ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului penal de față,
constată următoarele:
Petiționarul
B.C. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., împotriva
rezoluției nr. 873/P/2011 din data de
10 mai 2012 dată de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din data
de 10 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea
urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor
prev. de art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
La data de 30 decembrie 2011, persoana
vătămată B.C., din municipiul Moinești, județul Bacău, a înaintat o plângere la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în care solicita a se efectua cercetări
față de C.A., C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,
deoarece la data de 20 iulie 2011 completul de judecată format din cei trei judecători
mai sus menționați, au pronunțat decizia penală nr. 365 din 20 iulie 2011 a Tribunalului
Galați (Dosar nr. 838/44/2011) prin care i-au respins persoanei vătămate recursul
ca fiind tardiv formulat.
Aceasta a apreciat faptul că tardivitatea
invocată de instanță nu corespunde adevărului, greșit a fost reținut de instanță
acest aspect care i-a adus o atingere intereselor personale.
În
continuare, aceasta motivează de ce, în accepțiunea sa, instanța
a greșit când a decis că recursul e tardiv, calculând pe ore și zile punctul său
de vedere.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei,
s-a constatat că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni pentru următoarele
motive:
Latura obiectivă a infracțiunii de abuz
în serviciu presupune ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, funcționarul să
nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta
să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-a arătat că în îndeplinirea atribuțiilor
de serviciu, magistrații, judecători, trebuie să aplice legea la anumite situații
de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe
etape, respectiv de stabilirea pe bază de probe a situației de fapt supusă actului
de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare
și aplicare a dispoziției legale la cazul concret. Având în vedere acest specific
al activității judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare și
aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanție a
justițiabililor față de asemenea erori, astfel, hotărârile instanței de judecată
sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute
de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula
critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, inclusiv cu privire
la competența organelor care se pronunță în cauză.
Acesta este singurul cadru prevăzut de
lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări
penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni
în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției
date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control a soluțiilor
pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva
magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții. Aceasta pentru
că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei
soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute
de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită
contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum regens"
indicat de lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții.
În
concluzie, s-a arătat că în prezenta cauză, opinia completului
de judecată nu poate fi cenzurată de procuror, ca urmare a plângerii persoanei vătămate,
acest atribut aparținând în exclusivitate instanței de control ierarhic superior.
Nu s-au identificat indicii privind existența
vreunui act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșite de cei trei
judecători. Criticile persoanei vătămate se referă la o activitate, o hotărâre a
acestora pe care procurorul nu o poate analiza sau schimba.
Simplul fapt că aceste critici sunt formulate
prin intermediul unei plângeri penale, nu e de natură a schimba atribuțiile organului
de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.
Față de cele expuse în temeiul dispozițiilor
art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluții, s-a formulat
plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, respectiv
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați peste termenul
prevăzut de lege.
Prin rezoluția nr. 597/II/2/2011 din data
de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
Pentru a dispune astfel, primul procuror
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din 10
mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați
pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută
de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în
referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluții a formulat
plângere petentul B.C., în termen legal.
Invocând prevederile art. 278 C. proc.
pen., petentul a solicitat să se constate că în cauză sunt suficiente temeiuri care
atestă existența faptei și vinovăția celor trei judecători sub aspectul infracțiunii
sesizate.
S-a constatat că plângerea petentului B.C.
este nefondată.
Prin plângerea penală formulată la data
de 27 decembrie 2011, petentul B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale față
de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați pentru infracțiunea de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
În
motivarea plângerii, petentul a susținut că cei trei judecători,
constituiți în completul de judecată care a judecat ca instanță de recurs dosarul
penal nr. 838/44/2011 al Tribunalului Galați, și-au încălcat atribuțiile de serviciu
cu prilejul pronunțării sentinței penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că
au constatat în mod greșit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
În raport de susținerile petentului, s-a
apreciat că în mod corect prin rezoluția criticată s-a reținut că în cauză nu sunt
indicii care să ateste existența infracțiunii sesizată.
În
cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui
magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se
poate analiza legalitatea și temeinicia soluției dată de acesta. Organul de urmărire
penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea
sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l
învesti cu astfel de atribuții.
Scopul unei cercetări penale nu este analiza
legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de
control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această
soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu.
Întrucât
în cauză nu a fost identificat nici un
astfel de act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, în mod corect s-a reținut
că nu există indicii care să ateste săvârșirea infracțiunii sesizată, de către cei
trei judecători.
Pentru aceste considerente,apreciindu-se
că în cauză cercetările sunt complete, plângerea petentului B.C. a fost respinsă
ca nefondată.
Împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din
data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat,
în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., plângere la instanța de judecată,
invocând aceleași motive ca în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin sentința penală nr. 142/F din 20 septembrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,
s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției
nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.A.,
C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.
A fost obligat petiționarul la plata sumei
de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut că plângerea nu este fondată.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor
și materialului din dosarul cauzei și a susținerilor petentului, conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel a constată că aspectele prezentate de petiționar
nu se confirmă, iar acesta în fața instanței de judecată nu a prezentat vreo probă
din care să reiasă veridicitatea celor susținute.
Faptul că petentul este nemulțumit de hotărârea
adoptată de o instanță, legea îi oferă posibilitatea de a o ataca în căile ordinare
sau extraordinare, iar faptul că acesta consideră că instanțele de judecată ar fi
falsificat o serie de acte din dosar îi conferă posibilitatea de a formula plângere
penală în acest sens.
Toate acestea urmează a fi probate cu acte
și martori, situație ce nu s-a întâmplat prin plângerea de față, simplele afirmații
neavând forță probantă în orice acțiune în justiție.
Împotriva hotărârii instanței de fond a
declarat recurs petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform
motivelor depuse în scris la dosar. A arătat că probele existente la dosar nu au
fost corect analizate de procuror, astfel că în mod greșit s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de intimați.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului
rezultă că prin plângerea penală formulată la data de 27 decembrie 2011, petiționarul
B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de judecătorii C.A., C.L. și
C.C. de la Tribunalul Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
În
motivarea plângerii, petiționarul a susținut că cei trei judecători,
constituiți în completul de judecată care a judecat ca instanță de recurs dosarul
penal nr. 838/44/2011 al Tribunalului Galați, și-au încălcat atribuțiile de serviciu
cu prilejul pronunțării sentinței penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că
au constatat în mod greșit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din 10
mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați
pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută
de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în
referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluții a formulat
plângere petentul B.C., în termen legal, iar prin rezoluția nr. 597/II/2/2011 din
data de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
Împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din
data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat,
în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere
la instanța de judecată, invocând aceleași motive ca în fața Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Galați.
Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau
a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar
reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca
nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII
pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit
alin. (8), este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 385
1
C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile
judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În
cauză, petiționarul B.C. a declarat recurs împotriva unei
hotărâri definitive, cu care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție
a fost
sesizată, cale de atac care nu întrunește
cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului
comun.
În
consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de
petiționar este inadmisibil, iar în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a)
C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat
de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 142/F din 20 septembrie 2012
pronnțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronjnțată în ședință publică azi 17 ianuarie
2013.