ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Pe rolul Curții de Apel Galați s-a înregistrat

plângerea, sub nr. 1064/44/2010, formulată de petenta C.C., prin procurator A.M.,

împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2010 din 31 mai

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost

confirmată prin rezoluția nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a

constatat următoarele:

Prin ordonanța nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza art. 228 alin.

(4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b), c) C. proc. pen., art. 45 alin.

(1) C. proc. pen. raportat art. 42 C. proc. pen. și art. 38 C. proc. pen.,

procuror adjunct și D.L. - prim procuror, sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2)

C. pen.

aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2)

C. pen. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut

următoarele:

La data de 03 martie 2010, persoana vătămată C.C.,

prin procurator M.A., a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de lucrătorii

Postului de Poliție Tîmboești, județul Vrancea și față de procurorul care a

supravegheat soluționarea dosarului nr. 3994/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Focșani, sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.

În conținutul plângerii se arată că prin sentința

penală nr. 1076 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Focșani au fost infirmate

rezoluțiile nr. 3994/P/2008 și nr. 131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria Focșani și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea

începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută

de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a susținut că, în mod nelegal, procurorul nu a

dispus trecerea cauzei la un alt organ de cercetare, în condițiile în care lucrătorii

de poliție s-au „pronunțat" anterior asupra plângerii formulate. De

asemenea, nu a fost soluționată, în mod legal, cererea de recuzare formulată

împotriva lucrătorilor de poliție.

În continuare, s-a arătat că lucrătorii de poliție au

adresat cuvinte jignitoare persoanei vătămate și părinților acesteia.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale

administrate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 26 septembrie 2008, persoana vătămată C.C.

a depus o plângere penală împotriva numitului C.F., pentru infracțiunea de

abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen. Plângerea a

fost înregistrată cu nr. 3994/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Focșani.

Cercetările au fost efectuate de lucrătorii de

poliție din cadrul Postului de Poliție Tîmboești.

Prin rezoluția cu nr. 3994/P/2008 din data de 19

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, procurorul N.A.M.

a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul C.F.,

pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. (1) lit.

c) C. pen., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1076 din 24 iunie

2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 415 din 09

noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea formulată de

persoana vătămată și au fost desființate rezoluțiile nr. 3994/P/2008 și nr.

131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani. S-a dispus

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

numitul C.F.

Dosarul a fost trimis la Postul de Poliție Tîmboești,

iar prin rezoluția din data de 15 februarie 2010, agentul de poliție V.M.F. a

dispus începerea urmăririi penale față de numitul C.F., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., act care a fost confirmat prin rezoluția

nr. 3994/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, de către prim

procurorul adjunct M.C.M.

După efectuarea cercetărilor, agentul de poliție V.F.

a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale și a înaintat dosarul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

La data de 02 martie 2010, cu nr. 357/II/1/2010, a

fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani cererea de recuzare

formulată de persoana vătămată, prin procurator, împotriva lucrătorilor de

poliție din cadrul Postului de Poliție Tîmboești și împotriva procurorului care

supraveghea activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2008.

Prin ordonanța nr. 357/II/1/2010 din data de 22

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, prim procurorul D.L.

a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii de recuzare, constatând că

motivele invocate în cuprinsul acesteia (prevăzute de art. 45-50 C. proc. pen.)

nu-și au aplicabilitatea în cauză.

Din analiza actele premergătoare începerii urmăririi

penale administrate în prezenta cauză, procurorul care a instrumentat cauza a

constatat că prim procurorul adjunct M.C.M. a respectat dispozițiile Codului de

procedură penală privind supravegherea activității de urmărire penală.

Trecerea cauzei de la un organ la altul, prevăzută de

dispozițiile art. 217 alin. (1) C. proc. pen., poate fi dispusă de procuror în

caz de necesitate. Faptul că urmărirea penală a fost efectuată de același organ

de urmărire penală care a administrat actele premergătoare nu încalcă

dispozițiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se în niciunul dintre

cazurile de incompatibilitate.

În consecință s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de prim procurorul M.C.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta

sesizată nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de prim procurorul D.L., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât aceasta

a soluționat cererea de recuzare în conformitate cu dispozițiile procedurale.

În ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., invocată în cuprinsul

plângerii, s-a constatat că nu a fost săvârșită de făptuitorul M.C.M., motiv

pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Având în vedere că făptuitorul V.F. are calitatea de

agent în cadrul Postului de Poliție Tîmboești, județul Vrancea, s-a dispus

disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Împotriva acestei ordonanțe petenta, prin procurator,

a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie

2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

reținându-se în esență că soluția dispusă în dosarul nr. 66/P/2010 este

temeinică și legală.

Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi

penale, petenta prin procurator, a formulat în condițiile art. 278

1

C.

proc. pen. plângere și în fața instanței de judecată, după cum s-a arătat,

susținând că ordonanța atacată este nelegală întrucât nu s-au avut în vedere

făptuitorii împotriva cărora s-a plâns [polițiștii Postului de Poliție

Tâmboiești, județul Vrancea și procurorii implicați în cauză) și nici

infracțiunea reclamată (purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C.

pen.].

S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea

ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de

cercetări împotriva tuturor făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen.

Verificând ordonanța atacată, Curtea de Apel Galați a

constatat, în baza lucrărilor și materialului din dosar, că aceasta este

temeinică și legală, plângerea fiind respinsă ca nefondată prin Sentința penală

nr. 154/F din 18 octombrie 2010.

Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat

calea de atac a recursului de către aceeași petenta C.C.

Recurenta, nici personal, nici prin mandatar, nu a

indicat motivele de casare pe care se sprijină calea de atac.

Instanța de recurs, dat fiind caracterul devolutiv al

unei astfel de căi de atac, potrivit dispozițiile art. 385

6

C. proc.

pen., consemnează următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul

oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a

faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit

o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În cauza de față organul de urmărire penală a

desfășurat toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare

pentru a ajunge la soluția dată.

Cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea

desfășurării urmăririi penale în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Focșani, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza

de față, constatând că cercetarea viza activitatea profesională a doi

procurori, și anume a intimaților M.C.M., care a supravegheat urmărirea penală

și D.L., care a soluționat cererea de recuzare (privind pe lucrătorii de

poliție din cadrul Postului de Poliție Tâmboiești și procurorul care supraveghea

activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Focșani), a reținut că faptele reclamate ar putea fi

încadrate în elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (pentru ambii

procurori) și ale infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.

(1) și (2) C. pen. pentru intimatul M.C.M., de altfel atributul alegerii

contextului juridic de abordat fiind exclusiv al procurorului. În final s-a

evidențiat lipsa de substanță în reclamație față de aceste infracțiuni.

Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare

nu a confirmat că intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu

știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și

astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei, trecerea cauzei

de la un organ la altul, prevăzută de dispozițiile art. 217 alin. (1) C. proc.

pen. nefiind necesară în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 3994/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, iar împrejurarea că urmărirea

penală a fost efectuată de același organ de urmărire penală care a administrat

actele premergătoare nu încalcă dispozițiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se

în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate

Așadar, în mod corect procurorul a constatat că

infracțiunile reclamate nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost comise

de intimați, și că deci aceștia nu pot fi subiecți ai vreunei fapte cu

conotație penală.

Ca și chestiune de detaliu, procurorul a procedat în

mod corect la disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În esență aceleași învederări au fost făcute atât la

nivelul procurorului general, cât și la cel al instanței de judecată, care,

într-un astfel de context nu se poate afirma decât că a pronunțat o hotărâre

aflată sub auspiciile legalității și temeiniciei.

În sine, reclamația petentei vizând activitatea strict

profesională desfășurată de către magistrați, în contextul în care nu se

reclamă efectiv laturi infracționale, ci se rezumă la o anumită lipsă de

satisfacție în soluții procesuale la adresa petentei, este inadmisibil în a fi

abordată la modul concret într-un cadru prezumtiv penal.

Pentru toate aceste considerente, recursul de față va

fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., cu consecința menținerii sentinței atacate și a obligării

petentei, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata către stat a

cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara C.C., prin procurator M.A., împotriva sentinței penale nr. 154/F

din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.