ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 176/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.C. împotriva rezoluției

nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010 din 30

martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați. A menținut rezoluția atacată și a obligat petentul la plata către stat

a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că prin rezoluția nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorii D.V. și T.P., din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați, judecătorii C.A., A.M.M. și C.A., din cadrul Tribunalului

Galați și S.B., judecător în cadrul Judecătoriei Galați (în prezent judecător

în cadrul Judecătoriei Iași), față de care s-au efectuat verificări sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că fapta reclamată nu

se confirmă.

Pentru a se

pronunța în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în

vedere următoarele:

La data de 25

iulie 2008, petiționarul Z.C. a formulat plângere penală împotriva mai multor

magistrați, polițiști și funcționari publici, pe care a adresat-o Direcției

Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, solicitând cercetarea

acestora pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție.

Prin ordonanța

nr. 127/P/2008 din 13 decembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Galați, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, disjungerea

și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și

criminalistică, în vederea efectuării de cercetări față de aceștia sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și

sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.

Potrivit

competenței ce îi revenea, prin ordonanța nr. 44/P din 13 august 2009,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire

penală și criminalistică - a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații reclamați de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și sustragere sau distrugere de

înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen. și a dispus disjungerea cu privire la

magistrații D.V. și T.P., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,

C.A., A.M.M. și C.A., judecători în cadrul Tribunalului Galați și S.B.,

judecător în cadrul Judecătoriei Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:

I.

La data de 28 aprilie 1999, petiționarul Z.C. a formulat

plângere penală împotriva învinuitului C.I., secretar al comunei Smârdan,

solicitând efectuarea de cercetări fată de acesta pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen., întrucât refuza să îl înscrie în registrul agricol al comunei în

calitate de proprietar al unui imobil din acea comună obținut în anul 1991.

Prin ordonanța

nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

La data de 12

mai 2000, prin ordonanța nr. 419/11/2/2000 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galați, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției emisă

în dosarul nr. 2225/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost

respinsă ca nefondată.

Plângerea

formulată de petiționar împotriva ordonanței de respingere a plângerii nr.

419/11/2/2000 din 12 mai 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a

fost respinsă ca nefondată prin ordonanța nr. 709/11/2/2000 din 31 iulie 2000 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin sentința

penală nr. 1599 din 16 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.

10344/2002, plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței nr.

2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,

a fost respinsă ca nefondată.

Recursul

formulat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 1599 din 16 mai 2003 pronunțată

de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10344/2002, a fost admis prin decizia

penală nr. 573/R din 6 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați în

dosarul nr. 2079/P/2003, instanța de recurs dispunând casarea sentinței

respective și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cauza

înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 3119/P/2003.

Prin sentința

penală nr. 3373 din 28 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în

dosarul 3119/P/2003, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Călărași (urmare admiterii cererii de strămutare și

desființării deciziei penale nr. 573/R din 6 octombrie 2003 a Tribunalului

Galați).

Tribunalul

Călărași, prin decizia penală nr. 14/R din 11 februarie 2004, pronunțată în

dosarul nr. 71/P/2004, a admis recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva

sentinței penale nr. 1599/2003 a Judecătoriei Galați pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cauza înregistrându-se sub

nr. 843/P/2004 pe rolul Judecătoriei Galați.

Prin sentința

penală nr. 2513 din 21 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în

dosarul nr. 843/P/2004, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva

ordonanței nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei Galați a fost

respinsă ca nefondată.

Recursul

formulat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 2513 din 21 octombrie 2004

pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 843/P/2004, a format obiectul

dosarului nr. 78/P/2005 al Tribunalului Galați, care și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Bacău întrucât prin încheierea nr. 2031 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1146/2005 s-a admis

cererea formulată de petiționarul Z.C. și s-a dispus strămutarea judecării

cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin decizia

penală nr. 716/R din 15 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul

nr. 3369/2005 s-a admis recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva

sentinței penale nr. 2513 din

21 octombrie 2004

a

Judecătoriei Galați, s-a admis plângerea formulată de petiționar împotriva

ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală nr. 2225/P/1999 din 25 februarie

2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și s-a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați în vederea începerii urmăririi penale

față de numiții N.S., C.I. și I.G.

După

efectuarea celor dispuse prin decizia penală nr. 716/R din

15 iunie 2005

a Tribunalului Bacău, prin

ordonanța nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor reclamate de

petiționarul Z.C.

