ÎCCJ, decizie (scj.ro #83943)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83943) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Elemente constitutive. Infracțiune continuată. Anularea înscrisurilor
falsificate
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni de fals. Falsuri în înscrisuri
Indice alfabetic:
Drept penal
-
fals în
înscrisuri sub semnătură privată
-
infracțiune
continuată
C. pen.,
art. 41 alin. (2),
art. 290
C. proc. pen.,
art. 348
Fapta de a întocmi,
semna și promova în numele unei alte persoane o cerere de chemare în judecată
în fața instanței civile, fără mandat, de a depune la dosarul civil, la date
diferite, mai multe cereri întocmite și semnate în numele aceleiași persoane,
fără mandat, precum și de a completa cu date nereale și de a depune la dosar o
împuternicire avocațială semnată în alb de un avocat, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în
forma continuată, prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (1) din același cod. Într-un astfel de caz, instanța dispune, prin
hotărârea de condamnare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., anularea tuturor înscrisurilor falsificate.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3999 din 10 noiembrie 2010
Prin sentința nr. 73/F
din 30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală, s-a
dispus condamnarea inculpatei P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
în art. 290 alin. (1) C. pen., precum și la o pedeapsă de 4 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă
continuată prevăzută în art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
În baza
dispozițiilor art.33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 alin. (1) lit. b)
C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatei și s-a dispus să
execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza
dispozițiilor art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa
accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza
dispozițiilor art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe
durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a dispus anularea actelor
falsificate existente la filele 61 - 64 din dosarul de urmărire penală, precum
și împuternicirea avocațială a avocatului I.C. aflată la fila 59 din dosarul de
urmărire penală.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că faptele inculpatei au fost dovedite cu plângerea penală
și cu declarația părții vătămate, cu înscrisurile falsificate și cu scriptele
de comparație, cu declarațiile martorei S.E. și ale învinuiților I.C., B.V. și
U.A., care au relatat împrejurările în care inculpata a săvârșit faptele.
S-a mai reținut că din
rapoartele de constatare tehnico-științifică și din expertiza criminalistică
reiese faptul că acțiunea introdusă la Judecătoria Ploiești, scrisul și semnăturile depuse pe cele trei cereri adresate instanței de
judecată, datate 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie 2005,
precum și scrisul de pe împuternicirea avocațială a avocatului I.C. au fost
executate de inculpată.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, între alții, procurorul și
inculpata P.M.
Procurorul a criticat
sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare
prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 12, 17 și 17
1
C. proc. pen., astfel:
- în mod greșit
instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârșirea a
două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs
real;
- în mod greșit
instanța de judecată nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă
prin hotărâre.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, s-a susținut că instanța a considerat în mod greșit că
falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocațiale pe numele
altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului
I.C., reprezintă o infracțiune de fals realizată printr-o rezoluție
infracțională separată, aspect care nu rezultă din materialul probator
administrat în cauză.
S-a susținut, de
asemenea, că instanța a precizat în mod generic că anulează actele falsificate
existente la filele 61 - 64 din dosarul de urmărire penală, precum și
împuternicirea avocațială a avocatului I.C. de la fila 59 din dosarul de
urmărire penală, fără a le individualiza și a omis să anuleze acțiunea civilă
și cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, întocmite de inculpată.
Inculpata a criticat
sentința recurată, invocând, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în esență, pentru că instanța de fond a dat o
interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, reținând în mod greșit
săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Inculpată a solicitat
achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de fals.
Recursurile declarate
de procuror și de inculpată sunt fondate pentru următoarele considerente:
Examinând actele și
lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză,
dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză sunt incidente
cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 12, 17 și 17
1
C. proc. pen.
Astfel, prin
rechizitoriul nr. 502/P/2007 din 9 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în cursul lunii decembrie 2002,
între partea vătămată U.D. și numitul B.V. s-a încheiat un înscris autentificat
la Biroul Notarilor Publici Asociați L.M. și L.L., prin care aceasta a
declarat că a primit de la B.V. suma de 90 milioane lei (ROL), reprezentând
contravaloarea unui imobil situat în comuna B. și s-a obligat să întocmească
actul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 20 ianuarie 2003.
În conținutul acestui înscris nu s-a descris imobilul care a făcut obiectul
tranzacției dintre părți, astfel că între acestea au apărut neînțelegeri legate
de suprafața de teren aferentă construcției care urma să fie înstrăinată.
