ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2011

Asupra recursului de față; Pe rolul Curții de Apel Galați s-a înregistrat plângerea, sub nr. 1064/44/2010, formulată de petenta C.C., prin procurator A.M., împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele: Prin ordonanța nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b), c) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc.

pen. raportat art. 42 C. proc. pen. și art. 38 C. proc. pen., 1. Neînceperea urmăririi penale față de M.C.M. - prim procuror adjunct și D.L. - prim procuror, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 2. Neînceperea urmăririi penale față de M.C.M., sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. 3. Disjungerea cauzei față de făptuitorul V.F., sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: La data de 03 martie 2010, persoana vătămată C.C., prin procurator M.A., a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de lucrătorii Postului de Poliție Tîmboești, județul Vrancea și față de procurorul care a supravegheat soluționarea dosarului nr. 3994/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. În conținutul plângerii se arată că prin sentința penală nr. 1076 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Focșani au fost infirmate rezoluțiile nr. 3994/P/2008 și nr. 131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a susținut că, în mod nelegal, procurorul nu a dispus trecerea cauzei la un alt organ de cercetare, în condițiile în care lucrătorii de poliție s-au „pronunțat" anterior asupra plângerii formulate. De asemenea, nu a fost soluționată, în mod legal, cererea de recuzare formulată împotriva lucrătorilor de poliție. În continuare, s-a arătat că lucrătorii de poliție au adresat cuvinte jignitoare persoanei vătămate și părinților acesteia. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele: La data de 26 septembrie 2008, persoana vătămată C.C. a depus o plângere penală împotriva numitului C.F., pentru infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen.

Plângerea a fost înregistrată cu nr. 3994/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani. Cercetările au fost efectuate de lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Tîmboești. Prin rezoluția cu nr. 3994/P/2008 din data de 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, procurorul N.A.M. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul C.F., pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Ulterior, prin sentința penală nr. 1076 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 415 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată și au fost desființate rezoluțiile nr. 3994/P/2008 și nr. 131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

S-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de numitul C.F. Dosarul a fost trimis la Postul de Poliție Tîmboești, iar prin rezoluția din data de 15 februarie 2010, agentul de poliție V.M.F. a dispus începerea urmăririi penale față de numitul C.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., act care a fost confirmat prin rezoluția nr. 3994/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, de către prim procurorul adjunct M.C.M. După efectuarea cercetărilor, agentul de poliție V.F. a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale și a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

La data de 02 martie 2010, cu nr. 357/II/1/2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani cererea de recuzare formulată de persoana vătămată, prin procurator, împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de Poliție Tîmboești și împotriva procurorului care supraveghea activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2008. Prin ordonanța nr. 357/II/1/2010 din data de 22 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, prim procurorul D.L. a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii de recuzare, constatând că motivele invocate în cuprinsul acesteia (prevăzute de art. 45-50 C. proc. pen.) nu-și au aplicabilitatea în cauză. Din analiza actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, procurorul care a instrumentat cauza a constatat că prim procurorul adjunct M.C.M.

a respectat dispozițiile Codului de procedură penală privind supravegherea activității de urmărire penală. Trecerea cauzei de la un organ la altul, prevăzută de dispozițiile art. 217 alin. (1) C. proc. pen., poate fi dispusă de procuror în caz de necesitate. Faptul că urmărirea penală a fost efectuată de același organ de urmărire penală care a administrat actele premergătoare nu încalcă dispozițiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate. În consecință s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim procurorul M.C.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim procurorul D.L., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât aceasta a soluționat cererea de recuzare în conformitate cu dispozițiile procedurale. În ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., invocată în cuprinsul plângerii, s-a constatat că nu a fost săvârșită de făptuitorul M.C.M., motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Având în vedere că făptuitorul V.F. are calitatea de agent în cadrul Postului de Poliție Tîmboești, județul Vrancea, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Împotriva acestei ordonanțe petenta, prin procurator, a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se în esență că soluția dispusă în dosarul nr. 66/P/2010 este temeinică și legală. Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, petenta prin procurator, a formulat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. plângere și în fața instanței de judecată, după cum s-a arătat, susținând că ordonanța atacată este nelegală întrucât nu s-au avut în vedere făptuitorii împotriva cărora s-a plâns [polițiștii Postului de Poliție Tâmboiești, județul Vrancea și procurorii implicați în cauză) și nici infracțiunea reclamată (purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.].

S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări împotriva tuturor făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. Verificând ordonanța atacată, Curtea de Apel Galați a constatat, în baza lucrărilor și materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea fiind respinsă ca nefondată prin Sentința penală nr. 154/F din 18 octombrie 2010. Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeași petenta C.C. Recurenta, nici personal, nici prin mandatar, nu a indicat motivele de casare pe care se sprijină calea de atac.

Instanța de recurs, dat fiind caracterul devolutiv al unei astfel de căi de atac, potrivit dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., consemnează următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. În cauza de față organul de urmărire penală a desfășurat toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată.

Cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea desfășurării urmăririi penale în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza de față, constatând că cercetarea viza activitatea profesională a doi procurori, și anume a intimaților M.C.M., care a supravegheat urmărirea penală și D.L., care a soluționat cererea de recuzare (privind pe lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Tâmboiești și procurorul care supraveghea activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani), a reținut că faptele reclamate ar putea fi încadrate în elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

(pentru ambii procurori) și ale infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. pentru intimatul M.C.M., de altfel atributul alegerii contextului juridic de abordat fiind exclusiv al procurorului. În final s-a evidențiat lipsa de substanță în reclamație față de aceste infracțiuni. Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat că intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei, trecerea cauzei de la un organ la altul, prevăzută de dispozițiile art. 217 alin. (1) C. proc. pen.

nefiind necesară în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, iar împrejurarea că urmărirea penală a fost efectuată de același organ de urmărire penală care a administrat actele premergătoare nu încalcă dispozițiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate Așadar, în mod corect procurorul a constatat că infracțiunile reclamate nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost comise de intimați, și că deci aceștia nu pot fi subiecți ai vreunei fapte cu conotație penală. Ca și chestiune de detaliu, procurorul a procedat în mod corect la disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În esență aceleași învederări au fost făcute atât la nivelul procurorului general, cât și la cel al instanței de judecată, care, într-un astfel de context nu se poate afirma decât că a pronunțat o hotărâre aflată sub auspiciile legalității și temeiniciei. În sine, reclamația petentei vizând activitatea strict profesională desfășurată de către magistrați, în contextul în care nu se reclamă efectiv laturi infracționale, ci se rezumă la o anumită lipsă de satisfacție în soluții procesuale la adresa petentei, este inadmisibil în a fi abordată la modul concret într-un cadru prezumtiv penal. Pentru toate aceste considerente, recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu consecința menținerii sentinței atacate și a obligării petentei, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.C., prin procurator M.A., împotriva sentinței penale nr. 154/F din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.