Plângerea

formulată de petiționar împotriva ordonanței de scoaterea de sub urmărire

penală nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 565/II/2/2007 din 31

iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Împotriva

acestor ordonanțe petiționarul Z.C. a formulat plângere, cauza înregistrând

u-se pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 10093/233/2007.

Prin sentința

penală nr. 390 din 3 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul

nr. 10093/233/2007, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 390 din 3 martie 2008

pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10093/233/2007, a fost respins

ca nefondat prin decizia penală nr. 91 din 18 februarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Galați în dosarul nr. 10093/233/2007, menținându-se ca temeinice și

legale ordonanțele nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 și nr. 565/1172/2007 din

31 iulie 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, astfel că,

sentința penală nr. 390 din 3 martie 2008 a Judecătoriei Galați a rămas

definitivă.

II.

Petiționarul Z.C. a reclamat faptul că dosarul civil nr.

537/1990 al Judecătoriei Galați a dispărut, lucru confirmat și de această

instanță judecătorească la data de 27 iulie 2001, cauza înregistrându-se pe

rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 75/P/2001, care a

fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați unde a primit nr.

4367/P/2001 având ca obiect sustragerea sau distrugerea dosarului mai sus

menționat, urmând să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C.

pen.

Prin rezoluția

din 8 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 4367/P/2001 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a

confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de A.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen., art. 288 C.

pen. și art. 291 C. pen.

Prin rezoluția

nr. 587/11/2 din 17 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr.

4367/P/2001 din 08 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați.

Prin sentința

penală nr. 2680 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în

dosarul 1707/P/2004, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva

rezoluției nr. 587/II/2 din 17 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva

sentinței penale nr. 2680 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați

în dosarul nr. 1707/P/2004, a declarat recurs petiționarul, recurs care a fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 65 din 31 ianuarie 2006 pronunțată

de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1173/P/2005, menținându-se ca temeinice și

legale rezoluțiile nr. 4367/P/2001 din 8 septembrie 2003 și nr. 587/11/2 din 17

mai 2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Reținând că

din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că

procurorii D.V. (care a emis ordonanța nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați), T.P. (care a emis rezoluția nr.

4367/P/2001 din 8 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați), judecătorii C.A., A.M.M. și C.A., din cadrul Tribunalului Galați (care

au pronunțat decizia penală nr. 91 din

18

februarie 2009

în dosarul nr. 10093/233/2007) și judecătorul S.B., din

cadrul Judecătoriei Galați (care a pronunțat sentința penală nr. 390 din 3

martie 2008 în dosarul nr. 10093/233/2007), ar fi săvârșit vreo faptă penală cu

prilejul instrumentării dosarelor în care petiționarul Z.C. avea calitatea de

reclamant, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față

aceștia, reținând că infracțiunea sesizată nu se confirmă.

Împotriva

rezoluției nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 petentul a formulat plângere în

condițiile art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010 din

30 martie 2010

a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, constatându-se că cercetările sunt complete, că au fost

avute în vedere la soluționarea cauzei toate actele aflate la dosar și că

soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Nemulțumit de

aceste soluții petentul a formulat plângere conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, fără să

indice însă motivele de nelegalitate și netemeinicie, arătând că va motiva

ulterior „contestația".

Petentului i-a

fost admisă cererea privind atașarea dosarelor la care potrivit propriilor

susțineri nu ar fi avut acces și în care s-ar afla înscrisurile necesare

motivării și susținerii plângerii, tocmai pentru a fi în măsură să descrie

fapta reclamată și să precizeze vătămarea ce i s-ar fi cauzat prin actele

intimaților, acordându-se în acest sens încă un termen de judecată. Cu toate

acestea, petentul nu și-a motivat plângerea, iar la termenul acordat a refuzat

să o susțină oral, părăsind sala de judecată.

In aceste

condiții, verificând rezoluția atacată, astfel cum aceasta a fost confirmată de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Curtea de

Apel Galați a constatat, în baza lucrărilor și materialului din dosar, că

aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată.

Pentru a se

pronunța astfel a reținut că probatoriul administrat în faza actelor

premergătoare nu a confirmat că intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de

serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod

defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.

Împotriva

sentinței penale nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția penală, a declarat recurs petiționarul Z.C., cauza fiind înregistrată

sub nr. 544/44/2010.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurentul petiționar este inadmisibil, având în vedere că

decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

In prezenta

cauză prin sentința atacată cu prezentul recurs, Curtea de Apel Galați a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva

rezoluției nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010

din 30 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest

context procesual.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

pct.

10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului

judiciar prin recursul solicitat de petiționar.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale

nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

In temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale

nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2011.