Urmare a acestui fapt, numitul B.V. a angajat-o pe inculpata P.M. pentru a-i
acorda asistență juridică în vederea promovării unei acțiuni civile, în
contradictoriu cu partea vătămată, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri
judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Partea vătămată
deținea acte de proprietate numai pentru suprafața de 250 mp, teren aferent
imobilului, motiv pentru care inculpata a promovat, în numele acesteia, o
acțiune civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al părții
vătămate asupra suprafeței de 392 mp teren până la întreaga suprafață de 642
mp, tehnoredactând acțiunea și completând împuternicirea avocațială semnată în
alb de numitul I.C., documente pe care le-a depus la Judecătoria Ploiești.
Acțiunea civilă a
făcut obiectul dosarului nr. 11230/2005 al acestei instanțe.
S-a reținut, în
rechizitoriu, că pentru susținerea acestei acțiuni civile, numitul B.V. a
contrafăcut semnătura părții vătămate U.D. pe cererea adresată Primăriei
comunei B., cerere prin care solicita eliberarea unor acte din care să rezulte
anul din care s-a plătit impozit pentru terenul care făcea obiectul dosarului
nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploiești, precum și suprafața de teren pentru
care s-a plătit impozitul. În cursul procesului civil, inculpata a întocmit și
semnat în numele și pentru partea vătămată cererile depuse la dosarul
sus-menționat la datele de 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 și 21 noiembrie
2005, prin judecătorul de serviciu.
Partea vătămată a
învederat instanței că nu a promovat acțiune civilă, având ca obiect cel
menționat în dosarul nr. 11230/2005 și nu a angajat avocat în acest sens,
solicitând a se luat act că renunță la judecarea cauzei.
În ceea ce privește
motivul de recurs formulat de inculpată cu referire, pe de o parte, la
reținerea în sarcina sa a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen. din care una în formă continuată
(art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.), iar pe de altă parte cererea sa de achitare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)
în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta va fi examinat
concomitent cu analiza primului motiv de recurs formulat de procuror, întrucât
vizează același caz de casare (art. 385
9
alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.).
Astfel, din
dispozitivul rechizitoriului nr. 502/P din 9 octombrie 2008 rezultă că
inculpata P.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din examinarea actelor
efectuate în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond nu rezultă că
s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. (prin încheiere sau prin hotărârea recurată).
Deși în
rechizitoriu se reține că fapta comisă de inculpată constă în aceea că în
cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a promovat și
semnat, fără mandat, în numele părții vătămate U.D., o acțiune civilă având ca
obiect
constatarea unui drept de
proprietate pe terenul în suprafață de 392 mp, la care a atașat împuternicirea
avocațială a avocatului I.C., pe care a completat-o cu date
nereale (în
sensul că ar fi fost angajat de partea vătămată în vederea susținerii
acțiunii), instanța a considerat că falsificarea de către inculpata P.M. a unei
împuterniciri avocațiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii
acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C., reprezintă o infracțiune de fals
realizată printr-o rezoluție infracțională separată.
Aceasta
nu rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât inculpata a
luat rezoluția infracțională a promovării unei
acțiuni civile pentru a-l ajuta pe clientul său B.V. în vederea intrării în
posesia imobilului și a unei suprafețe mai mari de teren,
iar toate
actele falsificate au fost depuse la dosar în realizarea aceluiași scop
infracțional.
Ca atare,
în cauză fiind vorba de o rezoluție infracțională unică, se impunea condamnarea
inculpatei pentru o singură infracțiune, și anume infracțiunea continuată de
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, se constată că instanța de fond a dispus
condamnarea inculpatei pentru
săvârșirea a două infracțiuni fără a face în cauză
aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și fără a pune în discuția
părților acest aspect.
În aceste
condiții, în mod greșit instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatei
P.M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, aflate în concurs real, motiv pentru care, sub acest aspect, atât
criticile formulate de procuror, cât și cele formulate de inculpată sunt
fondate.
În ceea
ce privește critica inculpatei vizând lipsa unuia dintre elementele
constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată - latura
subiectivă - aceasta este nefondată.
Latura
subiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune
vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe, deoarece, prin săvârșirea
faptei, acesta urmărește producerea unei consecințe juridice.
Intenția
privește atât acțiunea de falsificare, cât și acțiunea de folosire sau de
încredințare a înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea
producerii unor consecințe juridice. Latura subiectivă a infracțiunii este
realizată și atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea
unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare
de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere
prin incriminarea falsului în înscrisuri.
