusiv latura civilă a cauzei, în sensul că nestabilindu-se valoarea
prejudiciului, în mod greșit s-a reținut în încadrarea juridică a faptelor
alin. (5) al art. 215 C. pen., ceea ce are drept consecință si greșita
individualizare a pedepsei.
Reiterând criticile
formulate în apel, inculpata C.M. a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei atacate, desființarea hotărârii primei instanțe si trimiterea cauzei
la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, pentru nerespectarea
dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței. În subsidiar, invocând cazul
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., inculpata a
solicitat restituirea cauzei la parchet sau prima instanță în vederea
respectării dispozițiilor procedurale referitoare la constituirea ca părți
vătămate ale SC R. și SC A.H., în raport de reținerea agravantei prevăzute de
alin. (5) al art. 215 C. pen. în funcție de cuantumul prejudiciului, fără
administrarea de probe pentru stabilirea acestuia.
Examinând hotărârea
atacată în raport de cazurile de recurs invocate si dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor si materialului
din dosarul cauzei, următoarele:
Încadrarea juridică
corectă a faptelor privește stabilirea concordanței depline între fapta
săvârșită de inculpat si norma penală specială care încriminează acea faptă,
precum și în raport cu dispozițiile penale generale aplicabile faptei comise.
Prin urmare,
încadrarea juridică temeinică și legală implică, în primul rând și în mod
obligatoriu, stabilirea exactă a situației de fapt.
Probatoriul
administrat în cauză, cu referire la plângerile formulate de părțile vătămate
SC A.H. și SC R. SA și adresele comunicate de acestea, adresele A.Z.L. Galați
și D.R.V. Galați, declarația de abandon, note de comandă, facturi fiscale,
contract de închiriere și acte adiționale la acesta, cerere formulată de
inculpatul M.C. în Vamă, fișa postului operator incinta Zona Liberă Galați,
declarații vamale, declarațiile martorilor, susține următoarea situație de
fapt:
În contextul în care,
începând cu luna ianuarie 2003, reprezentanții A.Z.L. Galați au încercat să ia
legătura cu martora A.M., atât pentru plata chiriei spațiului cât si pentru că
expirase contractul de închiriere, inculpata C.M. a fost contactată telefonic
de directorul comercial al Zonei Libere Galați, aceasta comunicându-i că în
cazul în care nu va achita în cel mai scurt timp chiria datorată pentru depozitarea
alcoolului adus din Ucraina de către SC A.H., se va proceda la confiscarea
mărfii. Cu privire la această situație a fost informat, si apoi notificat, si
inculpatul M.C.
În aceste condiții,
inculpații C.M. si M.C. au hotărât să valorifice în folos propriu cantitatea de
aproximativ 95 tone alcool dublu rafinat proprietatea SC A.H. Drept urmare, în
realizarea acestei rezoluții, inculpatul M.C., pe de o parte, a întocmit către
A.Z.L. Galați o declarație de abandon a mărfii și, pe de altă parte, l-a
contactat telefonic pe administratorul societății proprietare a mărfii, căruia
i-a comunicat că alcoolul rămas în zona liberă a fost confiscat de autoritățile
române. Din cantitatea menționată de marfă inculpații au valorificat cantitatea
de 44 tone alcool dublu rafinat, folosindu-se de împuterniciri false și
efectuând toate operațiunile documentare specifice tranzitului de marfă, mai
puțin actul material al scoaterii efective din țară a mărfii pretins livrate la
export, producându-i-se în acest mod un prejudiciu si comisionarului vamal R.
Rezumând, în modul arătat, inculpații au înșelat SC A.H., proprietara
alcoolului depozitat în Zona Liberă Galați, pe care si l-au însușit,
comunicându-i faptul confiscării mărfii, precum și pe comisionarul vamal,
căruia în vederea valorificării alcoolului și fără ale cărui garanții nu ar fi
putut crea aparența exportului, și s-au prezentat că împuterniciți ai SC A.H.
pentru realizarea tranzitului vamal. Rezultând că inculpații, cu intenție
directă, în scopul obținerii unui folos patrimonial, au indus în eroare
societatea proprietară a alcoolului si comisionarului vamal, în mod întemeiat
prima instanță a reținut că faptele acestora întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de înșelăciune.
