ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

definitivă nr. 82 din 18 mai 2012 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată

plângerea formulată de petenta S.A.T.V., împotriva rezoluțiilor nr. 127/P/2009

din 23 mai 2011 și nr. 647/ll/2/2011 din 06 iulie 2011 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a

obligat pe petenta S.A.T.V. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

A reținut instanța

că petenta S.A.T.V. a formulat plângere penală și a solicitat efectuarea de cercetări

față de executorul judecătoresc C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că acesta și-a exercitat

în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a sentinței

civile nr. 263 din 13 mai 1997 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a vândut la

licitație un bun care nu aparținea debitorului executat, a depășit limitele cererii

cu care a fost investit și nu a emis publicația de vânzare a imobilului.

Prin rezoluția

nr. 127/P/2009 din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

în baza art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Această rezoluție

a fost infirmată prin rezoluția nr. 1235/11/2/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, în vederea completării cercetărilor pentru a

se stabili situația juridică a terenului vândut la licitație și pentru a se verifica

dacă au fost respectate dispozițiile legale cu privire la păstrarea arhivei executorului

judecătoresc C.G. și a distrugerii documentelor de arhivă.

După completarea

cercetărilor, prin rezoluția nr. 127/P/2009 din 30 decembrie 2010 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la

art. 10 lit. a), b) și g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de executorul judecătoresc C.G. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., sustragere sau distrugere

de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. și fals intelectual prevăzută

de art. 289 alin. (1) C. pen. S-a reținut că pentru infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. s-a împlinit termenul

de prescripție a răspunderii penale, distrugerea unor documente din arhiva executorului

judecătoresc s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar fapta de fals intelectual

nu există. Prin rezoluția nr. 103/11/2/2011 din 22 februarie 2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a admis plângerea petentei, s-a infirmat în

parte rezoluția nr. 127/P/2009 din 30 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, numai cu privire la soluțiile dispuse pentru infracțiunile de sustragere

sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. și fals intelectual

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în vederea completării cercetărilor. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale rezoluției nr. 127/P/2009 din 30

decembrie 2010.

După completarea

cercetărilor, prin rezoluția nr. 127/P/2009 din 23 mai 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10

lit. a) și b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de

înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. și fals intelectual prevăzută

de art. 289 C. pen. S-a reținut că, fiind reaudiat executorul judecătoresc C.G.

a reconfirmat că dosarul de executare nr. 206/2001 a fost distrus și nu se află

atașat la Dosarul nr. 4259/231/2008 al Judecătoriei Focșani. Din verificările efectuate,

a rezultat că, la Dosarul nr. 4259/231/2008 al Judecătoriei Focșani, nu se află

atașat Dosarul nr. 811/2011 al Judecătoriei Focșani și nici dosarul de executare

nr. 206/2001, în original. S-a avut în vedere că, din relațiile furnizate de Curtea

de Apel Galați (cu ocazia soluționării în recurs a Dosarului nr. 4259/231/2008,

a rezultat că la dosar nu se află adresa Primăriei Sloboziei Ciorăști. S-a concluzionat

că, distrugerea dosarului de executare nr. 206/2001 a avut un caracter legal, fiind

respectate termenele prevăzute de lege în materie. În condițiile în care, executorul

judecătoresc susținut constant că a existat o adresă, emisă de Primăria comunei

S.C., prin care se atesta dreptul de proprietate al Societății Agricole S.C., iar

din rezoluția nr. 232/P din 22 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vrancea, rezultă că această adresă nu a existat, în lipsa dosarului de executare,

s-a concluzionat că există o imposibilitate obiectivă de a stabili de stabili dacă

adresa primăriei S.C. a existat sau nu.

Instanța a reținut

că plângerea este nefondată și în mod corect, față de probele administrate în cauză,

s-a reținut că fapta de fals intelectual, sesizată de petentă, nu există, iar celelalte

fapte nu sunt prevăzute de legea penală, distrugerea documentelor fiind făcută în

mod legal, după împlinirea termenelor de păstrare a cestora. Astfel, potrivit Nomenclatorului

arhivistic aprobat prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 35/2004, dosarele de executare

mobiliară și imobiliară a creanțelor au un termen de păstrare de 3 ani. Din procesul

verbal de distrugere, existent la dosarul de urmărire penală, rezultă că dosarul

de executare nr. 206/2001 a fost distrus la data de 11 februarie 2005, deci cu respectarea

termenului de păstrare prevăzut de Nomenclatorului arhivistic aprobat prin Hotărârea

Consiliului UNEJ nr. 35/2004. De asemenea a constatat că, anterior datei de 10 mai

2001, urmărirea imobiliară se efectua de către instanța de judecată, în cauza prezentă

executarea silită a fost încuviințată prin încheierea de ședință nr. 134 din 13

iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 206/2001552/1997/C.G.

Potrivit art. 373

1

alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc este

obligat să depună să depună la dosarul instanței, în termen de 48 de ore de la efectuare,

un exemplar al fiecărui act de executare, numai că din adresa din 27 decembrie 2010

a Judecătoriei Focșani, rezultă că dosarele de executare din perioada 2001-2004

au fost predate, conform Nomenclatorului Arhivistic, spre topire la „V. ADJUD"

în luna aprilie 2010. Mai mult din verificarea actelor Dosarului nr. 811/2001 al

Judecătoriei Focșani, a rezultat că nu există nici un document din care să rezulte

că Primăria comunei S.C. ar fi comunicat că imobilul respectiv în posesia Societății

Agricole S.C., județul Vrancea.

A reținut instanța

că în condițiile în care, executorul judecătoresc C.G. a susținut, în mod constant,

că un astfel de act a existat, în lipsa dosarelor de executare în original, în mod

corect, s-a reținut că există o imposibilitate obiectivă de a se stabili dacă adresa

Primăriei S.C. a existat sau nu, astfel că nu se poate aprecia, în mod neechivoc,

asupra caracterului real sau nereal al adresei din 26 septembrie 2007. S-a avut

în vedere că, pentru efectuarea vânzării la licitație, executorul judecătoresc a

dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, expertiză prin care, printre

altele, s-a menționat, că „imobilul compus din grajd și teren aferent se află în

loc. S.C., județul Vrancea și aparține „Soc. Agricola S.C.", cât și adresa

din 02 martie 2010 a Primăriei comunei S.C., din care rezultă că, în anul 2001,

Societatea Agricolă S.C., în anul 2001, figura în registrul agricol, cu suprafața

de 7.00 ha teren agricol.

A reținut că în

mod evident a existat un dubiu cu privire la dreptul de proprietate al Societății

Agricolă S.C., dubiu însă care nu poate profita decât făptuitorului C.G., apreciind

că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228

alin. (4) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva deciziei

Curții de Apel Galați, la data de 25 mai 2012, a declarat recurs petenta S.A.T.V.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, cu termen de judecată la data de

27 noiembrie 2012.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei

Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea

nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea

de Apel Galați față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o

hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr.

202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen.

este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva

sentințelor pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat,

deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului

liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție

în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea

dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea

infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile modificări,

sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

pronunțate începând cu

data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul

pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.

Astfel, urmează

a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

declarat de petenta S.A.T.V., conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petenta S.A.T.V. împotriva sentinței penale nr. 82 din 18 mai

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012.