Consumarea
infracțiunii are loc, după caz, în momentul în care autorul falsului folosește înscrisul
falsificat sau îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea
producerii unei consecințe juridice, moment în care se produce și urmarea
periculoasă.
Din
aceste perspective, raportat la speța dedusă judecății, se constată că
vinovăția inculpatei, în forma cerută de lege, este dovedită.
În
contextul dat și prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate
în cauză, raportul de expertiză criminalistă efectuat în cauză dovedește, fără
putință de tăgadă, existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către
inculpată.
Motivul
pentru care a procedat în acest mod, a fost acela de a-i profita clientului
său, B.V., pentru suprafața de 392 mp teren, pentru care existau neînțelegeri
cu partea vătămată și pentru care aceasta nu poseda acte de proprietate. Acest
fapt explică modul în care inculpata P.M. a tehnoredactat atât acțiunea civilă
în numele persoanei vătămate U.D., cât și acțiunea civilă în numele lui B.V.;
în acțiunea civilă introdusă pentru persoana vătămată U.D. se susține că
aceasta a promovat acțiunea în vederea înstrăinării imobilului pentru care la
momentul înțelegerii s-a stabilit și s-a încasat prețul, iar în acțiunea civilă
introdusă pentru numitul B.V. se susține că persoana vătămată U.D. refuză să se
prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în
formă autentică.
Criticile
inculpatei, referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat latura
civilă a cauzei, sunt nefondate.
Sub
denumirea „infracțiuni de fals”, legiuitorul a inclus într-o categorie
distinctă de infracțiuni, în Titlul VII al părții speciale a Codului penal,
faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite entități - înscrisuri -
care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului pe care îl exprimă
sau îl atestă.
Capitolul
III este consacrat infracțiunilor constând în falsuri în înscrisuri - art. 288
- art. 294 C. pen. - obiectul juridic comun constând în relațiile sociale
referitoare la încrederea de care trebuie să se bucure aceste entități, cărora
legea le-a atribuit însușire probatorie, adică adevărul pe care acestea au
destinația legală de a-l exprima sau atesta. Elementul material al laturii
obiective al acestor infracțiuni se realizează, de regulă, printr-o acțiune de
falsificare, de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare
de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracțiunile de
fals produc și alte urmări, constând într-o pagubă materială. În speță, ne
aflăm în situația primei variante a urmării produse prin săvârșirea
infracțiunii de către inculpată, respectiv aceea a stării de pericol pentru
valoarea socială ocrotită.
Examinând
critica formulată de procuror, în sensul că instanța de fond nu a
individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată, se
constată că aceasta este fondată.
Astfel, instanța a precizat generic că anulează actele
falsificate existente la filele 61 - 64 din dosarul urmărire penală, precum și
împuternicirea avocațială a avocatului I.C., aflată la fila 59 din dosarul de
urmărire penală.
Chiar
dacă instanța a precizat filele la care se află în dosar actele false,
încercând o individualizare a lor în acest fel, a omis să anuleze acțiunea
civilă, aflată la fila
58 a dosarului de urmărire penală și cererea
depusă la data de 13 octombrie 2005, aflată la fila 60 a aceluiași dosar.
Deși s-a
reținut în motivarea hotărârii că inculpata a tehnoredactat, promovat și semnat
în numele părții vătămate U.D. acțiunea civilă prin care se solicită instanței
să constate dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 392 mp, până
la întreaga suprafață de 642 mp, precum și faptul că inculpata a semnat și
cererea depusă la data de 13 octombrie 2005 la dosarul civil nr. 11230/2005, în
numele părții vătămate U.D., instanța a omis să le anuleze.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate
de procuror și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/F din 30
aprilie 2010, a casat în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, în
baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise
de inculpată din infracțiunile prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen. și în
art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea
prevăzută în art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata P.M. la
o pedeapsă de 4 luni închisoare; în baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de
încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe
durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat acțiunea civilă formulată în numele părții civile U.D. - fila 58 din
dosarul de urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005 - fila 60 din dosarul
de urmărire penală, cererile formulate în numele părții civile U.D., din 17
octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată -
filele 61, 62, 63 și 64 din dosarul de urmărire penală -, menținând în rest
dispozițiile sentinței.
Notă: În urma intrării în vigoare, la 25
noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010,
cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen. formează obiectul dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2