Criticile
inculpaților privesc greșita încadrare juridică a faptelor prin reținerea alin.
(5) al art. 215 C. pen.
Potrivit acestui
text, înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu
închisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.
Inculpații susțin că
nu s-a făcut în cauză dovada producerii prin infracțiune a unei pagube
materiale mai mari de 200.000 lei. Or, partea vătămată SC S.R. s-a constituit
inițial parte civilă în cauză cu suma de 553.828.315 ROL, pentru ca, la data de
04 decembrie 2003, printr-o cerere completatoare, corespunzător actelor primite
de la D.R.V., să-și precizeze pretențiile la suma de 253.182,71 lei
(2.531.827.147 ROL). Totodată, cu adresa din 29 iulie 2003, SC A.H. LCVB s-a
constituit parte civilă pentru valoarea alcoolului etilic de care a fost
lipsită în modul arătat, respectiv suma de 50.000 dolari S.U.A., valoare
dovedită cu facturile aflate la dosarul cauzei. Rezultă așadar că prin
infracțiune s-a produs o pagubă materială ce depășește plafonul de 200.000 lei
stabilit prin art. 147 C. pen.
Prin urmare,
încadrarea juridică a faptelor, cu referire la reținerea alin. (5) al art. 215
C. pen., este corectă, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.
Prin hotărârea primei
instanțe, menținută de instanța de apel, inculpații au fost obligați la plata
sumelor cu care părțile vătămate au fost prejudiciate material prin săvârșirea
infracțiunilor. Învederând împrejurarea dizolvării SC A.H. LCVB, la data de 05
septembrie 2006, inculpații invocă nelegalitatea obligării acestora la plata
sumei reprezentând prejudiciu produs prin infracțiune acestei societăți. Este
de observat, sub un prim aspect, că societatea menționată si-a manifestat
procedural intenția exercitării acțiunii civile în procesul penal, așa încât în
mod corect procurorul a reținut, prin rechizitoriu, participarea acesteia în
proces în această calitate.
Ca atare, recursurile
se constată a fi neîntemeiate sub aspectul criticilor referitoare la
nestabilirea calității în care această parte participă în procesul penal.
Pe de altă parte,
împrejurarea dizolvării unei societăți comerciale care participă în procesul
penal în calitate de parte civilă nu constituie un impediment legal în
admiterea acțiunii civile. Astfel, sub aspect procesual, acțiunea civilă are ca
obiect tragerea la răspundere civilă a persoanei care a săvârșit fapta
prevăzută de legea penală precum si, după caz, a persoanei care răspunde civil
pentru actele inculpatului. Tragerea la răspundere civilă a inculpatului si,
după caz, a părții responsabile civilmente, privește justa reparare a pagubei
produse prin infracțiune, regulile referitoare la repararea pagubei fiind cele
prevăzute de legea civilă. În cazul în care partea civilă este o societate
comercială si aceasta intră în dizolvare, obligația justei reparări a pagubei
produse prin infracțiune subzistă, având în vedere că potrivit legii civile
urmare dizolvării persoana juridică intră în lichidare, constând în realizarea
activului si plata pasivului patrimonial, pentru ca în final activul net
pozitiv să revină acționarilor sau asociaților societății comerciale, după caz,
în proporții corespunzătoare participării acestora la formarea capitalului
social.
Pe de altă parte,
corespunzător imposibilității legale a păstrării valorilor patrimoniale produse
prin infracțiune, corelativ sau alternativ obligației de dezdăunare, după caz,
fiind sesizată numai cu recursurile inculpaților, îi este oprit instanței de
control judiciar de a proceda la confiscarea sumei de 50.000 dolari S.U.A.,
semnificând o agravare a situației inculpaților în propria cale de atac. Prin
urmare, recursurile inculpaților se constată fi nefondate si sub aspectul
acestor critici.
