ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 738/2010

Asupra

recursului penal de față:

Pe baza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală

nr. 234/F din 14 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1391/44/2009, Curtea

de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul D.C.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

473/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția susmenționată

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.C.C.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă

calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. și față de M.S., V.I., V.N., V.C. și V.M.

pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

Pentru a da această

soluție, procurorul a reținut următoarele:

La data de 09 aprilie

2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați o plângere

formulată de D.C.M. împotriva executorului judecătoresc I.C.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că

aceasta a refuzat să-1 pună în posesia unui imobil situat în Mărășești,

vătămându-i-se astfel interesele sale legale. Prin aceeași plângere, persoana

vătămată a susținut că imobilul respectiv este deținut în mod abuziv de V.I.

ș.a. Și a solicitat efectuarea de cercetări față de aceștia.

Fiind citat să

se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru a fi audiat

în legătură cu plângerea formulată, persoana vătămată D.C.M. nu a dat curs

acestei solicitări.

Din

verificările efectuate a rezultat că persoana vătămată D.C.M. a trimis prin

poștă executorului judecătoresc I.C.C. o cerere prin care solicita punerea în

posesia unui imobil care i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 1092 din 19

aprilie 1994 a Judecătoriei Panciu dar această cerere nu a fost înregistrată la

Biroului Executorului Judecătoresc întrucât persoana vătămată nu a prezentat

titlul executoriu în original Și nici dovada că a achitat sultele la care a

fost obligat prin sentința civilă, așa cum i s-a cerut de către executor.

Prin urmare,

nefiind vorba de săvârșirea unei fapte penale, procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen.

Aceeași

soluție a fost dispusă și fată de V.I. si celelalte persoane reclamate de

persoana vătămată că ar fi ocupat în mod abuziv imobilul situat în Mărășești, constatându-se

că D.C.M. nu s-a aflat în posesia imobilului.

Plângerea

formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale a fost respinsă ca nefondată de procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Analizând

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror, instanța de

fond a apreciat că aceasta este legală și temeinică, plângerea petentului

întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. fiind nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză instanța de fond a constat că executorul

judecătoresc nu poate fi tras la răspundere penală sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât acesta nu a dat curs cererii de

executare silită pentru că petentul nu a prezentat actele solicitate.

In ceea ce

privește infracțiunea de tulburare de posesie, instanța de fond a constatat că

lipsește situația premisă și anume, exercitarea posesiei asupra imobilului în

discuție de către petent.

Î

n termen legal, petentul D.C.M .a declarat recurs

împotriva sentinței penale nr. penale nr.

234/F din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Petentul nu

formulează motive concrete de recurs, arătând la modul general că sentința este

nelegală și netemeinică și că solicită tragerea la răspundere penală a tuturor

vinovaților din acest dosar, solicitând totodată despăgubiri pentru că s-a

încălcat legea și nicio persoană nu a fost trasă la răspundere penală.

Examinând

sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în condițiile art.

385/6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că aceasta este legală Și

temeinică, recursul declarat în cauză fiind nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Din economia

dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea începe

urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă

în existenta unui minim de date care să permită organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține

informațiile fie direct din sesizarea făcută,

fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale constă în inexistența cazurilor de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C.

proc. pen., cu excepția celui prevăzut la art. b

1

.

Potrivit art. 228 alin.

(4) C. proc. pen., dacă din conținutul actului prin care a fost sesizat organul

de urmărire penală sau al actelor premergătoare efectuate în urma sesizării,

rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la art.b

1

.soluția

care se impune este aceea de neîncepere a urmăririi penale.

În speță, petentul D.C.M.

a pretins că executorul judecătoresc I.C.C. a săvârșit infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât

nu 1-a pus în posesia unui imobil ce i-a fost atribuit prin sentința civilă nr.

1092 din 19 aprilie 1994 a Judecătoriei Panciu.

Potrivit art. 246 C.

pen. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în

fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Or, în speță, cum

corect a apreciat Și prima instanță, nu se poate reține că intimata I.C.C.,

executor judecătoresc, și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de

serviciu sau că nu a îndeplinit un act ce intră în obligațiile sale, întrucât

neefectuarea executării silite cerute de petent s-a datorat atitudinii

culpabile a acestuia, constând în neprezentarea actelor solicitate conform

legii de către intimată (titlu executoriu în original și dovada achitării

sultei stabilite în sarcina sa prin sentința civilă).

Cum săvârșirea unei

infracțiuni constituie singurul temei al angajării răspunderii penale a unei

persoane, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen. și cum actele premergătoare

efectuate în cauză dovedesc că activitatea executorului judecătoresc I.C.C. nu

se situează în sfera ilicitului penal, soluția de neîncepere a urmăriri penale

adoptată de procuror este legală și temeinică.

Petentul D.C.M. a mai

reclamat săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220

C. pen., de către intimații M.S., V.I., V.N., V.C. și V.M.

Potrivit art. 220

alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de tulburare de posesie „Ocuparea, în

întregime sau în parte, fără drept, a unui

imobil

aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau jură aprobare

prealabilă

primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel

ocupat".

Rezultă din aceste

dispoziții legale că situația premisă a acestei infracțiuni o constituie

posesia exercitată de persoana vătămată asupra imobilului în discuție. Or, în

speță, această cerință legală nu este îndeplinită, petentul neavând posesia

imobilului în litigiu, situat în Mărășești.

Prin urmare, și în

ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen. soluția adoptată de

procuror, aceea de neîncepere a urmăririi penale, menținută de prima instanță,

este legală și temeinică.

Pentru considerentele

expuse mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul petenrului ca nefondat.

In conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul D.C.M. împotriva sentinței penale nr.

234/F din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.