Inculpata C.M.
reiterează în recurs criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor
procedurale privitoare la sesizarea instanței de judecată. Or, examinând
cererile inculpatei, sub aceste aspecte, în mod judicios atât instanța de fond
cât si instanța de apel au constatat legala sesizare a instanței de judecată.
În fapt, criticile acesteia privesc neîndeplinirea unor condiții referitoare la
verificarea legalității si temeiniciei rechizitoriului stabilite de legiuitor
ulterior sesizării instanței de judecată prin rechizitoriul din 15 mai 2006 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Prin urmare, recursul se constată a
fi nefondat si sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată nefiind supusă
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 2 C. proc. pen.
În fine, inculpații
au criticat hotărârile pronunțate în cauză, invocând judecata cauzei în
condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu SC A.H. începând cu data de
24 ianuarie 2003. Într-adevăr, participarea părților la judecata în primă
instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul
la apărare. Drept urmare, atunci când nu s-au respectat dispozițiile legale
privind asigurarea participării părților la judecată, intervine o nulitate
relativă care poate atrage casarea hotărârii recurate. Însă, această nulitate
intervenind în interesul părții lipsă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii de
citare cu aceasta, acest caz de casare poate fi invocat exclusiv de partea care
a lipsit, ca urmare a nelegalei citări a acesteia. Prin urmare, partea care a
fost prezentă nu-și poate întemeia recursul pentru lipsa altei părți, nelegal
citate. Cum în cauza inculpații invocă ca motiv de casare neîndeplinirea
procedurii de citare cu o altă parte, respectiv cu SC A.H., recursul este
nefondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată nefiind supusă cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 21 C. proc. pen.
Alte cazuri de casare
susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
Urmează a fi admis
însă recursul declarat de inculpatul M.C. pentru alte motive, respectiv ca
urmare a declarației acestuia, făcută personal în instanță, că recunoaște
săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca
judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Constatând că sunt
îndeplinite condițiile art. 320
1
C. proc. pen., instanța va admite
recursul declarat de inculpatul M.C. si va casa decizia atacată, precum si
sentința pronunțată la judecata în fond a cauzei, numai în ceea ce îl privește
pe acest inculpat, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen.
În baza art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 C.
pen., art. 320
1
C. proc. pen. si art. 13 C. pen., ținând cont de
toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., va condamna pe inculpatul M.C.
la o pedeapsă de 4 ani închisoare, apreciată a constitui în limitele legii o
pedeapsă adecvată gravității infracțiunii si periculozității inculpatului, aptă
a realiza scopul si funcțiile pedepsei astfel cum acestea sunt stabilite prin
art. 52 C. pen.
În baza art. 71 C.
pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Va deduce durata
reținerii de la 14 august 2003.
Celelalte dispoziții
ale deciziei recurate vor fi menținute.
Conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele expuse, recursul declarat de
inculpata C.M. va fi respins, ca nefondat.
Va deduce durata
reținerii de la 14 august 2003.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată C.M. va fi obligată la plata
cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Onorariul parțial
pentru avocatul din oficiu pentru asistarea recurentului-inculpat M.C., în
cuantum de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Conform art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen.:
Admite recursul
declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 144 din 30 mai 2011,
pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în
dosarul nr. 5388/121/2006.
Casează decizia
penală nr. 144 din 30 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția
penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 246 din 10 iunie 2010 a
Tribunalului Galați, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M.C. referitor
la aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și rejudecând:
Conform art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 C.
pen., art. 320
1
C. proc. pen. și art. 13 C. pen. condamnă pe
inculpatul M.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.
71 C. pen. și interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Aplică inculpatului
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea
pedepsei principale.
Deduce durata
reținerii de la 14 august 2003.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei recurate.
Conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 144 din 30
mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Deduce durata
reținerii de la 14 august 2003.
În recursul
inculpatului M.C., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul
parțial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 lei se suportă din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă recurenta C.M.
la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, onorariul parțial
pentru avocatul din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 31 ianuarie 2012.